Prietenie

subiecte clasice

Prietenie

Mesajde Seth2 » Lun Sep 02, 2002 12:14 am

Acum cateva minute mi-a venit ideea asta... pe tot site-ul nu am gasit un thread despre Prietenie (probabil ca nu m-am uitat prea bine :p ). Mi s-a parut ciudat pentru ca cel putin pentru mine , asta e unul din cele mai importante lucruri (dupa pizza , si cola... :p ) . E ceva super fain... Sa sti ca esti in legatura cu alta persoana .

Asa ca m-am gandit sa acopar partea asta lipsa din site cu thread-ul asta.

Ce credeti voi ca este un prieten adevarat ? Aveti asa ceva? Sunt toti prietenii , adevarati ? Cat de bine ii cunosti ? Preferi un prieten de ocazie decat un prieten adevarat? Pana unde esti gata sa mergi pentru cineva?
Cat de mult poti sa pierzi pentru cineva? Cat de mult poti sa castigi ?

Subiectele sunt nesfarsite...
Sunt curios care sunt parerile voastre. Ale mele vor aparea si ele in curand pe thread dupa ce le ordonez putin in minte si le dau o forma "lizibila" ...
Seth2
Junior Member
 
Mesaje: 243
Membru din: Sâm Aug 03, 2002 12:35 am

Mesajde Oribilul Mosh » Lun Sep 02, 2002 12:34 am

Extraordinar subiect. (in acest moment ma felicit pentru ca stiu sa aleg debutantzii :D )

Intr'adevar ,domnule Seth2. Prietenia probabil este unul dintre cele mai frumoase lucruri din aceasta lume. Prietenia adevarata,insa. Si ca orice lucru minunat...si prietenia adevarata se gaseste foarte,foarte rar.
Oamenii care au prieteni adevaratzi sunt niste oameni fericitzi. Un prieten adevarat face cat totzi banii si averile din lume. Dar..foarte,foarte rar....ma repet.....foarte rar...se gasesc astfel de prieteni.
Cam asa zic eu..la cazul general.

Cum adica daca preferam un prieten de ocazie in loc de un prieten adevarat ? Ce ai dorit sa spui prin asta ?

O sa mai meditez eu asupra acestei probleme si am sa vin cu un raspuns mai pertinent. Acum sunt cam obosit si ma pregateam de culcare cand am vazut acest subiect. Si nu am putut sa ii rezist !
O sa revin eu in zilele ce urmeaza ....cu cateva exemple concrete !
IEZECHIIL 25.17: Voi săvârşi asupra lor cumplită răzbunare prin pedepse grozave şi vor cunoaşte ca eu sunt Domnul, când voi săvârşi asupra lor răzbunarea mea.
Avatar utilizator
Oribilul Mosh
Junior Member
 
Mesaje: 20687
Membru din: Lun Oct 08, 2001 11:00 pm

...

Mesajde Seth2 » Lun Sep 02, 2002 11:19 am

Primul mesaj din threadul asta am vrut sa fie mai general. Si de aceea am pus si intrebare referitoare la un prieten de ocazie sau unul adevarat. Nu spun ca se refera la mine sau ca se refera la cineva anume , doar ca situatia asta exista... Si vroiam printre altele sa vad in ce conditii...

Ideea e ce se intampla daca nu gasim un prieten adevarat , chiar daca suntem inconjurati de asa zisii prieteni buni. Aici depinde ce considera fiecare ca e un prieten adevarat si cat de mare e pentru fiecare deosebirea dintre un prieten adevarat si de unul normal cu care mai iesi din cand in cand la o bere si la un chef.
Pentru unii e acelasi lucru , dar pentru mine nu. (a nu se intelege ca impreuna cu un prieten adevarat nu poti face toate astea, dar totusi persoana asta speciala e atat de diferita chiar prin faptul ca poti face si alceva decat lucrurile enumerate mai sus ).

Asta era sensul interogatiei din primul post . A fost o lansare la discutie , la o tema de discutie , ca sa vad eu si restul care o sa intre aici daca aces lucru se intampla si daca da , de ce...

(Again.. parerile mele personale o sa vina putin mai tarziu , dupa ce mai apar cateva mesaje aici. ) :)
Seth2
Junior Member
 
Mesaje: 243
Membru din: Sâm Aug 03, 2002 12:35 am

Mesajde axeandra » Lun Sep 02, 2002 11:13 pm

hmm.....ce-mi plac mie mesajele alea lungi si argumentate...de fapt si daca sunt mai putin argumentate si mai mult aberante tot imi plac....:)) atata timp cat nu cuprind doar 3 cuvinte ametite si anemice
cat despre prietenie....nu-s asa greu de gasit prietenii adevarati...mai greu sunt de pastrat
am avut multi prieteni.....am avut o prietena extraordinara pt fff multi ani....ea a fost cea cu care mi-am petrecut copilaria....dar a fost sa fie sa ....nu mai fie.....cu alte cuvinte dupa atatia ani....nici macar nu ne mai intalnim....ne-au despartit gusturile diferite in mai multe chestii, poate ca a fost vina vreuneia din noi.....nu stiu ce s-a intamplat, desi pe cuvant ca a fost o prietenie adevarata, prietenie din aia frumoasa legata pe un teren de joaca cand una din noi(nu se mai stie care) si-a facut curaj sa vina la cealalta si sa-i spuna: "buna...pe tine cum te cheama? pe mine ma cheama....vrei sa te joci cu mine? uiite am o papusaaaa....." si pastrata cu grija mai multi ani cand ne faceam temele impreuna, cand strangeam bani de cadouri pt craciun si bantuiam magazinele cartierului in cautarea lor.......si asa mai departe
si de atunci am mai avut multi prieteni f buni....care mereu au fost innnoiti....o fi vina mea?
Avatar utilizator
axeandra
Junior Member
 
Mesaje: 128
Membru din: Joi Iun 27, 2002 11:00 pm

Mesajde gaga » Mar Sep 03, 2002 11:03 am

Parerea mea:

acord incredere oricarei persoane (pana la dovada contrarie), vad in (aproape) orice om un potential prieten. neghina se alege pana la urma.
ca urmare a acestui lucru exista in jurul meu cativa oameni pe care ii numesc prieteni. unii mai noi, altii pe care ii duc in carca din pruncie :D chiar daca acum ne vedem mai rar si optiunile cu privire la viata s-au schimbat, ramane acel "ceva" care mi i-a adus prieteni. acel "ceva" care nu se schimba si care face ca o persoana sa nu-ti mai ramana in veci indiferenta.
semnatura fara culori si nestridenta
gaga
 
Mesaje: 18663
Membru din: Sâm Aug 04, 2001 11:00 am
Localitate: La Matze Fripte

Mesajde onk » Joi Sep 05, 2002 8:05 am

uite, in Dilema de ieri era ceva despre prietenie, citit fugitiv, si ideea era cam asa:
persoanele din jurul meu impartite in doua categorii: cei pentru care as dona un rinichi si ceilalti". ma felicit pentru faptul ca am putini prieteni, dar prieteni.
iar faza cu rinichiul....da.
Avatar utilizator
onk
 
Mesaje: 1841
Membru din: Joi Dec 13, 2001 12:00 am

Mesajde eyewitness » Joi Sep 05, 2002 2:17 pm

cred ca ar trebui mai intai delimitate notiunile de : cunostinta, amic si prieten. daca le amesteci , atunci intri intr-o dilema de genul prieten adevarat sau neadevarat? sincer sau nesincer ? si multe alte intrebari unde nici bunul simt nu le poate da raspuns. daca ii iei pe toti si ii treci prin filtrul personal de genul ce-as face eu pt x si ce-ar face x pt mine , din pacate o sa ajungeti la amara concluzie ca vor fi pline coloanele cu cunostinte si amici iar la prieteni va fi 0. cu timpul veti ajunge la aceasta regretabila concluzie chiar daca poate acum veti veni cu n exemple ca nu am dreptate. timpul le decanteaza pe toate...

----------------------
walk in balance!!!!!
Avatar utilizator
eyewitness
 
Mesaje: 19220
Membru din: Lun Aug 05, 2002 11:00 pm

Mesajde onk » Joi Sep 05, 2002 2:31 pm

subiectul era despre prieteni si prietenie,, si eu am zis de prieteni si prietenie, punct.
dak stai acu sa diseci si sa imparti in comitete si comitzii, treaba ta, da ma indoiesc de faptul ca poate exista atata sentiment incat sa-l imparta pe categorii: eu una stiu: dak ii accept, tin la ei, le accept defectele, le suport toanele si ii iubesc. dak nu, ceilalti, asta e, fac'em, imi sunt total indiferenti, treaba lor, io rinichiul meu nu li-l dau. a, ca ii accept in jur? omul e un animal social..............iar eu nu am jumatatzi de masura si nu imi contorizez sentimentele.!
Avatar utilizator
onk
 
Mesaje: 1841
Membru din: Joi Dec 13, 2001 12:00 am

...

Mesajde Seth2 » Joi Sep 05, 2002 9:23 pm

Cred totusi ca eyewitness vroia sa spuna alceva... Si asta pentru ca in felul ala ma comport si eu. Si de aceea pot sa spun ca nu are nici o legatura cu contorizarea sentimentelor , asa cum credea Onk. Ideea e ca mi se pare important sa sti fiecar epersoana pe unde e , cat de apropiata si cat nu.. ca sa sti pana unde poti merge cu prietenia si cata incredere poti avea in persoana respectiva ca sa nu ai surprize apoi.

Si ... poate ca nu era asa clar din primul post de pe thread.. dar ma refeream la prietenie adevarata... Si nu de amicii cu care ies la o bere si la o poveste. Evident si eu sunt importanti , pentur ca omul - fiinta sociala - deci are nevoie de ei. Dar pana unde merge asta? Pana unde merge prietenia cu oamenii astia... Cunosc multi care se lovesc cu pumnul in piept ca ce priteni adevarati au in gasca , cand de fapt persoanele alea ii vorbesc pe la spate... Eu ca si persoana exterioara pot sa vad toate astea.. Dar persoana in cauza nu va descoperi poate niciodata ca de fapt nu statea langa un prieten adevarat ci din contra langa un dusman ... Si nu va descoperii pentru ca relatia dintre persoane nu merge mai departe de a iesi in oras la o poveste si o bere cum am zis... Insa o prietenie inseamna mult mai mult. Totusi sunt persoane care considera o adevarata prietenie cea ce mie mis e pare superficial. Si poate pentru ei e mai bine sa creada ca e asa ... Pentru ca altfel , daca ar inchide putin ochii si iar deschide apoi uitandu-se din alt unghi.. ar fi dezamagiti pentru totdeauan de ce in jurul lor...

De exemplu m-am intalnit la o zi de nastere cu o tipa , o colega de clasa a vecinei mele... Apoi am mai vb de vreo doua ori... Si apoi mi-a zis ceva de genul "ca suntem prieteni foarte buni " .. De unde pana unda? A te intelege cu cineva nu inseamna ca esti neaparat amic cu persoana aia... Daca accepti defectele iar nu inseamna ca ii esti neapsrat amic.. Asa cum nici daca ii esti amic nu inseamna ca ii esti prieten adevarat sau ca persoana iti este prieten adevarat.

Dar revenind la tipa de care ziceam.. Pentru ea e , cred , mai bine sa creada ca toti din jur sunt prieteni foarte buni , chiar daca i-a intalnit o singura data si nu a legat mai mult de 10 propozitii..
E o chestie legata de fire... Ea nu o sa poata vedea niciodata ce e in jurul ei , cati ii sunt cu adevarat prieteni si cati nu... Dar cel putin o sa se simta fericita pentru ca ea crede ca e incojurata de prieteni...

Eu vad lucrurile mai clar... sau altfel... Si... totul se surpa... Hmmm... mai bine continui alta data... So... ce parere aveti depsre ce am spus in postul asta ?
Seth2
Junior Member
 
Mesaje: 243
Membru din: Sâm Aug 03, 2002 12:35 am

Mesajde Dulcika » Mie Sep 11, 2002 6:51 pm

Eu nu ma inteleg f bine cu mai nimeni. Incerc pe cat posibil sa trec peste greseli, defecte, etc.. dar la un momentat dat nu mai pot! Ma enerveaza la culme tot felul de fite din partea fetelor("Vai, mi-a sarit oja!"; "Azi ma cert cu prietenul!" si peste 5 min ii vezi de mana; eu nu vreau sa ies in oras(o sa lamuresc putin mai jos de ce) pe jos si prefer role/bicicleta ..orice altceva..se supara; ..si as mai putea cateva zeci de exemple). Asa..sa lamuresc de ce in 50% din cazuri prefer role/bike. In vl cel putin, iesitul in oras consta in imbracat cu hainele cele mai la moda..unghii facute(la fete).. si aranjat la 7 ace(per total) dupa care toata lumea se plimba pe straduta ce uneste centrul orasului de parcul "principal". Urmeaza o cearta in grup de aprox o jumatate de ora pana la hotarerea terasei/barului in care se va merge. Intr-un final..ajunsi.. comandam.. stam 10 min dupa care se gaseste cineva care s-a plictisit si plecam(daca le e sete de ce nu se duc la o alimentara sa isi cumpere ?!). Cam asta e motivul.
In general daca pastrez o oarecare distantza fata de toti.. imi e cel mai bine..nu trebuie sa mai suport mofturile nimanui.(fiecare cu ale lui!)
Dulcika
Junior Member
 
Mesaje: 83
Membru din: Sâm Apr 06, 2002 2:10 pm
Localitate: Romania

Mesajde Jasmine » Vin Sep 13, 2002 3:03 pm

Prietenia este un lucru fara de care eu nu as putea trai..sunt inconjurata de foarte multi amici,insa putini imi sunt prieteni adevarati..intotdeauna am fost mai naiva si am avut incredere in foarte multa lume,urmand sa fiu extrem de dezamagita..asta m-a schimbat extrem de mult si mi-a dat mai multa stapanire de sine.Acum imi aleg altfel prietenii..cu mai multa atentie ca sa zic asa..

quod me nutrit me destruit
Avatar utilizator
Jasmine
Junior Member
 
Mesaje: 2272
Membru din: Dum Mai 19, 2002 11:00 pm

Mesajde Kayla » Lun Sep 16, 2002 1:59 pm

SIncera sa fiu, eu nu am avut niciodata o prietena adevarata. Este nevoie de mult mai mult decat isi dau seama unele persoane. Singurii mei prieteni adevarati, care sunt alaturi de mine si la bine si la rau, care ma sustin in orice fac, sunt parintii mei. Cred ca nu pot exista prieteni mai buni decat mama si tatal cuiva. Amici are toata lumea. Ii gasesti peste tot. Dar o prietena (sau un prieten) adevarata mai greu. Cel putin eu asa zic.
Kayla
 

Mesajde gabuba » Lun Sep 16, 2002 8:57 pm

Toata viatza mea (recunosc) am avut un singur prieten ADEVARAT, care imi shtia viatza de la A-Z. Cu care puteam sa vb. orice. Il chema Denis. Ne cunosteam de 11 ani. Daca altii se dadeau prieteni ai mei, pentru a obtine ceva sau dintr-un motiv numai de ei shtiut, la Denis intotdeauna puteam apela. Era ceva straniu. Poate dau in flozofii sau poate va plictisesc, dar era ceva gen filmele americane. . . Totul a luat capat in secunda in care o masina a dat peste el chiar sub ochii mei, iar eu stateam neputincios si priveam. Nici macar nu regret vanataia care si acum se mai vede pe laterala mea (la cateva luni bune de atunci). Cei care erau online atunci shtiu (Mirela-Care m-a sprijinit, Moshu-care ma incurajat, Aliosha-care ma scutit, Dark-care ma acuza ca folosesc asta ca scuza pentru a scapa de "umilintza" pe care ea mi-ar fi provocat-o :( ). Ziele trecute fusesem impreuna cu 'prieten' comun (al meu si-al lui denis) la moramantul acestuia. Eu i-am luat 2 trandafiri negri. Si i-a ashezat pe mormant. Pentru cateva secunde am avut impresia ca Denisa era un sac cu informatii redus la tacere ce niciodata nu mai putea fi folosit. Dar si asta a trecut.
Iar acum incerc sa ma regasesc printre amicii de atunci, si actualii prieteni pe care incerc sa-i transform in prieteni.
Aceasta prietenie a trecutului, dar pt. mine tot a prezentului, m-a maturizat considerabil.
- S-a strans toată lumea?
- Toţi in păr!
Avatar utilizator
gabuba
 
Mesaje: 6847
Membru din: Mie Noi 21, 2001 12:00 am

Mesajde Amaterasu » Dum Sep 22, 2002 5:13 pm

Eu sunt de parere ca in viata exista 2 tipuri de oameni...Cei care pleaca intr-o prietenie cu toata increderea in cealalta persoana si oameni care mai intai tatoneaza terenul dupa care se daruiesc intr-u totul unei prietenii...Da`ce te faci daca esti din prima categorie si,bineinteles,esti ranit?Asa am patit eu si ,din pacate,simt ca nu mai pot relua acea prietenie de acolo unde s-a rupt filmul...parerea mea e ca e bine intr-un fel sa ai prieteni dar doar daca reusesti sa pastrezi o distanta egala fata de fiecare...in plus,eu nu cred in "prieteniile adevarate"pt. ca nu exista oameni care sa nu se raneasca intre ei...
Avatar utilizator
Amaterasu
 
Mesaje: 1287
Membru din: Lun Aug 26, 2002 11:00 pm

Mesajde Sopra Tutt1 » Lun Sep 23, 2002 4:45 pm

Hai sa imi dau si eu cu parerea, ca tot am ceva timp liber.

Eu unul am avut destul de multi prieteni foarte buni pentru ca mereu am simtit nevoia sa ii spui cuiva ce cred si ce simt (insa niciodata unul care sa zic ca a reushit sa ma cunoasca extrem de bine... si nici nu cred ca o sa fie cineva care sa ma cunoasca foarte bine, poate doar viitoarea nevasta ;))... dar i-am pierdut pe rand... si asta nu datorita mie, ci datorita conditiilor. Cei mai buni prieteni i-am avut cand faceam inot... dupa ce m-am lasat de inot (dupa 11 ani) si m-am mutat in Bucuresti... am pierdut legatura cu ei... tot asa si cand am plecat de la o scoala la alta, de la generala la liceu sau de la liceu la facultate... si probabil ca asa o sa fie si cand termin facultatea :cry:. Cert e ca shtiu sa imi aleg prietenii, mai rau stau la alesul gagicilor... inca nu le-am inteles mecanismul :con:

Acum, dupa parerea mea... la varsta asta, in jur de 20-30 de ani e destul de greu ca un tip sa aiba o relatie de prietenie (exclus love) cu o tipa... nu shtiu de ce, dar dupa ce am trecut prin ceea ce am trecut, nu cred ca se poate asa ceva. Vreau sa stiu ce credeti voi? Poti sa iti faci prieten o persoana de sex opus... fara sa apara dragoste si alte balacareli de genul asta?
Sopra Tutt1
Junior Member
 
Mesaje: 2514
Membru din: Mar Sep 25, 2001 11:00 am

Mesajde Hera » Joi Sep 26, 2002 3:47 pm

eu pot spune ca am avut dpua prietene bune, insa nu pot spune ca au fost prietenii adevarate . de ce? in primul caz, eu faceam prea multe compromisuri, sacrificii si eram in stare sa fac multe pt ea, insa ea nu ar fi facut, era prea preocupata de propria persoana ,vorbea f mult despre ea, mereu cerea sfaturi si ma punea pe mine sa decid in locul ei. poate si de -asta s-a rupt totul, pt ca ii spuneam ca tre sa isi ia deciziile singura si nu intelegea , zicea ca eu le iau mai bine . iar in cel de-al doilea caz, pritenia inca exista , pe undeva , adica ar exista daca ne-am mai intalni, ne despart momentan vreo 500 si ceva de km.
despre prietenia adevarata sunt multe de spus, pt ca implica multe si, in plus, fiecare o raporteaza la personalitatea lui.Cert e ca "adevarata prietenie" cere dragoste, devotament, sacrificii, intelegere. suntem dispusi a le oferi mereu? fara a conditiona? sau noi mai degraba spunem : " dar de ce eu sa fac x lucru daca el/ea nici macar ...? parca s-a ajuns ca totul sa aiba un pret, mereu se cere o compensatie.
in clipa de fata nu am prieteni , am o singura amica cu care mai ies din cand in cand si cu care mai vorbesc si mai am un prieten, cred ca il pot numi asa, sau cel putin sper.preten adevarat nu cred ca voi gasi vreodata, sau cel putin nu curand si ca sa se ajunga la ceea ce numesc eu prietenie adevarata e nevoie de mult timp.sau poate cer eu prea multe? nu cred. nu vreau decat sa fiu inteleasa, poate asta e putin, insa e f greu sa cunosti un om in toata complexitatea lui. uneori parca nu avem rabdare, sau timp sau dispozitie sau pur si simplu nu vrem sa depunem un efort in plus. oamenii au devenit prea comozi cand e vorba de altii. cand ee vorba de sine toti devin activi, energici, alerga de colo-colo sa faca , sa rezolve , totul se programeaza , se planuieste ...am deviat putin de la subiect si gandindu-ma un pic ...am o prietena adevarata care ma iubeste f mult si o iubesc la fel de mult, intre noi exista o incredere totala...dar este mama si cred ca threadul lui seth2 se referea numai la prieteniile dintre 2 oameni necunoscuti.
Hera
Junior Member
 
Mesaje: 656
Membru din: Joi Sep 05, 2002 2:40 am

Mesajde Hera » Joi Sep 26, 2002 4:29 pm

Initial trimis de Sopra Tutt1
.Acum, dupa parerea mea... la varsta asta, in jur de 20-30 de ani e destul de greu ca un tip sa aiba o relatie de prietenie (exclus love) cu o tipa... nu shtiu de ce, dar dupa ce am trecut prin ceea ce am trecut, nu cred ca se poate asa ceva. Vreau sa stiu ce credeti voi? Poti sa iti faci prieten o persoana de sex opus... fara sa apara dragoste si alte balacareli de genul asta?

eu zic ca nu conteaza varsta ,ci felul in care privesti tu lucrurile si nu cred ca trebuie sa privesti viitorul prin prisma trecutului si sa nu generalizezi ceva pornind de la un caz particular, viata nu alcatuita din evenimente trase la xerox, oamenii sunt diferiti, totul e sa shtii sa ii alegi.Nu te lasa influentat de ceva din trecut , care poate ,pur si simplu nu a fost vina ta , sau asa a fost sa fie , nu cred ca toate lucrurile din viata unui om se vor explicate , unele -zic eu- trebuie luate ca atare.
prietenie intre un baiat si o fata? slabe sanse! intre un barbat si o femeie? tot ce e posibil .:D ;) daca ajung a se intelege asa de bine si a se cunoaste f bine, exista ,normal si posibilitatea sa apara si balacareli de genul ala, dar daca ai o prietena ( de-aia cu love ) si iti devine amica ( asta e ,de fapt o conditie ) asta e bine, nu? dar situatia inversa iti pare atat de grava ? poate e un avantaj, ca o cunosti, te cunoaste , si, cu siguranta, daca te accepta si o accepti si daca vreti love, atunci clar (:D) ca stiti ca celalalt merita asta . si, stiu, o sa zici ceva de genul, de ce sa strici o prietenie buna pt ceva care nu stii daca va merge sau nu? viata intreaga e un risc si lucrurile adevarate se obtin cu sacrificii. si oricum daca ti-a fost intr-adevar prietena adevarata iti va fi si in cazul dupa o eventuala incercare de amor esuata, tocmai pt ca va cunoasteti si va veti intelege motivele reciproce . dar pana la situatia ca amicitia sa se transforme in love ,tre multe , un pic de atractie, cred ca pe undeva-undeva ar putea fi si un pic de curiozitate si multe altele.btw, e mai nasol cand apare dragoste doar la unul dintre cei doi preteni, sau e si mai nasol cand simt amandoi, dar nu are nici unul curajul de a face ceva, de a risca , sau cel putin de a discuta . ehhh...mii si mii de situatii :)
Hera
Junior Member
 
Mesaje: 656
Membru din: Joi Sep 05, 2002 2:40 am

Mesajde Sopra Tutt1 » Joi Sep 26, 2002 10:30 pm

Initial trimis de Hera
prietenie intre un baiat si o fata? slabe sanse! intre un barbat si o femeie? tot ce e posibil .:D ;)
Nu prea stiu care e diferentza aici... din punctul tau de vedere... un barbat se presupune ca este deja cuplat...? daca e asa, te cred. Intre doi oameni care au iubiti... poate sa existe prietenie fara balacareli... dar intre 2 care nu au... si in care unul este macar putin atras de celalalt... no chance

Initial trimis de Hera

dar daca ai o prietena ( de-aia cu love ) si iti devine amica ( asta e ,de fapt o conditie ) asta e bine, nu? dar situatia inversa iti pare atat de grava ?
Nu prea inteleg cum poate o persoana iubita sa iti devina doar amica... sentimentele care au fost nu trec... in cazul in care a fost ceva serios... decat daca cei doi stau la distanta... parerea mea.
Sopra Tutt1
Junior Member
 
Mesaje: 2514
Membru din: Mar Sep 25, 2001 11:00 am

Mesajde Hera » Joi Sep 26, 2002 10:39 pm

1. ma refeream la faptul ca un barbat si o femeie sunt nitzel mai maturi si mai cu capu' pe umeri.Pot analiza mai bine o situatie,pot discerne, si nu se joaca. unii nu prea iau in serios anumite kestii
2.persoana iubita trebuie sa iti fie in acelasi timp si amica, sa ii poti spune orice, sa poti discuta liber, sa ai incredere si sa "vrei sa ii donezi un rinichi, cum zicea onk. daca asta e buna, situatia asta, inversul de ce nu ar fi?
Hera
Junior Member
 
Mesaje: 656
Membru din: Joi Sep 05, 2002 2:40 am

...

Mesajde Seth2 » Sâm Sep 28, 2002 9:03 pm

Am citit un articol in ceva revista in care spunea ca unul din motivele pentru care vrem sa fim prieteni sau nu cu o persoana e si atractia pe care o avem incostient fatza de ea.

Hera a spus cateva lucruri interesante mai sus... si vreau sa revin la unele dintre ele.

Spunea ceva de dragostea care se trasforma apoi in prietenie. Mi se pare normal. In fond eu nu prea pot sa vad limita dintre prietenia adevarata si dragoste... ! E drapt ca fiecare are alta perceptie fatza de fiecare din sentimentele astea .. dar pentru mine cele doua sunt foarte aprope una de alta.

" Cert e ca "adevarata prietenie" cere dragoste, devotament, sacrificii, intelegere. " - Hera

Asta e si parerea mea. Dragostea si sexul nu sunt acelasi lucru. Dragostea e prietenie . Oricum sunt multe tipuri de dragoste , nu doar cea sexuala. Pentru mine unul dintre cele mai importante lucrui e sa simt ca am o legatura cu cei din jur... o legatura care sa nu o pot sa o tescriu.. dar sa stiu ca exista, sa stiu ca este acolo... Mi se pare una din esentele vietii . Sa gasesti legatura asta magica dintre tine si alte persoane.

Thread-ul nu se referea la persoane care nu se cunosc... ci la tot ce inseamna prieten adevarat.

Cu toate astea ce am vrut sa spun acolo , in primul post e ca uneori se poate stabili o legatura f puternica si cu o persoana cu care s anu vorbim mai mult de cateva cuvinte , dar care totusi sa fie esentiale pentru noi si pentru persoana respectiva. Asta e un alt fel de legatura ... de energie.
Seth2
Junior Member
 
Mesaje: 243
Membru din: Sâm Aug 03, 2002 12:35 am

Mesajde Hera » Sâm Sep 28, 2002 10:21 pm

vorbeam aseara cu cineva pe care il consider un prieten bun. din momenul in care am hotarat ca vreu sa imi fie aproape , ca vreau sa ii fiu aproape, ca imi pasa de ce i se intampla, ca il inteleg, din acel moment ,eu il accept asa cum este. ma intreba uneori ca daca ,intr-o zi, poate descopar la el ceva ce nu o sa imi placa ? daca nu se ridica la nivelul asteptarilor mele? kestia este ca eu il accept asa cum este si nu ma astept la ceva anume de la el, de bine sau rau, nu vreau prieteni perfecti, cu devotament total, si sinceritate maxima, ar fi paradoxal sa cer un asemenea lucru, eu vreau ca el sa fie un om alaturi de care sa pot fi eu insami, sa imi pot exprima orice parere, sa nu ma eschivez , sa nu stau sa ma gandesc la efectele pe care le pot avea parerile mele asupra lui, vreau ceva normal.stii de ce spun asta? ca sunt oameni care pur si simplu stau la coltz, involuntar , ca sa iti vaneze greseli, sa iti caute defecte . cica e prea frumos ca sa fie adevarat , e prea ciudat ca o relatie de amicitie, prietenie sa fie atat de sincera si de frumoasa, am obsevat asta la oameni, cand totul e prea bine si un om e prea sincer , se gandesc ca ascunde ceva , ca exista lucruri rele , necunoscute lor. insa, eu , cand il consider pe x sau y prieten si am incredere in el si se intampla sa faca ceva la care nu ma asteptam , primul lucru la care ma gandesc nu e unul de rau ( poate si pt ca am o gandire mai pozitiva ) . ci ma gandesc ca a avut el vreo motivatie de a facut lucru ala si incercsa alfu care a fost cauza efectului si efectul cauzei initiale ce a provocat lucrul la care nu ma asteptam ,. e ca in cazul acelui personal al lui Albert Camus , al carui nume imi scapa acum, aaa, sisif, mitul lui Sisif, care urca mereu piatra aia pe munte si ea se rostogolea din nou si tot asa ( ex e relativ la ce am zis de cauza-efect)
ps: seth2 , relativ la dragoste-prietenie . acolo m-am referit mai mult la faptul ca , pt a simti iubire fata de o persoana de sex opus, pt a exista dragoste adevarata intre cei doi. o conditie este ca cei doi sa fie , in acelasi timp, prieteni. cand acesta conditie nu e indeplinita si cand mai apare si necomunicarea ,iubirea din cei doi se destrama relativ repede
Hera
Junior Member
 
Mesaje: 656
Membru din: Joi Sep 05, 2002 2:40 am

...

Mesajde Seth2 » Sâm Sep 28, 2002 11:41 pm

Am observat ca unii oameni... isi constuiesc un zid in jurul lor , care sa le ascunda partial personalitatea adevarata. Si zidul asta sa fie de fapt o alta personalitate , o alta fatza.. una.. asa zisa.. sociala. Pentru cei din jur (asta neinsemnand ca e si reala) . So.. la unii zidul asta e mai gros , la altii mai subtire etc... Asta dupa firea fiecaruia... adica dupa cum vrea ca lumea sa-l descopere.. mai repede sau mai incet.

Zidul meu trebuie sa spun ca a fost f gros.. si plin de capcane . Practic , cam imposibil de trecut. De ce am l-am construit asa?

Poate ca a fost doar o metoda de a fi sigur de cei care se apropie de mine , sau de cei care incearca sa treaca zidul. A fost ca si un test pe care il facea fiecare persoana.. fiecare.. asa zis "prieten" .. din care imi dadeam seama cine imi e si cine nu prieten adevarat.

In acelasi timp , cand cei din jur se "luptau" cu ambiguitatea fetei mele sociale... iar multi credeau ca de fapt asa e personalitatea mea si nici nu incercau sa treaca mai departe , eu am avut timp sa ordonez lucrurile de cealalta parte a zidului.. Am doar 17 ani... So.. cam acum e timpul cand aflu cine sunt cu adevarat si... sunt pe cale de a afla...

Dar ceva totusi s-a intamplat. Zidul asta parea perfect conceput... Dar se pare ca nu era. Cineva a inceput sa urce pe el si apoi chiar sa-l treaca...

Nu eram speriat de asta. In fond , oare nu construisem zidul chiar pentru ca sa-l treaca cineva? Oare nu era pana la urma asta singura utilitate pe care o avea zidul meu?

Asta s-a intamplat acum un an. Si a fost ceva f important pentru mine , pentru ca m-a schimbat mult.. sau cel putin , m-a pornit pe o noua cale.

Inainte nu aveam prea mare incredere in propria persoana. Dar dupa ce am vazut ca persoana asta a reusit sa treaca zidul , cu toate capcanele si ambiguitatile lui , faptul ca persoana asta a fost interesata de ce se afla dincolo de zid , a fost o noua perspectiva care mi s-a arata in momentul ala.
In perioada aia eram destul de neinteles in general. Si nu ma refer la tipul ala de adolescent :p neinteles , ci la faza ca uneori eram destul de ambiguu si lumea nu prea stia cum sa ma ia.. sau drept cine sa ma ia.

So.. dupa faza asta , cu zidul trecut de cineva , increderea in mine a fost din nou castigata cu ajutorul persoanei respective. Si de atucni , in ultimul an .. eu cred ca m-am schimbat f mult. In tot. In felul de a fi , de a vorbi , de a ma comporta etc . Am invatat sa am incredere in mine.
Si chiar daca nu e f usor sa razbesti prin lume .. am invatat si sa zic "fuck the rest" daca e cazul , pentru ca rautate va exista intotdeauna intre oameni , insa lucrul pe care trebuie sa-l fac e sa trec peste ea si sa nu ma las afectat.

In ultimul timp mi-am dat seama ca nu mai am nevoie asa de mare nici de zidul acela , care copilaresc sau nu , mi-l incarcam cu tot felul de "capcane" . Vreau sa cred ca acum pot sa arat ce vreu si sa nu arat ceea ce nu vreau din mine , si de asemenea , cui vreau.
Persoana care spuneam ca a reusit sa treaca zidul m-a ivatat , chiar daca nu a stiut si nici nu va sti , sa fiu liber , nu dependent de un zid de aparare si nu dependent de propriile frici si ezitari.
Seth2
Junior Member
 
Mesaje: 243
Membru din: Sâm Aug 03, 2002 12:35 am

Mesajde Hera » Dum Sep 29, 2002 12:04 am

toti ne construim , mai mult sau mai putin , un zid ,la un moment dat, unii il pastreaza toata viata. e bine ca ti-ai descoperit adevarata identitate si ca acum ai incredere in tine. inainte ca sa aiba ceilalti incredere in tine, tre sa ai tu. ca si kestia cu respectul.
e un lucru extraordinar ca esti multumit de tine ;)
Hera
Junior Member
 
Mesaje: 656
Membru din: Joi Sep 05, 2002 2:40 am

Mesajde Hera » Dum Sep 29, 2002 12:26 am

am o intrebare , relativ la ce simte o persoana apropiata mie : vi s-a intamplat vreodata sa va apropiati de o persoana asha de mult incat sa va sperie lucrul acesta? sa va sperie faptul ca observati ca de-abia asteptati sa discutati cu persoana respectiva? ca doriti sa fiti aproape de celalalt? sa ii povestiti ce ati mai facut? sa ii aflati parerile ? va sperie o prea buna relatie de prietenie? va face sa va simtiti mai vulnerabili? sau va ganditi ca se creeaza o stare de dependenta fata de celalalt?sau ar exista ceva de genul asta de care sa va fie teama?
Hera
Junior Member
 
Mesaje: 656
Membru din: Joi Sep 05, 2002 2:40 am

Mesajde SOD » Dum Sep 29, 2002 1:42 am

DA,AM SIMTIT!
si ma sperie lucrul asta!dar nu-mi displace!sunt fericit!dupa mult timp!
Rape me tender 'cos I'm verry sensitive
FOUR OF A KIND
Avatar utilizator
SOD
 
Mesaje: 6035
Membru din: Mar Apr 23, 2002 11:00 pm

Mesajde Hera » Dum Sep 29, 2002 1:48 am

sod si cum ai reusit sa treci peste teama? cum ai reusit sa te abtii sa nu mai incerci sa fugi? ca asta e prima reactie cand ceva te sperie ! fugi! cum ai reusit toate astea? la ce te-ai gandit ? ce a fost primordial pt tine ?
ps: imi pare bine sa aud pe cineva ca e fericit :o
Hera
Junior Member
 
Mesaje: 656
Membru din: Joi Sep 05, 2002 2:40 am

Mesajde J'adore » Dum Oct 06, 2002 6:27 am

Eu am 5 persoane care imi sunt foarte apropiate, pe care le cunosc inca din primii ani de viata:
-Luiza este una dintre cele mai bune prietene ale mele, o cunosc de la 2 luni,suntem foarte apropiate,ea stie "tot" despre mine si familia mea, si eu la fel, am zic ca stie "tot" despre mine pt. ca dupa ce am citit ce a scris Seth2, am inceput sa ma gandesc daca nu cumva am "construit" si eu un "zid" in jurul meu,si asta mai mult ca sigur am facut, probabil ca unul dintre motive este ca nu am aproape deloc incredere in mine,tot timpul trebuie sa ma autocritic.Oricum Luiza este una dintre persoanele in care am foarte multa incredere, pe care o respect si admir,sunt multe lucruri prin care am trecut impreuna, dar nu e timp sa povestesc.

O alta persoana apropiata este Cristina, o fata mai mare cu 2 ani decat mine,si ea este una din cele mai bune bestfriends of mine,o cunosc decand aveam3 ani, intodeauna am admirato pt. ca e foarte confidenta in sine, si foarte desteapta, nu cred ca am mai intalnit persoana ca ea, sa poata sa fie si o eleva de nota 10 fara sa fie tocilara si o persoana care iubeste sa se distreze! Am avut perioadele noastre mai bune si mai rele,de cele mai multe ori din cauza mea, dar ea intodeauna ma iertat,iar eu regret foarte, foarte mult greselile mele!

Alexandra este cea mai buna prietena a Cristinei si o alta prietena buna dea mea,ea este mai mica decat mine cu 6 luni, pe ea am cunoscuto can aveam 6 ani, era noua in cartier, si la inceput nu prea vroiam sa vorbesc cu ea pt. ca credeam ca Cristina nu o sa mai vorbeasca cu mine,dar am trecut si peste asta, si noi trei eram nedespartite, desigur, cel mai greu era atunci cand una dintre noi se certa cu alta, si una trebuia sa aleaga o parte!

paul, pe el lam cunoscut cand aveam 4 ani, pt. ca eram una dintre "baieti" ne-am imprietenit foarte repede. Din cls. intai pana cand am venit in u.s. am fost in aceiasi clasa si am avut prieteni in comun, tin sa spun ca el este cu 2 saptamani mai mic decat mine, pana in a 5 a sa zicem ca eram de nedespartit.............................

To be continued..............I'm tired!
l'eternite soulage mes peines
Avatar utilizator
J'adore
Junior Member
 
Mesaje: 1960
Membru din: Lun Dec 10, 2001 12:00 am

Mesajde java » Lun Noi 04, 2002 4:27 pm

Personal, nu cred ca toti prietenii sunt adevarati. Pe-ai mei, ii numar pe degete. Pe restu' ii consider cunostiinte, colegi, etc...

Un prieten adevarat, este acea persoana care te ajuta neconditionat, asemenea parintilor...careia poti sa-mi impartasesti un secret fara a-ti fi teama ca a doua zi, tot orasu' stie...

Am avut mari deceptii in viata de la persoane pe care le consideram prieteni si de atunci, "suflu si-n iaurt"...
java
 

Mesajde cleopatra » Joi Noi 07, 2002 3:53 am

Oamenii folosesc cu foarte mare usurinta denumirea de prieten.
Prietenii, cred eu ,reusesti sa ii gasesti in copilarie, sau cel mai tirziu in adolescenta.
De obicei persoanele cunoscute mai tirziu nu sint decit bune cunostinte.
Pentru mine prietenii sint parte integranta din viata mea si ii iubesc asa cum sint buni sau rai, cu defecte sau calitati, dar ii iubesc deoarece sint ai mei.
cleopatra
Junior Member
 
Mesaje: 21
Membru din: Joi Noi 07, 2002 3:05 am
Localitate: Germania

Mesajde SatyR » Joi Dec 12, 2002 3:40 am

Pretenia este cu siguranta un lucru de importantza majora pt noi oamneii,lucru indispensabil de altfel

Dupa cum toata lumea stie prietenii buni se gasesc mai greu dar eu unul ma mandresc ca am niste prieteni f buni de care sunt f apropiat care imi cunosc practic viata in cele mai mici amanunte si cu care pot discuta nestingherit absolut orice.....si culmea ce prietenii mei cei mai buni in copilarie numai prieteni nu-mi erau...tin minte ca char aveam boala pe unii din ei lol...dar uite ca viata ne-a apropiat si am ajuns prieteni f buni...

E placut sa ai o gasca a ta,compacta,cu care sa te simti bine ,care sa sa aiba un argou al ei pe care ceilalti sa nu-l inteleaga,cu glumele ei specifice la care altii s anu rada...

Cand ai prieteni esti un om bogat....sper ca prieteniile emle actuale sa fie durabile si sa simtim la fel de bine impreuna si la o varsta mai inaintata....
Avatar utilizator
SatyR
Junior Member
 
Mesaje: 616
Membru din: Joi Dec 05, 2002 12:00 am

Următorul

Înapoi la Aici e Scoala Veche

Cine este conectat

Utilizatorii ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat şi 2 vizitatori