Calatoria sarpelui si a prietenului sau Eufrosin Poteca prin Lumea Moderna

[Eufrosin Poteca]

Azi m-am sculat brusc.M-a trezit soneria telefonului fix.Era sarpele care mi-a spus: "Vei avea o zi la fel de banala ca si celelalte 8663 de zile anterioare."Asa a fost.
M-am dus la toaleta si am urinat.WC-ul mi-a zambit politicos si mi-a spus buna dimineata.Ca in fiecare dimineata.Periuta de dinti mi-a curatat dintii cu multa atentie si grija.Ca in fiecare dimineata.Am mancat doua felii de paine cu ceva pe ele si am baut un ceai, m-am imbracat si am plecat.Ca in fiecare dimineata.
M-am agitat toata ziua dorind sa creez impresia ca fac ceva cu adevarat important si folositor.Ca in fiecare zi.De fapt nu am facut nimic.Ca in fiecare zi.
Seara, am mancat impreuna cu ai mei.Ca in fiecare seara.Am deschis calculatorul si mi-am mai belit ochii putin in monitor, asa, ca sa imi iau portia zilnica de radiatii X.Ca in fiecare seara.Ma voi duce la culcare fericit ca a mai trecut o zi.Ca in fiecare seara.Inainte sa adorm imi voi spune: "Faci umbra pamantului degeaba!" si ma voi scufunda intr-un somn adanc.Ca in fiecare seara.

23.01.2004 .... mai e mult pana la pensie.......

[Eufrosin Poteca]

Nu stiu daca sunt viu sau daca am murit in anul 9891 inainte de Hristos.Ma preumblu printre voi cautand adevarul.N-am sa-l gasesc niciodata!
Jurnalul meu nu va fi unul precis, strict.Voi scrie ganduri imprastiate.
Sarpele imi spune: "Hai sa punem la cale o crima sau sa intemeiem o religie!"
Asta seara am fost la o intrunire forumista.L-am vazut pe Dumnezeu.Moshul mi-a facut cunostinta cu El.Alin, Hades, Wild Rose, Moshul si eu.Astia fuseram prezenti.Vin alb si rosu, bere neagra si blonda, tequila si atat.Prezenta sporadica Monk.Muzica jazz ni se strecura in urechi.Fumul de tigara ne patrundea in carne.David avea o pofta de baut enorma.David nu e jidan si nici nu l-a omorat pe Goliat cu prastia.David ne-a tras in poze."Colorata maine-i gata!"Monk a venit, s-a asezat langa Hades, a luat un cd de la acesta, a baut o bere, a ras si a plecat.Oribilul Mosh a fost devastat.N-a putut sa-si indeplineasca dorinta lui cea mai mare.A fost obligat de Alin sa stea cu bluza pe el, neputand astfel sa-si etaleze minunatul sau maieu.Ce drama, ce drama!Alin a fost teroristul serii.L-a tot amenintat pe gras spunandu-i: "Daca te dezbraci sa stii ca plec!"Cata rautate!Wild Rose a fost sufletul micii noastre intruniri.Cate odata ingerii coboara printre oameni luminandu-le vietile anoste.Unii dintre noi au fost sarutati de ingeri.Eufrosin Poteca a fost prezent.La un moment dat a aparut o pizza pe masa.Moshul s-a ocupat de cea mai mare parte din ea.Hades de restul.Un apel telefonic.Moshul vorbeste cu Darky.Pentru prima oara in viata e sincer si ii marturiseste fetei ca vrea sa faca sex salbatic cu ea.E dispus sa linga diverse parti din corpul bietei fete.Etc, etc, etc.Cafeneaua Actorilor a fost pentru cateva ore caminul a cinci forumisti fericiti.
Azi mi-am luat blugi negri.Prima pereche de blugi negri din viata mea.Pana acum m-am incapatanat sa port numai blugi albastri.

Acest post a fost scris sambata seara dar din motive de somnolenta nu a putut fi publicat pana acum.Ne cerem scuze pentru intarziere.

[Eufrosin Poteca]

Mananc alune.Incerc incet sa indepartez cu limba resturile lipite de dinti.Tot felul de ganduri apasatoare imi bantuie prin golul craniului.Azi ........ azi a fost o zi cenusie.
Trezirea a fost usoara.In gura imi pluteste amarul unei noi zile de munca.Urmeaza stereotipurile.Drumul cu tramvaiul, frecusul unei zile obisnuite de munca, oboseala ce ma apasa seara, lipsa de chef.Nimic nou.
Bucatele marunte se desprind din sufletul meu si se pierd pe drumul ce duce catre moarte.Incet, incet copilul din mine se stinge iar in locul lui ramane un mare gol.
Dintii mei sunt curati.Nici urma de alune.Mai devreme am cantat la chitara.Ma relaxeaza."Music it's your only friend, until the end"
Sarpele a fost inghitit de vid.A disparut.

[Eufrosin Poteca]

Patruzeci si patru.Toata saptamana un nor negru mi-a intunecat sufletul.Cred ca sufar de manie-depresiva.Jimmy Page vrajitorul.Sunt atat de confuz.O bomba cade langa bucataria de vara speriindu-le pe cele doua tinere femei.Un bun prieten mi-a facut un cadou mai demult.Oare cat mai am de trait?O sa plang atunci cand vor muri ai mei?Sa las totul balta si sa plec?Unde?In lumea larga.Sa nu ai incredere in nimeni.Pierdere de vreme.Frumusetea mi se arata pretutindeni dar nu ma lasa s-o ating.Fericirea a plecat in Anglia.Ceausescu era bolnav.78.Vartej ametitor.
Ganduri imprastiate puse pe hartie.Sarpele e mut.

[Eufrosin Poteca]

Mi s-au uscat buzele.Ma gandesc la gerul de acum cateva zile si ma cuprinde un dor sfasietor.Cineva sau ceva, incearca sa smulga ultimile ramasite de umanitate, de bun simt din mine si vrea sa ma transforme intr-o masina.1984.
Ziua da sambata a inceput cu clasicul aspirator.Firele de praf se bulucesc pe furtunul negru si elastic, sfarsind in sacul de panza.Iadul firelor de praf.Nota sustinuta a aspiratorului este acompaniata de taraitul telefonului.Mobil.O colega de servici ma invita sa iau parte alaturi de alti colegi de servici la fabricarea unor paste, la consumarea lor si apoi, in partea a doua a programului, sa iesim intr-un club numit Downtown.Pentru o fractiune de secunda Dumnezeu imi intuneca mintile si raspund: "Da".Dust.Un strain imbracat in mantie neagra mi-a spus ca e ziua indragostitilor.Iubesc muzica.Brusc, imi amintesc de o propunere a Moshului.Trebuia sa iesim la nu-stiu-ce restaurant.Am dat-o in bara din nou.La o raspantie ma asteapta doua femei: Nebunia si Vesnicia.Pe la ora 16:00 ma indreptam catre casa colegei ce-mi daduse nefericitul telefon.Doua pahare de coniac aluneca pe gatul neted.De acolo mergem spre casa unei alte colege.Acolo urma sa facem renumitele paste.Colega a doua are aragaz.Aragazul are cuptor.Cuptorul nu functioneaza.Reteta minune nu se poate face decat la cuptor.Improvizatii culinare.Rezultat comestibil.Colega numarul unu nu are minte.L-a invitat si pe domnul director, patron, sef si comandant suprem al fortelor armate din firma unde suntem sclavi, sa ia parte la "minunata" noastra intrunire cu prilejul Sabatului.Acesta accepta.Communication breakdown.Conversatii politicoase, de umplutura se raspandesc prin aer facandu-l irespirabil.Doua masini gonesc pe strazile Bucurestiului catre clubul Downtown.Gandul imi zboara la Petula Clark.Soc.La intrare e un nene care ne zice ca tre' sa dam doua sute de mii de lei.Dam, ce dracu' sa facem.Inauntru balamuc mare, fum, fitzosi, chelnerite imbracate in rosu, atmosfera de club.In schimbul celor 200 000 de lei platiti la intrare am primit o moneda aurie pe care scrie "Downtown".Aflu ca in schimbul ei pot primi bautura.Ironic, zambesc si spun: "Daca luam mai mult de doua beri pe o moneda d'asta, mare minune!" Mi-a fost gura aurita precum tinicheaua buclucasa!Cel mai ieftin produs era Carlsberg la 0,33 si costa 70000 lei.Clubul este foarte frumos amenajat: pe peretii acoperiti cu un tapet ce se "purta" prin 1910 sunt atarnate o droaie de poze cam din aceeasi vreme vegheate de niste lampi antice cu lumina difuza.De tavan stau spanzurate cateva candelabre in miniatura, surori cu lampile de pe perete.Inghesuiala mare.Muzica zvacneste in boxe cu un ritm monoton.Bum,bum,bum,bum,bum,bum.Incerc sa-mi imaginez incaperea aceea goala.Arata exact ca o odaie din 1900.Foarte frumos.Galagia, fumul, mirosul de club si muzica monotona ma trezesc din visare.Berea din sticla de 0,33 s-a refugiat din sticla undeva in strafundurile stomacului meu.Inca una si am ispravit cu moneda magica!Mama lor de hoti!Ce dracu' caut eu aici? Ma uit in jurul meu: baieti si fete/barbati si femei aflati acolo pentru a-si etala tzoalele, pentru a agata pe cineva, pentru a se da mare, pentru a se zbantui lolalta cu toata turma pe ritmurile monotone.Bum,bum,bum,bum,bum.Ma gandesc ce frumos trebuie sa fi fost prin "discotecile" din anii '60-'70 unde lumea dansa pe melodii gen I Can't Get No Satisfaction - The Rolling Stones, Somebody to Love - Jefferson Airplane, Black Night - Deep Purple, etc.Vremuri.De pe peretii clubului, din pozele ingalbenite ne privesc bunici si strabunici cu groaza si cu mila.O viziune din iad.Suflete sarace, chinuite pana la epuizare de demonul Sterotip.Melodii compuse de artisti adevarati gen U2, Queen, Annie Lennox, Eddy Grant, Bob Marley sunt torturate si incastrate cu forta pe acelasi ritm: bum,bum,bum,bum,bum,bum.Am senzatia ca sunt intr-o uzina unde zeci de utilaje grele prelucreaza ceva, orice.Oribil.Ceea ce mi se pare si mai grav este ca cei 100 de oameni din jurul meu adora, venereaza acea "muzica", o simt.Ma intreb ce s-ar intampla daca brusc, in locul ritmului monoton s-ar auzi sunetul chitarii lui Hendrix sau ritmurile salbatice ale lui Bonham? Stupoare si revolta!Da-ne drogul inapoi!Generatie pierduta.Si totusi eu fac parte din aceasta generatie.........poate sunt defect, poate sunt un rebut. Pe la ora trei parasim infernul si ne indreptam catre casele noastre.Imi propun sa fac o cura cu muzica buna pentru a ma dezinfecta.

Asta se intampla sambata trecuta dar tot felul de demoni m-au impiedicat sa postez pana acum.Sarpele a asurzit.

[Eufrosin Poteca]

Mi-a murit motanul.Inaltimea prea mare, niste gugustiuci obraznici, dorinta de a vana, o plasa prea veche si prea subreda la geam.Nu stiu ce ma doare mai mult: pierderea bietului animal in sine sau faptul ca era cea mai scumpa amintire ramasa de la bunica mea, disparitia unui prieten drag sau lacrimile de pe fata mamei mele. O panza veche pe post de sicriu, o groapa mica in gradina din fata blocului si iata ca n-a mai ramas nici o urma.Din tarana ne-am nascut in tarana ne intoarcem.Cateodata viata ne da cate o palma zdravana, ne incearca: suntem sau nu suntem rezistenti?Mi-a murit motanul.Unii s-ar putea sa rada."Ce dom'le, era doar o pisica!Sunt destule mate in Bucuresti, ia-ti altul!"Nu vreau altul.Nu poti inlocui un suflet cu altul asa cum ai schimba o pereche de ciorapi.
In urma cu 8 ani, tatal meu ii daruia bunicii mele (mamei sale), un mic pui de pisica cu ocazia zilei de 8 martie.Astazi, Dumnezeu l-a luat si la daruit din nou bunicii mele, un martisor etern.
Sambata 28.02.2004.Motanul Marty a efectuat primul si ultimul sau zbor, a vanat pentru prima si ultima data.

[Eufrosin Poteca]

In fiecare zi a acestei saptamani m-am trezit la ora 7:00 si am mai motait pana la 7:30.Pe jos, pe podeaua tramvaiului 16, se taraie un biet omulet fara picioare.Se deplaseaza folosind mainile. "Autati-ma si pe mineeeee! Sa va dea Dumnezeu sanatateeee!" Iar cand cineva ii da de pomana zice: "Bogdaproste! Sa va dea Dumnezeu sanatateeee!" Desi ma intalnesc des cu el nu l-am "ajutat" niciodata.Sufletul meu este tot inghetat cu toate ca a venit primavara.Am o colega la servici care are unghia de la degetul mare de la mana stanga mica si tesita, de parca ar fi retezata.Ciudat si hidos.Miercuri, pe la ora 18:30 coboram treptele pasarelei Basarab.In fata gurii de metrou zaresc o batranica a carei fata este toata o cicatrice.Probabil urmele unei arsuri.In fiecare zi pe la ora 11:00 mi se face foame.Drept urmare mananc.Domnul Arhire are sinuzita.Prietena unui bun prieten de-al meu are sinuzita.Pe Gica l-a durut azi capul.Au inmugurit copacii, e primavara.Se asfalteaza pe sos. Vitan-Barzesti.Astazi am mancat bors de perisoare, salam si pate de ficat.Vreau sa ma duc acasa.Vantul bate destul de tare; parca as fi la munte.Si atunci l-am vazut.Cainele musca cu o pofta enorma din semenul sau mort de asta iarna.Cainele mort intrase in putrefactie si mirosea ingrozitor.Cainele viu musca din el cu lacomie.Se chinuia sa rontaie piciorul drept din fata.Delicios!Dog eat dog.M-am urcat in masina si am plecat.Azi, in curtea fostei IMUAB, un caine se infrupta.Sarpele saliveaza.


What a wonderful world.

[Eufrosin Poteca]

Maine trebuie sa ma barbieresc.Ma mananca barba.Este ora 23:00.Buna seara stimati telespectatori.Bine ati venit in Universul Sarpelui, acolo unde perdelele vorbesc si smantana zboara, hartiile scuipa si virginele sapa santuri.Imediat ce am iesit din bloc, vantul m-a lovit peste fata.L-am privit cu sictir, l-am injurat printre dinti, am dat o mare flegma pe caldaram si am pornit catre locul de tortura: la servici.Ma uit in oglinda liftului ce urca agale catre etajul patru al cladirii ce gazduieste locul meu de munca. "Mare taran esti ba!" imi spun privindu-mi moaca plictisita si tampa.Au inmugurit copacii.Pasarelele canta.Ieri mi-am taiat unghiile de la picioare.Mi-e sete.Ma duc sa beau apa.Maine ma duc la teatru.La Teatrul Mic.Nu cred ca exista pe lume un om mai vorbaret decat Sergiu.Sergiu este sofer la firma unde lucrez.Sergiu are 42 de ani.Sergiu se poarta ca la 12 ani.Sergiu Musuroi are un mare defect: se pierde in amanunte.Daca il intrebi ceva banal, cat e ceasul de exemplu, are sa-ti raspunda ceva in genul asta : "Pai bai barbate, nu stiu, ca eu l-am dus la reparat acolo la Universitate, stii, pe colt la spital ca acolo a avut un coleg de-al lui tata un prieten care era bun, se pricepea bine de tot, i-am dus odata ceasu' lu' ala batranu' ca nu mai se intorcea ii lipsea o rotita, stii, una mica si m-am dus cu el si i-am spus lu' colegu asta al lu' prietenu lu' tata "Bai barbate, cum ii dam de cap ca asta e un ceas nemtesc, nu se mai fac acum ceasuri ca asta, he he, l-a luat tata de la un fratele lu' unchimiu' care mergea in Cehoslovacia la munca cam prin '90.................." " Asta e Sergiu.Am avut de multe ori (ne)placerea sa bat orasul in lung si-n lat impreuna cu el prin Bucurestiul nostru prafuit si gri.Nu e nebun.Asa e el, mai "special".Am ascultat Hole in seara asta.Patrocle era cainele Lizucai.Eufrosin Poteca este umbra Sarpelui.

[Eufrosin Poteca]

Imi place foarte mult sa scriu.Si cred ca tocmai de aceea apuc sa scriu asa de rar.Zilnic prin maruntaiele Bucurestiului se strecoara zeci de viermi uriasi ce gonesc cu viteze ametitoare.Stramosii nostri numeau chestia asta Metropolitan (pe romaneste Metrou).Anul trecut ar fi trebuit sa termin facultatea.Dar o lene nenorocita si o lipsa totala de vointa m-au impiedicat sa fac acest lucru.Exista o statie de metrou ce poarta numele facultatii mele: Politehnica.Pe scaunele din fata mea stau patru femei.trei dintre ele au haine negre, a patra are un palton albastru inchis.De pe fetele lor iti dai seama ca sunt prima generatie in Bucuresti.Pantofi usori, cu toc jos, comozi.Dresuri de culoarea pielii.Fuste de culori inchise.Maini de femei casnice, unghii taiate si fara vopsea.Sarpele se strecoara printre ele ca metroul prin tunel.Am ascultat Temple of the Dog cu Hunger Strike.Ceausescu a fost un erou national.Ne-a facut metrou!Petru Notingher.Daca exista printre acei putini oameni care citesc aceste randuri cineva care isi doreste cu ardoare sa comita o crima, va rog sa incepeti cu domnul Notingher.Eu nu pot sa o fac.Mi-a interzis sarpele.Sarpele a inventat metroul.Petru este profesor la Politehnica.Petru preda Materiale electrotehnice.Eu am restanta la aceasta materie.Eu si cu inca cateva sute de alti studenti.Sunt multi studenti ce vin cu metroul la Politehnica.Ieri a fost o intalnire forumista la care nu am putut sa iau parte.Dumnezeu m-a chemat la El sa stam de vorba.Daca apesi un buton se pot intampla o groaza de lucruri: vine liftul, se schimba culoarea semaforului, se aprinde sau se stinge lumina, explodeaza o bomba, nimic.Acum ar trebui sa invat pentru examenul la Materiale.Dar eu stau si scriu idiotenii.Sunt un ratat ordinar, putin boem, putin nebun, putin pierdut.Sarpele incearca sa ma salveze.

[Eufrosin Poteca]

How many more times.....


Acum cateva zile a fost Sarpele pe la mine sa taiem porcu'.In cursul operatiunii, cateva valuri de sange s-au scurs peste conexiunea mea la internet si am ramas fara.Sunt un fel de "omul cavernelor".Ma gandesc ca poate am fost pedepsit pentru ca utilizam conturi de dial-up furate.Sarpele zice ca trebuia sa tin post in fiecare sambata si joi din saptamanile impare.
Week-end-ul trecut am fost la Timisoara.Uichendul asta am fost la munte, in Fagaras.Unii ar putea spune ca ma distrez, calatoresc, petrec, alea-alea.De unde......La Timisoara am schimbat un WC, am facut curat, am zugravit apartamentul unui prieten.Nu, nu sunt zugrav, gunoier sau instalator dar daca i-am promis omului .... ce sa fac.

Acum sunt la serviciu.E pentru prima oara cand scriu de aici.E naspa!!!!Vreau net acasa ca sa pot scrie ineptii in liniste!Pe 15 am examen.As bea socata.As manca icre negre.5:00 PM.Led Zeppelin - Misty Mountain Hop se aude in difuzoare.Domnul Arhire era in clasa a 4-a cand prestau astia.Domnul Arhire e slab ca o scobitoare si fumeaza ca o locomotiva.

I really don't know..........

[Eufrosin Poteca]

Am avut un vis.Azi, in timp ce ma indreptam catre rasarit, mi-am amintit de ceea ce am visat.Urmaream din zborul masinii fuga copacilor indarat cand, deodata, mi-am amintit.Se facea ca eram undeva intr-un loc neimportant cu cativa prieteni foarte buni si discutam.Imi amintesc perfect cum unul dintre ei imi spune ca miros a huma.Sunt obosit.Ceva mai tarziu, in acelasi vis, eram impreuna cu aceeasi prieteni undeva, intr-o cladire ce semana cu un camin din Regie dar foarte bine amenajat.La un moment dat descopar ca sunt impuscat in partea dreapta a abdomenului.Imi acopar rana cu mainile si impreuna cu o prietena ne indreptam pe culoare catre un fel de spital improvizat in cadrul caminului.Acolo era o aglomeratie foarte mare si cu greu reusesc sa dau de o doctorita.Aici m-am trezit (de fapt am fost trezit de ceasul necrutator).Cred ca am sa mor.Intotdeauna mi-am dorit sa mor prin impuscare.In cap.Sarpele spune ca este foarte frumos, la fel de frumos ca muzica compusa de Bach tatal.Aproape ca simt durerea provocata de glontul ce mi-a strapuns stomacul in vis.
Petru Notingher preda Materiale Electrotehnice la Facultatea de Electrotehnica din cadrul Universitatii Politehnica Bucuresti.Nu am mai vazut demult fluturi.Cred ca i-a mancat sarpele in 1789.Nu am luat examenul la Materiale.Cristina asculta 1492 - cucerirea Paradisului - Vangelis iar din urechile ei curge vin rosu.Ma duc sa fumez narghilea cu Mihail Sadoveanu.

[Eufrosin Poteca]

Vad ca prin ceata.Am doua prietene foarte apropiate: Oboseala si Tristetetea.Sarpele se scalda azi intr-o sticla de Carlsberg.Rauri de chimicale inunda orasul.
M-am cam indepartat de Divinitate.In ultima vreme, toate marile sarbatori religioase au trecut neobservate.Doar stomacul meu vast a simtit bunatatea lui Dumnezeu revarsata peste bucatele inghitite cu lacomie si lipsa de credinta.Raul din mine incepe sa iasa la iveala devorandu-ma incet.
Pe 18 martie am fost la Moshu la casa lui din strada Tepes Voda.A fost ziua lui.America e o tara plina de prosti.Trebuie sa dorm.Am sa-mi fac o injectie cu adrenalina in creier.Ce tara mare si frumoasa avem!Traiasca Republica Socialista Romania si Baiazid, conducatorul ei iubit!

[Eufrosin Poteca]

In iarna dintre 2002 si 2003, pe micile ecrane se putea vedea destul de des o reclama la Connex.Reclama nu era chiar reusita dar melodia de pe fundal mi-a atras atentia de la prima vizionare.Ala care canta zicea ceva cu "I'm feelin' good" iar melodia era in stilul celor de la Radiohead.Imi placea la nebunie.Dar nu stiam cine canta si cum se numeste.Azi am aflat.Muse - Feeling good.
Un pahar gol sta trist pe marginea mesei si jeleste berea ce a stat in el si i-a daruit bucuria clipei betive.La stiri se povesteste despre o explozie si despre morti.Afara ploua.Inchid ochii si imi imaginez ca sunt o pisica."Asa cum au spus cei de la Butthole Surfers: E mai bine sa regreti ceea ce ai facut decat ceea ce n-ai facut."
Duminica (15.05) dimineata la ora 6:00 eram treaz.La 6:30 ma aflam in fata facultatii de Electrotehnica.Cu o zi inainte aflasem ca mai am dreptul sa sustin inca o data examenul la Materiale Electrotehnice.Este ultimul examen pe care il mai am.Si il am din anul III.Acum sunt anul V special, adica anul VI, adica trebuia sa termin anul trecut.Examenul este unul ca toate examenele.Vine profesorul, da subiectele, semneaza foile, ne anunta ca avem 75 de minute pentru partial si 75 pentru final, unii studenti scriu, altii nu scriu, unii copiaza, altii nu.Partea interesanta apare la corectat!Domnul profesor Petru Notingher este foarte constiincios si exigent.Dansul se crede un misionar.Nu ne poate lasa sa devenim ingineri pana nu visam materia lui.Drept urmare in teancul de lucrari corectate avem asa: vreo patru ale unor studenti ce au scris destul incat domnul profesor sa binevoiasca a le da un 5, un morman de lucrari ale unor studenti pe care domnul profesor tine mortis sa-i auda ciripind la oral si vreo cinci lucrari despre care nu se spune nimic.Sarpele intra in sala, inchide usa cu grija, se indreapta catre randul sapte, se aseaza intr-o banca si da dusca o sticla de Domestos incretindu-si fruntea de placere.Domnul Notingher il ignora.Este foarte patruns de tacerea ce se aude de la studentul ascultat.Noi nu meritam sa devenim ingineri!Ar zice lumea ca el, Notingher, s-a ticnit!Praf de creta risipit pe tabla soioasa, atmosfera plina de sictir, emotie si dezamagire, doua banci rupte in primul rand, ironia si superioritatea profesorului, balbaiala si furia studentului, stop cadru.Dupa lungi si istovitoare chinuri se termina mormanul lucrarilor celor ce trebuiau ascultati si picati!Aaaaa promovati, ma scuzati!Cu o magistrala indiferenta, Cel mai Iubit dintre Profesori ia in mana si ultimile 5 lucrari ramase si glasuie: "Pe voi nu v-am gasit pe liste asa ca nu va ascult la oral.Rezolvati-va problema la secretariat si apoi vedem ce facem." Indignarea din mine rabufneste muta!Pai bine ba boule, nu puteai sa spui de la inceput!Trebuia sa asteptam ca dobitocii 4 ore ca sa spui aceasta fraza inteligenta?Ma stapanesc sa nu spun vreo prostie si intreb politicos: " Puteti sa-mi spuneti si mie ce punctaj am?" Zambetul amabil arborat de profesor imi face greata."Pai lucrarea ta era ultima si nu am mai corectat-o!Dar ne uitam acum pe ea." Un macelar este o fiinta gratioasa, plina de iubire, armonie si pasiune.Domnul profesor ar fi fost un bun macelar.Lucrarea mea se umplu de rosul sangeriu ce curgea in valuri din pixul Atotstiutorului.Subiectele la care am scris cateva randuri au luat un punctaj mai mare decat subiectele la care scrisesem aproape tot!Cu zambetul pe buze imi da verdictul: "Sapte puncte in partial si cu sapte puncte in final - 14 puncte si cu 11 din laborator 25.Nota 3 (trei)!" Era ora 14:30.Eram mort de oboseala.Cati ani se dau pentru crima premeditata?
Undeva printre hatisurile mintii mele bolnave zace Sarpele incolacit pe amintirea mea cea mai frumoasa, sugrumand-o.
Nu mai am servici.Am plecat cu articolul 55, litera b, adica cu acordul ambelor parti.Lunea trecuta, pe la ora 15, eram la locul de munca.Asteptam sa vina Sarpele.Imi promisese ca o sa-l aduca pe Jimmy Page sa-mi cante cateva piese.Pe birou se afla un telefon rosu.Comunismul n-a murit.Ramurile copacului din spatele cladirii lovesc in geam, ca-n Eminescu.Telefonul suna.E sefu'.Ma intreaba ce se intampla cu imprimanta HP LaserJet III Si.De ce nu merge?Ii raspund ca este stricat cuptorul.Dl. Grigore imi spune ca vrea problema rezolvata pana a doua zi.Ii spun ca este putin cam greu, ca ne trebuie un alt cuptor si ca ar fi bine sa cautam pe la second hand.Dansul nu doreste second hand.Imi spune: "Da-mi niste preturi pentru un cuptor nou.... sunt atatea firme.Pana la sfarsitul programului vreau trei preturi de la trei firme diferite." Astea au fost cuvintele lui.Nu e treaba mea sa fac acest lucru dar totusi ma apuc si il fac.Ii caut preturi, le gasesc, pun mana pe telefon si sun la sefu'.Ii comunic preturile intre $500 si $300.Seful imi spune ca nu-l intereseaza, ca el doreste sa rezolv problema iar daca pun problema in felul asta are sa ma puna pe mine sa ii achit 99% din pretul unui cuptor nou.De ce?Nu stiu.Ii spun: "Bine dar dumneavoastra mi-ati cerut niste preturi!?!?".Raspunsul este ca nu-l intereseaza si ca vrea problema rezolvata.Ok.A doua zi, impreuna cu un coleg am dus harabaia de imprimanta intr-un service.Seful nu m-a mai intrebat nimic.Sarpele avea pofta de sange.A treia zi trece la fel de linistita.A patra zi, joi, pe la ora 10 primesc un telefon de la dl. Grigore prin care imi comunica urmatoarele: l-a ultima sedinta s-a hotarat ca se va face o reevaluare a oamenilor si astazi este randul meu, asa ca sa-mi fac un raport de activitate si sa poftesc la dansul.Ceva e putred in mintea sefului.Imi intocmesc raportul si purced la drum catre micutul birou al sefului.Odata ajuns, acesta ia raportul de activitate de la mine, nici macar nu-si arunca privirea pe el, si ma intreaba: "Ce s-a intamplat cu imprimanta?" Ii raspund ca este in service si ca se rezolva.Dansul imi spune ca nu i-a placut cum am pus eu problema luni si nu i-a placut felul in care i-am vorbit si ca as face bine sa-mi caut de lucru in alta parte.Ok, am sa-mi caut.Intreb politicos daca mai este nevoie sa stau cele doua saptamani de preaviz.Mi se raspunde ironic si trufas ca dupa cum se vede si din raportul meu de activitate (pe care nici macar nu se uitase!) prea mare lucru nu fac eu pentru firma asa ca prezenta mea ar fi de prisos.Ma ridic de pe scaun, dau mana cu domnul director Marius Grigore, imi iau la revedere, acesta imi spune sa predau tot ce am unui coleg si sa vin pe data de 15 sa rezolvam cu banii pe care mai trebuie sa mi dea.Cand sa ies pe usa, ma previne sa nu fac si eu ca alti colegi, adica sa-l injur si sa-l vorbesc de rau, caci stie el cum sa dea de rudele mele si sa le spuna tot.Ma crucesc si ies.Imi fac foaia de lichidare, imi salut colegii si plec bucuros ca am scapat de balamucul ala.Probabil ca pe data de 15 nu voi vedea nici un ban pentru ca asa procedeaza domnul Grigore cu toti cei care pleaca, sunt dati afara, etc.Dar ma voi duce si voi incerca.....Despre domnul Marius Grigore si firma Matel Service s-ar putea scrie pagini intregi care daca ar aparea in ziare ar duce la inchiderea societatii.Eu nu am sa mai povestesc decat un singur lucru care mie mi s-a parut extraordinar de amuzant.Pe data de 5 ianuarie anul curent, Marius Grigore, cel mai destept om din lume (asta nu o spun eu cu ironie ci o spune chiar domnul Grigore cu mandrie), a tinut mortis sa faca o sedinta lunga de 9 ore cu toti cei 62 de angajati (la vremea aceea) ai firmei.S-au spus multe tampenii la acea sedinta, domnul director ne-a povestit viata domniei sale plina de aventuri si de ambitie din care noi toti ar fi trebuit sa ne inspiram asa ca din viata lui Iisus!Dar cel mai frumos lucru a fost cand, pentru a sensibiliza audienta, domnul director si-a compus o moaca trista si suparata si ne-a spus ca de cand se streseaza sa faca sa mearga treaba in firma domniei sale a ramas steril!Inchipuiti-va gogeamite directorul in fata celor 62 de angajati ai sai si in fata surorii si tatalui facand asemenea marturisire!Din politete nimeni nu a ras decat dupa sedinta!
Drept urmare, ca proaspat somer sambata am fost la nunta unui prieten de familie.Sa ma destind si eu putin dupa cele 10 luni de munca la firma sus amintita.Si m-am destins de n-am mai putut.........Sarind peste cununia civila si cea religioasa care nu au avut nimic iesit din comun, la restaurant a fost "distractiv".In primul rand am fost impartiti oamenii mari intr-o parte a restaurantului iar tinerii in alta parte, chestie pe care nu am mai auzit-o/vazut-o la nici o nunta.Apoi a fost formatia.Formatia al carei nume nu-l stiu era compusa din trei insi care cantau la clape si unul care canta la chitara electrica.Buni instrumentisti dar cu un repertoriu jalnic, cam 70% manele.Apoi a fost serviciul.In timp ce oamenii marii deja serveau felul doi tinerii asteptau aperitivul.Apoi a fost bautura.Vin alb gata indoit cu apa!Apoi a fost asezarea.Am stat chiar langa usa bucatariei asa ca am beneficiat de tot fumul rezultat in urma frigerii pestelui!Sa te tot duci la o nunta ca asta.......
In incheiere as vrea sa fac un apel: doamnelor si domnilor, daca aveti posibilitatea si bunavointa sa-mi dati si mie 10000 de lei sa bea si gura mea o bere ca acu' sunt somer si ultimii bani i-am dat pe costum, camasa si pantofi ca sa am si eu cu ce merge la nunta sa va dea Dumnezeu sanatate!

[Eufrosin Poteca]

Ma doare in gat.Unii ar putea zice: "Bine ca nu te doare in cot sau in cur!Ar fi fost mai grav!" Ma tratez cu niste vin rosu cumparat de la Moise.35000 litrul.In ultima vreme mi-a cam pierit cheful de a mai face ceva.Imi doresc din ce in ce mai tare sa stau si sa nu fac nimic.Sarpele e intins pe sarmele de rufe de pe balcon si vorbeste cu soarele despre Euro 2004.Imi amintesc ca prin ceata ca in urma cu ceva secole am fost la Oltenita cu Oribilul Mosh si Hades.Parca am vazut Dunarea si parca Ion Iliescu incerca sa treaca inot la vecinii si prietenii bulgari.Oltenita nu mai apartine Romaniei.Au cucerit-o niste turisti americani imputiti.Paharul de vin are urme de faina pe el.Ma duc sa dorm.Somnul - o stare apropiata mortii.Nu mai am inspiratie.

[Eufrosin Poteca]

Am fost racit.Numai eu puteam sa racesc vara!
Cel mai mare talent al meu este acela de a ma indeparta si instraina de lucrurile si oamenii care imi fac o enorma placere.Eu sunt un om al regretelor, regret ca am facut aia, regret ca n-am facut aia.....
Cateodata simt ca imi explodeaza capul.Sarpele are o piele noua.Mereu are sa existe o persoana, un lucru, o fapta care imi va aduce aminte de toate idioteniile pe care le-am facut si de toate momentele penibile din viata mea (si nu au fost putine!).
In ultima vreme imi doresc din ce in ce mai tare sa fac ceva total lipsit de sens.As vrea sa dau foc unei cabine telefonice, sa sparg toate becurile din toate semafoarele dintr-o intersectie oarecare, sa ma duc intr-un magazin alimentar si sa comand 150 de grame de salam de Sibiu feliat, 200 de grame de muschi tiganesc feliat, jumatate de kilogram de branza, 200 de grame de masline si tot asa cate putin din fiecare produs existent in magazin iar l-a sfarsit, dupa ce vanzatoarea mi-a impachetat totul frumos si mi-a spus pretul, sa ii spun ca m-am razgandit, sa ma intorc si sa plec fluierand, sa arunc sifonierul pe geam, sa .......
Sunt un mare dobitoc!Stau.Nu fac nimic.Oamenii ca mine ar trebui impuscati.

In urma cu 13 ani in noaptea dinspre 7 spre 8 iulie se stingea din viata bunicul meu din partea tatalui.Eu eram intr-o tabara pe undeva pe langa Sibiu.Bunicul a fost militar.Locotenent-colonel.Era nascut la Oltenita.A fost concentrat in timpul celui de-al doilea razboi mondial iar regimentul sau a ajuns pana la Odessa.A fost decorat.Are o diploma de merit semnata de maresalul Antonescu.Iubea poezia si florile.Ma iubea foarte mult pe mine.Iata cateva versuri scrise de el in 1937 adica la varsta de 19 ani.

Joc de vant


Stau trist, ochii-mi privesc in departari
De parca ii fixez pe-un punct,
Privesc cum fug nori dupa nori
Si-ascult cum vajaie al iernii vant.

Privesc in luciul lacului din strada
La crucea portii unei bazilici
Si-aud si clopotele batand de sarbatoare
Si gandu-mi e o scantee, sclipiri de licurici.

Crengi de salcami se pleaca nemiloase
Scrasnesc de-a vantului tarie
Se-nalta in cercuri furtunoase
Frunze ratacite, pierdute, luate de urgie.

Traiesc aievea trecutul plin de amintiri
Cand trec pe strazi intunecate
Loc tainic iubirilor adevarate
Te simt aproape desi tu esti departe.


Sper sa nu se supere al meu bunic (acolo unde o fi el) pentru ca i-am facut publice aceste versuri.
Pe piatra de mormant sta scris " Nu de moarte ma cutremur ci de vesnicia ei! "Nu imi amintesc cine a spus/scris asta.

[Eufrosin Poteca]

Ma dor urechile.Picaturi de sudoare imi aluneca pe gatul murdar si lipicios.Noapte linistita.As fuma o tigara si as da dusca trei pahare de palinca.
Am plecat pe la 10 si douazeci din casa de la Gabriel.Aerul fierbea la foc mic.PLI.Eram fericit ca voi vedea muntele dar totodata eram trist stiind ca nu voi face cunostinta cu el.Dumnezeu ne privea din spatele pompei de benzina.S-a oferit sa alimenteze chiar El.Pentru asta a primit 10000 lei bacsis.Un drum secret.Soseaua de centura era garnisita cu niste fete negre ca niste prune.Sanii lor se odihneau in sutiene ieftine si in ochii Moshului.Aerul se incinge tot mai tare dar eu sunt rece ca gheata.Stau.Drumul national numarul 1 se prezinta excelent.Imi este dor.Imi este dor de mine.Undeva pe drumul negru si lucios, printre valurile de caldura m-am ratacit.La Ploiesti facem drapta pe drumul ce duce catre Valenii de Munte si oprim dupa cativa kilometri la manastirea Ghighiu.Vizitam biserica - frumos, vizitam curtea manastirii - plin de flori, vizitam cimitirul - valuri de regrete.Desi suntem in casa Domnului credinta doarme profund in mine.Plutim mai departe catre Valenii de Munte.Fara muzica, doar motorul torcand ca o pisica alintata.Ne-am dori sa putem sta doua zile.Dar nu avem bani.Poate Wild Rose e salvarea.Odata ajunsi in Valeni oprim intr-o parcar murdara si plecam sa luam d-ale gurii.Opt felii de salam Victoria, o paine, un kil de bere Gambrinus si un Nestea facut de Nestle.Luam masa pe capota masinii pe un prosop murdar cu care probabil se stersese tatal grasului de transpiratie.Nu imi amintesc exact cat era ceasul (poate din pricina emotiei), dar atunci s-a nascut Manole.O catea ce pazea parcarea.As manca salam de Sibiu.As merge la Sibiu.Masina, drumul, Cheia, oprim.O mica plimbare prin statiune, admiram Masivul Ciucas, vizitam manastirea Cheia, mai putine flori, doi calugari ingrijeau un trandafir, toaletele sunt in afara manastirii cum iesi in dreapta, o alee strajuita de brazi, trebuie sa ai tinuta cuviincioasa cand intri in manastiri.Povestile sunt parte din periplul nostru.Zarim o alba printesa ce picteaza un mandru inorog, alb si el.Oare si-a culcat capul in poala ei?Ne oprim in mizera realitate.La Tudose.Un Ciucas si un Cappy.Relaxare.Niste acorduri de chitara risipite in vant plutesc deasupra complexului de casute Mos Martin.Aici lumea a pierdut notiunea timpului.Doi pensionari stau la umbra La Tudose.Cine a facut muntii?Manole!Sarpele i-a facut pe aia mai mari doar!Cat suntem de inteligenti.Ne grabim sa ajungem la Brasov pentru a ne intalni cu Alina si Alin.Pe drum Oribilul isi aduce aminte de Muntele Rosu si trage de volan inspre dreapta.Unde o fi Hades?Urcus abrupt si curbe stranse.Un grup de sportive imbracate in echipament portocaliu.Probabil handbaliste spune Moshul.Brazi multi si desi.Sus, pe un platou destul de maricel, sade cabana Muntele Rosu intocmai ca o prajitura stinghera pe o tava de argint.Ne asezam si noi pe iarba, cantam la chitara (eu), visam (Moshul).Fetele portocalii trec pe langa noi.Ochii grasului jinduiesc.Muntele este asa de aproape dar noi suntem foarte departe.Un izvor rece de munte umple cu apa curata sticla domnului sofer.Treizeci si ceva de kilometri pana la Brasov.Facem in continuare planuri.Trebuie sa mai stam o zi!Fara fotografii.Trecem prin orasul Sacele si ajungem in Brasov.Cerbul de Aur.Alin e la Brasov ca sa aiba grija de Cerb.Ii da de mancare, il tesala, ii sterge coarnele de praf, il scoate la plimbare.....Prin intermediul telefoniei mobile luam legatura cu Trandafirul Salbatic si aflam ca trebuie sa ne indreptam catre centrul orasului.Ne conformam.Din fata acelei ingrozitoare mizerii numite McDonalds ne culege Alin si ne arunca in subsolurile unui bar cu un nume foarte simplu ..... Pur parca.Refrene Abba puse pe muzica rock.Facem cunostinta cu toata lumea, ne asezam (inghesuim) la masa, stam si dupa doua minute Moshul zice: "Mi-e foame!Nu vrei sa mergem sa mancam?" Mergem.La Casablanca.De ce ne-om mai fi asezat la masa???Cica la Casablanca se face o pizza excelenta.O mica plimbare prin orasul Stalin.Moshu' se duce si comanda: doua pizza cu carne de shaorma, o bere la 0,33 si un suc.In timp ce devoram pizza (care nu este nici rea nici excelenta) incepe o ploaie puternica.Ploaia mangaia orasul si sufletele noastre, mintile ni sa limpezesc.Ne hotaram sa mergem acasa.O sa mai oprim pe undeva pe drum sa mai bem ceva.E racoare.Printre stropii marunti de ploaie se strecoara doi pierde-vara putin obositi si putin tristi.DN 1 ne astepta.Vedem din goana masinii Timisurile, Predealul, Bustenii si Crucea, Sinaia.....Viteza.Oprim la iesirea dinspre Ploiesti spre DN 1.Cateva mese de fier cu scaune de fier ne primesc cu raceala.Tineretul/taranimea local(a) face zarva mare.Se cearta, se ameninta cu bataia, se injura, asteapta sa apara la stirile de la ora 5.Astia sunt viitorul tarii!Cum scria odata intr-un Almanah Catavencu: "Prosti dar 80%!" Pe la ora 23 ajungem in scumpul nostru Bucuresti.Moshul e foarte generos si ma lasa acasa.Ne salutam si ..... somn usor.
Renunt.As bea un rachiu aprig de Calnau!

[Eufrosin Poteca]

Imi este frica.Ma apasa diverse lucruri.Am fost intr-o excursie la munte si totul a fost minunat.Dupa soare vine ploaie.Sarpele mananca o bucata din ficatul lui Manole.As vrea sa fiu un perte alb.Manole zambeste bland.Nu mai sunt eu.Imi este teribil de frica.Trebuia sa dau examenul cu Notingher, trebuie sa-mi caut de lucru, trebuie sa fac scoala de soferi, trebuie sa ma mut la mine in casa, trebuie sa imi cumpar loc de veci si trebuie sa ud florile.Linia de cale ferata catre nebunie trece prin mijlocul capatanii mele.Oare tantarilor le place muzica?
Candva, demult, portile Paradisului erau larg deschise pentru orice fiinta.Azi am plans in fata lui Dumnezeu, l-am implorat dar am ramas stingher in fata intrarii in Rai.

[Eufrosin Poteca]

Coaja galbuie a samantei de dovleac se lovi de covor.Starea de comfort atinge apogeul atunci cand nu iti mai pasa de nimic.Inconstienta este sora mea geamana.Sunt atat de lenes......Radeberger - bere fabricata in Germania.47000 lei cutia de 0,5l la Carrefour.Bere d-asta beau ai mei la mare cand erau tineri si nelinistiti.Beau si eu acum si o gasesc exceptionala.Pe data de 8 ma duc sa ucid balaurul.
Pe scaunele din fata mea s-au asezat un barbat si o femeie.35 si 45 de ani.Fete de betivi.El este beat, imbracat intr-un trening, are un jaf de casetofon intr-o mana (din care rasuna un fel de muzica lautareasca) si o sticla cu tarie in cealalta mana.Ea priveste cu indiferenta cum Manole incearca sa-l scoata pe Sarpe din nara mea dreapta.El este foarte vesel, traieste fiecare acord ce iese distorsionat din difuzorul micului casetofon.Ea este vadit enervata betia lui.Niste tarani.Maini grosolane, muncite le tradeaza provenienta.El e foarte guraliv, se jura pe mama si pe frate ca aia care se aude e orga nu acordeon.Ca sa multumeasca femeia incearca sa schimbe caseta si pune una cu muzica ce contine versuri explicite - atentie parinti - dar nu o lasa decat vreo 20 de secunde: "P-asta n-o las ca te hau!Asta ascultam acasa!Asta nu e de ascultat in troleu ca ne ia lumea la hau!"Si pune inapoi lautareasca. "Acu' poa' sa ma-njure lumea cat o vrea.Ei ramane cu injuraturile, io cu muzica!Pai nu? AAAAA!Daca troleu venea de la Gara era altceva!Da' nu vine de la Gara....."
Imi place sa vad romani fericiti.Eu sunt trist.

[Eufrosin Poteca]

Intotdeauna au existat specimene carora doar gandul ca ar putea spiona pe cineva le provoca un intens orgasm.Insa acesti indivizi, cateodata, in excesul lor de zel, nu observa ca ceea ce ei cred a fi un mare secret este de fapt ceva la vedere, ceva public.Lipsa de neuroni, de sex, imbratisarilor mamei sau orice alte lipsuri ar putea fi motivatia lor.Inteligenta lor este egala cu 0 sau cum ar spune englezii "none".Sarpele ii dispretuieste.
Durerea e lichida.Nu am luat examenul, Notingher e tare.Negrul e culoarea pancreasului.Viata danseaza in jurul meu salbatic, falcile ei se strang tot mai tare.Ma doare gatul.Toamna se strecoara in oasele cainilor vagabonzi, cerul gri ucide dragostea din sufletele noastre.Drumul e scurt pana la primarie.Trebuie doar sa apesi pedala de acceleratie cu grija.Secrete peste tot.Ruby Tuesday was a whore.
Sambata a fost intalnire forumista cu reguli.FARA NEFORUMISTI!Parca s-ar fi intalnit membrii unei secte sau ai masoneriei.Manole e liber ca pasarea cerului.Strugurii albi ma privesc din castronul verde si sunt tristi ca nu vor deveni vin.Un copil fragil, moartea, ameteala, pasiunea - vopsele pentru a ascunde defectele.

Oare cat mai am de mers?

[Eufrosin Poteca]

Eram constient ca vorbele mele, actiunile mele si gandurile mele sunt sortite disparitiei.Acum am aflat ca si scrierile au aceeasi soarta.Sarpele zice ca "verba volant, scripta manent".Manent pe dracu!
Din ziua in care m-am nascut am fost luat in stapanire de un demon mic si aparent inofensiv: Lenea.Saptamanile trecute am fost supus unei exorcizari continue.Probabil cineva acolo sus s-a gandit sa ma salveze.O fi fost Sarpele, o fi fost Sf. Pafnutie nu stiu.Cert este ca am muncit ca spartu' si am ramas cu o durere de spate.Demonul e tot acolo!Binele nu invinge intotdeauna!
Am inceput sa uit.E confortabil sa ai capul cat mai gol.Poate intr-o zi voi uita cum sa vorbesc, cum sa gandesc, cum sa fac, cum sa traiesc.Relaxare totala.
In urma cu ceva ani un fost coleg de liceu isi sarbatorea ziua de nume sau onomastica.Azi cred ca sarbatoreste impreuna cu sfantul Andrei in ceruri.Cateodata apa nu inseamna viata.
Inchid ochii si ma las imbratisat de frig.Astept prima zapada.

[Eufrosin Poteca]

E greu.Din ce in ce mai greu.Parca cineva sau ceva nu ma lasa sa ma exprim.Povestea de Craciun cu bradul s-a nascut si a murit in aceeasi zi in care sarbatoream nasterea Domnului nostru.Nu am mai putut continua.Am fost la sarpe si l-am intrebat ce e cu mine, de ce nu mai pot scrie?Iar sarpele mi-a spus: " Vine Iadul peste noi! Nu vezi cat de cald este afara? Asta se intampla deoarece flacarile Iadului se apropie din ce in ce mai mult de suprafata pamantlui, vor sa iasa afara sa mistuie tot! " Am plecat ingandurat.Pielea sarpelui avea o culoare vinetie iar ochii ii erau rosii.Se intampla ceva.Pe la diverse colturi de cladiri, prin tot orasul, stau oameni zgribuliti si umiliti de soarta.Cred ca simt si ei.Am uitat cum arata muntii, padurea, cum te mangaie vantul sus, pe creste.Unii ingeri sarbatoresc azi.Ma privesc in oglinda si vad cat de sec sunt.Suflet uscat.Nu mai pot scrie dar am fost linistit si fericit in ultima vreme.Probabil ca nu le pot avea in acelasi timp pe toate.Pe 1 ianuarie, la ora 00:01 a venit Manole la mine calare pe balaurul apocalipsei si mi-a adus aceleasi griji pe care le-am avut si in 2004. " Sa le stapanesti sanatos! " mi-a spus si a disparut printre norii de fum de la petarde si artificii.Nu mai pot sa scriu.Ma duc sa ma inmormantez la cimitirul Reinvierea alaturi de Faramita Lambru.

And if you survive till two thousand and five
I hope you're exceedingly thin
For if you are stout you will have to breathe out
While the people around you breathe in.

[Eufrosin Poteca]

Tiganca, aplecata deasupra cosului de gunoi, manca seminte de floarea soarelui.Cu un ochi incadra gura patrata a cosului pentru a putea tinti cojile cu maxima precizie iar cu celalat isi urmarea puradelul ce la cativa metri de ea pedepsea o cutie de carton cu lovituri de picior repetate.Nu stiu daca pe cosul de gunoi scria "Pastrati curatenia!" sau daca tiganca stia sa citeasca, cert este ca reziduurile de la seminte nu imapanzeau asfaltul asa cum ar fi fost normal.Incep sa ma simt ca in Zona Crepusculara.Ce cautam eu acolo?Centrul Bucurestiului imi paru deodata strain.
Ma simt infrant.Am pierdut pe rand toate bataliile cu Normalitatea.Am devenit o figura stearsa pierduta in marea de oameni standard, oameni asa zis normali.Mintea mi se misca mai incet ca deobicei, spiritul imi seaca in fiecare zi.Am devenit om mare.Incerc totusi sa nu ma las inghitit chiar de tot de monstrul numit societate si sa nu fiu agatat permanent in ghearele lui numite reguli.Muzica, muntele si cartile nu mi le va putea lua nimeni niciodata.Probabil ca imi va fi redus accesul la ele la minim dar nu de tot!Sunt un om slab.
Ma intreb cum e sa fi nebun?Probabil ca ai o imensa libertate si nici nu te simti singur.Tot ce ai nevoie se afla in mintea ta dereglata.
Sarpele sosi odata cu prima ninsoare.Zapada ce se asternuse pe spinarea sa lucioasa ii dadea o alura de Mos Craciun intarziat.Ochii lui tristi fixau desenul de pe covorul din sufragerie.Intr-un tarziu imi spuse: "Te-am pierdut.Am incercat sa te aduc in lumea mea dar nu ti-ai putut depasi conditia.Totusi am sa te mai vizitez." Dara lasata de el in mazga de pe strazi fu acoperita de urmele pasilor trecatorilor indiferenti.
Magazinul era aglomerat.In fata mea, pe scara rulanta, se afla un pitic.Ma uit in jurul meu sa vad daca nu zaresc si vreun urias.Oare sunt in Salasul Negru din Twin Peaks?

[Eufrosin Poteca]

Ceata dulce a somnului inca nu se ridicase complet.Trupul meu parasea blocul dar o parte din sufletul meu ramasese agatat undeva in lumea visurilor.Nici chiar frigul ce imi mangaia urechile nu a reusit sa ma trezeasca.Salut respectuos femeia de servici ce presta niste activitati gospodaresti pe trotuarul din fata apartamentului 4 si primesc un "Buna dimineata mămică!" in schimb, apoi ma intorc catre est si imi iau avant pe scurtul drum catre servici.Dar avantul imi este spulberat de aparitia domnului Peniatinţchi (nu stiu cum se scrie dar asa se pronunta).O caciulita albastra de lana imbraca capul lui de rus batran.Il salut si imi raspunde.Ochii lui veseli ma privesc cu bunatate."Ce bine e sa fii tanar!Ce viata e asta?Uite, eu mi-am pus ciorapii astia peste ghete!" Zambesc si dau sa il salut si sa imi continui drumul dar nu ma lasa."Ii spuneam unui prieten ca ma doare aici" si mana indica inima "si aici" arata spatele "si prietenul ma intreaba 'Bine dar cati ani ai?' Iar eu ii raspund: 80! si el imi spune 'Pai sa stii ca in dimineata cand ai sa te trezesti si nu are sa te mai doara nimic, ai scapat de griji, ai murit!' " Si incepe sa rada.Domnul Peniatinţchi nu are dantura.Omul asta ma induioseaza de fiecare data cand ma intalnesc cu el.Zambesc si eu si iar dau sa plec.Tot nu ma lasa."Sa stii ca sunt cardiac si nu suport despartirile!Imi fac rau!Asa ca te rog sa nu te superi pe mine ca plec asa brusc dar nu vreau sa imi frangi inima!Pa!" Si se face ca pleaca apoi incepe sa rada.Rad si eu, il salut si de data asta chiar plec.Ma simteam un pic mai bine, parca ma mai trezisem un pic.Ma gandeam la cele spuse de batranul rus.De fiecare data cand ma intalnesc cu el imi spune o gluma.Ma mir ca m-a lasat asa usor acum.De obicei imi spune trei-patru bancuri.Bancuri cu rusi, cu Ceausescu, cu Stalin, cu radio Erevan.Odata mi-a spus un banc pe care l-a tradus din ucraineana in rusa si din rusa in romana.Bum!Picioarele imi zboara in fata si fundul se propteste in gheata de pe trotuar.Mi-a pierit somnul!Sarpele traverseaza strada.Ma ridic, ma scutur si privesc in urma.Domnul Peniatinţchi vorbeste cu femeia de servici.Oare ce i-o zice?Ar fi trebuit sa imi iau bocancii de munte.Cu aia nu alunecam.Semaforul arata culoarea verde.Imi amintesc ca atunci cand eram mic, de cate ori ma suparam, bunica imi spunea : "Te-ai suparat?Da-te cu fundul de pamant si iti trece!" O priveam intrigat dar ea vorbea foarte serios.Si incercam.Ma asezam in fund pe covor si saream odata.Instantaneu ma bufnea rasul.Gata cu supararea!Din cand in cand e buna cate o lovitura in fund, te trezeste si te mai inveseleste!
In urma cu trei ani o gaseam pe bunica cazuta in casa, lovita de un atac cerebral.Atacul a lasat-o paralizata pe partea dreapta si cu memoria afectata.A mai trait 5 luni.

[Eufrosin Poteca]

Flacarile incercau sa se agate de crengile copacului solitar si indiferent.Luna era aproape plina.Toata "civilizatia" ce ma inconjoara, internet, televiziune, super-hiper-ultra-mega-market, masini, oamenii ce traiesc masinal, ma sufoca.Imi dispare cheful de a mai face ceva ce imi place.Fantomele si creaturile imaginare dispar din jurul meu una cate una.Sarpele ma viziteaza mult mai rar ca in alte dati.Nici chiar o noapte de sambata petrecuta intr-o curte undeva la tara in compania unui foc ce arunca vapai la un metru inaltime si a unui pahar de vin rosu nu imi satisface nevoia de natura, de salbatic.Imi e dor de munti.
Un tigan batran ce tine in mana o perie de coşar sta pe un gard si striga de cate ori trece cineva pe langa el : "Hai la coşarul cu noroc!" Nu am dus lipsa de noroc in scurta mea existenta.Din contra! In ultima vreme am inceput sa ratez unele ocazii.Oricat de mult ai da nu poti primi la fel inapoi sau nu poti primi ceea ce ti-ai dori tu sa primesti.
Cand eram prin liceu si aveam cate o zi mai proasta imi doream sa am o camera plina cu rafturi de sticla cu tot felul de pahare, vaze, farfurii si alte sticle in care sa intru si sa sparg tot cu o bata pana ma linistesc.Si totul sa revina la normal dupa ce terminam, sa fie gata pentru o noua runda de spart.Kurt Cobain scrisese un vers care suna cam asa "I miss the comfort in being sad" .Am simtit de multe ori comfortul starii de tristete.
Undeva prin sud-vestul tarii oamenii au vazut cum satele lor s-au transformat in mici Venetii si cum nu erau pregatiti pentru asa onoare au fugit cu totii din calea apelor ce se lafaie acum in paturile lor, se uita la televizoarele lor.Apa traieste in locul lor, le-a furat vietile.Telviziunile si ziarele urla despre ziarstii rapiti, Papa a murit, traiasca Papa! E razboi Ioane! Globalizarea merge inainte. 1984 se apropie. E rau, rau, foarte mult rau. Si totusi mie nu imi pasa.Nici de oamenii fara case, nici de ziaristi, nici de papa, nici de nimic! Egoism? Nu! Rautate! Aceeasi rautate care a cuprins intreaga lume zace si in mine. Intr-o zi ma voi uita in oglinda si ma voi speria zarind monstrul ce zace in mine. Sau poate ca abia atunci ma voi recunoaste si am sa imi zambesc cald si prietenos.