Jurnalul meu inceput demult

[OlgutaDeleanu]

Obisnuiam sa scriu mult
Scriam in jurnale, scriam scrisori, scriam chiar intr-un roman pe care nu-l voi termina niciodata.
Si dintr-o data s-a terminat...Facultatea, si poate mai mult decat alta, facultatea aleasa de mine, si-a pus amprenta aproape definitiv.
Dar acum, s-a terminat si cu facultatea si a inceput o perioada de acalmie...
O perioada de singuratate...Mi se intampla in anumite zile sa plec si sa ma plimb 3-4 ore pe strazi, prin magazine, fara alt scop decat acela de a fi mai aproape de alti oameni, de a simti pulsul vietii orasului...In fiecare astfel de zi imi dau seama ca toti acei pe care ii puteam numi prieteni au plecat peste hotare sau au plecat pur si simplu din sufletul meu. Si nu pot sa nu ma opresc si sa nu ma intreb daca acesta imi este destinul- de a ramane singura? Tot mai singura...

Si pe masura se mai adaug un an varstei mele, descoper ca imi este tot mai greu sa am incredere in oameni, imi este tot mai greu sa ma relationez. De unde nevoia scrierii unui jurnal...Nevoia psihologica de a te destainui, de a te descarca de energiile negative absorbite... Nevoia de a nu fi superficial macar cateva momente in fiecare zi...De a fi cine esti...acelasi si altul

Am descoperit acest site dintr-o pura intamplare si marturisesc fara nici o jena ca nu m-a atras niciodata pana acum chat-ul...Am gasit din absoluta intamplare jurnalul lui Gabubba si mi-a placut...mi-a placut sa citesc si sa vad cu ochii mintii filmul fragmentelor de viata povestite de acesta... Am revenit in clasa a 9-a cu sufletul intr-un moment de bucurie- desi perioada liceului a fost pentru mine destul de tensionata...apoi, prin acelasi procedeu am citit cateva file de jurnal ale Moshului. Omul spunea acolo printre altele si ce feluri de mancare a incercat el, care i-au placut, etc...stilul, glumet m-a atras...
M-am gandit: de ce nu si eu?

Asa s-a nascut primul meu mesaj, acesta - care este probabil si cel mai plictisitor.


Si se pare ca ziua de astazi nu este total compromisa pentru ca am primit incuviintarea de la forurile superioare de a pleca la mare. Dupa 3 ani voi ajunge din nou pe taramul linistii si al armoniei. Pentru ca este lucru firesc ca atunci cand suntem in concediu, eu si El suntem in perfecta armonie cu noi, cu natura si cu lumea...Trei zile de pace...
Si ceea ce este si mai interesant, este ca eu voi planifica totul...drum, buget, cazare...ca oricarei femei clasice pentru ca asta sunt, ador sa planific.