Crampeie din viata mea...

[Delphyna]

In primul rand trebuie sa Spun Felicitari Mosului si lui Love2fly pentru idee! Mi-a placut si am vazut-o imediat ce s-a nascut si ma bucur ca are succes.
Eu nu sunt consecventa intruchipata si tot ceea ce am notat eu prin jurnale are un caracter aleator dar undeva exista.
Eu nu sunt un scriitor prea bun dar am momentele mele in care pur si simplu simt nevoia asta si aici am gasit locul potrivit.
Azi... 22 ian daca nu ma insel m-am trezit ca de obicei la 7:20... am avut parte de un rasarit mohorat dar s-a compensat in alt fel: am vazut primii boboci de ghiocei azi....
Maine mai vedem...
Atat deocamdata...

[Delphyna]

Aha... cat de greu invat ceva bun: consecventa. Dar sa vedem poate candva, undeva in cine stie ce existenta voi fi si asa!
Azi e duminica... una superba aici... soare din belsug... tot ceea de ce am nevoie...
Cum nu am scris de ceva vreme as vrea sa recuperez acuma.
Vineri... (23 ian) am primit un ghiveci cu branduse... de care trebuie sa am grija sa ma bucure cu florile lor. Am avut un sentiment nemaipomenit! As vrea sa ofer si eu flori insotite de trairile pe care eu le-am avut ... celor ce sunt dispusi si pregatiti sa le primeasca!
Ziua de ieri a fost una deosebita, dar am scris despre ea la "Ceva frumos" pe threadul de Psihologie din Medicina si sanatate daca nu ma insel... mi-am deschis sufletul acolo...
Pe curand!

[Delphyna]

Azi nu am avut parte de cel mai fericit inceput al unei zile... ma omoara curiozitatea cum o sa se continue.
Si m-am obisnuit vad ca sa scriu din doua in doua zile in jurnalul asta si de obicei despre ziua de ieri!
Asa... ieri mi-a trecut starea de fericire semicontinua in care m-am cufundat cateva zile bune la rand... tristetea a reusit sa ma atinga putin. Am reusit sa supar si sa fiu suparata pe cineva... chestie care a tinut vreo cateva zeci de minute dupa care mi-am cerut frumos scuze si ne-am impacat ca la gradinita cu strangere de mana si pupaturi si promisiuni de a nu mai repeta faza. Apoi m-am simtit ceva mai bine... antrenamentul de la sala de gimnastica de aseara mi-a prins cum nu se poate mai bine... si am incheiat ziua ca de obicei cu Evanescence "My Immortal" ...
Dupa un somn zbuciumat a sunat ceasul pe la 7 azi dimineata ... greu mi-am tarat fizicul inafara patului...
Dar acuma vad soarele iesind si o sa ies si eu sa-i zambesc direct nu din spatele ferestrelor:) poate starea asta lipsita de orice chef se va dilua complet.
Pe maine sau pe mai tarziu...

[Delphyna]

Clar... regula de a posta o data la doua zile aici o respect fara sa ma straduiesc tare:)....
Azi am mai avut o tentativa nereusita de a-mi descarca necazul pe pagina asta de palstic dar cred ca as fi vorbit cumva cum nu mi-e caracteristic si de aia nu mi-a iesit.
Acuma gata! Am revenit din dezolarea in care m-am lasat cuprinsa ieri si azi pana pe la pranz... totul era cenusiu... ceata... vreme aiurea... eu intoarsa pe dos....
Dar cand incep sa ma interesez mai putin de mine si mai mult de cei din jur pasa aia proasta trece de la sine fara alte eforturi speciale. Mama si ce entuziasm pe capul meu! Mi-am programat sfarsitul de saptamana... sper sa iasa ceva chiar daca eu sunt de felul meu spontana si cand planific deobicei se duce pe apa sambetei chestia si iese ceva foarte departe de ceea ce era gandit dininte... macar sa iasa bine!
Acuma zac pur si simplu pe tastaura asta ...
Inafara celor doua mailuri zilnice schimbate cu sora mea am hotarat sa incep nsa scriu si asa ca pe vremuri prin posat din aia de tip vechi... mama... ma simteam ca in clasa a doua cand am scris prima scrisoare bunicilor sau asa ceva... cred ca au trecut aproape trei ani de cand nu am mai facut gestul asta si e atat de placut totusi... i-am scris ca parca as fi in pauza dintre doua cursuri sau seminarii sau ce voi fi avand si am trecut in fuga pe acasa si i-am lasat un bilet pe masa cu rugamintile sau recomandarile care le aveam pentru ea pe ziua respectiva sau perioada cat urma sa lipsesc de acasa... frumoase vremuri...
Dupa ce s-a oprit ninsoarea si a iesit soarele si a topit tot am iesit si eu pe afara. Eram usor grabita dar m-am oprit cand am vazut un copil care vorbea cu niste ghiocei "arsi" de zapada care i-a acoperit doua zile... si tristetea mi-a disparut dupa momentul ala ca sub o vraja care nu vreau sa se mai desfaca:)
Am ajuns aici si am rasfoit jurnalele celor de aici si mi-a palcut ata de tare ce si cum a scris profesoara stresata al carei nick nu mi-l amintesc corect:)

[Delphyna]

Uite ca am avut neobrazarea sa-mi incalc regula si scriu numai la 3 zile aici dar e de inteles... azi am vazut si eu soare in sfarsit... dupa o saptamana cenusie.
Si am avut parte de o sambata seara minunata...
Am sunat-o pe mama... si mi-a zis ca ma iubeste... ea niciodata nu s-a manifestat asa, dragastos fata de mine, cum vedeam ca fac alte mame cu copilul lor, cu atat mai putin sa-mi spuna cuvinte de astea... si parca as fi reinviat cand am auzit-o aseara... wow! Cata fericire iar pe capul meu... soare afara... soare in suflet....
De fapt acuma e deja luna pe afara cred... dar azi a fost o zi luminoasa.
Si azi am recitit o poveste frumoasa pe care am pus-o la "ceva frumos"... interesanta povestea...
Acuma e pe duca sfarsitul asta de saptamana dar o sa fac in asa fel sa nu mai alunec in rutina nici in timpul saptamanii de luni pana vineri, ca se poate! putina vointa Delphyno!
Si nu uita de cei din jur... nu uita sa fii mai atenta cu ei... ca doar ai invatat reteta!

[Delphyna]

E a treia oara cand incep sa scriu bucatica asta de jurnal... ce-oi fi avand oare? cred ca stiu: lene, o idee de plictis... dar nu! Hei trezeste-te Delphyno! E si asta o iluzie...
Dar oamenii frumosi din jur... astia nu sunt iluzii! Astia chiar iti presara viata cu civinte frumoase si e atat de bine:) hehe!
Sa nu mai vorbim de flori... mi-au inflorit azi de dimineata bradusele... mov alea din ghiveciul de la geam si galben cele din gradina de sub acelasi geam... oooh... ce mult am asteptat sa le vad. Si le-am vazut!
Dar nu imi place azi de mine dintr-un motiv: ma paste o superficialitate mai mare decat ma asteptam... ce m-a apucat azi de dimineata aspiratul si desprafuitul camerei daca si-a anuntat o prietena vizita? Daca am rezistat 3 zile in haosul ala.... acuma mi-e rusine ai? Nu credeam... dar ma rog! Se mai intampla! Nu-i nimic... sper sa treaca repede!
Asa incoerenta la mine n-am mai vazut de muuuuult... cat de mult sa fie? oricum... nu mai conteaza...
important e ca sunt atat de molesita ca stau cu orele in fata jucariei asteia pe care majoritatea oamenilor o numesc computer... parc-as fi in vacanta, dar parc-as munci ca nebuna... si cele trei ore dormite noapte de noapte saptamana asta isi spun cuvantul, asa ca... incoerenta explicabila dar nu scuzabila... si ma rog divinitatii sa-mi dea putere sa plec o data de aici!:)
Pana data viitoare....

[Delphyna]

Data viitoare care e acum... sambata... 10 minute pana la 12... minute ploioase... cu vant... dar m-am hotarat! Nu mai tin cont de vreme. Plec din casa si pe furtuna. Doar e sfarsit de saptamana... forumul fanclubului nu se muta pana luni (sper)... si ma duc sa-mi caut niste cd-uri la care visez de ceva vreme...
Sunt cam obosita saptamana asta. Ar fi fost o idee sa contorizez pe undeva orele in care am stat in fata computerului... cred ca pe ansablu ar fi dat 100!!!!!! si ma mir de ce ma dor ochii... de ce nu am chef de nimic.
Gata...
Asta e ultimul contact cu frumoasa lume de aici pe ziua de azi! Promit! da` am zis pe ziua... asa ca diseara poate poate...

[Delphyna]

Oh... ma intreb cum se simte jurnalul meu atat de neglijat... banuiesc ca bine... nefiind deranjat... eu nu sunt la fel... eu ma simt neconfortabil daca nu sunt deranjata de nimeni... asta inseamna ca sunt... rece, seaca... si asta se intampla zilele astea...
Nu stiu de ce... si am venit sa ma intreb in scris poate prind vreo revelatie ceva...
De ce momentele placute de optimism debordant se spulbera asa usor?
Si de ce sunt inlocuite aproape automat cu momente aiurea... neplacute... evervante... infioratoare uneori... brrrr...
Asist neputincioasa cum fiecare urma de energie se scurge din mine... uuuf! parca as fi legata... parca nu mai pot face nimic...
Si vin si ma plang... si ma plang... pana cand?
Nu stiu..
Sper sa nu mai dureze mult...
Sper... ravnesc...astept... plutesc...deriv... revin...

[Delphyna]

14 feb... ce zi... indragostitii o sarabatoresc... parca ar fi sfanta! De ziua asta se leaga multe in viata ulterior... colega mea de banca de liceu anul trecut a primit cererea in casatorie pe care a asteptat-o:) si in prima zi de martisor am fost martora cand a spus hotarata: Da! hehe... ce vremuri...
Azi sunt extrem de fericita... iar... dupa niste zile in care starea mea a evoluat sinusoidal... azi mi-am luat iar bicicleta si am pedalat pana aproape de malul marii, am descalecat... si mi-am inceput plimbarea: scoici... din cele mai divers colorate si de marimi interesante... spuma valurilor impreganta de culori curcubeice, copii si copiii cu parul sur la plimbare... minunat!
Am ascultat valurile... aveau la povesti... n-am avut timp sa le ascult pe toate... erau povestile celor ce s-au plimbat ca mine pe mal... sau au strabatut candva valurile care azi se spargeau la tarm... era cetos... marea parea neprieteneoasa... parea... de fapt era la fel!
Motiv de usoara tristete: oamenii s-au apucat de "amenajat" plaja dupa bunul lor plac... adica: o niveleaza, o "purifica" ... spor la treaba! De ce? De ce trebuie sa taie din dune ca sa lateasca plaja? Daca marea a avut bunavointa sa se apropie mai mult de ele? N-am inteles... desi mi-am explicat: in cateva saptamani turistii vor aparea... si au nevoie de spatiu ca sa se intinda confortabil... dar asta nu m-a ajutata sa inteleg!
Oricum asta nu a reusit sa-mi umbreasca in nici o masura bucuria!
Un sfarsit de saptamana minunat tuturor indragostitilor de oameni, de viata... de tot!

[Delphyna]

Mijlocul saptamanii m-a prins aici notand cateva cuvintele.
Se pare ca am o dispozitie alintata sau alintatoare azi. A reinceput ploaia... si ei care ne promiteau soare... nu-i nimic..
Narcisele galbene s-au asezat confortabil pe pervazul din bucatarie si din boboceii lungi (sunt alintata azi!) a aparaut un galbeeeeeen fatal! Extraordinar... Beau o cafea privind pierduta pe deasupra florilor... ma catar spre scaunul de pe care tastez acuma... in primul rand vad de cei dragi... mailuri mai nou... uuuuuf:( iar lipsa de entuziasm...
Si totusi: minuni... jurnalul meu scris pe hartie din aia clasica... cu pix cu pasta albastra se imbogateste pe zi ce trece, desi nu aveam obiceiul... dar de cand cu ideea asta a zburatorului... mi-am (re)facut obiceiul sa scriu...
Inca o cafea aici in stanga tastaturii... e aproape la fel de buna ca cea a lui Necko... ce bine ca mai exista oameni frumosi! Nu sunt multi dar sunt! si asta e relevant!
E 4 dupa-amiaza si mi-e un somn de nu-mi vine sa cred... si inca o cafea... dependenta scrie pe mine clar! Un mar bonus la ora asta!:) ca sa nu fie prea tare...
Dar nu cred ca am scris pe nicaieri despre ziua de duminica pentru ca s-a terminat prea urat ca sa am cum... dar cred ca asta e momentul...
Asa... incalec bicicleta... drumul pe care il urmez trece printr-o padure pastrata binisor in sesnul ca aici nu au "nivelat" si "purificat" tot ce au zarit oamenii din imprejurimi... ... un grup de capre si ieduti m-au trimis cu gandul la casa bunicilor... vecinii lor aveau capre si copii fiind ne intreceam in zburdalnicii cu copiii si iezii ... dimineata cadn ma trezeam auzeam in turnul bisericii porumbeii... ii aud si acum.. si dintr-o clipa in alta ma astept sa aud vocea buncii care imi striga "La masaaaaaaa!" ... dar nu se aude:( acuma suna taraitul ceasului pe care-l detest uneori...
dar scriam despre ziua de duminica... am ajuns unde imi propusesem... biserica si zidul vechi parca stau sa se prabuseasca... imprejurul ei branduse... puzderie... de la alb spre crem... trecand prin galben palid apoi intens... apoi roz... mov deschis pana la indigo... o mare de flori... pe un verde mai crud decat in cantarea lui Tudor Gheorghe...
Apoi expozitia... prima expozitie de pictura adevarata din viata mea... culori... forme... Obsession of Art:) hm! trebuie sa fie interesant... incep sa ma intereseze culorile!
Si de ce sa nu pui o pata pe toata frumusetea si sa nu intri intr-o cafenea... sa bei o cafea delphyno nenorocito? Cafeaua e in regula? da` ce-ti veni sa iei iar tigari? Saptamana trecuta dupa patru erai pe spate! era clar ca nu-ti fac bine! De aia ai si lasat pachetul acasa! Nu-i nimic! Numai una... si inca una... si... verde am vazut in fata ochilor... in loc de bejul decorului initial! Stop! Respir adanc.. ies la aer... stau doua minute si o iau spre casa... aici mirosea a pui la cuptor cred... bleax:( am luat ceva usor... dar degeaba! Fumul ametitor... carnea aia... amalgam de senzatii disconfortante... seara... intunerec... noaptea fara somn...
A doua zi proiectam cu maretie scena in care urma sa rup bucata cu bucata tigarile din cele doua pachete acumulate... minunea inca nu s-a realizat... dar mai scriu cand se va! Aaaaah! parfumata aroma cenusie, ametitoare in cel mai fizic sens al cuvantului! Mi-am promis ca pentru o perioada nedeterminata in timp (da` sa fie cat mai lunga posibil, ca niciodata nu functioneaza!) sa nu mai aprind vreo tigara... sa vad cat ma tine autopromisiunea...!

[Delphyna]

Asa... gata deocamdata nu mi-am incalcat promisiunea fata de mine.
Dar m-am cam lenevit! Asa e... defilez intre cateva carti... cele cateva sute de metri pe care le pargurg zilnic pe jos... cele cateva zeci de minute petrecute aici... si gata! Candele, betiosare parfumate... muzica ( Norah Jones sau Evanescense alternant bucati din Carmina Burana si alte minunatii)... somn, sunetul ingrozitor al desteptatorului, rasaritul....! Ah! ala de ieri a fost fenomenal pentru ca am avut dispozitia sa-l urmaresc atenta: deci... cateva urme rosietice din ce in ce mai deschise la culoare... facandu-si din ce in ce mai mult loc pe bolta... ocupand metru cu metru patrat... si ochii-mi pierduti vedeau imagini tulburatoare...
Tot ieri mi-am udat dupa aproape doua saptamani de pauza florile:( care inflorisera dar intre timp dadeau semne de neglijenta mea! Si mi-am descoperit profunzimea superficialitatii: pana sa infloreasca am facut tot ce aveam ca recomandare: apa la atata interval, lumina suficienta, dar nu direct in fata soarelui... apoi... pauza! Ca doar isi indeplinisera menirea... mi-au aratat florile... si cu asta Delphyna s-a pus la somn dinspre partea lor:(!
M-am linistit intre timp... e uman... dar parca prea uman sa astepti niste rezultate satisfacatoare si pa....!
Azi... dulceata somnului pana tarziu... caldura soarelui sfichiuita de un vant teribil... si atat! Se anunta un sfarsit de saptamana diferit!

[Delphyna]

Mda... foarte diferit sfarsitul asta de saptamana... asemanator cu cele de liceu...
Duminica mi-am dorit sa mor...
Voi aveti habar ce inseamna sa bei pana nu mai poti? asta dupa ce ani de zile ai reusit sa iti pui limita pana unde te tine? Eu nu aveam... dar sambata a fost o zi... altfel...
Eram trista... singura... marea nu avea sa-mi spuna nimic... am gasit la cativa km o padure... drumul de acees pavat! Bleax:(! Chiar nu o puteau lasa asa... am gasit cateva lacuri.. era superb... totusi... pana in momentul in care m-am hoatarat sa le vad pe toate... comunicau... ajunsa la un capat vad si sursa de alimentare... ooooooooooof! Mai bine nu-mi satisfaceam curiozitatea... oamenii si artificializarea... ma rog! Asta e!
Vecinii sunt de treaba.. m-au invitat de acum doua saptamani la o petrecere... a fost placut... pana s-a spart gasca formata din activantii unei fundatii non-profit carora li se "multumea" in felul asta pentru activitatea depusa... si am ramas numai noi: eu, si cei doi vecini sot-sotie ... si am pus muzica romaneasca... si am baut... si am baut... si am baut... si am baut... vin... si ce mai stiu eu ce o fi fost acolo?... ooooooooh nu...
Am crezut ca mor... ma rugam sa nu prind ziua de duminica... stiam ce urmeaza... la 18 ore de la ultima inghititura de alcool inca stomacul meu refuza cu inversunare sa primeasca ceva... ce suc de gref? ce mandarina? ce ceai? de ce apa? ... bbrrrrrrrrrrrrr... naveta din dormitor la baie devenea insuportabila!
Zac... ma trezesc din ora in ora... ca sa ma mai injur o data...sa realizez o data in plus pana unde coboara inconstienta umana!...
Grav... prima lingura de iaurt acceptata de organism! Absorbita cu nesat... oooooooh dumnezeiasca senzatie... inca una... si atat! Mocheta din hol poarta inca urmele betiei mele... patetic!... de trei zile dorm cu usa de la hol deschisa si geamul la fel... ieri am spalat hainele care au vrut sa guste si ele din licorile amestecate cu mancare pe care le inghitisem eu cu cateva ore mai devreme... si le-am satisfacut dorinta cu varf si indesat...
Luni... zi de revenire...
Azi...E bine...
Cineva, de undeva... nu stiu cine vrea sa ma invete ceva ce eu refuz sa-mi insusesc... o vorba care ar spune ca toate lucrurile au o masura in viata asta... dar n-am crezut... pana nu am vazut...
Si a fost oribil... teribil.. grotesc!
Nu incercati deseori!
Fie-ti mila Doamne!

[paiacec]

Data viitoare care e acum... sambata... 10 minute pana la 12... minute ploioase... cu vant... dar m-am hotarat!Doar e sfarsit de saptamana... forumul ... si ma duc sa-mi caut niste cd-uri la care visez de ceva vreme...
Sunt cam obosita saptamana asta... cred ... de ce nu am chef de nimic.
Gata...
... asa ca diseara poate poat...

Delphy , mishto jurnalul! Nu ma mai satur de citit atatea puncte..................... Chiar imi plac punctele! Sunt foarte expresive!

[Delphyna]

Era cat pe ce sa mai pun o pagina din ciclul somesean "Tulai bat am fost asara!" la sugestia unui forumist da` m-am abtinut rau si i-am expediat restul pe alte cai...
... mijlocul unei saptamani ciudate. Inceputul fu promitator as aca n-ar trebui s ama plang.
Dimineata mai nou aici e iarna... ninge de trazneste, ca la pranz sa nu mai ramana un fulg netopit.
Florile nu patesc nimic! Nici eu. Viata se scrurge parca dintr-un butoi cu vin crapat atata cat sa iasa picatura cu picatura, zi de zi, saptamana de saptamana... ( imperioasele suspensii!) ...
Ma intind si casc si mor de somn langa prima cafea a zilei. Azi sunt mai visatoare decat toate starile similare de-a lungul vietii mele adunate la un loc! De ce? Nu conteaza. Sau poate totusi...
Visele! Mereu m-au furat, mi-au furat somnul odihnitor, timpul dedicat unor activitati oarecum "importante"! Da! Azi mi-am furat eu visele!

[Delphyna]

Visele s-au cuibarit la locul lor. Eu am iesit din cuibuil meu azi de dimineata fericita ca zapada e din ce in ce mai prezenta pe strada, pe trotuare, in gradini...
Dupa-amiaza tarzie, a treia cafea, ca altfel nu simt ca traiesc!
Si cu drag imi amintesc inceputul unei melodii pe care o ascultam de muuuult: "Empty spaces..." stie toata lumea... acuma ma minunez de goliciunea capetelor speciei din care cu onoare si mandrie fac parte! Noroc cu nimicurile care se grabesc sa umple ceea ce Natura ne~sau intentionat a omis sa faca!
Aduce a pesimism pasajul anterior dar nu e, e realism curat!
De ce atatea intrebari cu raspunsuri aproximative?
De ce nu tacem dracului din gura sau sa ne oprim din tastat cand n-avem nimic de spus? Cum fac eu acuma...
Pa pa...
pe curand! intr-o zi mai luminoasa!

[Delphyna]

1 Martie!
Huh... un martisor virtual... si cateva versuri care m-au patruns a fost ceea ce mi-a rezervat ziua asta pana acuma... nu am impartit martisoare celor dragi ca in alti ani... nu! De ce as fi facut-o?
Azi e ziua luminoasa in care mi-am promis sa revin! Pauza mi-a fost binecuvantata! Ieri am vazut un port la care visam de pe vremea in care inca nu stiam unde anume poate fi... Vapoarele mi-au incalzit intotdeauna sufletul... mi-au aprins inima... mi-au redat speranta uitata sau pierduta undeva adanc in mine sau in tine...sau nu stiu exact unde sau cand se va intampla sa aflu...
De cele mai multe ori oamenilor le e frica de ei, frica de noi, noi adica RESTUL... restul de la ceea ce a ramas de ieri pentru maine, un maine senin sau intunecat in functie de ceata in care ne afundam sau lumina spre care inaintam.
Azi, aici mi-am gasit linistea... mi-am gasit o parte din mine... am crezut ca m-am pierdut, dar o voce m-a strigat si mi-am dat seama ca sunt aici: pentru voi...adica RESTUL care contati sau imi sunteti indiferenti deopotriva, care iubesc sau urasc sau nu simt nici una din aceste doua senzatii... dar care EXISTA si nu au uitat asta, nu au uitat de zambetul pe care-l ofera celor ce tanjesc dupa el...
Sensibilitatea umana este pe cale de disparitie? Ma intreb dar simt pozitivitatea raspunsului de care mi-e teama... si as vrea sa fac ceva sa schimb cursul acestui fenomen: sta in puterea mea, a ta, a noastra... a RESTULUI... ca sa ne refugiem din tabara asta si sa fim parte integranta din cei care conteaza, din cei care iubesc sau urasc din tot sufletul, din cei pe langa care viata nu trece fluierand, sau care nu trec fluierand prin viata...
Mi-e dor de o zi de primavara, de un cantec de un verde sfasietor, de un sunet cristalin al unui izvor care nu a secat vreodata!
martisoare....

[Delphyna]

Crampeiul de azi: 2 martie 2004
Frumoasa zi de primavara!
Dar eu ma cufund din ce in ce mai tare intr-un negativism din care sunt incapabila sa ma desprind! Nu stiu de unde si pana unde si de cand sau pana cand!
Bine ca sfintii parinti intr-ale psihologiei ziceau ca se intampla asta atunci cand cauti in afara ta rezolvarea a ceea ce ar trebui sa vina din tine... hm? or fi avand ei dreptate? Ia sa verific! Si rezultatele le transmitem mai incolo....
Deocamdata sa vedem: azi aici vremea fu minunata... vantul a suflat foarte putin atata cat sa nu uitam de existenta lui...in rest soare orbitor... marea valuroasa... parca mai aproape de tarm decat sambata cand am vazut-o ultima data.
Ah! Am uitat sa va zic: mi-am facut un prieten interesant... e vorba de un domn respectabil pe care il vad aproape zi de zi pe acelasi scaun, in fata ferestrei suficient de largi, citindu-si ziarul cu sfintenie... cand ma vede trecand prin fata casei lui isi abandoneaza lectura pret de cateva secunde si imi face cu mana un gest larg... inalt... aproape maret! E incantator de-a dreptul intr-o zi ploioasa sau mohorata din alte puncte de vedere sa-l vad pe Domnul Necunoscut... cu zambetul larg al dansului si salutul salvator! Intr-o zi... pe cand o sa ajung la mult ravnita pensie.. am sa-mi fac si eu un fotoliu confortabil, am sa-l postez in fata unei ferestre si am sa citesc ziarul... si am sa salut cei cativa necunoscuti care vor trece zilnic pe sub geamul meu... am sa le zambesc... cu subintelesul ca viata inseamna ceva mai mult decat sunt dispusi ei sa vada la un moment dat!
Patetism... cuvantul ce caracterizeaza ultimele doua ore ale vietii mele....
Inertie... lene... plistiseala... in asociatie toate astea dau o rezultanta de nedorit!
Pe maine sau pe altcandva... pe atunci cand va fi altfel....

[Delphyna]

Azi e altfel... mult mai bine!
Oamenii sunt mai schimbatori decat vremea... eu una cel putin asa sunt!
Si ce bine e!
Intr-un moment in care monotonia isi croieste cu greu drum in viata ta apare ceva diferit... cineva, o floare, un animal, o raza de lumina, un val de mare care schimba radical totul. Azi a fost un prieten pentru mine care (fara sa aiba habar) a alungat norii incertitudinii in care ma trimisesem cateva zile mai devreme...
Si visele care devin din ce in ce mai clare si luminoase.... si oamenii care zambesc din ce in ce mai larg si mai des... de fapt cred ca eu ii vad asa... ei sunt aceeasi! Si eu... si totusi... apartin si ma detasez de generatia mea in egala masura! Cuvintele curg iar fara un anumit sens sau noima... dar le simt cum se bulucesc pe buricele degetelor tremurand tastand...
Dincolo de nimic este mai mult decat am indraznit sa sper vreodata... am visat dar nu am stiut ca am visat si visul spulberat pentru o anumita perioada masurata in timp s-a intrupat iar vesel si zglobiu ca iepurasul ametit de betia de culori, sunete si mirosuri primavaratice...
Mi-au mai ramas in cutia cu iluzii putine bucati majoritatea lor sunt comune cu ale tale si totusi usor diferite.... pentru ca sunt in cutia mea! Si zboara pe rand... una cate una... cu fiecare raza de lumina a unei noi zile pe care o prind, cu fiecare inceput si sfarsit de saptamana, cu fiecare luna noua sau plina... cu fiecare primavara... cu fiecare sfert de veac aproape implinit...

[Delphyna]

Am fost tare ingrijorata zilele trecute ca nu imi mai vedeam prietenul mare cetitor de presa... nu stiu ce patise:( ma gandeam sa ma duc sa sun sau sa bat la usa ca nu sunt sigura daca are sonerie sau nu... poate mi-ar fi deschis? Nu stiu... ieri mi-a risipit nedumerirea: l-am vazut luand cu un gest elegant ziarul, m-a salutat cu un zambet larg:) la intoarcere era din nou pe scaun cu ziarul in fata... mi-a facut cu mana! Uh! Am suspinat usurata!
Am febra musculara... am sarit si am fugit si m-am rasucit cateva zeci de minute pe zi... de dimineata m-am trezit devreme una din putinele zile ale vietii mele in care am fost fericita ca ceasul a sunat!:) Am alergat pret de vreun sfert de ora... am ajuns gafaind inapoi in camera mea... si acuma am venit sa stau la o barfa la o cafea cu voi... mi-am amintit de profunzimea punctelor de suspensie!:)
... Iarna s-a consumat ca tutunul unei pipe... dar a lasat fumul alburiu al frigului inca aici si oricat da Primavara din coate parca ii e refuzata stabilirea definitiva si irevocabila... irevocabilitate relativa...
Dulce pare viata comparativ cu amareala cafelei mele de azi...
"Cine stie ce e pacat in ochii Domnului?" ... sau cam asa ceva se termina filmul revazut cu placere aseara": "The Scarlet Letter"

[Delphyna]

Asa...
Mama ce somn imi e inca...
Prietenul meu cre`ca s-a mutat! Nu-l mai vaz de vreo saptamana aproape. Sper sa nu fie bolnav ca nici eu nu sunt fizic vorbind n-am ceva grav, inca...
Ma bucur enorm de primavara asta care da cu soare ca-n povesti, cu flori si suntele nemaipomenite, cu oameni noi si mai frumosi decat mi-i imaginam vreodata.
Dar nu stiu ce am de m-am cam lenevit, am dese accese narcoleptice... deci ceva suferinta ascunsa tot zace pe undeva...
Nu-i nimic! Da Domane sa treaca si asta! Si trece....
Aaaaaaaaah ce ma supar cu mine cand pur si simplu ma asez pe o pagina si n-am nimic de spus si totusi insir cuvinte in nestire ca sa fie acolo... de unde problema asta? Conteaza? Poate...
Mai vad eu....

[Delphyna]

Am uitat sa notez ceva foarte important in jurnal! Azi de dimineata m-am hotarat sa intampin primavara mai altfel si am tras un articol extrem de feminin pe mine adica fusta... renuntand pentru cateva ore la comoditatea-mi obisnuita... plus ca imi trasesem un sacou de zile mari:) numai ce-l aud pe un puiut asa cam la 6-7 anisori... "Vai, arati chiar frumos!" hahahaha! Acuma trecand peste accesul de pedofilie mi-am dat seama cat de sensibila e specia mea la "periatul" de genul asta... nu conteaza de unde vine... cuvantul frumoasa asociat imaginii personale da niste aripi vulturesti... oare de ce? Asta in cazul in care nu cad pe spate de placere...

[Delphyna]

Primavara nu-mi da pace... pur si simplu se incapatatneaza sa-mi invadeze ultima picatura de spatiu pastrat cu egoism maxim.... soare, flori, ganganii, sunete....
Si eu care refuz s-o primesc ca in fiecare an cu un zambet larg pe buze ....
Sunt prinsa in cursa pe care mi-am intins-o! Dar incet incet am sa slabesc arcul... si asa a ruginit destul in ploile interminabile ce au curs fara sovaire o vreme.
Imi place sa fac descoperiri mai ales in specia umana... si sunt extraordinari unii oameni... cu un zambet sau un mic gest reusesc sa stearga muuulte clipe de adanca tristete... de ce sunt atati de putini? Hm? Unde s-au pierdut restul?
Uuuuuuf Idealisto!
Inapoi....
Lumea are nevoie de tine cu picioarele pe pamant!
Sau nu........?

[Delphyna]

In graba de a trece prin viata oamenii uita adesea de ei, de ei cei din jurul lor...
Azi e ziua de nastere a doi oameni dragi mie... de unul n-am reusit sa dau... celalat e nefericit:( nici macar nu pot sa se bucure de ceva atat de simplu... am uitat sa fim copii! Normal... am crescut cat China... ne-am tras doua functii una mai importanta ca alta... ne-am pus sobrietatea-n diplomat si o afisam mai des decat se cere mai ales acolo unde nu e necesar.
Intre doua urari am avut ragazul sa bat mingea azi:) hahaha! Eu am fost de-a dreptul incantata de realizarea asta! A trecut foaaaaarte multa vreme de cand nu am mai facut asta... am uitat? cine stie? Nu mi-am facut timp? Da... asta e mai probabil.... oricum! Azi m-am intors cu aproape 20 de ani in urma cand ieseam de la scoala si cu colegi sau vecini cautam orice scapare la teren... acolo era distractia noastra pe vremea aia... mi-am zdrelit genunchii incercand zadarnic sa mentin echilibrul pe bicicleta... si azi ma minunez ca o baba ce ma aflu de lipsa de chef de miscare a copiilor... ma dispera cu tiviurile si jocurile lor electronice.... nu-i bai!
.... si oamenii care merg in vacanta....
si eu care nu merg:( .... inca!
Da` las` ca ma razbun eu! In curand! Peste 3 luni!:)
Lung ai facut Doamne timpul asta.... si ce mecanism de trecut i-ai tras! uuuuuuh! Teribil! Cand nu te-astepti pur si simplu o ia la sanatoasa... curge de-a dreptul... pentru ca sa se blocheze imediat in infinit de lungi unitati de masura....
Nu-i nimic... scapam si de asta...
Cand?
Conteaza?
Mi-e dor de mine... si nu mai vin!
.......... numai bere:)) vere...

[Delphyna]

Mda... luna plina cred ca si-a spus cuvantul! Norocul meu ca s-a hotarat sa descreasca si ma mai scuteste de tensiuni si bombaneli si bubuieli inutile...
Ieri am fost pur si simplu scarbita de cateva specimene umane din jur si am avut senzatia fiziologica de voma cand isi faceau aparitia mai aproape de mine si maraiam ca un caine turbat ce ma aflam.... pentru ca tot eu sa-mi iau panadolul de rigoare care s-a constituit intr-o plimbare indelunga pe malul marii.
Am avut parte de unul din cele mai frumoase apusuri de soare din viata mea... un cer rosu... o mare mai putin valuroasa decat mine, colorata partial in roz.... In cateva zeci de minute am scapat de restul oamenilor care se plimbau pe plaja... am ramas numai eu cu scoicile si cu Ea - marea! In scurt timp si-a facut aparitia si stapana ei si picura cu sclipiri in apa stransa in scobitura scoicilor... indemnandu-ma sa ma nutresc din frumusetea ei.... nu m-am saturat dar gandurile si senzatiile negative se diluasera ca prin farmec.... Luna e de vina!
Am mai stat o vreme ascultand povesti cu valuri si sunete de pescarusi...
Dar azi senzatia aia nasoala de sila a revenit mai puternic.... am avut grija sa-mi vars o parte din fiere... sa-mi ramana numai cat sa fie suficient pentru emulsionatul grasimilor... si acuma sunt bine....
Se anunta un sfarsit de saptamana lichid-gelatinos:)!
Sa vad.... sa vezi...sa vada... "sa fie lumina" la ce bun?

[Delphyna]

Mi-a trecut sila de viata de la inceputul lunii asteia, se apropie Pastele, oamenii culeg lumina, unora chiar le prinde bine primenirea ce se obisnuieste la asemenea ocazii, azi am fost la prima expozitie de icoane din viata mea, ma asteptam sa-mi spuna ceva, m-am inselat... sau poate nu eram eu in dispozitie de....

Sau cine stie?

[Delphyna]

Si-a trecut Pastele... pentru mine, altii mai sarbatoresc poate, altii n-au sarbatorit deloc...
Azi sunt mai vesela decat de obicei.... am aflat ca a face sex cu prezervativ e ca o reclama intr-un film bun.... auzi tu Doamne si ne miluieste!:)
De altfel ma balacesc din ce in ce mai tare intr-o confuzie sinusoidal alternanta cu entuziasmul paralel cu plictisul dat de cotidianul din care ma straduiesc in van sa scap uneori...
Gata... pe mai tarziu...

[Delphyna]

Aaaaaaaaah!...
In sfarsit...
am iesit din amorteala de care ma lasasem cuprinsa si mi-am deschis ochii iar mergand pe strada... si i-am vazut pe oameni zambind, am auzit pasarile ciripind... vad copaci inverzind, florile de toate culorile si nuantele parfumate... mmmmmmmmmmmmm ... o minune viata asta!:)
Marea isi scoate barcile in scopurile numai de ea stiute, plaja e intesata deja de turisti, iti vine sa te intinzi la plaja dar iti amintesti ca e aprilie...
Scoicile se ascund... de ce? Mi-am facut totusi o colectie impresionanta, mi-am facut si un fel de colier din ele... hahaha! Sunt mai incantata decat un copil...
Am rasfoit o parte din jurnale.... ce sarbatori "pline" au avut unii!:)
Mi-au placut oricum....
Prietenul meu s-a mutat... sau s-o fi saturat sa-si citeasca ziarul?:) l-o fi speriat?... nu stiu!
De cateva zile am facut ceva sapaturi si am gasit un cd .... oooooh!... ascult frecvent "Imagine".... "you may say i`m a dreamer/but i`m not the only one"....
Imi place sa visez frumos!!!!!

[Delphyna]

A doua cafea a zilei am condimentat-o cu ghimbir... huh!:)
Mi-e inca somn dar soarele se ridica vertiginos pe bolta anuntand o zi de plaja....
Si ce daca?...
In incoerenta-mi binecunoscuta am facut loc unui gol... de aer respirabil in etape.... nu, nu e vorba de influente buruienoase dar de ce?
Nu stiu... mai vad eu!

[Delphyna]

Si vad ca trece vremea, in zadar pentru mine...
Si admir de la distanta cum oamenii mari (mai mari ca mine)... isi fac planuri pe termen lung, planuri din care duc la bun sfarsit o buna parte din ele, oameni dintre care nu cred ca voi reusi sa fac vreodata parte chiar daca as incerca.
Intre timp primavara se incalzeste bine si aduce privirilor o mare de flori.... de multe culori... mirosind care mai de care mai frumos... impodobindu-se care mai de care mai interesant dar sfarsind prin a fi frumoase... fiecare in felul lor.
Stiati ca imbratisarea de noapte buna a unui copil alunga cei mai negri nori de furtuna? Eu nu.... dar am aflat de curand! Si ma bucur!
Si e si mai frumos cand oameni de care nu aveai habar iti vin in intampinarea nevoilor pe care nu stiai ca le ai....
Bravo lor... ferice de mine ca dau de asemnea oameni!

[Delphyna]

Incercari disperate de a ma pune in randul lumi... incercari ce sfarsesc in carciuma vineri seara printre multe pahare si sticle de bere asta dupa cateva inghitituri dintr-o alta licoare alcoolica... aceeasi tampita senzatie de a doua zi, in care-mi vine sa urc pe pereti da` se cam invart si poate nu-l nimiresc pe cel mai cu asperitati... rugaminti inutile de a ma dilua pentru urmatoarele cateva ore.... timp scurs in favoarea stomacului meu din ce in ce mai ghioraitor dar aspru pedepsit din motive bine intemeiate....
Asa a inceput sfarsitul... de saptamana...
Apoi ceva mai increzatoare mi-am luat lumea in cap pentru cateva ore sa vad ceva frumos facut de oameni... si am vazut... un fel de festival al berii, am crezut ca mor de mirosurile carnurilor prajite asociate berilor.... nu mai indrazneam sa poftesc vreuna...
Un sfarsit de saptamana plin de gol am avut....
Nu-mi doresc unul similar curand!
Da` parca voua vi se implinesc toate dorintele la tanc?!
Intre timp incerc sa ma bucur de fiecare frunza pe care primavara o scoate din fiecare mugur ce plezneste de caldura... nu si eu:) dar mi-e bine!
Plaja e deja intesata de oameni ce se plimba in picioarele goale printre zeci de terase care se inmultesc pe zi ce trece... tragic! Ma ia cu o tristete inexplicabila...
Visez la o stanca ce se incapataneaza sa stea departe de mine...
Si visele se sparg in sunete de valuri...