Saptamanal de moravuri grele

...pentru cei carora le place sa scrie

Saptamanal de moravuri grele

Mesajde RajaF » Lun Dec 12, 2005 12:43 am

Dupa cum se vede in titlu eu unul eram cititor fidel al catavencilor.
Si tot ei mi-au adus si primul zambet pe fata de cand am ajuns in tara artarului. Era acum cateva luni si coborasem din avion doar de cateva zile. Deja ma apasa dorul de casa si sentimentul de vina. Ma simteam ingrozitor, parca lipsit de scop in viata. Toate motivele plecarii mele parca nu mai erau asa intemeiate. M-am gandit sa ma uit peste una din putinele constante din viata mea. Am deschis site-ul Catavencu si mi-am aruncat ochii peste asta:

"Bine ati venit in minunatul univers romanesc din care unii dintre voi tocmai ati scapat. Felicitari si distractie placuta. Noi ramanem aici sa mentinem link-ul viu."

M-a apucat rasul instantaneu. Mi-am adus aminte de toate poantele si satirele lor, le vedeam cu alti ochi acuma. Cum reusesc sa faca haz de orice necaz oricat de mare ar fi el. Si m-am linistit. M-am apucat sa ma gandesc din nou la tara, la prieteni, la iubirea mea lasata in urma. De, ce sa ii faci, e greu sa speri ca o sa fie mai bine. Pana acum 2 ani de zile eram un pusti de bani gata cu capu'n nori si arogant. Habar nu aveam ce e aia viata. Si acum daca stau sa ma gandesc, poate am aflat prea devreme ce inseamna sa traiesti. Dar asta e pedeapsa pentru aroganta, moare sufletul in tine cand te trezesti la realitate.

Se spune in general ca un copil trebuie sa reuseasca mai mult decat parintii. La mine poate bara a fost prea sus. Ambii parinti cate 2 facultati si doctorate luate afara. Eu sunt cel mai mic din neam, am verisoare la Oxford, alta a terminat AS cu 10, deh se astepta marea cu sarea de la ala micu care cica era cel mai destept si cel mai frumos. E greu sa pleci in viata cu bara sus in cer. Si mai greu daca esti lenes si dezinteresat. N-am avut nici o scuza. Se invarte roata incet dar sigur. Greu a fost in prima seara cand am inceput schimbu' de noapte la magazie... Orgoliul meu zbiera in mine. Cand mutam primele cutii pe rafturi aveam privirea lui tata in fata ochilor si vedeam clar cum se citea dezamagirea. Eu, olimpic national, baiatu' destept, viitor student la medicina, s-a lasat de medicina dar a intrat la facultate americana o sa rupa norii, dupa care veneau dezamagirile. Ar fi fost sef de promotie la liceu daca nu se prostea in a 11-a, ar fi intrat la medicina la Cluj dar a fost putoare si s-a lasat de meditatii in a 12-a, primul an de facultate a dus-o numa in betii si femei si a avut o medie de cacat. Privirea aia o sa ma bantuie multa vreme. Si intr-un fel e bine. O sa imi aduc aminte de fiecare data ce se poate intampla daca esti lenes. Se asteptau multe de la mine.

E greu sa pleci din comfortul patriei. Poate mai greu decat daca as fi ramas. Cel mai rau doare cand ti se arunca in fata cuvinte grele ca las sau tradator. Da, am fost calificat ca si tradator de unele persoane. Mi s-a zis ca am "fugit" din tara. Mi-ar placea sa cred ca vorbeste doar invidia, dar poate ca au dreptate. In orice caz, daca am avut dreptate sa plec sau nu asta ramane de vazut. O sa aiba soarta grija sa ma pedepseasca daca am tradat.

Multi au ocazia sa se maturizeze incet si sigur. La mine a fost brutal, am fost luat prin surprindere si m-a durut, am crezut ca nu o sa ma mai pot privi in oglinda cand am realizat ce greseli am facut si cat de jos am ajuns. Dar am inceut sa o duc mai bine. Nu am stat prea mult timp in magazie. Acuma am un loc de munca mai bun. Am intrat la scoala din nou si cred ca viata mi-a dat sansa sa ma schimb. De data asta o sa profit, nu mai sunt un copil prost. Acum cateva zile m-am uitat in oglinda din nou. Am vazut un alt om, un om poate mai bun.

Si mi-am zis sa imi vars si eu gandurile pe fece. Despre traiul in diaspora, despre oameni, despre toti si toate.

Si dupa cum zic catavencii, intre mine si Romania acum si de aici o sa vedem daca este iubire adevarata.
Live fast, die young!
Avatar utilizator
RajaF
Junior Member
 
Mesaje: 596
Membru din: Dum Dec 04, 2005 12:00 am

Amintiri

Mesajde RajaF » Mar Dec 13, 2005 8:59 pm

E gros ca dracu fumul in camera asta. Detectoru de abia mai respira si beculetul ala verde incepe sa clipeasca. Sau poate e doar in capul meu. Of, trebuia sa citesc pentru cursul de istorie. Iar o sa ma certe F. Dar a trebuit sa vin la astia in camera sa cer niste notite de la curs.
Si iar isi fumau creierii. Am ramas si eu, am zis ca un fum doua sa ma calmeze si sa ma concentrez mai bine. Am ramas la mai mult de un fum. Se trece de la om la om asa de repede ca nu realizez cand am ajuns la ultimul shot. E clar, nu mai citeste nici dracu la istorie. Daca tot am ajuns pana aici hai sa o fac lata de tot.
Scot portofelul, extrag plicul mititel din buzunarul meu special. Vars un pic de praf pe o carte. Scot bancnota de 1 dolar. Ma uit un pic la ea, parca e vie, are atatea amintiri. O pun repede pe masa ca sa nu ma ia fumul prea tare, o sa ma mai uit la ea mai tarziu. Scot ID cardul meu de student, heh si-a gasit cea mai buna folosinta. Impart repede praful in patru linii, deja am capatat o dexteritate iesita din comun. Doua minute, aproape un record. Le zic sa dea muzica un pic mai tare ca e o melodie preferata de a mea, a intrat in momentul perfect. Prima nara trece mai greu un pic, pisca un pic sinusul. A doua nu o mai simt, e material nou si m-a lovit drept intre ochi. Ma duc pana la baie sa pun niste apa pe nas ca sa se duca toata nenorocirea pe gat. Prima nara, incepe sa fie amara de la apa. La a doua tusesc destul de tare. Sper sa nu se trezeasca colega lu asta de apartament ca iar ma pizduieste.
Am nasul curat, si gatul e ok. Ma uit un pic in oglinda, dau cu apa pe fata si ma intorc in camera.
Trag repede o tigare din pachet si ma asez langa A. pe pat, pun capul pe perna si am grija sa nu pied lumina de la veioza din ochi.
Nu se vorbeste prea mult. D. e la calculator si ne delecteaza cu niste ritmuri divine. Incep sa fumez din ce in ce mai mult. Dintii mi se inlesteaza. O sa am nevoie de niste guma ca sa nu imi sparg maselele. Interoghez repede prin camera si ma poticnesc pana la birou ca sa gasesc pachetul de gume.
Cineva aprinde niste betigase mirositoare. Aroma de mahon, preferata noastra. Ne cunoastem asa de bine intre noi ca nu mai e nevoie de cuvinte. Am gaist guma, mie imi iau una de lamaie si scot una si pentru Z. ca stiu ca si lui ii place. Nu gasesc pachetul cu aroma de scortisoara pentru D. si A. La dracu, trebuie sa ma duc in camera si deja ma ia cu ameteala.
Injur printre dinti si ies in hol. Lumina puternica ma deranjeaza la ochi. Noroc ca am camera exact vizavi. Doi pasi si am scapat. Pun mana pe clanta cand se aude un strigat, sau cel putin asa cred eu. "Ma iara fumati fara mine?". Injur printre dinti din nou, nu vreau sa vorbesc cu personajul acesta. Imi esta atat de antipatic mai ales acum. Lumina asta nenorocita aproape ma orbeste. Si el e rupt de beat, ii simt respiratia de la o distanta considerabila. "Fraiere esti rupt in gura de beat lasa vegetalu ca nu iti face bine. Iar borasti doua zile. Nu mai tii minte la cheful de 1 decembrie cat ai dat la rate ca am zis ca mori." Incerc sa intru in camera dar usa e incuiata, nue bine incep sa imi pierd echilibrul si acuma trebuie sa stau si dupa cheia aia nenorocita. Asta incepe din nou sa urle "Haide ma frate ca si eu iti dau intotdeauna sa fumezi!" Ce tembel, niciodata nu a observat ca eu imi aduc tot timpul treba mea cand urc la ei in camera. "Lasa ma ca ma revansez eu, o sa iti aduc niste muguri nota 10 da acuma esti varza du-te si dormi ca avem examen maine la istorie." Parca lovit de fulger se albeste la fata "Sa mori tu fraiere, maine il avem?" Nu imi vine sa cred cat de prost e, cum dracu a uitat si de asta. Usa se descuie. Rasulfu usurat si intru repede in camera aruncand un "Da ma, du-te si dormi" in urma mea. Mortii mamii ei de aroma de scortisoara. Gasesc guma mai mult din greseala. Deja nu mai puteam sa imi pastrez privirea pe un obiect concret. E prea liniste si e frig ca dracu la mine in camera. Ies si incui usa din nou, trec repede holul, intru in camera. Muzica, mirosul, caldura imi revine concentrarea pentru cateva momente ii dau guma lui D. fara sa zic nimic si ma prabusesc in pat. Melodiile deja au un ritm mai lent, se aude ploaia, din tavan nu mai ramane decat detectorul de fum, mai imi trece un sir de ganduri constiente prin cap. O sa invat la istorie pentru refaceri da-l in pana mea si pe F. o sa inteleaga el. Imi iau zborul in sfarsit...
Live fast, die young!
Avatar utilizator
RajaF
Junior Member
 
Mesaje: 596
Membru din: Dum Dec 04, 2005 12:00 am

Viata e o tarfa...

Mesajde RajaF » Vin Dec 16, 2005 3:54 am

...cu unii oameni. Dar de mine ii place din cand in cand. Si nu pot decat sa ma intreb, cum fara durere nu exista placere eu la ce sa ma astept acuma cand imi vad visele prinzand viata in fata ochilor mei? Dar nu, azi nu ma gandesc la rele si alte prostii.

In biroul in care mi-am luat soarta in propriile maini era scris pe o bucata de hartie "Life is not made up of the breaths we take in, instead it is made up out of the moments that take our breath away!". Citeam asta in timp ce ma chinuiam sa imi recapat un punct de sprijin si sa imi gasesc iar aerul pierdut din plamani. Toata saptamana asta am stat pe ghimpi, "Primesc banii aia, nu ii primesc, daca nu ii primesc ce ma fac?". Eram hotarat sa imi accept soarta si sa ma intorc acasa pregatit pentru o iarna lunga plina de regrete si dezamagiri, o iarna singuratica petrecuta plangandu-mi de mila.

Dar in schimb drumul spre casa parca nici nu l-am simtit. Pluteam. E un sentiment cu totul nou. Mi-a rasuflat sufletul linistit. Mi-a fost data a doua sansa. Poate chiar a treia daca stau sa ma gandesc bine. Dar nu conteza, de data asta nu o sa ii mai dau cu piciorul. De data asta stiu ce am de facut si am motivatia sa o fac. De data asta trebuie sa le demonstrez tuturor ca pot sa le depasesc asteptarile, oricat de mari ar fi ele.

Acum intre mine si viata e ceva personal. Daca am primit inca o sansa inseamna ca se asteapta sa pierd iar, dar o sa ii dau peste bot de data asta pentru ca, dupa cum am spus, viata este o tarfa, pana mori.
Live fast, die young!
Avatar utilizator
RajaF
Junior Member
 
Mesaje: 596
Membru din: Dum Dec 04, 2005 12:00 am

Amintiri

Mesajde RajaF » Vin Dec 16, 2005 4:20 am

Stateam si ma uitam ca prostul la tatuajul din pielea lui si nu imi venea sa cred.
-Ce ai facut ma dobitocule? Sa nu imi spui ca scrie numele ei acolo ca rad de ma cac pe mine!
-Da ma asta scrie. Vezi si tu ca scrie in japoneza asa ca nu o sa se prinda nimeni! imi spunea So cu un ranjet de prost afisat pe mecla.
-Da stiu eu ma ce scrie acolo, o sa fac misto de tine toata viata, mai ales dupa ce va despartiti!
-Lasa ma ca nu ne despartim. Pe A. o sa o iau de sotie.

In momentul acela nu m-am mai putut abtine si am izbucnit in ras.
-Tu ma? Sa te casatoresti? O iubesti macar?
-Da ma o iubesc. Nu prea avea covingere in voce.
-Cum o iubesti ma pula? Ieri te lingeai cu Geo chiar aici unde stam noi acuma si tu imi spui mie ca o iubesti?
-O iubesc fraiere, tarfele astea nu inseamna nimic pentru mine!

Incepea sa ma enerveze, nu neaparat ca facea pe prostul ci pentru ca A. era chiar o fata care nu merita efortul. Era prietnul meu, poate cel mai bun prieten al meu, si tocmai de aia pentru ca il cunosteam prea bine stiam ca A. o sa il calce in picioare.

-Ma boule, cum stai aici in fata mea si imi spui ca o iubesti. Stii ce e aia sa iubesti ma?
-Da ma stiu!
-Si atunci de ce pana mea o arzi in basini cu toate proastele astea ma?
-Ti-am zis ma, tarfele astea nu inseamna nimic pentru mine.
-Ma trebuie intai sa fii gata sa iti dai viata pentru o persoana inainte sa spui ca o iubesti. Tu nu cred ca ai da nici o basina pentru A. in momentul asta.

In momentul ala So s-a schimbat la fata. Nu il mai vazusem asa niciodata. Si disparuse ezitarea din voce.
-Ma pula vorbesti prostii, stii foarte bine ca as face orice pentru A.
-Pai dovedeste-o fraiere. Lasa pizdele astea proaste in pace si nu o mai arde aiurea ca daca intr-adevar o iubesti, o sa te doara cand o sa te lase.
-Nu o sa ma lase ma, si ea ma iubeste pe mine.

Avea deja o alta lumina in ochi, poate chiar a inteles ceva de data asta. Nu stiu daca e bine sau nu ca m-a ascultat. Stiu din proprie experienta cat de teribila este durerea cand iti ia inima in maini si o zdrobeste fara pic de mila. Nu as fi vrut sa fiu eu ala care il fatuieste.

-Ma nu stiu! Faci ce vrea pula ta, da ai grija ca poate o sa iasa rau.
-Stai ma tranchil ca am eu grija. Hai ca ne vedem maine. Te sun eu cand scot masina din service.
-Nu pot maine ma ca ma duc la Bran. E ziua lui Iulia.
Era randul meu sa ma schimb la voce.
-Nu te du ma. Iar o sa pleci beat si o sa iti plangi de mila.
-Treaba mea ma.
-Bine. Ne auzim luni atunci.

In final a avut dreptate. Mi-a scris acum ceva vreme. S-a logodit cu A. si o sa se casatoreasca in curand. Iar eu... eram beat si imi plangeam de mila
Live fast, die young!
Avatar utilizator
RajaF
Junior Member
 
Mesaje: 596
Membru din: Dum Dec 04, 2005 12:00 am

Micile placeri din viata

Mesajde RajaF » Lun Dec 19, 2005 5:34 am

Viciile, sau ce ne face pe noi sa simtim ca traim. Azi am tras un fum de tigara. Primul meu fum dupa doua luni de zile. Nu o sa mai ating alta pentru multa vreme de acum incolo. Si intr-un fel imi pare rau. Am fumat 6 ani de zile. Se poate spune ca am pus ceva efort in sportul asta.

Aldous Huxley spunea ceva de genul:
"Cine traieste mai mult? Omul care ia heroina doi ani de zile si moare sau omul care traieste cu carne de vita, apa si cartofi pana la 95 de ani? Unul isi petrece cele 24 de luni in eternitate. Toti anii mancatorului de carne de vita sunt traiti doar in timp!"

Acuma ma intreb si eu, oare are dreptate? Sa fie oare adevarat ca in scopul prelungirii scurtei noastre existente, ne privam de niste placeri care ar face viata mult mai frumoasa?

Nu zic ca excesele sunt bune. Orice lucru facut in exces nu are un final placut. Dar tigarea de dupa masa era asa de placuta. Imi intrase in obicei si parca imi dadea un pic de culoare siestei. Ma relaxa, mancarea imi pica mai bine. Eh, dar dupa cum au spus altii mai destepti ca mine, orice lucru bun are un sfarsit. Asa si viciul meu (unul din cele mai inocente) s-a terminat brusc cand nu mi-am mai putut permite financiar. Si sa ma apuc din nou, parca nu mai e acelasi lucru.

Dar cine stie, poate intr-o sesiune, dupa o noapte nedormita, dupa o partida de sex, poate imi vine iar acea pofta sa simt fumul cum imi umple fiecare coltisur al corpului si sa simt nicotina cum ma ameteste, sa simt cum imi amorteste simturile si ma moleseste...
Live fast, die young!
Avatar utilizator
RajaF
Junior Member
 
Mesaje: 596
Membru din: Dum Dec 04, 2005 12:00 am

Amintiri

Mesajde RajaF » Mar Dec 20, 2005 1:30 am

Liftul se indrepta spre parter mult prea repede. Nu stiam inca cum o sa ii spunem. Ma uitam la M. in disperare, de ar fi zis ceva, macar de ar fi avut o expresie a fetei... dar era la fel ca mine, alb, cu ochii rosii. Inca nu realizam cum de am ajuns eu sa fac treaba asta nenorocita.
Coboram amandoi din lift. A. tocmai trecea de leaganele din fata blocului si se grabea. Chiar daca nu stia nimic inca, simtea ceva. Am deschis usa de la scara si in urmatoarele 10 secunde A. era in fata noastra. In momentul ala si eu si M. ne-am blocat. Ne uitam la el si nu puteam sa zicem nimic. El trece cu privirea de la unul la altul si il vad cum se schimba la fata.
-Ce s-a intamplat ma?
Nu stiu cum am reusit, dar am inceput sa vorbesc.
-Sa fii calm da? Au nevoie de tine sa fii calm... mi se taia vocea dar M. incepe si el sa vorbeasca.
-Hai sus ca e nevoie de tine repede.
In momentul ala A. a incepea sa inteleaga, se vedea in ochii lui ingrijorarea.
-Mama?
-Nu, taicatu. Cuvintele mi-au iesit din gura inainte sa pot gandi. M. se uita la mine si imi multumea din priviri.
Din momentul ala nu a mai fost nevoie de cuvinte. L-am luat de umeri pe A. si l-am impins pe scari pana la lift. In lift il vedeam cum respira greu si incearca sa isi controleze lacrimile din ochi.
Am intrat in casa, sora lui inca plangea si se vedea pe fata ei ca nu poate sa accepte inca ce s-a intamplat. Fratele lui incerca sa para calm si calculat dar nu putea sa ascunda durerea. Mama lui... nu exista cuvinte sa o descriu. A. trebuia sa fie cu capul pe umeri, el trebuia sa puna suferinta pe locul doi si sa fie cel lucid in momentele grele... se uita la mine dupa aia la M. si incepe sa vorbeasca.
-Ma va rog eu frumos, daca se poate sa anuntati pe...
-Stai linistit, ai grija de maicata ca de restu ne ocupam noi.

........................................................................................................

Mergeam cu capul in pamant. Ma uitam la pantofii si la costumul meu nou nout. Trebuia sa il port prima data la banchet dar soarta e cruda si il purtam la o inmormantare. Aveam ochelari de soare la ochi dar lacrimile trecusera de mult de bariera asta. Eram atat de pierdut...
Mergeam cu familia in dreapta mea. Ei erau parasiti de orice vlaga. In spatele nostru erau cativa prieteni foarte apropiati. Pe toti ii anuntasem eu. Nu cred ca am avut ceva mai greu de facut in viata mea. Cu fiecare telefon pe care il dadeam vocea mea se pierdea si mai mult. Pana la sfarsit nu mai puteam sa vorbesc...
Cand au inceput sa arunce pamantul nu am mai rezistat si m-am retras in spatele grupului. Nu puteam sa ma uit. Cu trei zile inainte stateam cu el pe canapea si ne uitam la meci. A pierdut meciul echipa noastra si am coborat la el sa bem un vin fiert de oftica. Trebuia sa mergem la stadion sa vedem meciul urmator... m-am dus singur. Au castigat ai nostrii dar eu eram singurul care plangea, s-ar fi bucurat asa de tare...
Live fast, die young!
Avatar utilizator
RajaF
Junior Member
 
Mesaje: 596
Membru din: Dum Dec 04, 2005 12:00 am

Minunata zi de 21 decembrie

Mesajde RajaF » Mie Dec 21, 2005 9:52 pm

Este doar la jumatate pentru ca este 14:34 dar tinand cont ca in urmatoarele 20 de minute o sa fiu la servici, o pot considera ca si fiind terminata. Dar sa trecem la subiect.
Vaz ca imi place sa scriu in jurnalul acesta asa ca azi o sa facem o intrare in care vom relata ce se petrecu azi cu domnul eu, subsemnatul, autor al acestui jurnal.
Tinand cont ca ziua incepe la 12 noaptea asa incep si eu. La ora 00:01 eu eram la calculator si ma jucam de zor. Asta fac eu, ma joc pe calculator, asta e meseria mea, sa ingineresc jocuri pe calculator, deci se poate spune ca azi la 00:01 eu lucram :D
Am lucrat cu spor vreo 4 ore, am terminat cu 7 victorii si 3 infrangeri la DoW si am urcat un loc pe ladder, ma descurc zic eu. Pe la ora 4 dimineata m-am apucat sa dau jos muzica de pe net. Am avut o zii buna azi, pana la 5 reusisem sa strang vreo 100 de melodii, in mare parte am luat Ed Rush & Optical, super faine. Ah da era sa uit, mi-am luat casti ieri. Niste bijuterii de Sony, le-am gasit la oferta la Wall Mart, sunt superbe, o sa le fac o poza si o pun pe net sa ma dau mare :D
Eh m-am pus la somn pe la 5 si m-am trezit devreme ca desteapta de sora-mea iar vroia sa o duc la scoala. Nu m-am ridicat din pat da nici nu am mai adormit ca nenorocitu' ala de caine s-a pus pe latrat. Asa ca din pricina atmosferei zgomotoase din barlog, m-am trezit la 10. O durere de cap de zile mari, deh asa imi trebuie daca ma joc pana la 4.
Mi-am facut de mancare si m-am pus iar la calculator. Aveam treaba. Trebuia sa pun Linux pe calculator asa ca m-am hotarat sa rad si jegul de Windows si sa il instalez proaspat. Zis si facut, am terminat cu Windows pe la 11. M-am pus la linux pe la 11:20 dupa ce am mancat si l-am terminat pe la 12. Nu merge Linux-ul. Injuraturi de mama si de dumnezei, ultimul disc nu s-a scris bine. Il scriu repede si pe la 13:00 termin a doua instalare. De data asta incep sa zboare lucruri prin camera, aproape ca mi-am spart neonul negru. Nu imi porneste ca are nu stiu ce eroare la boot. Pizduiesc un pic si o las balta, n-am nici timp nici chef sa stau de capu lui ca tre' sa plec la lucru si mai vreau sa ascult niste muzica. Mai instalez ce programe mi-au mai ramas de instalat prin windows, imi scriu repede un CD sa am la servici si ma pun un pic pe FC sa mai dau cu o intrare in jurnal... e 14:52 am plecat la servici.
Live fast, die young!
Avatar utilizator
RajaF
Junior Member
 
Mesaje: 596
Membru din: Dum Dec 04, 2005 12:00 am

Press Rewind

Mesajde RajaF » Lun Dec 26, 2005 9:42 pm

Trebuie sa ma intorc un pic in timp si sa trec peste niste randuri din acest jurnal scurt. E in general un jurnal trist dar care tindea spre mai bine si avea niste idei optimiste. Dar nimic bun nu dureaza mult. La fel si in cazul meu, incepe totul sa se duca dracu.

Am vorbit cu tatal meu ieri "Ma bucur ca pleci la Toronto, o sa incerc sa te ajut cum pot, sper sa te descurci acolo". In traducere ce vroia sa spuna de fapt este ca "Nu o sa te ajut de loc cu banii de scoala pentru ca nu vreau, dar o sa te sustin moral." Acuma inteleg ca nu am fost eu cel mai cel copil din lume dar stiu ca ar putea sa imi plateasca toata scoala sa nu mai fie nevoie sa muncesc eu. Eu nu i-am cerut asta, vroiam numai sa ma ajute la inceput pana imi gasesc ceva de lucru stabil in Toronto, sau macar de mi-ar fi zis asta inainte sa imi dau demisia de la servici si sa imi platesc prima luna de chirie...

Acuma sunt in plop si plopu-n aer. Nu am bani decat pentru primele doua luni de chirie si scolala, nu am inca loc de munca, si scoala incepe in doua saptamani. Si daca imi gasesc loc de munca, tot o sa am nevoie de o suta sau doua de dolari pe langa ca sa am ce manca. Dar asta e, acuma e prea tarziu sa mai regret, am inceput un drum si fie ce o fi. Am ajuns pana aici si vad eu cum ma descurc.

Speram sa continui cu intrari in jurnal din ce in ce mai fericite, dar nu a fost sa fie...

Vine anu' nou, poate o sa fie mai bine...
Live fast, die young!
Avatar utilizator
RajaF
Junior Member
 
Mesaje: 596
Membru din: Dum Dec 04, 2005 12:00 am

Aberatii, Aiureli si Alte Alea de prin puturile gandirii

Mesajde RajaF » Joi Ian 05, 2006 7:19 am

Simt cum zbor, pe aripi de gand, pe nori de iluzie. Vad munti, vad rauri, vad fete de oameni, nu mai vad nimic. Am constiinta incarcata dar de ce anume nu stiu. Vad cum se despica pamantul si ma cheama la el. Restul simturilor imi sunt amortite si nu pot decat sa privesc. As vrea sa ating, sa aud, sa miros dar imi este interzis. Am privit cum te-ai schimbat, in ceva urat, ceva respingator. Am intors privirea dar imaginea a ramas. Nu pot sa tin capul intors prea mult. Te-am dus acasa, te-am pus pe sticla si te-am privit din nou cum te schimbi. E ca si cum parca nu te-as fi cunoscut niciodata. Aici ma intind, linistit si fara sa respir, o sa fiu eliberat cand se va termina.

Dar pana la urma ce plm? Bai jurnal pe tine chiar te intereseaza cat de abstract pot sa scriu eu? Ma gandeam eu ca nu. Si cred ca stiu si de ce, ca pana la urma daca esti neinteles nu inseamna ca esti artist, inseamna ca esti cam sarac la capitolul talent.
Ma uit asa peste niste foi de "literatura contemporana" si parca tot ce vad sunt cuvinte aruncate pe hartie fara nici un sens, fara nici o noima. Se uita lumea crucis si concluzioneaza "Da, asta e talent dom'le, ala / aia care a scris sufera intr-adevar!". Si eu ma uit, nu crucis dar ma crucesc. Sufera ce e drept, sufera de inspiratie absenta. Ia ma jurnal de aici niste versuri cu talc ascuns, ai grija sa nu te pierzi printre randuri ca astea sunt pe bune:

Amurg Violet

Amurg de toamna violet ...
Doi plopi, in fund, apar in siluete
-Apostoli in odajdii violete -
Orasul tot e violet.

Amurg de toamna violet ...
Pe drum e-o lume lenesa, cocheta;
Multimea toata pare violeta,
Orasul tot e violet.

Amurg de toamna violet ...
Din turn, pe camp, vad voievozi cu plete;
Strabunii trec in palcuri violete,
Orasul tot e violet.

Dupa cum se vede, nenea asta (Bacovia cica il cheama) suna un pic mai altfel, parca e violet...

Si asa ca sa inchei (ca mi-a venit pofta ce citit si de citat) mai ia si un fragment dintr-o preferata de a lui subsemnatul, asta daca esti in cunostinta de cauza ghicesti tu, mai jurnal, cine a scris-o:

[...]
Parada, cum se vede, e bine intocmită...
Am popi, jandarmi şi fete, iar poarta e cernită,
Spre gloria-mi cea mare, de sus şi pană jos,
Şi nu-mi lipsesc discursuri ş-anunţuri prin gazete...
Iar moartea-mi o să facă chiar cioclii să se-mbete,
Spre-a viei propăşire ş-al carciumii folos.
Sunt mulţi ce zic că moartea e lege foarte crudă,
Eu insă, milostivă, aş crede s-o numim
In contul ei ataţia trăiesc fără de trudă...
Şi ce s-ar face popii de-ar fi să nu murim?
Dar doctorii?... Dar cioclii?... Dar inima duşmană?
Dar cei caţi ne mănancă cu poftă din pomană?...
Femeia ce ne scaldă?... Dricarul şi trocarul?...
Dar mulţi pe care-n seamă aproape că nu-i bagi?
Orfanii ce ne-mbracă jiletce şi nădragi?
Dar baba cu tămaia?... Groparul?... Colivarul?...
Dar Raiul, şi chiar Iadul, căzand in faliment
Şi depunand bilanţul din lipsă de-aliment?
Dar faptul că dădaca, chemată să ne crească,
Zadarnic cu strigoii ar vrea să ne-ngrozească?
Dar cate şi mai cate pe care le-am uitat
Venind să ne deschidă al morţilor palat?
[...]

Hai noroc si la mai mare, la multi ani si la multi bani, sa curga berea'n rauri ca eu ma duc sa dorm.
Live fast, die young!
Avatar utilizator
RajaF
Junior Member
 
Mesaje: 596
Membru din: Dum Dec 04, 2005 12:00 am

Eh si dupe cum spuneam...

Mesajde RajaF » Mie Ian 11, 2006 11:17 pm

... am ajuns in sfarsit (dupa multe aventuri) la scoala mai jurnal. Stii ce bine este? Serios, ma trezesc cu doua ore mai devreme ca sa ma pregatesc, asa de incantat sunt. Nu imi mai pasa de bani, de casa, de nimic. Vreau sa imi continui visul asta si o sa fac orice ca sa reusesc. E uimitor cat de mult te impinge din spate o motivatie serioasa. Adica eu, care trebuia sa fiu fortat sa ma dau jos din pat dimineata ca sa ajung la timp la cursuri, ma trezesc cu doua ore mai devreme... asa ceva nu s-a mai vazut domnule... nemaipomenit.

Acuma stau si ma gandesc ca poate asta le lipseste multor oameni in viata. Au nevoie de un vis, de un motiv sa se zbata... dar in sfarsit, nu asta e locul pentru discutii de genul. Eu mi-am gasit calea, in sfarsit. A durat mai mult decat trebuia dar imi este clar acum ce trebuie sa fac... si de data asta o sa reusesc.
Live fast, die young!
Avatar utilizator
RajaF
Junior Member
 
Mesaje: 596
Membru din: Dum Dec 04, 2005 12:00 am

Despre vantul rece de iarna

Mesajde RajaF » Mar Ian 17, 2006 2:01 am

Asa putina vreme am trait, si asa de multa imi pare acuma. Regretele ma mananca pe dinauntru. Zic unii ca fac teatru, ca pozez in victima, ca cer atentie, dar pana la urma urmei, eu nu fac decat sa pun pe hartie (electornica, mai salvam copaci) inainte sa uit, ca sa nu mai fac aceleasi greseli de doua ori. Nu cer nimanui nimic, nici macar sa ma asculte. Nu vreau sa fiu compatimit, nu merit mila nimanui, ca sa nu mai vorbim de compasiune. Nu am nevoie sa imi zica nimeni ca am sau n-am dreptate. Dar pentru mine, si sa vorbesc in eter imi este de ajuns ca sa ingrop trecutul. Si asa am ajuns mai jurnal la o alta relatare din trecut. Nu o sa ii zic amintire ca inca mai culeg roadele de pe urma aventurilor mele. Da daca nu ti-ai dat seama pana acuma, am si o inima, cu care am iubit, am urat, am fost indiferent, am gresit, am fost om.

A fost o data ca niciodata o fata careia eu i-am daruit inima mea. I-am dat tot sufletul, toata mintea, toata fiinta mea. Ii apartineau ei si numai ei si putea sa faca cu ele orice vroia. As fi facut orice, m-as fi luptat cu orice balaur, m-as fi luat la tranta cu orice zmeu, as fi calatorit peste mari si tari, zile si nopti mi-as fi dat din viata doar ca sa o vad pe ea fericita. Si pentru o vreme totul a fost bine, iubirea mi-a pus valul ei dulce peste ochi si urechi. Ea era fericita si asa eram si eu fericit. Dar ceva s-a schimbat la un moment dat. Ea nu mai era fericita, dar nu mi-a spus nimic, si eu simteam ceva rau intre noi dar nu mi-am dat seama. Si a mai trecut ceva vreme. Intre timp au inceput sa se auda soapte, dar valul de pe urechile mele nu ma lasa sa aud. Si au inceput sa apara semne, dar valul de pe ochii mei nu ma lasa sa le vad.

A mai trecut ceva vreme, si a venit o zi de toamna. Se adunau nori pe cer si vantul batea. Si ne-am intalnit noi in acea zi de toamna. Vantul ii sufla prin parul negru, lacrimile ii curgeau din ochi si era mai frumoasa ca niciodata. "Te iubesc!" mi-a spus. Si mi-a luat inima si a rupt-o in bucati, bucatile le-a luat si le-a rupt in bucati si mai mici, si in vantul acela de toamna le-a dat drumul sa zboare. Odata cu ele a zburat sufletul meu, fiinta mea si visele mele. Ea a plecat. A plecat si in urma ei a venit ploaia ca sa spele de pe asfalt orice urma din inima mea. Eu am ramas, nestiind ce sa fac, eram pierdut, in timp, in durere, in vantul rece de toamna.

In seara aia m-am plimbat prin oras fara un scop anume. Nu vedeam lumea pe strada, treceam ca o fantoma printre ei. Imi cautam sufletul printre copaci. Si asa plimbadu-ma dintr-un colt in altul in seara aceea de toamna, am gasit o bucatica mica din inima mea pe un leagan. Era asa de mica... am luat-o si am inchis bucatica aia mica intrun loc ascuns si mi-am jurat ca nu o sa o mai scot la lumina niciodata.

Multa vreme a trecut de atunci. Locul unde mi-am ascuns inima s-a umplut intre timp. Una dupa alta, mi-am gasit toate bucatelele si le-am ascuns.Cand le-am avut pe toate, am incercat sa le lipesc la loc, dar nu am reusit. Se zice ca timpul vindeca orice rana, dar o vindeca greu. In final, am reusit sa imi petecesc sufletul la loc, dar inca mi-era frica. Nu mai vroiam sa il arat nimanui. Si a mai trecut o vreme. Intre timp au venit si au trecut alte jumatati, dar pe toate la un moment dat le comparam cu iubirea mea pierduta, si nu ar fi trebuit sa fac asta niciodata... dar mai greseste omul, acuma mai am doar regrete.

Acum au trecut mai bine de trei ani, si de ceva vreme, nu am mai visat-o noaptea... acuma pot sa imi scot iar sufletul la lumina si sa las amintirea ei sa zboare cu vantul rece de iarna.
Live fast, die young!
Avatar utilizator
RajaF
Junior Member
 
Mesaje: 596
Membru din: Dum Dec 04, 2005 12:00 am

Limba dulce, mult aduce

Mesajde RajaF » Dum Ian 22, 2006 10:56 pm

Mai jurnal, stateam azi si ma gandeam ca eu sunt intr-o stare de spirit anume. M-a intrebat colega de apartament azi "How's it going?". Si eu nu imi gaseam cuvintele in engleza. Nu exista in limba asta ce devine universala o expresie care sa defineasca colorat o stare de spirit la fel de universala. Si mai jurnal ca sa nu ramai prost o sa iti definesc tie acea stare de spirit in romaneste, ca e limba mai dulce decat englezeasca:
Asa ma fute o lene de nu iti vine sa crezi!
Live fast, die young!
Avatar utilizator
RajaF
Junior Member
 
Mesaje: 596
Membru din: Dum Dec 04, 2005 12:00 am

Mesajde RajaF » Joi Ian 26, 2006 10:14 am

Bai jurnal rau e sa fii prost. De ce zic asta? Pentru ca acum juma de ora tocmai mi-am impuscat o ureche de nu mai aud nimic aproape pe partea dreapta. Dar hai sa iti iexplic ce am facut. Eu sunt asa mai audiofil de felu meu dupe cum bine stii, si ma joc tot timpu cu muzicuta pe calculator. Numai ca pana acuma nu am avut niste casti asa mai serioase in posesie ci numa boxe, asa ca daca peceam ceva vreodata cu basu', se suparau vecinii si trecea. Eh in seara asta am plesnito rau cu castile astea. Mi-a scapat soarecu pe butonu' de bas si in consecinta, dupe cum ziceam si la inceput, nu mai aud asa bine cu o ureche :D
Dar mai lasam pana dimineata, dormim un pic si sigur trece, oricum, m-am invatat minte. De acuma ma joc la volum mai redus... o sa ma doara capu' o saptamana.
Live fast, die young!
Avatar utilizator
RajaF
Junior Member
 
Mesaje: 596
Membru din: Dum Dec 04, 2005 12:00 am

Inca o zi inca o poveste!

Mesajde RajaF » Vin Ian 27, 2006 5:25 am

No si asa bai giurnal (scriu si eu ca kantemiru) uite ca mai trecu o zi pe meleaguri de artar. Azi a fost un frig dintr-acela de iti ingheatza ranjetu pe fata, la mine fiind si mai rau ca m-am apucat sa imi las barba sa creasca acum fo' 5 saptamani si azi am ajuns la concluzia ca nu tine bine la frig sus-numita barba. Si a trebuit sa ii dau si telefon lui mama mea de la public, si dracu m-a pus sa sun de la unu care era fix la intersectie de vanturi. Nu mai trebuie sa precizez ca mi-a inghetat receptoru in mana, si mana pe receptor. Dupe aia a trebuit sa o astept si pe tanti de la carutu cu carnati sa imi friga deliciosul meu italian de dimineata tot in frig. Ce sa mai o ocolim atata, a fost caldura mare azi, da pe partea ailalta a termometrului.

Dar nu astea fusera cele mai importante ievenimente. Cel mai important fuse ca mi-am gasit de lucru bai giurnal. Incep de luni, si iaste bine asa la mine in sufletel ca pot sa ma descurc fara sa mai depind de nimeni si de nimic. Poate reusesc sa strang sa o mai ajut si pe mama asa cu ce pot.

Eh si ca tot m-am angajat, mi-am pus in gand asa sa ma dotez si cu un telefon ca e scumpe ale dreacu publicele acilea. Imi iau un M55 ca ala al meu din tara. O sa fie ca in zilele bune din nou. Dabia astept...
Live fast, die young!
Avatar utilizator
RajaF
Junior Member
 
Mesaje: 596
Membru din: Dum Dec 04, 2005 12:00 am

Of na ca am uitat de titlu

Mesajde RajaF » Lun Ian 30, 2006 2:53 am

Salutare jurnale. Ete ca nu ne mai vazuram de vreo doo zile ca mi s-a taiat netul acasa si nu am avut de unde sa mai conversam. Da hai sa zic ce s-a mai intamplat. Vineri dupa masa am primit niste banii de la vechiul meu servici care ii aveau restanta si acuma sunt mai bogat un pic. Au picat ca din ceruri (sa nu te ambalezi warbyncule ca probabil au cazut din vreun avion) pentru mine ca acuma am bani si de scoala si de chirie pe luna asta deci mi-am rezolvat toate problemele (mai putin netu' da deh).
eh si ca tot nu am avut net zilele acestea, am facut lucruri constructive. Mi-am facut curat in camera, mi-am spalat rufele, am prins cativa soareci.

A da, era sa uit. Ieri seara cand ma indreptam spre casa de la cumparaturi m-am intalnit cu o domsoara (drogata rau, da rau de tot) care mi-a cerut o tigare. Stiu ca m-am lasat de fumat dar cand am vazut-o in ce hal era saraca (arata bine a dracu dar dupa cum am spus era prastie de drogata) mi-am zis sa fac o fapta buna si sa ii dau o tigare. Asa ca am luat-o cu mine la plimbare pana la magazin, am cumparat un pachet de tigari si ne-am indreptat spre casa (la mine ca ea de abia mai stia cum o cheama). Si am stat mai jurnal cu fata pe canapeaua din fata casei mele la niste tigari si niste sucuri pana s-a trezit ea asa un pic (4 ore) ca mi s-a facut mila de ea sa o las singura ca nu mai ajungea acasa pe picioarele ei. Si cand si-a recuperat asa un pic din coerenta, ce s-a gasit sa imi spuna, ca daca vreau o muie asa repede e pe gratis ca am fost dragut, dar daca vreau sa stea peste noapte ma costa 100$ si ca am fost dragut o lasa la 50$. Bineinteles ca eu cand am auzit m-am uitat asa ca prostu la ea vreo 10 secunde, m-am gandit ca ar fi chiar binevenita experienta, m-am razgandit si m-a busit rasul. Ea se uita asa curioasa la mine si nu intelegea de ce rad cand ea mi-a oferit un oral moca. Nu am mai stat sa ii explic ci am testat sa vad daca se tine bine pe picioare, i-am dat 10$ si am trimis-o acasa cu un taxi. A fost haioasa toata treaba.

Si normal ca am stat toata noaptea la calculator si ma intrebam: "De ce mama dreacu nu am futut-o pe domnisoara?" Eh dar mai este zile si mai este femei (si daca nu vor femeile mai gasesc eu si doamne ca sus numita :D )
Live fast, die young!
Avatar utilizator
RajaF
Junior Member
 
Mesaje: 596
Membru din: Dum Dec 04, 2005 12:00 am

Mesajde RajaF » Mar Ian 31, 2006 12:27 am

Jurnale, asa scurt intru sa iti zic ca nu mi-am gasit M55. De fapt nu ca nu mi-am gasit ci cand am ajuns la dealer si mi-a aratat ofertele, am vazut ca aveau Nokia 6101 gratis daca iti faci abonament, si mi-a placut. Si cum am vazut acolo ca e moca, nu am mai stat pe ganduri asa ca acum sunt posesor de Nokia :D
Peste 10 minute trebuie sa ma prezint la locul de munca. E prima zi. Sper sa am un sef de treaba.
Live fast, die young!
Avatar utilizator
RajaF
Junior Member
 
Mesaje: 596
Membru din: Dum Dec 04, 2005 12:00 am

Undeva peste mari si tari

Mesajde RajaF » Dum Feb 05, 2006 6:22 am

Sunt dezradacinat, nu ma simt la locul meu, ma scufund in melancolie si singuratate, nu stiu ce este cu mine. Nu ma plang, nu fac scandal. As vrea sa imi vars of-ul undeva sau cuiva dar nu am cui si nu am unde. Nu am mai vorbit romana de trei saptamani, nici pe forumuri nu imi vine sa postez ca ma simt in plus. Partea din mine care vrea sa lase totul balta si sa se intoarca este mai enervana ca oricand (oricat de mica si insignifianta ar fi ea).

Il mai am pe jurnalul de fata unde din cand in cand imi refulez... dar nici macar nu stiu cum sa descriu sentimentul. Unii ii zic dor de casa, home sick. Era un domn pe un forum al diasporei care zicea ca omul este legat fizic de locul in care s-a nascut, de locul unde se vorbeste prima limba invatata, de locul unde a iubit prima oara. Asa o fi, dar daca am invatat ca pot sa ma controlez cand mi se face foame, pot sa ma tin inca o jumate de ora in autobuz inainte sa ma duc sa ma pis, de ce nu pot sa imi ingrop pentru o vreme nevoia asta fizica de-a dreptul si sa ma bucur de viata aici asa cum ar trebui? Stiu ca e ceva fizic in neregula cu mine, pentru ca in mintea mea sunt bucuros ca sunt aici, dar de mai jos de gat vine ceva...

Am nevoie de prieteni, acum cateva zile am iesit cu niste colegi in oras sa bem ceva. Nici nu aveam de gand sa stau mult, dar asa de bine m-am simtit sa stau si eu cu "baietii la o bere" ca am facut eu cinste si am plecat de acolo de abia de dimineata.

Am nevoie de cineva langa mine, sa iubesc o fata, sa imi concentrez atentia asupra ei si cum sa o fac fericita pe ea. Stiu ca pare egoist ce spun dar pana la urma si asta poate fi o definitie a iubiri, una rea ce e drept, dar adevarata. Iubesc ca sa nu mai imi fac atatea griji in viata, caci pana la urma e mai greu sa traiesti decat sa iubesti.

Si pe cat de tare e dorul de casa, de doua ori mai mare e scarba care o prezint fata de unii oameni. Acei oameni care nu se simt bine decat atunci cand arunca cu noroi in orice exista pe lumea asta. Acei oameni care niciodata nu sunt multumiti. Acei oameni care vor sa aiba totul pus la picioarele lor, care vor sa aiba tot fara sa munceasca. Mergi pe orice forum al diasporei si ii gasesti, unul sau doi din fiecare roman de aici e asa.

Sunt trei feluri de romani imigrati in Canada:
-cei care s-au acomodat, au muncit, au razbit greul, traiesc bine si sunt mandri ca sunt romani
-cei care au facut acelasi lucru dar care acuma reneaga faptul ca sunt romani si arunca cu noroi in tot ce inseamna Romania
-cei care au venit aici, nici macar nu au incercat sa munceasca sau sa faca ceva, nu fac decat sa se planga ce rau e in Canada si ce bine era in tara, si dau vina pe conditia de imigrant pentru toate nereusitele lor

Oamenii care fac parte din grupa unu si grupa doi sunt oamenii de care imi este mie scarba. Si din cauza lor probabil ca si scriu acuma in jurnal ce scriu. Din cauza lor probabil ca melancolia si dorul meu de casa sunt mai rele ca oricand. Lenesii si in general cei din grupa a trei nu ma deranjeaza asa de tare pentru ca si eu traiesc aici si vad ce vad, si stiu ca sunt dusi cu pluta pe Bistrita. In schimb ce ma doare este cand vad "demigrantii". Cum ii vad ca isi schimba numele de roman in nume englezesc, cum ii vad ca nu vor sa recunoasca de unde au venit si altele de genul asta, si cand incep sa arunce cu cacat in tot ce e romanesc. E greu sa iti cladesti o noua viata intr-o lume straina, oricat de bine le cunosti limba si obiceiurile. Dar si mai greu este cand unii dintre compatriotii tai sunt cum sunt.

Si de aici si problema mea. Acuma stau singur acasa, intr-o sambata seara, si conversez cu tine jurnale. Nu foarte demult, asa ceva nu ar fi fost de inchipuit. Se intampla lucruri bune si rele pe lumea asta. Cu cat mai multe zile trec, cu atat invat detaliul asta mai bine. As vrea in unele momente, ca cel de acum, sa am iar 17 ani. Sa fiu iar adolescent si la liceu. Cea mai mare grija a mea sa fie ce nota o sa iau in teza la mate si cat de bine arata pantalonii pe care i-am cumparat ieri. Dar nu mai pot sa dau timpul inapoi. Cum zice Dorothy "I don't think we're in Kansssas anymore!". As fi dat un citat din literatura romaneasca, dar parca e prea greu sa ma gandesc la ceva mai frumos...

In fiecare ma trezesc, plec la scoala, dupa scoala plec la servici, de la servici ajung acasa, acasa lucrez si ma culc. E un test de vointa pentru mine. Cred ca ar fi un test de vointa pentru oricine. Sau poate sunt eu mai slab... Dar pana acum am trecut testul. In fiecare dimineata cand suna ceasul imi zic ca nu vreau sa ma trezesc, dar ma trezesc. Imi zic ca nu vreau sa ma ridic din pat, dar ma ridic. Pana acum am reusit sa fac asta cu gandul ca o sa treaca, ca undeva acolo departe, e, cum au zis catavencii de mult de tot, "luminita de la capatul tunelului".

Sunt departe de ai mei. Tata mi-a scris ieri un mail. Era bucuros ca mi-am gasit de lucru si ca scoala merge bine. Mi-au dat lacrimile, era chiar mandru de mine. Nu stiu daca a avut incredere in mine ca o sa reusesc, dar cu cat citeam mai mult din scrisoare, cu atat plangeam mai tare. Mi-a dat inca un pic de tarie, inca un pic de vointa. Sunt slab acuma dar incerc sa ma simt tare. In fiecare seara am cate un moment ca cel de fata in care tot ce pot face e sa scriu.

Ma voi culca si in seara asta cu acelasi gand in cap "O sa fie mai bine pana la sfarsit!". Si in fiecare dimineata gandul asta ma ridica din pat. Sper din tot sufletul sa nu fie seara in care sa nu gandesc asa, ca nu stiu cum o sa ma mai trezesc altfel :(

Trebuie sa ma tin tare jurnal ca pana la urma tot o sa fie mai bine o data si o data :)
Live fast, die young!
Avatar utilizator
RajaF
Junior Member
 
Mesaje: 596
Membru din: Dum Dec 04, 2005 12:00 am

The grass is most of the time greener on our side

Mesajde RajaF » Lun Feb 06, 2006 2:58 pm

No bun mai jurnal. Nu de mult (acum doua zile) ma vaitam eu aici intre noi doi asa ce greu imi e mie si toate prostiile. Uitasem totusi cel mai important amanunt. Oricat de jos ajung, am de ce sa ma agat de data asta. In seara asta am petrecut o noapte alba la scoala cu un coleg. Am programat, am modelat in 3D, am desenat, am fumat, am mancat, ne-am distrat. Imi place ce fac, nu nu imi place, I'm lovin' it, cum zic americanii.

No si asa, e 6:27 dimineata. Am stins luminile, am terminat un proiect, si am facut cam jumate din al doilea. Am pus muzica si acuma stau si citesc pentru examenu' de la 11. O sa ma duc peste o ora asa sa dorm intr-o clasa sa fiu un pic odihnit la examen. Imi place de viata azi...
Live fast, die young!
Avatar utilizator
RajaF
Junior Member
 
Mesaje: 596
Membru din: Dum Dec 04, 2005 12:00 am

When nothing is left to play for...

Mesajde RajaF » Mie Feb 08, 2006 11:13 pm

"There is something about yourself that you don't know. Something that you will deny even exists, until it's too late to do anything about it. It's the only reason you get up in the morning. The only reason you suffer the shitty puss, the blood, the sweat and the tears. This is because you want people to know how good, attractive, generous, funny, wild and clever you really are. Fear or revere me, but please, think I'm special. We share an addiction. We're approval junkies. We're all in it for the slap on the back and the gold watch. The hip-hip-hoo-fuckin' rah. Look at the clever boy with the badge, polishing his trophy. Shine on you crazy diamond, because we're just monkeys wrapped in suits, begging for the approval of others. If we knew this, we wouldn't do this. Someone is hiding it from us, and if you had a second chance, you would ask: "Why?"...."

...zicea toate astea domnul Green intr-un film, "Revolver", pe care domnul Ritchie l-a regizat. Asta e, cica, filozofie ieftina de cinematograf in opinia unora. In sfarsit, nu o sa stau sa discut gusturile cinematografice ale prostilor care nu inteleg. Am eu alte dureri de cap mai mari.

...do you fold out or stay in?
Live fast, die young!
Avatar utilizator
RajaF
Junior Member
 
Mesaje: 596
Membru din: Dum Dec 04, 2005 12:00 am

Eu, din nou

Mesajde RajaF » Mar Mar 21, 2006 8:19 pm

Jurnale, psst, fugi repede in ultima banca acolo in spate langa cuier, ca poate nu a observat nimeni ca nu am fost aici o vreme. Gata, hai acuma stai si tu cu capu mai jos asa, nu atrage atentia.
Live fast, die young!
Avatar utilizator
RajaF
Junior Member
 
Mesaje: 596
Membru din: Dum Dec 04, 2005 12:00 am

Mesajde RajaF » Joi Mar 23, 2006 7:32 pm

Jurnale, de cand nu ne-am mai conversat noi, multa vreme asa-i? No pai hai nu te supara pe mine acuma
Live fast, die young!
Avatar utilizator
RajaF
Junior Member
 
Mesaje: 596
Membru din: Dum Dec 04, 2005 12:00 am

Mesajde RajaF » Joi Mar 23, 2006 7:41 pm

Jurnale, de cand nu ne-am mai conversat noi, multa vreme asa-i? No pai hai nu te supara pe mine acuma, am fost ocupat rau. Dar acuma daca tot stam asa la o ceasca de conversatie hai sa iti spun ce s-a mai intamplat asa prin aventurile olteanu-aredeleanului in Canada.
Nu de mult, acum doua sau trei saptamani, m-am mutat in apartamentul meu cel nou cu doua camere si bucatarie proprie. E o chestie, ma simteam mai ciudat primele cateva zile, sa stau la casa mea... e ceva. La scoala, cu chiu cu vai, cu amanari de plati, cu plansete cu urlete, am trecut de primul semestru. Il astept pe al doilea cu sufletul la gura.
No gata, te-am pus la curent azi, acuma ma intorc la invatat ca e sesiune doar. Ne mai auzim si noi asa printre examene, si sa imi tii pumnii.
Live fast, die young!
Avatar utilizator
RajaF
Junior Member
 
Mesaje: 596
Membru din: Dum Dec 04, 2005 12:00 am

Psihologie de metrou... si altele

Mesajde RajaF » Mie Mar 29, 2006 9:32 pm

Mainile pot imbratisa, pot atinge, pot mangaia, si mainile iti pot da salmonela.
Asa se prezenta unul dintre multele postere pe care le observ eu zi de zi in metrou. Si jurnale iti zic cu mana pe inima ca mi se ridica parul pe ceafa cand citesc idiotenii ca astea pe pereti. Mai e una care e preferata mea, un poster cu un copil de vreo 2 anisori. Are un dinte lipsa, pistrui si zambeste atat de dragalas ca te face si pe tine sa te simti mai bine oricat de suparat ai fi. Bineinteles asta pana citesti textul cretin de mai jos care zice cam asa: "Fetita asta are o tricicleta noua, un dinte nou, si liver disease(nu stiu cum sa traduc asta ca nu vreau sa spun ciroza)"

Nu stiu ce e in mintea oamenilor care planteaza asemenea tampenii pe pereti. Ce vor sa demonstreze... Probabil ca au intentii bune, sa sensibilizeze populatia, sa educe. Dar metodele... se zice ca scopul scuza mijloacele dar in cazul asta nu sunt de acord. Se foloseste frica, se foloseste socul psihic si asa se ajunge ca populatia nord americana sunt o natie de paranoici.

Pe pachetele de tigari sunt poze cu plamani negri de cancer, cu hemoragii pe creier, cu gingii atrofiate, in sfarsit niste poze scarboase care nu reprezinta in nici un caz majoritatea fumatorilor. Nu zic acuma ca fumatul e sanatos ca nu e, dar nici sa dai in extrema cealalta nu e bine... Inteleg sa atragi atentia asupra pericolelor, dar sa faci un spectacol grotesc din asta...

In sfarsit nici eu nu stiu exact ce vreau sa iti spun jurnale ca nu sunt in apele mele. Dar azi chiar m-am socat sa vad atatea anunturi pe strada care inoculeaza frica in subconstientul oamenilor... Sper sa raman imun la toata idiotenia asta... sa nu ma trezesc si eu peste ceva vreme ca mi-e frica sa beau apa de la robinet ca sa nu ma imbolnavesc.
Live fast, die young!
Avatar utilizator
RajaF
Junior Member
 
Mesaje: 596
Membru din: Dum Dec 04, 2005 12:00 am

Life is just a game I play

Mesajde RajaF » Dum Apr 02, 2006 10:07 am

O sa incep cu nota de subsol si o sa zic ca tocmai am citit ce a scris Djinn cu dragonii acolo si ascultam Black Dragon de la Future Prophecies dupa care mi-am pus, in spirit de a ramane in tema, Human Child al lui Ogonek. Dar asta e un amanunt neimportant jurnale.

Si asa dintr-un fir de gand in altul am zis eu ca in seara asta o sa mai stam si noi asa la o vorba ca nu ne-am mai conversat de mult. Despre ce o sa ne conversam ma intrebi? Nu stiu sa iti zic exact.

Uite acuma tocmai m-am intors de la un "arcade" de pe aici unde am fost sa ma joc Street Fighter si Guilty Gears XX. Sunt faine chestiile astea. Ce m-a uimit pe mine a fost reprezentanta foarte puternica a sexului opus in acel loc. Sincer, eu ma consider asa mai deschis la minte si lipsit in general de idei preconcepute. Dar sa vad o sala de jocuri pline de fete care se si jucau Street Fighter de la egal la egal cu "campionii" de pe acolo... nu mi-as fi inchipuit. Dar lasand asta la o parte, acuma ascult Mindless Self Indulgence care canta You Stupid MotherFucker.

Si ca sa ma intorc de la ce am plecat, dupa ce mi-am revenit din socul initial pe care l-am suferit la sus numita sala de jocuri, am privit atent de tot sala respectiva de jocuri si am inteles in sfarsit de ce noi suntem asa de diferiti fata de asiatici in obiceiuri si gusturi... dar asta o lasam pe alta data jurnale.

Tocmai am schimbat melodia si mi-am pus Embrace(SPL remix), piesa celor de la Muffler.

Eh si asa am terminat si primul semestru din minunata mea scoala. Si cand zic minunata, chiar nu sunt sarcastic. Am terminat, dupa cum ziceam, primul semestru si acuma stiu ceva mai multa programare, stiu sa modelez in 3DS Max asa cat pentru un inceput, si am invatat o gramada de lucruri interesante despre jocuri.

Stiai care e cel mai vechi joc din lume mai jurnal? Zarurile :D. Si am mai aflat o chestie pe care nu o stiam, cica sahul cand a fost inventat se juca cu zaruri si ave un element de noroc... dar deja deviem de la subiect in alt subiect si nu imi place.

Azi m-am plimbat mult cu metroul ca sala de jocuri e departe. Se vede ca a venit primavara. Am vazut primele fuste scurte, primele picioare fine... imi mai clatesc si eu ochii. Iaca iarasi am schimbat melodia, acum am pus Still Grey de la Pendulum.

Vreau sa apuc saptamana asta sa ajung pe acasa sa o vad pe mama ca mi-e dor de ea...

Eh si asa, maine e duminica si am servici... nasol. Dar s-ar putea sa plec la Edmonton in vara... gata hai ca te-am lasat jurnale ca ma ia somnul.
Live fast, die young!
Avatar utilizator
RajaF
Junior Member
 
Mesaje: 596
Membru din: Dum Dec 04, 2005 12:00 am

Mama

Mesajde RajaF » Mar Apr 04, 2006 10:21 am

A slabit mult de ultima oara cand am vazut-o. Nu recunoaste, zice ca e din cauza unei raceli. Mi-a zis sora-mea ca atunci cand ramane singura in casa nu mananca pentru ca nu are cu cine. Jurnale sunt in impas. Ce ma fac, nu pot sa vin acasa sa stau cu ea pentru ca serviciul si scoala imi mananca 6 zile din saptamana de dimineata pana seara.

Dar ma uit la mama si pe zi ce trece e mai zambitoare si mai trista... ii e dor de mine... sora-mea mai sta acasa cel mult un an dupa care vrea sa plece la Dublin. O sa ramana singura acasa mama si nu stiu cum o sa se descurce. Am mai vazut la viata mea parinti ramasi singuri care nu au putut sa accepte plecarea copiilor din casa. Si am vazut ce se intampla cu ei... nu mi-as fi imaginat niciodata ca o femeie ca mama, atat de deschisa la minte si atat de prietenoasa si sociabila, o sa se inchida in ea si in casa doar pentru ca am plecat noi...

Nu stiu ce sa fac jurnale... parca nu m-as mai intoarce maine acasa, parca as ramane aici sa am grija de mama, sa o ajut sa isi revina, sa iasa din casa si sa vada lumea. Pe ea a afectat-o cel mai mult plecarea noastra din tara. Nu mai are nici un prieten aici, si cred ca si mai rau o doare ca s-a certat cu sora ei... La Brasov in fiecare dimineata era cineva la noi sa isi bea cafeaua si sa citeasca un ziar cu mama. Aici nu e nimeni... E bolnava si nu vrea sa mearga la doctor... :(

Ce ma fac jurnale... asta era chiar ultimul lucru de care aveam nevoie acuma. Nu sunt rau, o iubesc pe mama dar cum sa fac sa fie bine... ca sa ma intorc inseamna sa sacrific tot... daca nu ma intorc... nici nu vreau sa ma gandesc...
Live fast, die young!
Avatar utilizator
RajaF
Junior Member
 
Mesaje: 596
Membru din: Dum Dec 04, 2005 12:00 am

....

Mesajde RajaF » Mar Apr 18, 2006 3:04 pm

E a doua oara saptamana asta cand ma trezeste din somn durerea din piept. Cred ca a venit vremea sa ma las de fumat...
Live fast, die young!
Avatar utilizator
RajaF
Junior Member
 
Mesaje: 596
Membru din: Dum Dec 04, 2005 12:00 am

Mesajde RajaF » Mie Mai 03, 2006 3:18 am

Mi-am primit banii de la guvern jurnale... nu stiu cum sa iti explic cat de fericit sunt acuma. Pot sa imi termin scoala in liniste fara sa ma deranjeze nimeni si nimic :D
Live fast, die young!
Avatar utilizator
RajaF
Junior Member
 
Mesaje: 596
Membru din: Dum Dec 04, 2005 12:00 am

plm

Mesajde RajaF » Sâm Mai 13, 2006 7:35 am

Asa deci mah jurnale, dupa cum ziceam, plm.

Azi la servici, in pauza, stateam de vorba cu cei trei colegi ai mei despre care se poate spune ca imi sunt cunostinte mai apropiate (adica ne intelegem bine, barfim despre restul colegilor, si ne-am imbatat impreuna de vreo doua ori).
La o scurta recapitulare, grupul nostru arata cam asa:

El - persan,, 25 de ani, homosexual, ii este dor de prietenul lui
Ea1 - portugheza crescuta in Dubai (:ce:), lezbiana, 18 de ani
Ea2 - indianca, frumoasa, nu ii plac nici barbatii nici femeile, 23 de ani
Eu - roman, 21 de ani, duc lipsa de femei(e) si de bani

Conversatia noastra trece de la una la alta asa precum trenul pe macaz. Eu si cu Ea1 ne uitam dupa tate, buci, pe strada, si impartasim in detaliu pareri si opinii. El si cu Ea2 nu inteleg ce anume vedem noi la respectivele tate si buci.

El se plange ca iubitul lui nu vine in weekend la Toronto sa il vada. Noi ne uitam crucis la el ca ne-a impuiat capul toata saptamana cu respectivul prieten. Il rugam sa mearga sa ia cafea si gogosi.

Ea2 imi spune ca sunt un magar pentru ca ma uit dupa tate, buci, si fac comentarii deocheate. Eu ma pornesc sa ii explic cum ca ce-i frumos si lui dumnezeu ii place, Ea1 da din cap aprobator. El pleaca sa cumpere cafea si gogosi. Eu si cu ele ramanem si ne aprindem tigarea cu numarul doi.

Eu trag sanatos din tigare, ma uit la Ea2 si ii complimentez bandana pe care o poarta azi. Ea2 roseste un pic, Ea1 se uita cu subinteles la mine si la Ea2, si afiseaza un ranjet pe fata. Ele amandoua stiu ca mie imi place de Ea2, si eu stiu ca ele stiu. Si asa trece si momentul asta.

Eu, trag un al doilea fum din tigare si ma holbez la Ea2 fara sa zic nimic, sunt obosit rau, nu mai imi vine nimic in minte. Toti trei stam si fumam in liniste, Ea2 se uita dulce la mine. Are niste ochi... Si asa mai trece un pic din pauza.

El se intoarce cu IceCapp pentru ele si gogosi pentru mine. Urmeaza o serie de aprecieri si critici la adresa alimentelor. Mai barfim un pic, mai facem un misto si gata. Tigarile se fumeaza, pauza e pe terminate. Deschid usa si o tin ca sa intre fetele. Intra toate trei, inchid usa si gata, inapoi la servici.

Deci, dupa cum ziceam jurnale, plm.
Live fast, die young!
Avatar utilizator
RajaF
Junior Member
 
Mesaje: 596
Membru din: Dum Dec 04, 2005 12:00 am

In continuare...

Mesajde RajaF » Lun Iul 10, 2006 6:48 am

mai jurnale, nu prea am timp sa ne mai conversam noi asa de des din pacate. Dar lasa ca decat nimic...

Ca sa te aduc la curent (alternativ) cu toate cele implantate in ultimele saptamani (luni!?). Am terminat si semestrul numarul 2 la scoala (cu zece pe linie :x ) si am avut o saptamana de vacanta in care m-am dus sa vad o fata. Si am zburat eu asa 3000 de km pana la Edmonton ca sa o vad pe domnisoara, si am plecat dupa o saptamana de acolo trist rau. Trist ca nu am avut curaj sa ii spun ca... trist ca are prieten (si cred ca il iubeste), trist ca nu am avut mai mult timp la dispozitie sa stau cu ea, si asa mai departe.

Dar sa revenim la lucruri mai putin luate de prin vise. Saptamana asta este sperante mari ca imi voi lua aparatul de fotografiat pe care mi-l doresc de ceva vreme. Ca rezultat o sa fie o ploaie de poze, si multe nopti pierdute in Photoshop si 3DSMax.

Altfel pe aici mere din ce in ce mai inspre bine. Mosu si-a gasit o slujba barosan platita la Edmonton (ca sa vezi coincidenta :D) si s-a mutat tot clanul acolo in afara de mine. Eu am avut o experienta placuta cu guvernul canadian cand mi-au dat inapoi taxele pe anul trecut si m-am trezit cu un cec barosan in posta :D

Si da... m-am lasat de fumat (tutun) de aproximativ o luna... activitate nerecomandata celor slabi de inima... daca fumezi, continua... nu merita efortul :D

A da, si erau azi unii la televizor, se jucau fotbal :D
Live fast, die young!
Avatar utilizator
RajaF
Junior Member
 
Mesaje: 596
Membru din: Dum Dec 04, 2005 12:00 am

Laleaua mov

Mesajde RajaF » Sâm Iul 22, 2006 6:00 am

Multa lume zice ca purple tulip, una din multele varietati de ecstasy, este un drog, ceva rau.

Eu zic ca poate sa fie rau, bun, poate sa te iubeasca, sa te urasca, poate sa fie o bucatica din rai. Si asa cu o lalea mov in sistem in seara asta m-am apucat sa experimentez lucruri noi pe la mine prin casa. Si bineinteles ca am ajuns si la calculator. Si am incercat sa vorbesc cu lumea pe messenger, dar nu raspunde nimeni. Asa ca jurnale am ajuns sa vorbesc cu tine. Acuma nu pot sa garantez ca o sa aven o discutie foarte coerenta, si poate ca nici macar corecta gramatical, dar o sa fie o discutie.

Acuma am castile pe ureci, urechi pe care nu le prea simt, si canta Psure - Late Night Tales. Foarte frumos, capul meu se balangane in jurul axului asa ca scriu din unghiuri mai putin ortodoxe, deci sa nu te miri daca mai sar litere.

Am sarit la urmatoarea idee. Am inceput calatoria mea cu un film pe care o sa il tin minte o vreme. E japonez, ii zice Old boy, si jurnale ti-l recomand. E de referinta.

Dar gata ca ma da gata. Te-am pupat.
Live fast, die young!
Avatar utilizator
RajaF
Junior Member
 
Mesaje: 596
Membru din: Dum Dec 04, 2005 12:00 am

Următorul

Înapoi la Scrieri, ganduri si jurnale

Cine este conectat

Utilizatorii ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat şi 2 vizitatori