Istoria Crestinismului - o cunoastem?

[Alina Grigore]

Istoria Crestinismului - o cunoastem?

In acest mesaj veti gasi materiale despre Istoria Crestinismului, o istorie onesta si neapologetica - doar apologie si minicuna, ele exista suficient pe net . . . . Provoc orice cititor al acestui material sa probeze in masura in care crede ca vreo informatie adusa aici nu este veridica, sa vina sa aduca precizarile si corectiile de rigoare.
Subiectele vor fi in ordine:
· Sfantul Constantin cel Mare
· Povestea lui Dezideriu Erasm
· Trista istorie a Hipatiei din Alexandria, sau cum a murit Cultura clasica (greco-romana)
· Cum a fixat Sfantul Irineu Canonul biblic - dupa cate picioare au martoagele
· Penibila istorie a Sinoadelor Ecumenice, sau cum transeaza preotii problemele dogmatice
· Din Evangheliile gnostice cu Elaine Pagels, profesor de religie la Priceton University
· Si poate altele . . . . .

Freud spunea candva referitor la religie:
‘Intreaga afacere este atat de evident infantila, atat de departe de realitate, incat oricine cu o atitudine de simpatie si compasiune pentru omenire, va resimti durere cand se gandeste ca majoritatea muritorilor nu se vor ridica niciodata deasupra acestei viziuni despre viata.’ - Sigmund Freud, ‘Civilizatia si nemultumitii ei, 1930.
"The whole thing is so patently infantile, so foreign to reality, that to anyone with a friendly attitude to humanity it is painful to think that the majority of mortals will never be able to rise above this view of life" - Civilization and its Discontents 1930.

SFINTII IMPARATI CONSTANTIN (CEL MARE) SI MAICA SA ELENA

E prea-cunoscut deja citatul din lucrarea 'Declinul si caderea Imperiului Roman' a celebrului istoric Edward Gibbon (voll iii, pag. 163):

'. . . . . . Trebuie sa recunoatem ca preotimea Bisericii Catolice a copiat fidel ritualul profan al paganismului pe care se straduiau de fapt sa-l distruga. Cei mai importanti si respectabili Episcopi s-au autoconvins ca taranimea ignoranta va fi mai usor facuta sa renunte la superstitiile paganismului daca vor gasi o asemanare cu efect compensatoriu in sanul crestinismului insusi. Religia lui Constantin si-a incheiat marsul triumfal de cucerire a Imperiului Roman in mai putin de un secol, dar atunci invingatorii insisi erau deja sclavii furorilor rivalilor lor invinsi.'

Dar la subiectul 'IMPERIUL ROMAN SI ISTORIA SA', se pot gasi o gramada de 'cuie' in cosciugul acestei superstitii care a insangerat istoria si poarta numele de crestinism; de exemplu crestinii ii sarbatoresc cu mult fast pe 'Sfintii Imparati Constantin (cel Mare) si Maica Sa Elena' in fiecare an pe 21 mai, desi 99,99 la suta dintre ei habar n-au ce au facut prin viata lor pamanteasca acesti asa-zisi sfinti; e adevarat, o parte dintre ei detin pretiosul detaliu istoric ca 'Sfantul Constantin' a fost Imparat roman care s-a convertit la crestinism apostaziind astfel de la religia Romei si promovand din rasputeri noua sa credinta de la inaltimea functiei sale; dar la cam atat se reduce cunoasterea lor despre Constantin si viata sa de sfintisor.
De ce a fost facut sfant de catre biserica? Toti iti vor raspunde, si pe buna dreptate, ca pentru serviciile sale aduse acesteia, dupa vechiul prinicpiu ‘o mana spala pe alta . . . . . .'
Sa vorbim deci despre Constantin, care aproape sigur a fost 'cel Mare' insa tot atat de sigur nu este si 'cel Sfant', cel putin pentru un om care inca mai poseda o minima judecata si o bruma de bun-simt; este ca si in cazul lui Stefan cel Mare, devenit brusc si 'cel Sfant'.
Dar sa revenim la Constantin. Fapte istorice:
S-a nascut dintr-un concubinaj, o legatura neoficializata intre o femeie din popor - Elena - si un ofiter roman numit Constantius Clorus; de altfel tatal lui Constantin cel Mare, Constantius Clorus, o va parasi pe umila Elena si se va casatori in 293 A.D. din interese politico-militare (titlul de Cezar, deh!) cu Teodora, fata lui Maximian (co-imparatul lui Diocletian); mai tarziu, acesta (Constantius Clorus) va ajunge August (al Vestului); la inca un an Clorus moare, iar fiul sau (Constantin-‘sfantul’ preluandu-i functia cu consimtamantul . . . . propriilor trupe; la inca un an dupa aceea, 'mititelul', Constantin adica, se casatoreste cu fata lui - ghiciti cui! - a lui Maximian, numita Fausta; e o minunatie 'sfinteasca' cum se targuiau femeile la baietii astia ai Romei tarzii, tatal cu una, fiul cu sora-sa; ma rog, din respect pentru adevarul istoric trebuie sa precizam ca Teodora era sora vitrega cu Fausta sau cel putin asa s-ar parea, istoricii inca nu au elucidat cu certitudine aspectul; pentru a se casatori cu Fausta insa, 'Sfantul' Constantin a trebuit sa renunte la 'serviciile' iubitei (concubinei) sale Minervina, desi aceasta mititica ii nascuse deja primul copil, pe Crispus; si care Crispus vom vedea mai tarziu, va lupta cu mare vitejie pentru taticul lui cel sfant, dar care deasemenea vom vedea cu ce se va alege si el la randul sau din partea cuviosului sau tata.
Din cei sase plozi pe care ii va avea Constantius Clorus cu noua sa nevestica Teodora, trebuie retinuta Constantia; ea va aparea ceva mai tarziu in povestea noastra cu sfinti;
Ce a mai facut taticul sfantului in afara de maceluri ('batalii') pentru pastrarea puterii? Nu prea mare lucru, poate doar merita amintit ca l-a lasat inimioara sa pioasa sa isi dea feciorul, primul sau copil, pe Constantin-sfantul adica, ca ostatic-garant al bunei sale comportari lui Galerius, Cezarul Estului (imparat-adjunct) pentru Augustul (imparatul-senior sau co-imparatul Imperiului) Diocletian in cadrul unor aranjamente in schema de putere prin care a acces la functia de Cezar al Vestului; dar atat cu aleasa obarsie a sfintisorului, de acum inainte ne ocupam numai de faptele sale 'pioase', ca doar nu suntem crestini sa acceptam dogma 'vinei mostenite pana la a n-spea generatie', astfel invinuind bietul sfintisor pentru faptele marsave ale taticului lui, nu?
Maximian nu a avut bietul numai fete, a avut si un baiat, numit Maxentius; acum daca te apuci sa faci genograma pe hartie innebunesti neneaca cu astia . . . . cumnat . . . . unchi . . . . . unchi de-al doilea . . . . ce mai, e bordel curat, sau 'bordel de bordel' cum se zice azi la noi; Ideea e ca declaratul August Constantin si declaratul August Maxentius (declarat e adevarat, nu de propriile trupe, ci de Senatul roman, Garda pretoriana si plebea Romei cu sprijinul taticului sau si el celebru) aveau toate motivele sa se urasca desi cumnati (prin Fausta) si nepot-unchi prin Teodora, nevasta lui Clorus-taticul; si s-au urat ei, insa nu ca-n basmele romanesti 'de la tinerete pana la batranete', nu de alta, dar nu au apucat-o mititeii, ci s-au urat . . . . . . pana s-au omorat, sau mai exact sfintisorul iese viu iar Maxentius mort din celebra batalie din 27 oct. 312 A.D.; a 'cazut' un cumnat deci; buuuun, sa mergem mai departe cu
piosul nostru prin aventuroasa dar . . . . cucerinica sa viata.
Noul August al Estului, Licinius, se va casatori dupa deja banalul obicei cu sora lui Constantin, cu Constantia, minunata Constantia de care vorbeam ceva mai sus deci; cumnati-cumnati, dar fiecare vroia 'jumaua' celuilalt si de aici - natural - 'inaltatorul' si atat de umanul sentiment de ura intre sfant si cumnatel; prin 316 A.D. Constantin ii administreaza cumnatelului 2 batute pe cinste; sfantul ii ia o 'halca' de imperiu cumnatelului mai 'firav', asaaaa crestineste, dupa care trece la distribuirea functiilor pentru noile 'mosii'; de aici, primogenitura sa Crispus, se alege cu o functie de Cezar la doar 12 anisori; nuuuuuu, nu va mirati, ca intre timp sfantul nostru nu si-a zvarlit samanta-n buruieni, ci a mai plodit un pic, avand acum un puiut numit . . . . . Constantin, si care mititelul e facut si el Cezar cu aceeasi ocazie la doar 7 luni; Ehh, ce ziceti, era paranoic si despot Ceausescu-ateul cand il proptea sus pe dementul sau fiu Nicusor, nu?
Culant cum il stim deja, Constantin insa, rezerva un titlu de Cezar si pentru copilasul surioarei sale Constantia, adica lui Licinius, care e copilul lui . . . . . . hai ghiciti! . . . . . lui Licinius-firavul. Doamne-sfinte, cata lipsa de imaginatie pe baietii astia . . . . . . nicu tatal-nicu fiul . . . .

[Alina Grigore]

Dar gata cu amabilitatile, ca vine anul 324 A.D. si e iar 'razbel'; si iar Constantin-sfantul ii da 2 batute lu' Licinius-cumnatel; de data asta insa, inima de pios a sfantului cedeaza brusc si desi acesta ii promisese solemn surioarei lui (Constantia) sa-i crute sotul, acesta il lichideaza exaaaaact ca cel mai josnic stalinist-ateu; Asta e! Inca un cumnat pe raboj . . . . Dar nu-i bai, viata merge inainte (pentru unii . . . ).
Dar ce e cu Licinius-cel-mic, veti intreba voi acum; cu cel proaspat uns Cezar; pai ce sa fie, 'sfantul' il trimite si pe el urgent la doamne-doamne, dupa taticul lui, asta probabil tot din dragoste crestineasca, nu? Viata de familie a lui Ivan cel Groaznic - pot sa va spun, pentru ca m-a pasionat candva istoria Rusiei - seamana foarte bine cu cea a 'Sfantului' Constantin.
Dar ce conteaza aceste plictisitoare si insignifiante amanunte, iata, acum Constantin-cel-praznuit-pe-21-mai este stapanul de necontestat al intregului Imperiu; Apus si Rasarit, ale lui sunt amandoua; ziceti si voi, nu merita 2 cummnati pentru un Imperiu, eh? 'Sfantul' ne face semn dinspre posteritate ca da . . . . . .
Cu psihicul zguduit se pare de aventurile sale 'duhovnicesti' din ultimii ani, acesta se apleaca asupra problemelor religioase pentru a doua oara in celebra sa viata; dar nu voi intra in amanuntele privitoare la o astfel de problema serioasa, o rezerv unui seminar special dedicat, asa cum se cuvine.
Vom reveni deci la cele 'lumesti' si il vom regasi pe Constantin prin 326 A.D. omorandu-si - cum altfel dragii mei? - propriul fiu, pe Crispus adica, primogenitura sa si un element-cheie in victoria din ultima sa confruntare cu acum defunctul Licinius. ‘Dupa fapta si rasplata’, s-ar zice ‘pe crestineste’, nu? Ca doar e de presupus ca daca ei, crestinii, l-au facut sfant si il praznuiesc cu atat fast, ii apreciaza faptele si personalitatea, nu e asa?
Dar asta nu e totul prieteni, pentru ca daca Constantin-sfantul a parasit-o pe mama primului sau copil, mama lui Crispus adica, l-a ucis pe acesta mai tarziu, tot sfintisorul nostru isi incheie existenta pe acest pamant - unica sa existenta de altfel - nu inainte de a mai scrie o fila de istorie intr-o nota deja devenita uzuala: in acelasi an in care isi ucide fiul (pe Crispus) isi ucide si sotia, pe Fausta, mama a celorlalti trei copii ai sai.
In final, cred ca nu mai ramane decat sa zicem traditionalul si prapaditul 'Amin!'
P.S. : Desi nu pun responsabilitatea mortii lui Fausta pe umerii mamicii-cea-sfanta-Elena, istoricii accepta o oarecare implicare a sa in aceasta ultima tragedie familiala.

Povestea lui Desideriu Erasm, sau despre relevanta Trinitatii

Desideriu Erasm a fost un om - un preot ar trebui sa precizam - caruia i s-au oferit in mod repetat episcopatul si tinand cont de recunoasterea din timpul vietii sale, cu siguranta i-ar fi fost accesibil chiar si scaunul papal; le-a refuzat, dar nu e aici locul sa discutam asta: pentru noi el este cel care a dat civiliztiei occidentale o viziune cu un centimetru mai aproape de sursa in ceea ce priveste Biblia, pentru ca este cel care a tradus primul textul grec al N.T. (Noul Testament), printre altele; a fost recunoscut ca cel mai mare spirit al timpului sau, desi nimic din umila si rusinoasa (rusinoasa pentru cei care pretinzand ca slujesc divinitatea si omul, erau prin fapte mai prejos decat chiar omul cel mai de rand: este nascut dintr-o legatura neoficiala dintre un preot si o femeie de rand, acesta abandonandu-si insa copilul si iubita) sa obarsie nu prevestea asa ceva; a fost curtat de regi si papi, de episcopi si nobili, eminenentele vremii cautandu-i frenetic compania, dar a fost mai important de toate un calugar in Olanda sa natala, teolog, profesor de limba greaca la Universitatea din Cambridge mai apoi si autorul unor carti care au schimbat lumea lui si a noastra, in domenii ca religie si pedagogie, morala si politica; e unul dintre cei care au dezgropat franturi de intelepciune clasica - ce mai ramasese doar din ea - unul dintre cei care au redat circuitului cultural european ceea ce impostura si fanatismul religios distrusese cu atata asiduitate timp de o mie de ani pana la el . . . . . .
Sunt azi majoritati largi de traitori ai veacului XXI, care nu ii inteleg si mai ales nu adera la inaltele sale principii morale de toleranta si respect pentru om in care el a crezut toata viata sa.
Dar cum ziceam, important aici pentru noi este faptul ca el a tradus din greaca prima versiune a Bibliei in Europa occidentala, indepartand nociva si viciata varianta latina; cand o traduse el prin 1500, a fost surprins sa constate ca dupa publicarea primei editii a cartii (a publicat vreo 5, daca nu ma insel), lefegii imposturii care pana atunci nu incetau sa-i inalte osanale, au inceput sa-l critice pentru omiterea 'Dogmei Trinitatii' din aceasta; el le replica ca ar fi inclus-o, si ar include-o inca, daca cineva ii va arata un singur manuscris de varianta greceasca care sa contina mentiunea clara la aceasta dogma; curand dupa aceea, desigur, acestuia i s-a prezentat un manuscris cu adaugirea in cauza . . . . . . n-a avut de ales si in urmatoarea sa editie a trebuit sa includa si Prima soborniceasca a lui Ioan, capitolul 5:7, prezent in versiunea latina (vreau sa precizez ca in Biblie exista multiple versuri care ‘trase de par’ se pot preta Trinitatii, pot fi rastalmacite ca fiind compatibile cu dogma Trinitatii, dar nici unul nu poate fi proba limpede atat de necesara si pe care ne-o furnizeaza scrisorica lui Ioan cu pricina). Dupa cum stim aceasta lucrare a sa, a devenit ‘textul-sursa’ dupa care au fost standardizate Bibliile Olandei, Marii Britanii si mai tarziu SUA ('King James'), Danemarcei, Germaniei, Frantei, Italiei, si or mai fi probabil si altele.
Insa frauda ca si minciuna nu are picioare lungi si azi stim ca sprijinul murdar pe care Trinitatea l-a primit din partea Bisericii Catolice a vremii a fost doar temporar, iar roterdamezul fusese cinstit: pana azi, nici un manuscris grecesc mai vechi de secolul XV nu contine acest pasaj care ar contorsiona poate chiar si mintea unui Tertulian-credulul (‘este imposibil si de aceea cred’; azi se cunoaste ca adaugirea frauduloasa este o inventie spaniola din secolul IV care se va raspandi ca ciuma prin Vulgata Latina in uz o mie de ani aproape in lumea occidentala.
Dar sa revenim la subiect si sa judecam implicatiile: mai devreme am vazut cum cele mai vechi manuscrise existente (Sinaiticul siriac) omit dogma nasterii din fecioara, insa e de-a dreptul revoltator cum o frauda mizerabila supravietui (si mai supravietuieste la unii) atata tinand cont de caracterul ei relativ tarziu si limitat in spatiu; aici nu e nevoie sa asteptam descoperirea in 1859 de catre profesorul Tischendorf a mansucrisului care azi e cunoscut cu numele de ‘Sinaiticul grecesc’ - adica cel mai vechi manuscris existent al Bibliei (Noului Testament) - ca sa stim ca avem de a face cu o inselatorie murdara, avem textele grecesti din epoca in care Erasm era confruntat cu falsul, nu? Ce sa mai zicem de faptul ca in perioada in cauza aparuse deja - desi nu se studia si cunostea pe larg - manuscrisul 1209, ‘Codex Vaticanus’ adica al doilea manuscris in ordinea varstei; revenind la dogme de care biet predicatorul ratacitor care a fost Isus, habar nu a avut, ce sa mai zicem de spus, este si faptul ca ‘Sfantul Parinte’ Irineu ne zice sincer ca manuscrisul Evangheliei dupa Matei folosita de catre ebioniti (primii crestini din Ierusalim) prin 185 dupa Cristos, nu continea primele 2 capitole, adica acelea vorbind despre imaginara genealogie a lui Isus cu tot cu dogma nasterii din fecioara . . . . . ca si povestea cu Irod ‘macelarul de copii’ nevinovati. Nici o mirare deci ca primii crestini nu credeau dogma naiva a nasterii din fecioara si aveau oarece inclinatii gnostice . . . . .
Dar lucru mentionat deja aci in timpul cursului, toate - repet - TOATE, manuscrisele vechi amintite, adica Codicele Vaticanez , Sinaiticul, siriacul Sinaitic si Alexandrinul nu contin adaugirile ridicule din Marcu 16: 9 - 20, adica aia cu povestile post-inviere, cu scos draci si baut otrava.
Din respect pentru adevar ar trebui poate sa spunem ca insesi versiunea erasmica a fost ‘lucrata’ crestineste, pentru ca azi cercetatorii nu gasesc nici macar un singur manuscris in limba greaca care sa contina ultimele 6 versuri ale Apocalipsei dupa Ioan; e trist dar adevarat, si asta justifica oarecum reticenta cronica a Bisericii Estului (Ortodoxa) pentru aceasta carte a NT.

[Alina Grigore]

Trista poveste a Hipatiei din Alexandria si a ‘Sfantului’ Chiril, sau cum a murit Cultura Clasica sub loviturile crestinismului
Emergenta Canonului Biblic
CANONUL MURATORIAN
Canonul Muratorian este numit si ‘Fragmentul Muratorian’ dupa numele desoperitorului si primului sau publicist, L. A. Muratori (in the "Antiquitates italicae", III, Milan, 1740, 851 sq.), fiind cel mai vechi Canon sau lista de carti a Noului Testament. Manuscrisul care contine Canonul a apartinut initial lui Bobbio si este acum in Biblioteca Ambroziana din Milano (Cod. J 101 sup.). Scris in cel de-al optelea secol, ne arata in mod dureros calitatea indoielnica a latinei cunoscuta in acea vreme. Documentul este insa de o importanta imensa pentru istoria Canonului Biblic. Originalul a fost scris in Roma sau imprejurimile sale, prin aproximativ anii 200 A.D. si probabil este o traducere din greaca. Aceasta varianta latina care se afla in ‘Ambrosiana’ este singura care a supravietuit. Cateva propozitii ale textului care acum se numeste ‘Canonul Muratorian’ se pastreaza totusi in alte cateva manuscrise, in special in codexurile Epistolelor lui Sfantul Pavel de la Monte Cassino. Canonul se compune nu numai dintr-o simpla lista de Scripturi, dar si o sinoptica a situatiei, care ne dezvaluie in acelasi timp informatii istorice si de alt ordin in ceea ce priveste destinul fiecarei carti. Inceputul este lipsa; textul care a supravietuit incepe cu ultima linie referitoare la cea de a doua Evanghelie continand toate informatiile aditionale referitoare la ea si deasemenea cea de a treia si a patra Evanghelie integral. Dupa care sunt mentionate: Faptele, Epistolele Sfantului Pavel (inclusiv cele catre Filimon, Tit si Timotei; cele ne-canonice catre Laodiceni si Alexandreni sunt respinse); in continuare Epistola Sfantului Iuda si doua Epistole ale Sfantului Ioan; printre Scripturile care ‘in catholica habentur’ sunt citate ‘Sapientia ab amicis Salomonis in honorem ipsius scripta’ ca si Apocalipsa dupa Sfantul Ioan si dupa Sfantul Petru, cu remarca ca ultima nu este admisa de catre unii sa fie citita in biserica. Se face mentiunea deasemenea ca Pastorul din Hermas poate fi citita oriunde, dar nu in serviciul divin; si in fine, exista ‘falsele Scripturi’ care sunt respinse, cele folosite de eretici. Ca o consecinta a latinei barbare folosita in document, la mai multe propozitii nu s-a putut intelege complet sensul exact. Dupa cum am amintit, data acestui Canon nu este foarte exact stabilita, insa ortodoxia (cu sensul de clerul si teologii conservatori) il plaseaza pe timpul lui Irineus (200 A.D.); din nou si acest document recunoaste numai cele patru Evanghelii, Faptele, treisprezece Epistole ale lui Pavel, Prima lui Ioan, A doua a lui Ioan, a lui Iuda si Apocalipsa. Mentioneaza ‘Intelepciunea lui Solomon’ care nu mai este in Biblia actuala; vorbeste aprobator de Pastorul din Hermas si spune ca Apocalipsa dupa Ioan si Apocalipsa dupa Petru sunt acceptate de catre scriitor, cu toate ca multi nu vroiau ca aceasta din urma sa fie citita in biserici. Nu mentioneaza Prima a lui Petru, A doua a lui Petru, A doua a lui Ioan si a lui Iacov (Westcott, On The Canon of the New Testament, p. 527) care toate sunt acum in Biblia noastra. Vorbeste despre Epistola catre Laodiceni, numeste Epistola catre Evrei ca Epistola catre Alexandreni si le respinge pe amandoua ca fiind contrafaceri, trecand aceasta fapta in contul lui Pavel, fapt pe care teologii moderni il trec sub tacere atunci cand citeaza asa cum fac ei de obicei cu multa emfaza si cu mult entuziasm acest manuscris ca ‘o dovada timpurie a existentei Canonului’. Poti sa iti dai seama cat de disperata era biserica sa obtina acceptare cand dupa mult conflict intestin, a fost gata sa accepte ca ‘dovada timpurie’ un manuscris a carei data de conceptie este cel putin doua sute de ani dupa crucificarea lui Isus?
Despre autorul acestui Canon s-au facut multe presupuneri (au fost mentionati Papias, Hegesippus, Caius din Roma, Hippolytus din Roma, Rhodon, Melito din Sardis), insa nu a putut fi adusa vreo ipoteza argumentata la acestea.
Aceste fapte sunt deconcertante. Ne aflam la mai mult de 200 de ani de la Marea Misiune incredintata de Isus discipolilor sai. Aflam astfel ca dupa mai mult de 200 de ani de la aceasta, nu avem o carte terminata pe care oricine ar considera-o necesara pentru o astfel de nobila intreprindere ca Marea Misiune. Propun sa ni-L imaginam pentru o clipa pe Isus poruncind Apostolilor Sai sa mearga in toata lumea cu mesajul ‘Noului Sau Testament’ de Mantuire, insa prost echipati, intrucat nu au inca ‘manualul’ gata. Ce e cu cei care au murit fara sa aiba ocazia sa accepte atat de necesarul mesaj al acestor carti pe care le consideram azi ‘divine’ si ‘conditie prealabila mantuirii’?
Parca Il aud pe Isus zicand (Matei 28: 18 - 20):
‘. . . Toata puterea Mi-a fost data in cer si pe pamant.
(19) Duceti-va si faceti ucenici din toate neamurile, botezandu-i in Numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh.
(20) Si invatati-i sa pazeasca tot ce v-am poruncit. Si iata ca Eu sunt cu voi in toate zilele, pana la sfarsitul veacului, . . . dar uitati baieti, . . . inca nu am Noua Biblie gata, . . . Tatal si cu Mine nu suntem in stare sa ne punem de acord ce sa va dam ca manual pentru Mantuire pentru . . . ei bine . . . inca vreo 200 de ani de aici incolo . . . Amin.’
Intrebare pentru fundamentalisti: Ti-ai pus intrebarea daca nu cumva Isus era incompetent gandindu-se sa trimita bietii discipoli fara Mesajul propriu-zis sau cartile necesare? Cum trebuiau acesti discipoli sa ‘invete toate neamurile’, cand ei insisi nu stiau ce sa invete si nu reuseau sa se puna de acord asupra a ce sa invete, avand atatea Evanghelii si Epistole in circulatie in primele secole ale Bisericii? Erau acei oameni care nu citeau aceste carti Sfinte automat condamnati fara speranta de mantuire doar pentru ca nu au avut Noul Tetsament? Este aceasta bajbaire in a decide ce e ‘divin’ si ce nu e de catre Biserica timpurie opera Duhului Sfant, si daca da, cum afecateaza aceasta imaginea noastra de ‘perfectiune dumnezeiasca’ a Divinitatii? Sa speram ca judecata si intelectul este de natura sa faca vizibila inabilitatea de a decide care carti au fost considerate de Dumnezeu ca necesare Mantuirii lumii. Studiul seriei de carti considerate de-a lungul secolelor ca facand sau nu parte din ‘mesajul divin’ nu face prea mare lucru pentru a spori imaginea unui Dumnezeu care conduce oamenii sai alesi, ce sa mai zicem de un Dumnezeu care le vorbeste: (Ioan 16:13) ‘ Cand va veni Mangaietorul, Duhul Adevarului are sa va calauzeasca in tot adevarul; caci El nu va vorbi de la El, ci va vorbi tot ce va fi auzit si va va descoperi lucrurile viitoare.’ Ei bine, Duhul Sfant in mod evident nu a prea indrumat foarte bine . . . pentru cateva secole.
MARTURIA SFINTILOR PARINTI DIN CEL DE-AL TREILEA SECOL
CLEMENT DIN ALEXANDRIA (210 A.D.) A trait in prima parte a secolului al treilea si a plasat in Deutero-canon-ul sau ca avand o autoritate inferioara catre Evrei, A doua a lui Ioan si a lui Iuda, care acum sunt toate in Biblie. Includea Apocalipsa dupa Petru dar nu si pe cea dupa Ioan. Exact invers fata de ce avem azi. Includea Pastorul din Hermas, Prima Epistola a lui Clement si Epistola lui Barnabas, care acum nu mai sunt in Biblie (Davidson, The Canon of the Bible, p. 139). Astfel el punea catre Evrei, A doua a lui Ioan si a lui Iuda care sunt acum in Biblia noastra la acelasi nivel cu Pastorul din Hermas si Epistola lui Barnabas, care nu mai sunt acum in Noul Testament. El nu recunostea nici unul dintre canoane ca fiind de suprema autoritate (Ibid., 116), si nu intelegea notiunea de ‘ne-canonic’ ca opus lui ‘canonic’ pentru nici una dintre cartile care circulau (Ibid., 139).

[Alina Grigore]

TERTULLIAN (220 A.D.) El includea in canonul sau cele patru Evanghelii, Faptele, Epistolele lui Pavel, Prima a lui Ioan si Apocalipsa dupa Ioan? (Davidson, The Canon of the Bible, p. 139). A inclus un apendice unde a pus ca fara autoritate catre Evrei, a lui Iuda, A doua a lui Ioan, si Prima a lui Petru care sunt acum in Biblie, alaturi de Pastorul din Hermas care nu e. Nu spune nimic despre ‘a lui Iacov’, A doua a lui Petru si A treia a lui Ioan care deasemenea sunt azi incluse in Biblia noastra. De remarcat ca este in dezacord cu Canonul Muratorian care se zice ca a fost fixat cu 20 de ani sau mai multi inainte de timpul sau. Din nou fiecare individ este canon pentru el insusi . . . .
PESHITA, ADICA SIMPLA (TRADUCERE) Aceasta versiune a avut o atat de complexa istorie literara incat originea sa a fost mult timp un subiect de disputa. Cat de departe ne putem duce pe firul timpului, constatam ca a fost o versiune crestina, intrucat contine Noul Testament ca si Vechiul Testament, iar copiile existente ne-au venit pe filiera crestina. Insa Vechiul Testament prezinta o atat de puternica influenta evreiasca ca multi oameni de stiinta au sustinut ca a fost, cel putin in parte, de origine iudaica, altii adoptand ideea unei origini mixte Iudeo-Crestine. Se poate sa fi fost produs la Edessa, desi Kahle afirma ca provine din regiunea Adiabene-lui, undeva la estul Tigrului, unde Regele Isates si mama sa Elena au devenit adepti ai Iudaismului in primul secol dupa Cristos. Sunt pasaje in Vechiul Testament care sunt cu greu mai mult decat traduceri din arameica vestica Targums in scrierea siriaca. In timp ce textul corespunde in principal cu textul mazoretic evreiesc, se pare ca a fost revazut pe baza lui LXX (Septuagint). In versiunea originala siriaca lipseau Cronicile, Ezra, Neemia, Estera ca si Apocrifa, toate fiind adaugate ulterior. Cel mai valoros manuscris siriac este Codexul Ambrozian din aproximativ secolul sase, acum la Milano. Un manuscris al Facerii, Iesirii, Numerelor si Deuteronomului din Manastirea Sfanta Maria Deipara din Egipt poarta data corespunzand anului 464 A.D., fiind astfel cea mai veche copie de Biblie in orice limba care poarta o data exacta. Conform Enciclopediei Britanice, Peshita (in siriaca ‘simplu’ sau ‘comun’ este versiunea siriaca a Bibliei, Biblia acceptata de bisericile crestine siriace de la inceptul secolului al treilea dupa Cristos. Numele de Peshita a fost prima oara folosit de Moshe bar Kepha in secolul al noualea pentru a indica ca era textul de uz curent folosit (asa cum indica numele sau in latina vulgara). Acest nume se poate sa fi fost deasemenea folosit ca distinctie fata de mai complexa versiune Siro-Hexaplara. Din versiunile vernaculare ale Bibliei, Vechiul Testament Peshita este al doilea doar dupa Septuaginta greceasca ca vechime, fiind probabil in uz probabil in primul si al doilea secol dupa Cristos. Cele mai vechi fragmente in vechea siriaca se considera ca au fost traduse de pe texte in ivrit sau arameica de catre evrei crestini din Edessa, cu toate ca Vechiul Testament Peshita a fost mai tarziu revazut conform principiilor textuale grecesti. Cea mai veche versiune a Vechiului Testament Peshita dateaza din cel de-al cincilea secol A.D. si exclude A doua a lui Petru, A doua a lui Ioan, A treia a lui Ioan, Epistola lui Iuda si Apocalipsa lui Ioan care nu erau canonice in Biserica Siriaca. Davidson in ‘Canonul Bibliei’ la pagina 139 confirma ca Peshito, Biblia vechilor crestini siriaci excludea A doua a lui Petru, A doua a lui Ioan, A treia a lui Ioan, Apistola lui Iuda si Apocalipsa lui Ioan care acum sunt in Biblie (Ibid., 146). VECHEA VERSIUNE LATINA Latina folosita in Biblie provine probabil din Africa de Nord tot atat de devreme ca anii 150 A.D. Este chiar posibil ca primii crestini ai Africii de Nord sa fi adoptat o traducere a Vechiului Testament de la evreii vorbitori de latina. Tertulian (160 - 230 A.D.) stia de Vechea Biblie Latina cel putin partial, iar Ciprian (200 - 258 A.D.), episcopul Cartaginei cita frecvent din ambele testamente ale acestei Biblii. Au supravietuit insa numai fragmente ale Vechiului Testament. Mai multe dintre cartile apocrife au fost incorporate nerevazut in Vulgata. Cat despre restul Bibliei, oamenii de stiinta au fost capabili sa reconstituie din fragmente o mare portiune din Vechiul Testament. Acestea, impreuna cu citatele Sfintilor Parinti ai Bisericii timpurii sunt azi sursele noastre de reconstructie a vechiului text latin al Vechiului Testament. Oamenii de stiinta disting doua tipuri de text: african si european. Vechiul Latin al Vechiului Testament a fost probabil facut dupa LXX grecesc, si valoarea sa principala este ca sursa de completare pentru textul LXX-ului asa cum era el inainte de revizia lui Origene. Ce este de notat insa aici, este ca versiunea Vechea Latina, Biblia Bisericii timpurii a Africii omitea Epistola catre Evrei, A doua a lui Petru si a lui Iuda. Epistola catre Evrei a fost ulterior adaugata ca o carte anonima (Westcott, On The Canon of the New Testament, p. 254). Din nou nu regasim nici o unitate sau acord cu cei care au fost inainte si opiniile lor despre ceea ce e ‘suflat cu Dumnezeire’.
BISERICA ABISINIANA SI CANONUL SAU Biserica Abisiniana a fost o biserica care a crezut in monofizitism. Aceasta dogma era a unei secte schizmatice a secolelor cinci si sase care sustinea ca Isus are numai o singura natura (divina), astfel intrand in conflict cu doctrina ortodoxa care zice ca are ambele naturi, divina si umana. Monofizitismul era in principal limitat la Biserica Estica si a avut putina vigoare in Vest. La ordinele Papei Leon Intai, Sinodul de la Calcedon din 451 A.D. a incercat sa gaseasca o cale de mijloc intre orotdocsi si monofiziti. Edictul final nu i-a satisfacut pe monofiziti si controversa a continuat, acestia fiind sprijiniti de catre copti si secta Eutichiana. Biserica Estului i-a excomunicat in prima jumatate a secolului sase pe monofiziti intr-un efort de a suprima ‘erezia’, care de atunci s-a separat de biserica-mama. Monofizitii la randul lor s-au spart in doua factiuni asupra controverselor privind incoruptibilitatea corpului lui Isus. Dupa anii 560, o a treia secta isi face aparitia, Triteistii; ei interpretau cele trei persoane ale Dumnezeirii ca trei Dumnezei separati, si de aceea erau vazuti ca eretici de celelalte factiuni. In Egipt, Siria, si zona Mezopotamiei congregatiile monofizite au ramas puternice de-a lungul controversei. Desi in final condamnat in mod clar in anii 680 - 681 la cel de-al sasele Sinod Ecumenic, monofizitismul continua in anumite biserici pana azi. Astfel, Biserica etiopiana moderna, Biserica Armeneasca, Biserica Copta si Biserica Iacobita sunt toate institutii monofizite.
Canonul Bisericii Abisiniene includea la inceput Enoh (evident ca da, pentru ca acesta invata despre un Mesia-Inger si nu un Mesia-Om), A patra a lui Esdras, Inaltarea lui Isaiah, Triumfurile, Asenetul (Davidson, The Canon of the Bible, p. 206), toate carti care nu sunt azi in Biblie si cateva de care lumea nu aude niciodata azi. Lista canonica s-a modificat adesea, multe carti fiind bagate si multe scoase, insa la modul general continea Iudith, Tobit, Prima catre Macabei, A doua catre Macabei, Intelepciunea lui Isus, Intelepciunea lui Solomon si chiar o carte numita Apocalipsa dupa Isaiah (Davidson, The Canon of the Bible, p. 206), nicuna negasindu-se azi in Biblia noastra.
EGIPTUL SUPERIOR SI INFERIOR SI . . . CANOANELE SALE Biblia Egiptului superior si inferior este denumita copta ca in Noul testament copt. Din cele 5 versiuni copte cunoscute cea mai importanta este Saidica si Boairica.
Saidica Este versiunea cea mai veche si a fost folosita in sudul Egiptului (Egiptul superior). Era cunoscuta inainte ca ‘Tebaica’ dupa numele orasului Teba. Astazi exista numai fragmente ale acestei versiuni, insa acestea sunt suficiente cantitatativ pentru a reconstrui cea mai mare parte a Noului Testament. Cel mai vechi dintre manuscrise dateaza din secolul patru dupa Cristos. Boairica Aceasta versiune era folosita in nordul Egiptului (Egiptul inferior) si inlocuia probabil alte dialecte. Este copta folosita in zilele noastre in seviciul divin al Bisericii Copte, si Noul Testament s-a pastrat integral. Ambele versiuni, Saidica si Boairica, contin in principal un tip de text alexandrian (din nou regasim influenta Alexandrina), similar textului gasit in Codex Vaticanus. Cele doua liste canonice ale Egiptului superior si inferior, numite vesiunea tebaica si versiunea memfitica omit Apocalipsa dupa Ioan (Westcott, On The Canon Of The New Testament, p. 266).

[Alina Grigore]

ORIGENE
Origene (250 A.D.) a inclus in lista Vechiului sau Testament Epistolele lui Ieremia, Prima Macabei, A doua Macabei care nu sunt in Biblia noastra canonica de azi (n.t. - autor protestant, Biblia protestanta nu contine Deutero-canonul regasit la catolici si ortodocsi), nefacand nici o mentiune despre Ozea, Ioel, Amos, Obadia, Iona, Mica, Naum, Habacuc, Zefania, Hagai, Zaharia si Maleahi care deasemenea sunt azi in Biblie (Euseb., Eccl. History, vi. 25). Omisunea acestor doisprezece carti este foarte singulara, si versiunea latina a lui Rufinus (400 A.D.) le introduce fara sa zica nici un cuvant de explicatie. Clasic! Chiar daca ar fi fost omise din greseala, eroarea mai arata inca odata cat de indiferenti si incompetenti erau Sfintii Parinti cand faceau afirmatii despre ce trebuie sa se gaseasca si ce nu in Biblia Domnului. Origene nu furnizeaza o lista consecutiva a cartilor Noului Testament, insa pasaje adunate de ici de colo din opera sa indica care era opinia lui (Ibid., 261). Se pare ca impartea cartile Noului Testament in trei clase, autentice, ne-autentice si nesigure. Prima categorie includea cele patru Evanghelii, Faptele, patrusprezece Epistole ale lui Pavel, Prima a lui Petru, Prima a lui Ioan si Apocalipsa lui Ioan. A doua includea Pastorul din Hermas desi era inclinat sa o includa totusi intr-o clasa mai sus (adica in categoria nesigure), Epistola lui Barnabas, Faptele lui Pavel, Evanghelia dupa Evrei si cea dupa Egipteni, si Predica lui Petru (Davidson, The Canon of the Bible, p. 146).
A treia clasa cuprindea Epistolele lui Iacov, Iuda, A doua a lui Petru, A doua a lui Ioan si A treia a lui Ioan (Davidson, The Canon of the Bible, p. 146). Dupa cum se poate vedea dupa inca o suta de ani era putina armonie in opiniile ‘invatatilor’ si ‘inspiratilor’ despre ceea ce era ‘Cuvantul Domnului’ pentru Biserica Sa. INFLUENTA ALEXANDRINA ASUPRA CRESTINISMULUI In Alexandria in Egipt se gasea o imensa biblioteca infiintata de Ptolemei (n.t. - dinastie de conducatori de origine greaca (macedoneana) a Egiptului in perioada de dominatie romana (anii 331 - 30 Inainte de Cristos. Aceasta biblioteca era situata in Muzeul Alexandriei; apartamentele sale erau minunat sculptate, fiind decorate cu cele mai alese statui si picturi; cladirea era construita in marmura. Aceasta biblioteca cuprindea 400 000 de volume (numarul variaza semnificativ de la o sursa istorica la alta). In cursul timpului, probabil datorita aparitiei problemei de spatiu pentru noile carti care soseau valuri, s-a infiintat o biblioteca aditionala care era situtata in Templul lui Serapis. Numarul de volume in aceasta biblioteca numita ‘fiica’ celei din muzeu era probabil si el de aproximativ 300 000 de volume. Erau deci 700 000 de volume in aceasta colectie regala. La infiintarea muzeului, Ptolemeu Soter si fiul sau Filadelf au avut in vedere trei obiective: Perpetuarea cunoasterii in lume asa cum era ea la momentul dat. Cresterea sa. Difuzarea sa.
Pentru perepetuarea cunoasterii el a dat ordine bibliotecarului sef sa cumpere pe spezele regelui orice carte putea. Un grup de scribi era prezent in muzeu a caror sarcina era de a face copii lucrarilor la care proprietarii nu incuvintau ca acestea sa fie vandute. Orice carte adusa de straini in Egipt era luata o data la muzeu iar dupa ce I se faceau copii conforme, copiile se dadeau proprietarului iar originalul era pastrat in muzeu. Adesea o mare indemnizatie baneasca era data acestuia. Pentru cresterea cunoasterii: Unul dinrtre scopurile principale ale muzeului era sa serveasca ca spatiu de lucru unui corp de oameni devotati studiului, acestia locuind chiar in spatiul bibliotecii pe banii regelui. In forma originala de organizare, rezidentele muzeului erau impartite in patru facultati - literatura, matematica, astronomie si medicina. Un director de mare distinctie conducea stabilimentul si se ocupa de interesele si problemele sale. Demetius Falareus, probabil cel mai mare invatat al timpului sau si care a fost guvernator al Atenei pentru mai multi ani, a fost primul numit in aceasta functie. Sub el erau bibliotecarul, functie uneori detinuta de oameni ale caror nume au ajuns pe firul timpului pana la noi datorita meritelor lor, ca Eratostene si Apolonius Rodius. Tot in spatiul muzeului erau o gradina botanica si una zoologica. Aceste gradini facilitau studiul plantelor si animalelor. Exista tot acolo un observator astronomic continanad sfere armilare, globuri, armile solstitiale si ecuatoriale, astrolab si rigle paralactice si alte aparate folosite pe atunci, gradarea acestora fiind in grade si sesimi. Pentru difuzarea cunoasterii: In muzeu se tineau cursuri si prelegeri, conversatii si seminare de catre lectori, existand insa si alte metode pentru educatia in toate departamentele cunoasterii umane. Inspre acest mare centru intelectual afluau studenti din toate tarile. Se spune ca la un moment dat oricand in epoca sa de glorie, acolo nu erau mai putini de 14 000 de studenti. Normal ca dintre acestia, cativa au devenit cei mai eminenti dintre Parintii Bisericii Crestine, cum sunt Clement din Alexandria, Origene si Atanasie.
Biblioteca din muzeu a fost arsa in timpul asediului Alexandrei de catre Iulius Cezar. Ca sa rascumpere fapta de mare ravagiu, Marc Antoniu va oferi Cleopatrei intreaga biblioteca adunata de Eumenes, Regele Pergamului, biblioteca initial creata pentru a rivaliza cu cea infiintata de Ptolemei. Ea a fost adaugata celei din Serapion, sau templul lui Serapis. Nu era insa sorocita sa ramana acolo pentru multe secole, si aceasta avea sa fie distrusa de catre Teofil, episcopul crestin al Alexandriei in 391 A.D. Istoricul Edward Gibbon povesteste cum dupa ce biblioteca a fost distrusa, imaginea sumbra a rafturilor de carti acum goale si arse provocau regretul si indignarea trecatorilor ale caror minti nu fusesera inca intunecate de prejudecata religioasa. Distrugerea acesteia a fost aproape lovitura de moarte pentru gandirea libera acolo unde crestinsimul a domnit pentru mai mult de o mie de ani. Insa veritabila lovitura de moarte avea sa vina numai cateva decenii mai incolo totusi, cand a fost data de Sfantul Chiril, care il va succedea in functie pe Teofil la episcopatul Alexandriei. Atunci, Hipatia, fiica lui Teon matematicianul, a indraznit sa continue vechile directive ptolemice. In fiecare zi in fata universitatii sale statea un lung sir de care; sala sa de lectura era aglomerata de elitele si mondenitatile Alexandriei. Ei veneau sa asculte discursurile sale pe temele care oamenii din orice epoca si le-au pus, dar la care inca nu s-au dat raspunsuri definitive. Cine sunt? De unde vin? Ce si cat pot sa stiu?
Hipatia si Chiril; filosofia si bigotismul; ei nu pot exista impreuna. In timp ce Hipatia inca isi repara universitatea dupa ultimele ‘incursiuni’ crestine, ea a fost atacata de gloata Sfantului Chiril, o adunatura de calugari nitrieni. Fiindu-i rupte hainele de pe ea in plina strada, a fost tarata mai apoi intr-o biserica si omorata acolo de catre grupul lui ‘Petru Cititorul’. Trupul sau a fost taiat in bucati, carnea a fost smulsa de pe oase cu scoici, iar resturile aruncate in foc. Pentru aceasta crima Chiril nu a dat niciodata socoteala (n.t. - ceva info pe site-ul The University of California at San Diego, http://hypatia.ucsd.edu/~kl/hypatia.html). Se pare deci ca la crestini scopul scuza mijloacele. Asa si-a dat ultima suflare filosofia greaca in Alexandria, asa a murit venerata si venerabila lume clasica, asa a ajuns la tragicul si definitivul punct final invatatura pe care Ptolemeii s-au straduit atata sa o promoveze. Soarta Hipatiei a fost un avertisment bine inteles de toti cei care vor vrea sa cultive cunoasterea stiintifica. Mesajul era clar: Toti trebuie sa gandeasca cum le ordona autoritatea bisericeasca;
414 A.D.; In Atena insesi filosofia trage sa moara. Imparatul Iustinian a interzis cu minutiozitate invatarea acesteia, inchizand toate scolile din oras. Dupa aceasta au urmat lungile si secetoasele 'Evuri ale intuncericului', insa finalmente, soarele stiintei, acest far calauzitor cu lumina blanda si calda era totusi destinat sa se ridice din nou.

Cum a fixat ‘Sfantul’ Irineu Canonul biblic din 4 Evanghelii? Simplu: dupa cate picioare au martoagele . . . . .
Prima colectie a cartilor Noului Testament
Prima colectie a cartilor Noului Testament facute vreodata au fost cele ale lui Marcion, numit ‘ereticul’, prin anul 145 A.D. (Westcott, On The New Testament, p. 308). Era compus dintr-o Evanghelie si zece dintre Epistolele lui Pavel (Paul) (Tertullian, Avd. Marc., v.) si nu erau pe atunci considerate ca fiind ‘cuvantul Domnului’. ‘Credinta ca aceste carti sunt scrise de Dumnezeu sau ca sunt de inspiratie divina inca nu aparuse . . . (Marcion) nu considera Epistolele lui Paul ca fiind inspirate sau al caror autor este divinitatea’ (Davidson Samuel, 1848, An Introduction to the New Testament, ii. 516 - 517).

[Alina Grigore]

Trebuie luat in seama faptul ca acest lucru se intampla la 75 de ani dupa moartea lui Pavel. Epistolele pe care Marcion le acceptase erau Galatenii, prima si a doua Corinteni, Romani, prima si a doua Tesaloniceni, Efeseni, Coloseni, Filipeni, a lui Filimon (Davidson Samuel, 1848, An Introduction to the New Testament, ii. 516 - 517). El a omis prima si a doua catre Timotei, catre Tit si catre Evrei, pe care noi le consideram acum veritabile si le-am introdus in Biblie. Evanghelia sa a fost subiect de multa controversa, factiunea ortodoxa sustinand ca era Luca mutilata; ceilalti negau aceasta, afirmand ca era manuscrisul de pe care Evanghelia lui Luca a fost mai apoi compusa. Faptele sunt acestea: Evanghelia lui Marcion nu are nume (Tertullian, Adv. Haer., iv. 2). Intr-adevar, asa cum Sfantul Crysostom observa, nici unul dintre apostoli nu si-a pus semnatura pe Evangheliile acum purtand numele lor (Hom. I. In Epis. Ad. Rom.). Aceasta a fost ideea bisericii mult dupa aceea, si ca gaj pentru faptul ca acestea sunt veritabilele lor opere avem simplu . . . doar cuvantul bisericii.
Daca Evanghelia lui Marcion era de fapt Evanghelia lui Luca apare o intrebare, si anume, cum se face ca un ‘eretic’ era in posesia unei Evanghelii veritabile inainte ca biserica insesi sa fie? Sa fie de fapt, ca Evanghelia dupa Luca pe care noi o avem astazi este o reluare facuta de Biserica Catolica a Evangheliei lui Marcion la care se adauga cele trei capitole care lipsesc din aceasta? Asta ar explica toate erorile si greselile in aceste trei capitole. Evanghelia lui Marcion corespunde cuvant cu cuvant cu aproape trei patrimi din actuala Evanghelie a lui Luca si a fost mai scurta decat aceasta. Luand in calcul mecanismul cunoscut de specialistii in exegeza biblica prin care adnotarile pe marginea textului unui manuscris isi gasesc in timp in procesul de copiere drumul in corpul textului original acesta crescand lungimea lucrarii propiu-zise, si aplicand prinicpiul pe baza caruia din doua manuscrise ale aceleiasi carti, unul mai scurt decat altul, cel mai scurt este in general cel mai vechi, putem concluziona ca Marcion a scris primul. Acuzatia ca Marcion a mutilat intentionat Epistolele lui Pavel si Evanghelia lui Luca pentru a se potrivi convingerilor sale doctrinale pornesc de la Irineus si au fost repetate cu mare violenta de catre Tertulian si Epifanius, fiind preluate de diferiti teologi de atunci, pana cand mai de curand, ortodoxia insasi a inceput sa admita ca nu este adevarat (Davidson, Intro. N.T., ii. 517). Marcion ‘ereticul’ a inclus in lista sa canonica tot ce considera ca sunt veritabile lucrari crestine (Westcott, On The Canon Of The New Testament, p. 311), si sunt probe care arata ca a fost un mult mai riguros invatat decat acuzatorii sai, asa cum vom vedea mai incolo. Aceasta este ironia istoriei redactioniste prin care cei care ajung la putere rescriu istoria dupa bunul lor plac. Epistolele pe care noi le numim ‘catre Efeseni’ Marcion le numea ‘catre Laodiceni’ si se falea pentru readucerea numelui lor original (Tert. Adv. Marc., x. 17). El a exclus din Evanghelia sa parabola fiului risipitor (Westcott, On The Canon Of The New Testament, p. 312) si din Epistola catre Romani capitolele 9 - 11, ca si ultimele doua capitole (Origene, Comm. In Rom., xvi. 25), fie pentru ca ele nu existau in manuscrisele care circulau pe timpul sau, fie ca ajunsese la concluzia ca erau interpolari. In oricare dintre cazuri ele trebuiau sa fie respinse. Asta inseamna ca nu Pavel le-a scris, pentru ca Marcion fiind pro-Pavel le-ar fi inclus spre avantajul sau si impotriva ‘evreilor’ daca acestia existau. Aceasta inseamna ca pasajul favorit spre a fi memorat de catre cei mai multi dintre crestini, si anume Romani 9:10 - 11, nu exista in cele mai vechi dintre manuscrisele ‘catre Romani’ si nu au fost niciodata scrise de catre Pavel. Deci aceste pasaje (‘Daca marturisesti deci cu gura ta pe Isus ca Domn . . .) pur si simplu nu existau in ‘catre Romani’ originale in anii 150 A.D. EXAMINAREA ACUZATIILOR IMPOTRIVA LUI MARCION
Tertulian a fost inceputul; el a fost practic cel care a distrus reputatia scrierilor lui Marcion; il acuza pe acesta si il condamna incontinuu ca ‘a scos’ cea mai mare parte din presupus existentul Nou Testament. Tertulian (220 A.D.) spunea ca Marcion a eliminat din Evanghelia dupa Luca zicerile lui Isus cum ca acesta nu a venit sa distruga legea si profetii, ci sa le implineasca (Adv. Marcion, iv. 7). Problema este ca trebuie sa ne intrebam in legatura cu competenta lui Tertulian in masura in care toti stim ca acest pasaj se afla in Evanghelia dupa Matei si nu in Evanghelia dupa Luca (Matt. 5:17). Si totusi Tertulian repeta aceasta acuzatie in trei ocazii diferite (Adv. Marcion, iv. 2, iv.12, iv. 36). Te intrebi astfel ce competenta aveau ‘Sfintii Parinti’ vazand ca de fapt acestia nici macar nu au citit Evangheliile. Tertulian continua spunand ca Marcion a exclus ‘Eu nu sunt trimis decat la oile pierdute ale casei lui Israel’ si ‘Nu este bine sa iei painea copiilor si s-o arunci la catei’ (Ibid., iv. 7). Acestea deasemenea nu sunt in Luca ci Matei (Mat.15:24 - 26). Si chiar daca trecem peste eroarea inadmisibila a lui Tertulian, tot nu sta in picioare acuzatia sa, pentru ca nici un alt scriitor inainte de timpul lui Marcion nu face nici o mentiune despre Evanghelia dupa Luca, si nici un scriitor dupa el pana la Irineus, adica inca un rastimp de aproape 50 de ani. Inca odata, presupunerea ca cineva dupa Marcion a luat Evanghelia ‘fara nume’ a lui Marcion si a falsificat-o adaugandu-i numele de Luca, posibilitate pe care unii dintre specialisti in Noul Testament o accepta, ramane viabila. Lupta politica care se ducea era intre o tabara anti-evreiasca (tabara lui Pavel) si restul; doctrina pevelista anti-semita care a invins la mai putin de 50 de ani dupa Noul Testament al lui Marcion, a facut din Biserica Catolica si descendentii sai de-o schizma sau alta, institutii cu puternic caracter anti-semit. Si asa ceea ce era ortodoxie in primul secol este azi ne-ortodoxie, iar ceea ce azi este ne-ortodoxie e foarte probabil ca de multe ori sa fie exact credinta si zicerile lui Isus. Acelasi lucru s-a intamplat cu Vechiul Testament care se afla azi in Biblia crestina si care contine multe erori si reinterpretari interesate ale textului evreiesc mazoretic original din Palestina, adica Tanakh-ul. In el apar greseli de traducere, interpretari gresite facute cu intentie de catre evreii helenizati de convingere pitagorista din al doilea secol inainte de Cristos. La Seminar eram cu totii indragostiti de ‘Parintii Bisericii timpurii’. Cand numele lor erau pronuntate in sala de curs puteai auzi multe ‘oh’-uri de la cei care ii adorau si venerau, dar care nu i-au citit cu adevarat niciodata; candva printre acestia ma includeam si eu . . . Puterea traditiei, deh, . . . dar cu mult timp de studiu si citit ‘orbul’ recapata vederea. IRINEUS (180 - 200 A.D.)
Irineus este fara indoiala intemeietorul Canonului Noului Testament. Din nou se impune remarca ca pana la el nu gasim nici o mentiune a uneia sau alteia dintre Evagheliile cunoscute care sa fie amintita ca purtand numele vreunuia dintre apostoli in vreo scriere facuta de cei care citeaza sau fac referiri la pasaje incluse mai apoi in acestea. Canonul sau este compus din cele patru Evanghelii, Faptele, treisprezece Epistole ale lui Pavel (respingea ‘catre Evrei’, Prima catre Ioan si Apocalipsa (Davidson, The Canon Of The Bible, p.138). Intr-o anexa el a pus ca lucrari cu mai putina autoritate A doua catre Ioan, Prima catre Petru si Pastorul din Hermas aceasta din urma nemaigasindu-se azi in Noul Testament canonic (Davidson, The Canon of the Bible, 138). El ignora Epistola catre Evrei, a lui Iuda, a lui Iacov, A doua catre Petru si A treia catre Ioan (Davidson, The Canon of the Bible, p.138), toate aflate azi in Biblia canonica. Trebuie avut in vedere ca este pentru prima oara cand avem de a face cu ceva care seamana cu o recunoasrere a Canonului nostru actual, si Irineus respinge mai multe carti care acum sunt numite ‘divine’.
Intrucat el este primul care face mentiune la cele ‘patru Evanghelii’, teologii fundamentalisti afirma ca ele trebuie sa fi fost folosite pe larg inainte si apoi recunoscute ca surse de autoritate; pentru ca, spun ei, nu ar fi fost posibil asa cum afirma moderatii, ca inainte au fost folosite alte Evanghelii, pentru ca mai apoi sa se renunte la ele pentru a fi substituite cu altele.

[Alina Grigore]

Ha! Raspunsul la asta este ca nu numai a fost posibil, dar este chiar ceea ce s-a intamplat, si exact asa cum istoria ne-o certifica. Cu mult timp inainte ca noi ‘sa primim’ cele patru Evanghelii, sute de Evanghelii diferite erau in larga circulatie prin imperiu. Intensa rivalitate intre diferitele secte in primele doua secole crestine, si in special intre Pavelisti, Petristi si Ioanisti i-a invatat ca nici unul dintre ei nu putea sa il stapaneasca pe celalalt, si nici unul nu poate sa tina in mod exclusivist de cartile sale ‘sacre’ si sa insiste doar pe adoptarea lor generala. Rezultatul a fost un compromis, exact ca intr-o conventie prezidentiala azi, unde prietenii candidatilor impusi constatatand ca nici unul dintre favoriti nu poate sa fie nominalizat, se unesc pe platforma unuia total nou, unul de care cu greu s-a auzit mai inainte. Biserica Catolica tocmai se forma (prin aproximativ 170 A.D.) prin unirea micilor secte si biserici intr-un mare organism, si necesitatea unei oarecare surse de autoritate scrise, a unei Biblii recunoscute de catre toti, era evidenta; si aceasta necesitate a dus la aparitia Canonului (Davidson, The Canon Of The Bible, p.134, 136, 164). Vechile carti au fost abandonate si suprimate, altele noi luandu-le locul. In termeni moderni am zice ca a fost necesitatea politica aceea care a fost fermentul aparitiei Canonului. Mai inainte nici macar 2 secte crestine din multele care existau nu foloseau acelasi set complet de carti, ci doar o parte mai mare sau mai mica din acesta, iar multe dintre ele foloseau numai una. Si aceasta a fost valabil o lunga perioada chiar dupa ce cele patru Evanghgelii ale noastre intrasera in uz canonic si dupa ce se facuse efortul de constituire a unui unic Canon. Diversitatea si conflictul intre doctrine si dogme era pretutindeni. ‘Duhul Sfant’ se pare ca avea ceva probleme sa regleze harababura. Dar oare acesta exista? CANOANE, CANOANE PRETUTINDENI . . .
Astfel Ebionitii (Iren., Adv. Her. 1.26) si Cerintienii (Epiph., Her., xxvii, 5; xxx, 3, 14) foloseau numai Sf. Matei; Cordonienii numai Evanghelia lui Marcion (Pseudo-Tert. Adv. Om. Her., vi). Marcionitii evident ca foloseau numai Evanghelia lor. Teodotienii respingeau Sf. Ioan, asa cum o faceau si Alogii (Blunt, "Dictionary of Sects," Alogi); si crestinii Petristi in mod normal preferau Evanghelia dupa Marcu care era ‘Petrista’ si favorabila lui Petru deci (Tert. Adv. Marc., iv. 5), exact asa cum Pavelistii o preferau pe cea a lui Luca, care il favoriza pe Pavel (Tert. Adv. Marc., iv. 5). In aceasta situatie intremarea bisericii nu putea sa provina decat din unitate prin adoptarea unor carti care sa fie acceptabile pentru toti. Unirea era necesara cu orice pret. Ca Noul Testament este un astfel de compromis apare evident pentru ochiul critic al specialistului.
Evanghelia dupa Matei este Petrista, acolo aparand Isus zicand lui Petru ‘pe aceasta piatra voi zidi Eu Biserica Mea’ (Mat.16:18). Evanghleia dupa Marcu este deasemenea Petrista, iar Luca este Pavelista, asa cum ne-o certifica Parintii Bisericii timpurii (Tert. Adv. Marc., iv. 5). Epistolele lui Petru sunt evident Petriste, Epistolele lui Pavel Paveliste, iar Evanghleia dupa Ioan, Epistolele lui Ioan si Apocalipsa, desigur Ioaniste. Trebuie sa fie clar ca istoria acestor timpuri a consemnat suprimarea vechilor Evanghelii si inlocuirea cu cele noi. Astfel Serapion, Episcopul Antiohiei (190 A.D.) in timpul vizitei sale la Biserica din Rnossus in Cilicia i-a gasit folosind Evanghelia dupa Petru. Fiindu-i cerut, el le-a permis sa o citeasca, in ciuda controverselor pe care aceasta le-a produs. Mai tarziu el scria: ‘Venind la voi credeam ca toti tineti de dreapta credinta, si necitind si studiind pana la capat Evanghelia prezentata mie sub numele de ‘dupa Petru’, zisei: ‘Daca asta este singurul lucru care creaza sfada intre voi, atunci cititi-o dara.’ Insa acum intelegand din ce mi s-a spus ca mintile lor erau cuprinse de o forma de erezie, grabi-ma-voi sa vin din nou la voi.’ (Euseb., Eccl. Hist., vi. 12). Eusebiu a pastrat in scrierile sale acest citat si cu toate ca nu spune explicit ca Evanghelia a fost suprimata, o lasa sa se inteleaga destul de clar, si este recunoscut ca asa s-a intamplat de catre scriitori ilustrii (Lost and Hostile Gospels, S. B. Gould, p. 245).
MARTURII ALE CELUI DE-AL CINCILEA SECOL CRESTIN
Din nou, la inceputul celui de-al cincilea secol sixsta un om numit Teodoret care era activ implicat in supravegherea infiintarii bisericii. In calatoriile sale el a gasit Diatesaronul, sau Evanghelia dupa Tatian folosita in biserici ortodoxe, scriind despre aceasta: ‘Eu insumi am gasit mai mult de 200 de astfel de carti in bisericile noastre si care sunt primite cu respect; si adunandu-le pe toate, i-am pus sa se lepede de ele, introducand in locul lor Evangheliile celor patru Evanghelisti’ (Theod. Haeret. Fab., i. 20).
Prima observatie, la inceput de secol cinci dupa Cristos inca se vorbeste de biserici (plural) care, in loc de cele patru Evanghelii canonice cu care suntem indoctrinati azi ca au fost scrise de catre Apostoli, aveau si citeau sute de alte Evanghelii si Epistole. Sa fie un mesaj al Domnului in acestea pe care acesti credinciosi ai Bisericii timpurii l-au cunoscut si inteles si de care noi am fost lipsiti? Aceste biserici aveau peste doua sute de diferite carti si Evanghelii pe care noi nu le mai avem astazi si se pare ca erau foarte multumiti citind din ele si nu din ceea ce citim noi azi, in ciuda prigoanei si presiunilor de tot felul la care erau supusi de catre uriasa institutie ale carei angrenaje ucigase incepusera deja sa se puna in miscare. Ne apare in mod evident ca in ciuda povestii cantata peste tot de catre clerul fundamentalist, ‘Sfantul Duh’ nu le ‘marturisise’ si lor asa cum deasemenea nu marturisise altor mii, ca au nevoie de aceste ‘noi carti’, astfel fiind privati de cele patru ‘necesare si suficiente’. Afland acestea nu putem sa mai fim inselati asupra acceptarii Canonului nici macar in secolul al cincilea. Tot atat de tarziu pe cat putea fi secolul cinci dupa Cristos pentru Biserica si Canon, constatam ca cineva care era chemat sa supravegheze si sa instituie biserici face mentiunea ca existau peste 200 de Evanghelii concurente acceptate de catre biserici (plural) si ca acestia nu aveau cele patru Evanghelii care noi credeam ca ‘au fost prezente inca de la inceputul miscarii apostolice’. Evident, dintr-o scapare . . . omeneasca, ‘Sfantul Duh’ nu marturisise inca la toti adevarata ‘Veste cea Buna’ asa cum credeam noi pana acum . . . Intrebare pentru crestinii fundamentalisti: Acesti oameni au putut sa fie mantuiti fara mesajul Noului Testament al acestor ‘noi’ carti care noi consideram ca sunt singurele facute sa aduca mantuirea?
Dr. Westcott zice ca ‘din acesata afirmatie este clar ca Diatesaronul era suficient de ‘ortodox’ ca sa se poata bucura de o astfel de popularitate ecleziastica (Westcott, Canon, p. 320). Intrebare pentru crestinii fundamentalisti: Se studiaza in biserica ta Diatesaronul, s-a citit Duminica trecuta din acesta asa cum faceau credinciosii Bisericii Crestine Timpurii pe la anul 450 A.D.?
Inlocuirea care a avut loc este deasemenea recunoscuta de catre Prof. Davidson: ‘Nu mai devreme de a doua jumatatea a celui de-al doilea secol crestin au reusit Evangheliile actuale sa-si aroge pozitita canonica inlocuind alte lucrari cu caracter similar, si dobandind in timp o ‘autoritate divina’ (Davidson, Intro N. T., ii. 520). Deci asa cum afirmam cand am inceput incursiunea noastra, aceasta autoritate divina era dovedita celor care promovau cele patru Evanghelii in detrimentul tuturor celorlalte acceptate pe atunci si citite in majoritatea bisericilor la acea data, dar nu si acestora din urma, acesti prea-multi neglijati ai divinitatii. Vine cam asa: Fiecare grup este o autoritate pentru el insusi si pentru cartile sale, astfel ca atunci cand clerul fundamentalist se intreaba ipocrit daca ar fi fost posibil ca alte Evanghelii sa fi fost de mult folosite in Biserica Timpurie dupa care sa fi fost suprimate si inlocuite de catre cele patru Evanghelii cunoscute azi, raspunsul este, ‘nu numai ca este posibil, dar chiar asa s-a intamplat.’ DE CE PATRU EVANGHELII . . . . ?
Intrebare pentru crestinii fundamentalisti: raspunde-ti pentru tine, de ce au trebuit sa fie exact patru Evanghelii? De ce nu doua, cinci, sau sase, sau o duzina, sau o suta?
Irineus care a fost asa cum am zis mai sus adevaratul intemeietor al Canonului, si care si-a dedicat o mare parte din viata infiintarii Bisericii Catolice si a Noului Testament a dat raspuns la aceasta intrebare odata pentru totdeauna, iar biserica care ii datoreaza existenta l-a urmat in aceasta privinta pe acest om si numai pe el singur si pe nimeni altul; in religie nu exista democratie, diversitate si dreptul la opinie personala . . .

[Alina Grigore]

Deci orice explicatie si argument aduce acesta in privinta numarului de Evanghelii canonice, va fi exact motivul pentru care avem atatea si nu alt numar. Din fericire Irineus este foarte explicit si clar in aceasta problema (spre deosebire de alte probleme in care ura si reotorica sa violenta umbresc aproape in totalitate mesajul de transmis) si astfel noi stim, Slava Domnului, in mod precis ce a hotarat. Citind raspunsul sau, as ruga crestinii fundamentalisti sa se intrebe daca acesta (raspunsul) chiar suna a ‘lucrarea Duhului Sfant’ in determinarea pentru Biserica si pentru totdeauna a numarului de Evanghelii canonice. Credeti-o sau nu, Irineus spune ca exista patru evanghelii pentru ca avem patru colturi ale pamantului, si patru puncte cardinale (nord, sud, est si vest) si pentru ca animalele au patru picioare sau patru extremitati de aceea trebuind sa existe patru Evanghelii. Cuvintele sale exacte in aceasta privinta sunt: ‘Nu este posibil ca Evangheliile sa fie mai multe sau mai putine la numar decat sunt. Intrucat sunt patru colturi ale pamantului pe care traim si patru puncte cardinale, iar biserica este imprastiata in toata lumea, iar stalpul de sustinere si fundatia bisericii este Evanghelia si duhul vietii, este potrivit ca ea trebuie sa aiba patru stalpi care sa emane nemurire in fiecare directie, insufletind oamenii iara si iara . . . De aceea Evangheliile sunt in acord cu aceste lucruri . . . Intrucat vietuitoarele pamantului au patru extremitati sau picioare, si Evangheliile sunt patru. Aceste lucruri stand asa cum le-am zis, oricine care distruge fiinta Evangheliei in van o face, dand dovada de neinvatatura si nerespect . . . ma refer la acei care prezinta numarul evangheliilor ca fiind fie mai mare decat ce s-a zis mai sus, sau, pe de alta parte, ca fiind mai mic.’ (Adv. Haer., iii. x. 8 & 9). Intrebare pentru crestinii fundamentalsti: te simti bine acum ca stii ca Duhul Sfant ‘s-a pogorat’ peste Irineus ajutandu-l sa stabileasca pentru intreaga lume si pentru totdeauna numarul de Evanghelii canonice, de ‘revelatie divina’, legand asta de . . . numarul de picioare pe care il au animalele? Sau ce-ar fi fost daca bietul Irineus ar fi stiut nu numai de Sud si Est ci si de Sud-Est . . . . am mai fi avut o Evanghelie canonica?
Si Irineus - asa cum il stim dealtfel - agresiv si intolerant, are indrazneala sa ne numeasca ‘ne-invatati’ . . .
Rade ciob de oala sparta. Nu incetez sa ma minunez de superstitia si intuncecimea mintii acelora care astazi sunt venerati ca ‘giganti spirituali’ si ca “Sfintii Parinti’ ai Bisericii Timpurii in multe cercuri de credinciosi cu cultura semidocta. Cu cat citesti mai mult despre ei si despre cum se contrazic si se cearta unul cu altul, cu atat iti este mai greu sa gasesti urmele ‘Duhului Sfant’ in orice fapta si zicere de-a lor. O privire fugara asupra istoriei Sinoadelor care au fixat Canonul si in care doctrinele pe care le-au creat sunt reciproc paralele este un exercitiu edificator, ca sa zicem asta cu multa modestie stilistica. Dupa ce citesti aceste doctrine aflate in contradictie cu tot ce ei au ales ca fiind Canonul, nu poti decat sa realizezi cat de imposibil este sa crezi ca ‘Duhul Sfant’ i-a condus ‘intru tot adevarul’ in ceea ce priveste problematica Canonului, dar care in acelasi timp i-a facut sa creeze doctrine religioase blasfemiatoare in care Isus niciodata nu a crezut, si pe care nici discipolii alesi de El nu le-au propavaduit vreodata. Nu exista un spectacol mai trist in lumea intelectului decat acela al oamenilor posedand realmente mari capacitati intelectuale si care isi pierd timpul si respectul celorlalti incercand sa faca sa apara ca rezonabila o superstitie explicand absurditatea acesteia de-o maniera atat de ilogica, asa cum a facut-o Irineus. Mai bine ne-ar fi aparut nou azi si multor altora din timpul sau daca mergea pe mana demnitatii intelectualismului rational decat sa bajbaie prin amorteala oarba animata de misticismul ignorant.
Acei teologi de azi care citeaza din Irineus ca dintr-un ‘mare invatat’, nu-si asuma cu draga inima argumentul sau privitor la numarul de Evanghelii; nici faptul ca acesta a afirmat intr-una dintre scrierile sale ca Isus a propavaduit pe pamant timp de 20 de ani . . . (Ibid., ii. 22). Intrebare pentru crestinii fundamentalisti: Era adormit ‘Duhul Sfant’ in cazul lui Irineus? Putem crede ceva din tot ce a zis dupa ce am citit cum a creat el Canonul din patru Evanghelii?

[Alina Grigore]

Penibila poveste a Sinoadelor Ecumenice, sau cand popii se omoara intre ei . . . . .
Trista Istorie a Sinoadelor Ecumenice
MARTURIA SFINTILOR PARINTI DIN CEL DE-AL PATRULEA SECOL
EUSEBIU Eusebiu, istoricul eclezial (340 A.D.) a impartit cartile Noului Testament in trei clase, recunoscute, controversate si eretice (Euseb., Eccl. Hist., iii. 25). Cele recunoscute includeau cele patru Evanghelii, Faptele, cele treisprezece Epistole Paveliste (deci mai putin catre Evrei), Prima a lui Ioan si Prima a lui Petru. Asupra acestora, zice el, nu existau controverse. Cele controversate se imparteau la randul lor in doua subclase: cele in general cunoscute si recunoscute de cei mai multi, si anume A lui Iacov, A lui Iuda, A doua a lui Petru, A doua a lui Ioan si A treia a lui Ioan, dintre care nici una nu e disputata astazi (cel putin la cat se cunoaste la nivelul laicului de rand, lumea specialistilor fiind insa alta mancare de peste) si cele ‘false’ incluzand Faptele lui Pavel, Pastorul din Hermas, Apocalipsa dupa Petru, Epistola lui Barnabas, Evanghleia dupa Evrei, Invataturile Apostolilor si Apocalipsa dupa Ioan, aceasta din urma fiind insa in Biblia noastra azi. Cartile ‘eretice’ includeau Evanghelia dupa Petru, Evanghelia dupa Matei (nu cea care este acum in Biblie, ci alta), Faptele Apostolilor a lui Andrei si Faptele Apostolilor a lui Ioan. Insa, Epistola lui Iuda care este in Biblia actuala si pe care Eusebiu o claseaza ca ‘in general recunoscuta’ in alt loc insa o considera ca ‘falsa’ (Euseb., Eccl. Hist., ii. 25), iar de Apocalipsa dupa Ioan zice ca ‘posibil ar trebui sa fie printre cartile recunoscute, insa unii o resping’. Tare nedefinit si vag mai era in capul Parintilor ce trebuie si ce nu trebuie sa cuprinda Biblia . . . O regula stricta si de neschimbat asa cum avem noi astazi, ei la 100, 200, sau 300 de ani de la crucificarea lui Isus nu aveau. Eusebiu era un episcop al Bisericii Estului, si asa cum cititorul va observa pe masura ce inaintam, Biserica se va lepada de Apocalipsa.
CHIRIL, EPISCOPUL IERUSALIMULUI Chiril, Episcopul Ierusalimului (356 A.D.) este un membru al Biserici Estului, si a facut un catalog care includea cartile ce se gasesc actualmente in Noul Testament mai putin Apocalipsa, spunand: ‘Sa excludem tot ce ramane in afara de acestea, iar ce nu se citeste in biserica, deasemenea nu trebuie sa fie citit nici in afara ei’ (Catech. Lect., iv. 35).
SINODUL DE LA LAODICEEA [CU 150 DE ANI MAI TARZIU, . . . AUTORITATE LOCALA DAR NU GENREALA]
Mai mult de treisute cincizeci de ani ai trecut, si a devenit evident ca Sfintii Parinti nu se puteau pune de acord
ce carti trebuie sa compuna Biblia, iar Sinoadele intra in scena pentru a regla problema cum se cuvine. Prima intrunire crestina la care problema Canonului a fost un punct aparte pe ordinea de zi, a fost cel tinut in Laodiceea in 365 A.D. Tertulian mentioneaza intr-adevar ca Sinoadele s-au aplecat asupra canonicitatii cartilor pe timpul sau (Dr. Pudic, 10), insa autoritatea lor a fost una locala si nu generala. Jerom spune deasemenea ca Sinodul de la Niceea includea intr-o lista canonica adoptata Iudit (Pref. In Judith, i. p. 1169, Davidson, The Canon of the Bible, p. 171), insa eu nu am reusit sa gasesc o dovada solida ca la Sinodul de la Niceea s-a discutat vreun pic despre Canon, desi este o impresie quasi-generala ca da. Povestea care circula este ca toate cartile in disputa au fost puse sub masa intrunirii, si dupa o rugaciune cele canonice au sarit de dedesubt, celelalte ramanand unde au fost puse. Povestea este istorisita pentru prima oara de catre Pappus, un cleric luteran din secolul (1549 - 1601) in lucrarea sa ‘Epitome Historiae Ecclesiasticae de Conversionibus Gentium’. Tine de fabulos, evident, si provine probabil din faptul ca la Sinodul de la Calcedon Evangheliile au fost puse la mijlocul adunarii (Westcott, Canon, 426).
Sinodul de la Laodiceea nu a fost un Sinod general al bisericii, insa lista sa canonica a fost adoptata de catre intreaga biserica asa incat virtual a fost prima luare de pozitie generala in legatura cu continutul Bibliei. A fost o adunare de 22 pana la 32 de clerici (numarul variaza de la o sursa la alta) din Lidia si Frigia. Oricare ar fi numarul exact al participantilor, asa-numitii eretici ai timpului au avut o majoritate a voturilor prezente (Davidson, The Canon of the Bible, p. 173). Hotararea sa finala suna cum urmeaza: ‘Psalmii compusi de persoane individuale nu trebuie sa fie citite in biserici, ci numai cartile canonice ale Noului Testament. Aceste carti trebuie sa fie citite:’ Si urmeaza lista pe care o avem noi astazi, cu exceptia omiterii Apocalipsei. Acest Sinod este important pentru ca pentru prima data se aude o voce cu autoritate in legatura cu ceea ce trebuie si ceea ce nu trebuie sa fie citit si pus in drepturi.
ATANASIE, EPISCOPUL ALEXANDRIEI Atanasie, Episcop al Alexandriei (365 A.D.) era contra lui Eusebiu si clerului de la Laodiceea, iar cand Laodiceea a declarat ca Apocalipsa nu este in Biblie, acesta a promulgat imediat o lista canonica in care declara ca este. In Canonul sau el numeste - zice el - numai acele carti in care erau proclamate doctrinele Dumnezeirii, si la care nici un om nu poate adauga nimic, si nu poate scoate nimic. Totusi el a omis Estera, pe care biserica a adaugat-o de atunci incontinuu, si deasemenea a adaugat Baruh si Epistolele lui Ieremia, pe care biserica le-a scos de atunci incontinuu (Athanasius, Festal Epistle XXXIX, Liberty Of The Fathers, Oxford, 1954) *. El declara in mod explicit ca Estera nu face parte din Biblie si o plaseaza pe un nivel cu Pastorul din Hermas si o carte numita Doctrinele Apostolilor. El termina spunand: ’Sa nici nu mentionam scrierile apocrife.’ Devenise obosit de controversa.
AMFILOCHIE, EPISCOP DE ICONIA (365 A.D.) Amfilochie, Episcop de Iconia, accepta in Biblia sa cele patru Evanghelii, Faptele si cele patrusprezece Epistole ale lui Pavel, adaugand ‘Insa unii sustin ca Epistola catre Evrei este falsa si eretica; Dar daca purcedem mai departe ce ramane? Din Epistolele Catolice unii sustin ca trebuie sa acceptam sapte, altii trei doar, una a lui Iacov, una a lui Petru si una a lui Ioan . . . Apocalipsa dupa Ioan din nou unii o considera (printre Scripturi); insa majoritatea totusi zic ca e falsa. Acesta va fi cel mai exact (fidel) canon al Scripturilor inspirate.’ (Lambi ad Seleucam). Cineva nu poate sa spuna clar ce considera el de fapt ‘cel mai fidel canon’, insa ne arata din nou cat de total ne-rezolvata ramanea problema in legatura cu ce trebuia sa fie considerat si ce nu trebuia sa fie Noul Testament al lui Cristos, si dupa cum vedem totul era chestie de pura opinie personala. Cuvintele sale de incheiere arata ca la timpul sau nu exista nici o lista canonica genreal acceptata.
OPATATU DIN MELA (370) Opatatu din Mela omitea catre Evrei (Davidson, The Canon of the Bible, p. 193).
GRIGORiE DIN NAZIANZ (389 A.D) dadea ca Nou Testament cele patru Evanghelii, Faptele, cele patrusprezece Epistole Paveliste si cele sapte Epistole Catolice, adaugand ‘Acestea sunt toate cartile inspirate; daca exista vreuna in afara de acestea, atunci acelea nu sunt (Scripturile) cele adevarate (Carm., xii. 31). El apartinea Bisericii Estului, si in consecinta ca toti ceilalti respingea Cartea Apocalipsei (dupa Ioan).

[Alina Grigore]

Prin cele sapte Epistole Catolice se intelege intotdeauna a lui Iuda, Prima a lui Petru, A doua a lui Petru, Prima a lui Iona, A doua a lui Ioan, A treia a lui Ioan si a lui Iuda. De ce sunt ele numite ‘catolice’ nimeni nu stie (Kitto, Cyclo. Bio. Literature, "Epistles, Catholic,"). Orice explicatie a numelui este o presupozitie.
SFANTUL AUGUSTIN (390 A.D.) Noul Testament al Sfantului Augustin era acelasi cu cel al nostru de azi. Influenta Sfnatului Augustin in fixarea Canonului biblic a fost mai mare decat a oricarui alt Parinte in afara de Irineus, si mai mare decat a oricarui Sinod Ecumenic. Oamenii atribuie azi lui Dumnezeu ceea ce de fapt practic a fost lucrare omeneasca a unui singur om, Augustin. Cand Sinodul Ecumenic decidea asupra Canonului si aceasta decizie devenea spirit intruchipat pentru intreaga biserica, ceea ce se intampla de fapt era ca un singur om, conducatorul Sinodului decidea pentru toti; cand existau indoieli asupra autoritatii unei carti competenta profesionistilor nu era implicata in rezolvarea cazului, pentru ca membrii adunarii . . . nu posedau niciuna. Tot ce spuneau ei era: Ce au zis cei mai dinaintea noastra? Prof. Davidson spune: In legatura cu Noul Testament, Sinoadele care intocmeau liste canonice ale cartilor sacre isi insuseau opinia vreunui leader al adunarii ca Augustin, impreuna cu ce a consacarat traditia anterioara. La acestea nici un membru al sinodului nu-si exersa facultatea sa critica sau rationamentul; era simplu: o adunare decidea sumar problema devenita mai apoi lege de necontestat. Episcopii au mers intotdeauna pe urmele traditiei si autoritatii (Davidson, The Canon of the Bible, p. 172).
In 393 A.D. un Sinod intrunit la Hipo in Africa a luat in discutie Canonul si a adoptat integral lista Sfantului Augustin, spiritul dominant al adunarii.
In 397 A.D. s-a tinut cel de-al treilea Sinod al Cartaginei. Sfantul Augustin a fost din nou prezent. A adoptat o hotarare dupa cum urmeaza: ‘S-a ajuns la concluzia ca in afara Scripturilor canonice, nu trebuie sa se citeasca nimic in biserica sub titlul de Sfintele Scripturi. Scripturile canonice sunt acestea:’ Urmeaza lista cartilor pe care le avem azi in Biblie, cu exceptia catorva schmbari in ordinea lor.
DIDIMOS DIN ALEXANDRIA (392 A.D.) Didimos din Alexandria ne spune ca A doua dupa Petru era considerata pe timpul sau ca falsa, totusi era citita (Westcott, Canon, 444). In timpurile bisericii primare se citeau in biserici carti care se cunostea ca sunt false si nu erau in canon. In timp, multe dintre acestea si-au gasit drumul in Noul Testament. Azi, ‘A doua a lui Petru’ nu numai ca este citita in biserici, dar este considerata ca adevarata si este in Biblie. Si daca vreun preot, considerand asa cum faceau Sfintii Parinti ca este falsa ar vrea sa spuna asta, nu ar indrazni, pentru ca ‘ar tulbura credinta enoriasilor sai’. Pentru o astfel de fapta ar fi afurisit si s-ar gasi fara mijloacele de existenta pentru el si familia sa. Astfel reuseste ecleziasticismul sa faca oamenii ipocriti, obligandu-l pe acesta sa ne spuna noua ca e adevarat ceea ce el crede ca e fals. Acest lucru se intampla azi asa cum s-a intamplat si ieri, multi dintre preoti stiind mai mult decat lasa sa se vada doar de dragul salariului.
MARTURIA SFINTILOR PARINTI DIN CEL DE-AL CINCILEA SECOL
SFANTUL IOAN HRISOSTOM (CRIZOSTOM) (407 A.D) Sfantul Hrisostom nu folosea A doua a lui Ioan, A treia a lui Ioan, A doua a lui Petru, A lui Iuda si Apocalipsa dupa Ioan (Westcott, Canon, p.438), toate acestea fiind azi in Biblie.
In schimb includea in Canonul sau Intelepciunea lui Isus (Westcott, Canon, p. 438), carte care azi nu mai e in Biblie.
TEODOR DIN MOPSUESTIA Teodor din Mopsuestia respingea Epistola lui Iacov, A doua a lui Petru, A doua a lui Ioan, A treia a lui Ioan, A lui Iuda si Apocalipsa lui Ioan (Westcott, Canon, p. 438), carti care astazi le avem in Biblie.
TEODORET, EPISCOP DE CIR Teodoret respingea A doua a lui Ioan, A treia a lui Ioan, A doua a lui Petru, A lui Iuda si Apocalipsa lui Ioan (Ibid., note 2).
MANUSCRISELE BIBLIEI GRECESTI Exista trei importante manuscrise ale Bibliei grecesti, Sinaiticul, Vaticanul si Alexandrinul. Ele sunt ‘Curtile de apel’ in toate cazurile de texte in disputa, iar listele lor canonice sunt de aceea foarte importante.
Manuscrisul Sinaitic este acela gasit de Tischendorf in Manastire Sfanta Caterina de la Muntele Sinai in 1859, fiind probabil cel mai vechi codex al Noului Testament, datand din cel de-al patrulea secol dupa Cristos. Contine cele patru Evanghelii, cele patrusprezece Epistole ale lui Pavel, Faptele, cele sapte Epistole catolice, Apocalipsa lui Ioan, Epistola lui Barnabas si o parte din Pastorul din Hermas, dintre care ultimele doua nu mai sunt azi in Biblie (Westcott, Canon, p. 426).
Manuscrisul Vatican aflat in Biblioteca de la Vatican apartine celei de-a doua jumatati a secolului al patrulea; Manuscrisul pastrat se termina cu Evrei 9:14. Pana la acest punct este similar cu Manuscrisul Alexandrin (Ibid., note 2). Ce alte carti ar mai fi putut contine nimeni nu poate spune.
Manucrisul Alexandrin apartine celui de-al cincilea secol dupa Cristos, fiind scris probabil in Egipt, continand in Noul sau Testament cele doua Epistole ale lui Clement (Davidson, The Canon of the Bible, p.10; Westcott, Canon, p. 544), ambele fiind excluse din Biblia noastra de azi.
CODEXUL CLERMONT Codexul Clermont este un manuscris latin aflat acum in Biblioteca imperiala de la Paris, datand din cel de-al cincilea pana in cel de-al optelea secol, si contine o lista canonica de carti citite in Biserica Africii in cel de-al treilea secol dupa Cristos (Davidson, The Canon of the Bible, p. 145). Noul Testament omite catre Filipeni, Prima catre Tesaloniceni, A doua catre Tesaloniceni care azi sunt in Biblie, introducand in schimb Pastorul din Hermas, Faptele lui Pavel si Apocalipsa lui Petru care azi nu mai sunt carti ale Noului Testament (Westcott, Canon, 555). In plus, Epistola care azi e numita ‘catre Evrei’, acolo se numeste Epistola catre Barnabas (Ibid., 557).
Dupa cum s-a mai amintit, in anul 419 A.D. s-a tinut la Cartagina un Sinod Ecumenic la care lista Sfantului Augustin a fost din nou ‘ratificata’ (Davidson, The Canon of the Bible, p. 199). Acum vom purcede la cercetarea istoriei acestor intruniri generale ale clerului crestin si care se numesc Sinoadele Ecumenice.

DESPRE SINOADELE BISERICII, . . . . SAU CEEA CE NU TI S-A SPUS NICIODATA
Cititorul s-ar insela amarnic daca si-ar imagina ca in aceste adunari o suta sau doua de distinsi domni se asezau calm sa discute sobru si cu demnitate acele probleme propuse lor spre limpezire. Din contra, multi dintre Episcopi erau niste zurbagii ignoranti, insotiti de gloate de sprijinitori huliganici care pandeau si de abia asteptau cel mai mic motiv sa-si poata schilodii si ucide oponentii. Cele mai socante scene care pot fi azi vazute in congresele filialelor rau famate ale partidelor noastre politice din marile aglomerari urbane, nu sunt nimic in comparatie cu ce ne spune istoria ca era obisnuit in aceste Sinoade crestine. Dr. Phillip Schaff spune: ‘Alaturi de talent, cunoastere si virtute, se aduna acolo la Sinoade si ignoranta, intriga, patimile partinirii ce erau deja aprinse la toate partile in disputa de lungile controverse anterioare, si care acum se intalneau si se asezau pe pozitii de lupta ca niste armate ostile gata de lupta deschisa.’ (History of the Christian Church, by P Schaff, D.D., ii. 346).
Dragii mei, acestia sunt ‘Sfintii Parinti’ care au stabilit pentru noi care carti au autoritate canonica pentru credinta si practica, ‘controversele’ de care vorbeste Dr. Schaff fiind presupusele ‘revelatii divine’ canonizate mai tarziu, si care ni se spune azi ca au fost alese de ‘Duhul Sfant’.
Protopopul (Vicarul Catedralei Sfantul Pavel din Londra) Milman (Henry Hart Milman) , renumitul istoric spune: ‘Ar fi fost de asteptat ca Crestinismul sa nu apara in nici o alta ipostaza intr-o mai mare maeiestuozitate impunatoare ca la Sinoadele Ecumenice, intruniri care se presupune ca strang din toate colturile lumii cei mai eminenti prelati si cei mai distinsi clerici; ca o piosenie elevata si senina vor fi guvernat lucrarile lor, si ca o profunda si impartiala cercetare va fi epuizat orice subiect in dezbatere: ca patimile omenesti si interesele meschine vor fi stat rusinate si umile in fata maretei adunari; ca simplu, simtul propriei lor demnitatii, sau macar dorinta de a lasa fratilor lor intru credinta o buna impresie prin solemnitatea si seriozitatea credintei lor, va fi exclus totalmente toate excesele de comportament si limbaj; Istoria insa, ne arata melancolic exact inversul. Nicaieri nu este Crestinismul mai putin atractiv, si daca tinem seama de tonul si caracterul obisnuit al lucrarilor, mai lipsit de autoritate decat in Sinoadele Ecumenice ale Bisericii. In general acestea se prezinta sub forma unei ciocnirii feroce a doua factiuni rivale, din care nici una nu cedeaza dar care amandoua marturisesc impotriva propriei convingeri si credinte. Intriga, nedreptatea, violenta, liberul arbitru, decizia impusa dar nu consimtita, hotararile luate cu forta, acea forta a unei majoritati turbulente si zgomotoase, deciziile luate pe baza ovatiilor salbatice mai degraba decat pe baza cercetarii sobre, demisiile de la bunul simt si comportamentul civilizat, scad onoarea si neaga ratiunea de a fi a cel putin ultimelor Sinoade.’

[Alina Grigore]

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
‘. . . . jubilari si veselie la blestemarea in chinurile iadului a adversarului umilit . . . degenerarea si decaderea este rapida incepand cu Sinodul Ecumenic de la Niceea la cel de la Efes unde fiecare tabara a venit hotarata sa foloseasca orice mijloace pentru a-si strivi adversarul, mergand de la precipitarea lucrarilor pana la manevre in culise, de la influenta oculta pana la mita si santaj; a fost prezenta acolo incurajarea (daca nu apelul deschis) violentei multimii pentru influentarea deciziilor intrunirii; fiecare avea propria gloata de prostime violenta adusa de acasa pentru a-si sprijini ‘tabara’; si nici unul nu se dadea inapoi de la nici un mijloc pentru a obtine implinirea anatemelor si blestmelor lor catre ceilalti prin instigarea persecutiei funestei stapaniri a vremii.’ (H.H. Milman, D.D., History of Latin Christianity, New York, 1871, p 226).
Sfantul Parinte Grigorie din Nazianz vorbeste de ei ca ‘adunari de cocori si gaste’ (Schaff, History of the Christian Church, ii. 347). Dezgustat din cale afara, el a refuzat sa aiba de a face cu ei, spunand: ‘Ca sa spun adevarul, inclin sa ma feresc de orice adunare a Episcopilor, pentru ca pana acum nu am vazut niciodata vreun Sinod care sa se sfarseasca cu bine, sau care sa alunge relele in loc sa le creasca. Pentru ca la aceste intruniri (si nu cred ca me exprim prea aspru aici) artagosenia de nedescris si ambitiile prevaleaza . . . de aceea eu m-am retras si mi-am gasit linistea sufleteasca in singuratate.’ (Ep. Ad. Procop., 55 old order, Schaff, Hist. Christ. Church, ii. 347).
Al treilea Sinod Ecumenic al Bisericii, care s-a tinut la Efes in 431 A.D. a fost marcat de ‘intriga infama, nemiloasa sete de acuzare si violenta bruta’ (Schaff, Hist. Christ. Church, ii. 348). Ambele factiuni au venit cu escorte inarmate, ca si cum s-ar fi dus la razboi (Ibid., ii. 723 - 725), fiind urmate de gloate mari de plebe ignoranta, sclavi si matrozi, drojdia Constantinopolelui, taranime, hoarde de femei, toti gata de violenta si dezordini; orasul era patrulat de trupe (Ibid., i. 242), iar Nestor si Ioan din Antiohia aveau garzi de corp inarmate pentru a fi protejati de violenta tabara a lui Chiril (Ibid., p. 242). Cele doua tabere s-au luptat in strada si mult sange a curs (Ibid., p. 242). La citirea Hotararii imperiale se produse o asa razmerita incat Episcopii rivali au fost arestati (Ibid., i. 242). S-a facut imediat un efort de a se organiza un Sinod in Constantinopole, dar atat de mare a fost frica de revolta incat a trebuit sa fie amanat si transferat la districtele suburbane de peste Bosfor (Ibid., i. 242).
In august 449 A.D., acolo s-a intrunit la Efes un Sinod care ocupa un loc notoriu in scandalurile Istoriei Bisericii, si care de la frauda si violenta cu care s-a transat totul acolo, si din caracterul odios al lucrarilor lui a fost numit ‘Sinodul Talharilor’. A fost prezidat de Dioscor cu violenta bruta (Schaff, Hist. Christ. Church, ii. 738), sub protectia soldatilor. Frica de mutilare a fost asa de mare incat Flavian si prietenii sai care constituiau o factiune, cu greu au scos doua vorbe, in timp ce Teodoret a fost scos complet de-a dreptul de la lucrari. Un comunicat presentat de Eusebiu a fost primit de catre multime cu huiduieli si strigatele ‘Sa-l ardem pe Eusebiu; sa-l ardem de viu. Asa cum el L-a taiat pe Cristos in doua, asa sa-l taiem si noi pe el in doua’ (Ibid., p. 738). Trei delegati ai Romei au fost asa de inspaimantati, incat nu au avut curajul sa citeasca o Epistola din partea lui Leon (Ibid., p. 738 ff.). Subiectul Canonului nu a fost bineinteles singurul subiect discutat in Sinoadele Ecumenice. In realitate, multe Sinoade nici nu au abordat problema canonica. Dioscor si tabara lui vroiau ca Flavian si prietenii sai sa semneze o marturisire precum ca Cristos nu are decat o singura natura. Flavian a refuzat asta. La un semnal dat, usile au fost izbite de perete si un numar de soldati alaturi de o gloata inarmata s-a napustit inauntru, iar Episcopii inspaimantati ai taberei lui Flavian sub ploaia de pumni si ghionti au fost fortati sa semneze in timp ce erau impunsi cu sabiile (Mosheim, Eccl. Hist., Bk. 2, Cent. 5, pt. 2, ch. v). Acolo unde pana atunci fusesera doua tabere, acum era nu numai o majoritate, ci chiar unanimitate (Milman, Hist. Latin. Christ., i. 288). Dupa semnarea hotararii finale, Dioscor nu a mai putut sa-si infraneze furia, si il lovi pe Flavian invinsul (Ibid., i. 289). Incurajata de gestul sau, o gloata de calugari infuriati se napustira asupra nefericitului Episcop al Ierusalimului strigand ‘Omorati-l, omorati-l!’ si-l batura si calcara in picioare producandu-i acestuia astfel de rani ca muri curand dupa aceea (Ibid., i. 289, Scaff, Hist. Christ. Church., ii. 739).
Protopopul Milman face remarca semnificativa ca acesta nu a fost ultimul Sinod Ecumenic murdarit cu sange (Milman, Hist. Latin. Christ., i. 289).
Alt Sinod, care trebuia sa se desfasoare la Niceea in 451 A.D. a fost atat de ne-stapanit incat a trebuit sa fie mutat la Calcedon, peste stramtoarea Constantinopolelui, de unde Imparatul putea sa-l supravegheze si sa mentina ordinea cu trupele sale (Schaff, Hist. Christ. Church, ii. 742). Astfel este cunoscut ca Sinodul de la Calcedon. Lucrarile au fost permanent intrerupte de urlete si zarva (Ibid., ii. 743), chiar mirenii simtindu-se obligati sa aminteasca Episcopilor de demnitatea lor clericala (Ibid., ii. 743). Dr. Phillip Schaff zice, ‘La Calcedon, aparitia renumitului scriitor si istoric Teodoret a provocat o scena care aproape involuntar ne aminteste de actualele incaierari ale calugarilor greci si romano-catolici la Sfantul Mormant, incaierari care au loc in ciuda prezentei intimidante a politiei turce. Oponentii egipteni ai lui Teodoret au strigat din toti rarunchii ‘Jos cu el, acest invatator al lui Nestor.’ Cei din tabara sa raspunsera cu egala violenta: ‘Ne-au fortat la ‘Sinodul Talharilor’ sa semnam sub ghionti si pumni, jos cu maniheistii, dusmanii lui Flavius si dusmanii dreptei credinte. Jos cu ucigasul de Dioscor. Cine nu cunoaste faptele sale marsave? Episcopii egipteni strigara: ‘Jos cu evreii, cu dusmanii lui Dumnezeu, si nu-i ziceti aluia Episcop.’ La care Episcopii din cealalta tabara strigara din nou: Afara cu rasculatii si zurbagii, afara cu criminalii! Drept-credinciosii isi au locul la Sinod.’ Armata a trebuit sa intervina din nou pentru a tine in frau adunarea.’ (Schaff, Hist. Christ. Church, ii. 348).
La Sinodul tinut la Constantinopole in 785 A.D. soldatii s-au napustit in camera unde se tinea intrunirea si au alungat una dintre taberele de Episcopi care nu vroiau sa semneze hotararea celeilalte tabere (Milman, ii. p. 345); iar cel de-al doilea Sinod de la Niceea (787 A.D.) a denuntat acest Sinod de la Constantinopole ca un ‘Sinod de nebuni si posedati’ (Ibid., ii. 346).
Este un fapt curios de la care nu ma pot abtine sa atrag atentia. Nici un istoric al Crestinismului, fie el Milman, Schaff, Davidson, Mosheim sau oricare altul nu a observat se pare grotescul absurditatii ideii unei adunari care incearca sa decida prin vot un fapt petrecut, deci care tine de trecut. Oamenii se aduna si voteaza asupra chestiunilor care trebuie sa se hotarasca, facandu-le astfel sa devina fapte; ca de exemplu ca acela sau celalalt sa devina presedinte, sau o lege care sa intre in vigoare; dar nu voteaza lucruri care sunt deja intamplate si hotarate. Cititorul trebuie sa inteleaga ca cele prezentate sunt doar o frantura din panorama oferita istoriei de catre Sinoadele Bisericii. Oricat de pios ar fi cineva, daca este sincer cu el insusi, atunci este imposibil sa citeasca istoria lucrarilor acestor Sinoade si sa pretinda ca Duhul Sfant are ceva de a face cu rezultatele unor atat de violente intruniri, lasand la o parte credibilitatea unei hotarari si unei intruniri care isi propune sa stabileasca ceea ce este inspirat de Duhul Sfant si ceea ce nu este.
IERONIM (420 A.D.) Acesta includea in Noul sau Testament catre Evrei si Apocalipsa lui Ioan bazandu-se pe autoritatea inaintasilor sai si nu pe ceea ce se citea curent pe timpul sau, aratand ca in acea perioada aceste carti erau adesea respinse. (Davidson, The Canon of the Bible, p. 190 ff.). Asta ne apare ridicul in lumina celor citite mai inainte in legatura cu chinurile si sacrificiile la propriu pe care le prilejuiau Sinoadele tocmai pentru rezolvarea exact a acestui gen de probleme.
In alta lucrare de a sa, el da Epistola lui Barnabas la finalul unei liste canonice, exprimand dubii in legatura cu catre Filimon, A doua a lui Petru, A lui Iuda, A doua a lui Ioan si A treia a lui Ioan, carti azi considerate canonice. (Davidson, p. 190 ff.). Tot el ne spune ca Prima Epistola a lui Clement care nu este acum in Biblie se citea in unele biserici.

[Alina Grigore]

Ieronim si Sfantul Augustin au fost cei mai influenti oameni ai Bisericii in fixarea Canonului Noului Testament (Davidson, Canon, p. 233). Biserica Catolica l-a urmat pe ultimul, iar Luther si reformatorii l-au urmat pe primul. Cat despre competentele lor in problema fixarii Canonului, Prof. Davidson a zis: ‘Amandoi erau nepotriviti pentru cercetarea critica a unui astfel de subiect. Augustin era un om de spirit si talentat, lipsindu-i insa cultura si spiritul de independenta. Traditia era singura la care se raporta cand era vorba de carti dificile sau disputate . . . . . . Judecata sa critica era slaba, perspicacitate moderata, iar lipsa multilateralitatii sale intelectuale afectau calitatea gandirii sale critice. Ieronim pe de alta parte era invatat si cult, insa timid, lipsindu-i curajul de a aborda problemele frontal, temeinic si cu independenta necesara unei analize corecte.
Apartinand ambelor biserici, el recomanda practicarea uneia sau celeilalte. Si el era influentat intr-o maniera covarsitoare de traditie.’ (Davidson, The Canon of the Bible, p. 200).
CONSTITUTIILE APOSTOLICE Constitutiile Apostolice sunt o colectie de reguli, dedicate in special clerului. Ele dateaza din cel de-al cincilea secol si nu trebuie atribuite Apostolilor, numele lor fiind una din multele incercari de a da autoritate unor carti prin atasarea la ele de nume importante. Canoanele Constitutiilor Apostolice omit din Noul Testament Epistola lui Iacov, Prima a lui Petru, A doua a lui Petru, Prima a lui Ioan, A doua a lui Ioan, A treia a lui Ioan, A lui Iuda si Apocalipsa dupa Ioan (Apostolic Constitutions, II, 57, VIII, xlvii. 85).
Asta este cu atat mai ridicul tinand cont ca acesta (Canonul Constitutiilor Apostolice) expliciteaza cu mare atentie si minutiozitate cum trebuie sa se desfasoare serviciul divin in biserici, si ce carti trebuie citite ! Include Prima Epistola a lui Clement, A doua Epistola a lui Clement (un fals recunoscut), si Constitutiile Clementine (Ibid., VIII, xlvii. 85). Nimeni nu mai gaseste astazi aceste carti ca fiind incluse in Noul Testament.

[aphextwinz]

Doamna/domnishoara,

Nu am rabdarea sa citesc intreg threadul shi nici pe threadurile celelalte pe care atzi dezbatut astfel de teme, doar o sa prezint cateva observatzii privitoare la primul mesaj shi jumatate din al doilea. Daca reushitzi sa sintetizatzi informatzia, poate o sa discutam shi alte probleme punctate de dvs. la care acum nu am acces, datorita lenei shi incomoditatzii de a citi sute de randuri dintr-o pagina HTML.

1. Ce importantza are ce spune Freud despre religie? :con: De ce nu este un citat al papei, sau macar din Eliade

2. Faptele istorice in viatza lui Constantin cel Mare prezentate aici ocolesc cel putzin jumatate din informatziile pe care le cunosc eu (nefiind un istoric) rezumandu-se in marea lor majoritate la o minitelenovela, in care eu regasesc o prezentare voit tendentzioasa, fapt confirmat shi de comentariile ce o insotzesc. Ashadar formula de inceput cu alura obiectiva "fapte istorice" este o inshelaciune. Concluzia este trasa de la inceput shi validitatea ratzionamentului este serios subminata. In afara unui mic divertisment istoric (sper ca macar informatziile sa fie corecte) nu am retzinut altceva.

3. Incercatzi sa demonstratzi "nesfintzenia" unora dintre sfintzi. Dar punetzi problema dpdv istoric shi nu dpdv religios. V-atzi intrebat vreodata de ce Maria Magdalena este sfanta? Sau Pavel/Saul?


Sfantul

[Alina Grigore]

1. Ce importantza are ce spune Freud despre religie? :con: De ce nu este un citat al papei, sau macar din Eliade ;)

Pai e la alegerea mea sa aleg ce citat pun in propriul mesaj, cum e si alegerea ta sa nu citesti decat cateva randuri din el . . . . nu te tine nimeni sa dai citate din cine vrei. Ce spune Freud despre religie este important, pentru ca un psiholog poate fi mai obiectiv uneori decat teologii tai, sau capul unei mafii de profitori si sarlatani cum este papa (ce obiectivitate poate avea papa?). Daca vrei citate, uite am sa-ti dau cateva, incepand cu Cioran (am sa le pun la finalul mesajului).

2. Faptele istorice in viatza lui Constantin cel Mare prezentate aici ocolesc cel putzin jumatate din informatziile pe care le cunosc eu (nefiind un istoric) rezumandu-se in marea lor majoritate la o minitelenovela, in care eu regasesc o prezentare voit tendentzioasa, fapt confirmat shi de comentariile ce o insotzesc.

Pai ti se pare ca nu ai destule osanale pentru Constantin pe net? E cacalau om'le . . . . Pe cine crezi ca intereseaza biografiile paspolite ale bisericii, sau poate dinspre viziunea ta de crestin faptul ca si-a omorat sotia, copilul, vreo 2 cumnati si un nepot sunt insignifiante . . . .

Ashadar formula de inceput cu alura obiectiva "fapte istorice" este o inshelaciune. Concluzia este trasa de la inceput shi validitatea ratzionamentului este serios subminata. In afara unui mic divertisment istoric (sper ca macar informatziile sa fie corecte) nu am retzinut altceva.

Daca pentru tine faptele mizerabile ale acestuia sunt doar divertisment . . . e bine.

3. Incercatzi sa demonstratzi "nesfintzenia" unora dintre sfintzi. Dar punetzi problema dpdv istoric shi nu dpdv religios. V-atzi intrebat vreodata de ce Maria Magdalena este sfanta? Sau Pavel/Saul?

Pai bineinteles ca mi-am pus-o, si mi-am si raspuns: i-a facut biserica pe crieteriile ei imorale si stupide. Daca ai fi citit integral mesajele mele, poate ti-ai fi raspuns si tu.

Putem crede in Dumnezeu daca ne pastram la un nivel foarte inalt si abstract; insa odata ce ne referim la intamplarile de zi cu zi, care toate compun o viata, nu gasim nimic care sa ne conduca la Dumnezeu, nici macar la un dumnezeu, oricare ar fi el. Credinta este o inchipuire care refuza concretul si care nu se sinchiseste de ceea ce o arata falsa.’ - Emil Cioran, Caiete 1957 - 1972, Gallimard, 1997.
«On peut croire en Dieu, si on se maintient í  un niveau trí¨s haut et trí¨s abstrait. Mais dí¨s qu'on se rapporte aux accidents quotidiens, qui composent en somme une vie, on n'y trouve rien qui conduise í  Dieu, ni míªme í  un dieu. - La foi est une imagination qui refuse le concret, qui ne s'embarasse pas de ce qui la réprouve. »
í‰mile Michel CIORAN, Cahiers 1957 - 1972, Gallimard, 1997.

‘De doua mii de ani Isus se razbuna pe noi, ca n-a murit pe-o canapea.’ - Emil Cioran, ‘Silogismele amaraciunii’
«Depuis deux mille ans, Jésus se venge sur nous de n'íªtre pas mort sur un canapé.» - í‰mile Michel CIORAN, ‘Syllogismes de l'amertume’, Folio/Essais.

'Qui ne pactise pas avec le diable n'a aucune raison de vivre, car le diable exprime symboliquement la vie mieux que Dieu lui-míªme.' - Emil Cioran, 1911 - 1995.

‘Credinta in Dumnezeu face si trebuie sa faca aproape tot atati fanatici cati credinciosi. Peste tot unde se accepta un dumnezeu, exista un cult; peste tot unde exista un cult, ordinea naturala a obligatiilor morale este intoarsa pe dos iar morala corupta. Mai devreme sau mai tarziu, va veni un moment in care dogma care a impiedicat sa furi un sfantz, va taia beregata la o suta de mii de oameni.’
Denis Diderot, Scrisoare catre Sophie Volland
«La croyance en Dieu fait et doit faire presque autant de fanatiques que de croyants. Partout oí¹ l'on admet un
Dieu, il y a un culte; partout oí¹ il y a un culte, l'ordre naturel des devoirs moraux est renversé, et la morale corrompue. Tí´t ou tard, il vient un moment oí¹ la notion qui a empíªché de voler un écu fait égorger cent mille
hommes.» - Denis Diderot, Lettre í  Sophie Volland (1765), Robert Laffont/Bouquins.

Acest Dumnezeu care naste Dumnezeu ca sa imbuneze Dumnezeu, este un citat din baron de la Hontan. 100 de volume scrise in sprijinul sau contra crestinismului, sunt mai putin convingatoare decat aceasta simpla propozitie care ilustreaza in mod genial caracaterul ridicul al religiei crestine.
Ce Dieu, qui fait mourir Dieu pour apaiser Dieu, est un mot excellent du baron de la Hontan. Il résulte moins d' évidence de cent volumes in-folio, écrits pour ou contre le christianisme, que du ridicule de ces deux lignes. - Denis Diderot, ‘Pensées philosophiques’.
‘A God that killed God to appease God, was an expressive phrase of La Hontan, a phrase of itself sufficient to destroy the Christian religion, a phrase that will still retain its absurdity, should one hundred folio volumes be written to prove it rational.’ - Denis Diderot, ‘Pensées philosophiques’.

Ratacind printr-o padure vasta la timp de noapte, n-am decat o palida lumina pasii sa-mi indrum. Apare un strain ce-mi zice: ‘Prietene, sufla-n lumanare de vrei drumul mai lesne sa-ti gasesti.’ Acest strain este un teolog. - Denis Diderot, ‘Pensées philosophiques’
Egaré dans une foríªt immense pendant la nuit, je n' ai qu' une petite lumií¨re pour me conduire. Survient un inconnu qui me dit: «mon ami, souffle ta bougie pour mieux trouver ton chemin». Cet inconnu est
un théologien. - Denis Diderot, ‘Pensées philosophiques’.
‘Wandering in a vast forest at night I have only a faint light to guide me. A stranger appears and says to me: ‘ My friend, you should blow out your candle in order to find your way more clearly.’ This stranger is a theologian.’ - Denis Diderot, ‘Pensées philosophiques’

[Alina Grigore]

Biblia crestina este ca o farmacie: Continutul ei ramane acelasi, desi practicile medicale se mai schimba. Lumea a corectat Biblia - Biserica insa, nu o corecteaza niciodata. Dar nu rateaza ocazia de a profita de corectia aplicata de relitate. Secole de-a randul au ‘existat’ vrajitoare; Biblia ne spune astfel. Biblia ne mai ordona sa nu le lasam sa traiasca. De aceea, Biserica, la 800 de ani de la aparitia sa, si-a pregatit laturile, instrumentele de tortura si rugurile, si isi lua in serios sarcina cea sfanta. Si munci tare, zi si noapte timp de 9 secole, bagand in puscarii, torturand, spanzurand si arzand sute de mii de vrajitoare, curatind crestinatatea de prezenta lor nefasta. Apoi se descoperi ca nu exista vrajitoare, si ca nici nu au existat. Nu stii daca sa rizi sau sa plangi . . . . NU EXISTA VRAJITOARE! Insa textul cu vrajitoare, el exista; si ramane. Doar practica s-a schimbat. Focul iadului s-a dus, insa textul ramane. Copii zvarliti in chinurile iadului au disparut, insa textul ramane. Mai mult de 200 de articole de Cod Penal ce prevad condamnarea la moarte s-au dus din cartile de drept, insa textul care le-a autorizat, el ramane. - Mark Twain, ‘Predarea Bibliei si practica religioasa, 'Europa si aiurea'

Omul este animalul religios. Este singurul animal religios. Este singurul animal care detine ‘Adevarata Religie’, in fine, de fapt mai multe ‘Adevarate Religii’. . . . . Este singurul animal care isi iubeste aproapele ca pe sine insusi si care ii taie aproapelui beregata daca religia acestuia nu e corecta. Omul a transformat globul intr-un imens cimitir incercand sa netezeasca drumul spre fericirea fratelui sau. Restul animalelor, pe care eu le numesc superioare, nu poseda nici o religie. Si ni se spune ca ar fi lasate pe din afara la Judecata de Apoi! Ma intreb de ce. Si mi se pare dubios cel putin. - Mark Twain

Nu pot intelege cum un om cu suficient simt al umorului poate fi vreodata religios; doar daca nu isi inchide intentionat ochii mintii, tinandu-i cu forta stransi. Bibia este interesanta. Contine o rafinata poezie si ceva fabule istete. Si povestiri in care sangele balteste. Contine si ceva principii morale utile. Ca si o groaza de obscenitate. Totul ingramadit peste o mie de minicuni. - Mark Twain, Jurnal

The Christian's Bible is a drug store. Its contents remain the same; but the medical practice changes . . . The world has corrected the Bible. The church never corrects it; and also never fails to take the credit of the correction. During many ages there were witches. The Bible said so. The Bible commanded that they should not be allowed to live. Therefore the Church, after eight hundred years, gathered up its halters, thumb-screws, and firebrands, and set about its holy work in earnest. She worked hard at it, night and day, during nine centuries and imprisoned, tortured, hanged, and burned whole hordes and armies of witches, and washed the Christian world clean with their foul blood. Then it was discovered that there was no such thing as witches, and never had been. One does not know whether to laugh or to cry . . . . . There are no witches. The witch text remains; only the practice has changed. Hell fire is gone, but the text remains. Infant damnation is gone, but the text remains. More than two hundred death penalties are gone from the law books, but the texts that authorized them remain.
- Mark Twain, ‘Bible Teaching and Religious Practice’, Europe and Elsewhere.

Man is a Religious Animal. He is the only Religious Animal. He is the only animal that has the True Religion - several of them. He is the only animal that loves his neighbor as himself and cuts his throat if his theology isn't straight. He has made a graveyard of the globe in trying his honest best to smooth his brother's path to happiness and heaven . The higher animals have no religion. And we are told that they are going to be left out in the Hereafter. I wonder why? It seems questionable taste.
Samuel Langhorne CLEMENS [ Mark Twain ] (1835 - 1910), ’The Lowest Animal’, ’Letters From the Earth’

Mark Twain wrote in his journal:
"I cannot see how a man of any large degree of humorous perception can ever be religious - unless he purposely shut the eyes of his mind & keep them shut by force." The Bible it is full of interest. It has noble poetry in it and some clever fables, and some blood-drenched history; and some good morals, and a wealth of obscenity; and upwards of a thousand lies. - Mark Twain

Sigmund FREUD referitor la religie :
‘Intreaga afacere este atat de evident infantila, atat de departe de realitate, incat oricine cu o atitudine de simpatie si compasiune pentru omenire, va resimti o imensa durere gandindu-se ca majoritatea muritorilor nu se vor ridica niciodata deasupra acestei viziuni infantile despre viata.’ - Sigmund Freud, ‘Civilizatia si nemultumitii ei’, 1930.
Sigmund FREUD on Religion :
‘The whole thing is so patently infantile, so foreign to reality, that to anyone with a friendly attitude to humanity it is painful to think that the majority of mortals, will never be able to rise above this view of life.’ - Sigmund FREUD, Civilization and its Discontents 1930.


«Dans les temps passés, les représentations religieuses ont exercé sur l'humanité, malgré leur manque incontestable d'accréditation, la plus forte des influences. [. . .] Celles-ci, qui se donnent comme des dogmes, ne sont pas des précipités de l'expérience ou des résultats ultimes de la pensée, ce sont des illusions, accomplissements des souhaits les plus anciens, les plus forts et les plus pressants de l'humanité; LE SECRET DE LEUR FORCE, C'EST LA FORCE DE CES SOUHAITS.» - Sigmund FREUD, (1856 - 1939), ‘L'Avenir d'une illusion’ [VI, trad. A. Balseinte, J.-G. Delarbre et D. Hartman, coll. "Quadrige", PUF, p. 30].

‘Singura scuza a lui Dumnezeu, este ca nu exista.’ - Stendhal, Opere complete.
«La seule excuse de Dieu, c'est qu'il n'existe pas.» - Stendhal, Oeuvres complí¨tes, Slatkine, 1985.

‘Daca-l voi gasi pe Dumnezeul crestinilor, sunt pierdut: este un despot si ca atare, este plin de idei de razbunare; Biblia sa nu vorbeste decat despre pedepse atroce. Nu l-am iubit niciodata; nici macar n-am vrut sa cred c-am putea sa-l iubim sincer.’ - Stendhal, ‘Rosu si Negru’, 1831.
«Si je trouve le Dieu des chrétiens, je suis perdu: c'est un despote et, comme tel, il est rempli d'idées de vengeance ; sa Bible ne parle jamais que de punitions atroces. Je ne l'ai jamais aimé ; je n'ai míªme jamais voulu croire qu'on l'aimat sincí¨rement.»
Henri Beyle, dit STENDHAL (1783 - 1842), ‘Le rouge et le noir’, 1831, in : Oeuvres complí¨tes, Slatkine, 1985.

‘Dumnezeu nu ma vede, Dumnezeu nu ma aude, Dumnezeu nu ma cunoaste. Vezi acest vid deasupra capetelor noastre? E Dumnezeu . . . . Tacerea este Dumnezeu. Absenta este Dumnezeu. Dumnezeu este singuratatea oamenilor.’ - Jean-Paul SARTRE, ‘Diavolul si Bunul Dumnezeu’, 1951.
«Dieu ne me voit pas, Dieu ne m'entend pas, Dieu ne me connait pas. Tu vois ce vide au-dessus de nos tíªtes ? C'est Dieu (...) Le silence, c'est Dieu. L'absence c'est Dieu. Dieu, c'est la solitude des hommes.»
Jean-Paul SARTRE (1905 - 1980), ‘Le Diable et le bon Dieu’, Gallimard, 1951.

‘Odata ce libertatea a explodat in spiritul unui om, dumnezeii nu mai pot face nimic impotriva acestuia.’
Jean-Paul SARTRE, ‘Diavolul si Bunul Dumnezeu’.
«Quand une fois la liberté a explosé dans une ame d'homme, les dieux ne peuvent plus rien contre cet homme-lí .» - Le Diable et le bon Dieu, Gallimard, 1951

‘Dumnezeu este singura fiinta, care pentru a domni, nu are nici macar nevoie sa existe.’
Charles BAUDELAIRE, ‘Rachete’, in Opere complete, Gallimard/Pléiade.
«Dieu est le seul íªtre qui, pour régner, n'ait míªme pas besoin d'exister.»
Charles BAUDELAIRE, ‘Fusées’ in Oeuvres complí¨tes, Gallimard/Pléiade

‘Men never do evil so completely and cheerfully, as when they do it from religious conviction.’ - Blais Pascal

Marquis Pierre Simon de Laplace 1749 - 1827
Aprí¨s avoir lu le Traité de Mécanique Céleste, Napoléon fit remarquer í  Laplace : «Votre travail est excellent mais il n'y a pas de trace de Dieu dans votre ouvrage», Laplace lui répondit : «Sire, je n'ai pas eu besoin de cette hypothí¨se.»

NAPOLEON: Monsieur Laplace! I have read with great interest your ‘Traité de mécanique céleste’ - all five volumes - but nowhere have I found any mention of the Good Lord.
LAPLACE: Sire, I have had no need of that hypothesis . . .

[Alina Grigore]

‘Credinta in Dumnezeu face si trebuie sa faca aproape tot atati fanatici cat credinciosi. Peste tot unde se accepta un dumnezeu, exista un cult; peste tot unde exista un cult, ordinea naturala a obligatiilor morale este intoarsa pe dos si morala corupta. Mai devreme sau mai tarziu, va veni un moment in care dogma care a impiedicat sa furi un sfantz, va taia beregata la o suta de mii de oameni.’
Denis Diderot, Scrisoare catre Sophie Volland.
«La croyance en Dieu fait et doit faire presque autant de fanatiques que de croyants. Partout oí¹ l'on admet un
Dieu, il y a un culte; partout oí¹ il y a un culte, l'ordre naturel des devoirs moraux est renversé, et la morale corrompue. Tí´t ou tard, il vient un moment oí¹ la notion qui a empíªché de voler un écu fait égorger cent mille
hommes.» - Denis Diderot, Lettre í  Sophie Volland (1765), Robert Laffont/Bouquins

Omori un om: esti un asasin. Omori milioane dintre ei: esti un cuceritor. Ii ucizi pe toti: esti un Dumnezeu.
- Jean ROSTAND, ‘Ganduri de biolog’, 1954.
«On tue un homme: on est un assassin. On en tue des milliers: on est un conquérant. On les tue tous: on est un Dieu.» - Jean ROSTAND (1894-1977), Pensées d'un biologiste, Stock, 1954.

‘Un Dumnezeu se naste. Altii mor. Adevarul nici nu a venit, nici nu a plecat: Doar iluzia s-a schimbat.’
Fernando Antonio Nogueira PESSOA
« Un Dieu nait. D'autres meurent. La vérité n'est ni venue ni partie. L'Erreur seule a changé. »
Fernando Antonio Nogueira PESSOA (1888-1935), Noí«l, Caractí¨res, 1955


















Evanghelia nu este decat un roman oriental, desgustator pentru pentru orice om de bun simt, care pare a se adresa numai ignorantilor, prostilor, drojdiei societatii, singurii pe care ii poate seduce.’
Paul-Henri Thiry, baron d'HOLBACH
«L'Evangile n'est qu'un roman oriental, dégoí»tant pour tout homme de bon sens et qui ne semble s'adresser qu'í  des ignorants, des stupides, des gens de la lie du peuple, les seuls qu'il puisse séduire.»
Paul-Henri Thiry, baron d'HOLBACH (1723 - 1789), Histoire critique de Jésus-Christ, Droz, 1997
«Et moi je dis: le premier devoir de l'homme intelligent et libre est de chasser incessamment l'idée de Dieu de son esprit et de sa conscience. Car Dieu, s'il existe, est essentiellement hostile í  notre nature, et nous ne relevons aucunement de son autorité. Nous arrivons í  la science malgré lui, au bien-íªtre malgré lui, í  la société malgré lui : chacun de nos progrí¨s est une victoire dans laquelle nous écrasons la divinité.»
Pierre-Joseph PROUDHON (1809-1865), Systí¨me des contradictions économiques (1846), in : Oeuvres complí¨tes, Slatkine

Ce Dieu, qui fait mourir Dieu pour apaiser Dieu, est un mot excellent du baron de la Hontan. Il résulte moins d' évidence de cent volumes in-folio , écrits pour ou contre le christianisme, que du ridicule de ces deux lignes. - Denis Diderot, ‘Pensées philosophiques’
‘A God that killed God to appease God, was an expressive phrase of La Hontan, a phrase of itself sufficient to destroy the Christian religion, a phrase that will still retain its absurdity should one hundred folio volumes be written to prove it rational.’ - Denis Diderot, ‘Pensées philosophiques’
http://www.chez.com/mimu/Auteurs/Diderot%20(Denis)/Addition%20aux%20pensées%20philosophiques.htm

‘Religions are like farts. Yours is good, but everyone else's stinks.’ - ‘Picket Fences’, TV-Series 1992-1996.

‘People are so inconsistent with themselves when they say: If you talk to God, you're praying; if God talks to you, you have schizophrenia.’ - Thomas Szasz, American psychiatrist, Professor Emeritus at the State University of New York in Syracuse

"A little boy prayed for a bike. Then he realized God doesn't work that way, so he stole a bike and asked for
forgiveness." - author unknown to me

Praying is like a rocking chair - it'll give you something to do, but it won't get you anywhere. - Gypsy
Rose Lee, American actress, writer.

"God, we know you are in charge, but why don't you make it slightly more obvious?" - Archbishop Desmond Tutu, 1990, address to students at West Point.

Thomas Edison told The New York Times in 1910: "I cannot believe in the immortality of the soul . . . . No, all this talk of an existence for us, as individuals, beyond the grave is wrong. It is born of our tenacity of life - our desire to go on living - our dread of coming to an end."

They said God was on high and he controlled the world and therefore we must pray against Satan. Well, if God controls the world, he controls Satan. For me, religion was full of misstatements and reaches of logic that I just couldn't agree with. - Gene Roddenberry (Creator of StarTrek)

Driving through a Swiss city one day, Hitchcock suddenly pointed out of the car window and said, "That is the most frightening sight I have ever seen." His companion was surprised to see nothing more alarming than a priest in conversation with a little boy, his hand on the child's shoulder. "Run, little boy," cried Hitchcock, leaning out of the car. "Run for your life!" - Sir Alfred Hitchcock

Rugaciunile sunt inutile . . . . ele pot aduce mangaiere celui batut-in-cap, bigotului, ignorantului, salbaticului si puturosului, insa pentru cel luminat la minte este ca si cum i-ar cere lui Mos Craciun sa-i aduca cadou de sarbatori. - W.C.Fields, actor si scenarist american
Prayers never bring anything . . . . They may bring solace to the sap, the bigot, the ignorant, the aboriginal, and the lazy - but to the enlightened it is the same as asking Santa Claus to bring you something for Xmas -
W.C. Fields, American comic actor, screenwriter

[Alina Grigore]

The kindly God who lovingly fashioned each and every one of us and sprinkled the sky with shining stars for our delight - that God is, like Santa Claus, a myth of childhood, not anything a sane, undeluded adult could literally believe in. That God must either be turned into a symbol for something less concrete or abandoned altogether - Dr. Daniel C. Dennett, Ph. D. in philosophy, Center for Cognitive Studies Director, Tufts University, Distinguished Arts and Sciences Professor, Professor of Philosophy.

Here's what happens when you die - you sit in a box and get eaten by worms. I guarantee you that nothing cool happens when you die. - Howard Stern, radio and TV personality, the ‘Number One radio talent’ of America.

"Faith is an absolutely marvellous tool. With faith there is no question too big for even the smallest mind." - Rev. Donald Morgan (b. 1933), ‘Atheist theologian’.

Cu sapun, botezul e util - R. Ingersoll
"With soap, baptism is a good thing." - Robert G. Ingersoll

Traveller: ‘God has been mighty good to your fields, Mr. Farmer’.
Farmer: ‘You should have seen how he treated them when I wasn't around’.

All thinking men are atheists. - Ernest Hemingway

Truth, in matters of religion, is simply the opinion that has survived. - Oscar Wilde

‘Citita cu atentia corespunzatoare, Biblia constituie cel mai puternic argument pentru ateism conceput vreodata’ - Isaac Asimov (1920 - 1992).

‘Marea problema e ca preotii si predicatorii iau copii 'in primire' de la 6 sau 7 ani iar dupa aceea nu se mai poate face nimic cu ei.’ - Thomas Alva Edison (1847-1931).

‘Problema lumii este ca prostii sunt siguri de toate, in timp ce inteligentii sunt plini de indoieli’ - Bertrand Russell (1872-1970).

I believe in God, only I spell it 'Nature' - Frank Lloyd Wright

The Bible is not my Book and Christianity is not my religion. I could never give assent to the long complicated statements of Christian dogma. - Abraham Lincoln

It is not disbelief that is dangerous to our society; it is belief. - George Bernard Shaw

Truth, in matters of religion, is simply the opinion that has survived. - Oscar Wilde

It is proof of a base and low mind for one to wish to think with the masses or majority, merely because the majority is the majority. Truth does not change because it is, or is not, believed by a majority of the people. - Giordano Bruno

God, Satan, Paradise, and Hell all vanished one day in my fifteenth year, when I quite abruptly lost my faith. [...]and afterwards, to prove my new-found atheism, I bought myself a rather tasteless ham sandwich, and so partook for the first time of the forbidden flesh of the swine. No thunderbolt arrived to strike me down. [...] From that day to this I have thought of myself as a wholly secular person. - Salman Rushdie

By simple common sense I don't believe in God, in none. - Sir Charles Chaplin

Koranic teaching still insists that the sun moves around the earth. How can we advance when they teach things like that? - Taslima Nasrin

So far as religion of the day is concerned, it is a damned fake... Religion is all bunk. - Thomas Edison

It was, of course, a lie what you read about my religious convictions, a lie which is being systematically repeated. I do not believe in a personal God and I have never denied this but have expressed it clearly. If something is in me which can be called religious then it is the unbounded admiration for the structure of the world so far as our science can reveal it. - Albert Einstein

The kindly God who lovingly fashioned each and every one of us and sprinkled the sky with shining stars for our delight - that God is, like Santa Claus, a myth of childhood, not anything a sane, undeluded adult could literally believe in. That God must either be turned into a symbol for something less concrete or abandoned altogether - Daniel C. Dennett

Freethinkers are those who are willing to use their minds without prejudice and without fearing to understand things that clash with their own customs, privileges, or beliefs. This state of mind is not common, but it is essential for right thinking; where it is absent, discussion is apt to become worse than useless. - Leo Tolstoy

Traveller: "God has been mighty good to your fields, Mr. Farmer".
Farmer: "You should have seen how he treated them when I wasn't around".

‘Teachers of religion must have the stature to give up the archaic doctrine of a personal God, to give up the source of FEAR and hope, which placed such vast power in the hands of priests and clergy. Such a doctrine is not only unworthy, but fatal, and has done incalculable harm to human spiritual progress. For a doctrine which is able to maintain itself not in clear light, but only in the dark, will of necessity lose its effect on mankind.’ - Albert Einstein. (‘Science, Philosophy and Religion, A Symposium published by the Conference on Science, Philosophy and Religion in Their Relation to the Democratic Way of Life, Inc., New York, 1941.

’Invatatorii de religie trebuie sa aiba statura morala de a renunta la doctrina arhaica a Dumnezeului personal, sa abandoneze aceasta sursa a fricii care a pus imense puteri in mana clerului si preotimii. Aceasta doctrina nu numai ca este total scandaloasa, ci si fatala, si ea a adus incalculabile prejudicii progresului spiritului uman. Pentru ca o doctrina care este in stare sa se perpetueze nu la lumina zilei, ci doar in intunericul ratiunii, isi va pierde in mod necesar influenta asupra umanitatii.’ - Albert Einstein.

Denis Diderot, ‘Pensées philosophiques’:
Le mérite et le démérite ne peuvent s' appliquer í  l' usage de la raison, parce que toute la bonne volonté du monde ne peut servir í  un aveugle pour discerner des couleurs.
Je suis forcé d' apercevoir l' évidence oí¹ elle est, et le défaut d' évidence oí¹ l' évidence n' est pas, í  moins que je ne sois un imbécile ; or l' imbécillité est un malheur et non pas un vice.
Le dieu des chrétiens est un pí¨re qui fait grand cas de ses pommes, et fort peu de ses enfants.
í´tez la crainte de l' enfer í  un chrétien, et vous lui í´terez sa croyance.
Une religion vraie, intéressant tous les hommes dans tous les temps et dans tous les lieux, a dí» íªtre éternelle, universelle et évidente ; aucune n' a ces trois caractí¨res. Toutes sont donc trois fois démontrées fausses.
S' il y a cent mille damnés pour un sauvé, le diable a toujours l' avantage, sans avoir abandonné son fils
í  la mort.
C' est ce miracle-lí  d' incrédulité des juifs qu' il faut faire valoir, et non celui de sa résurrection.
C' est l' éducation de l' enfance qui empíªche un mahométan de se faire baptiser ; c' est l' éducation de l' enfance qui empíªche un chrétien de se faire circoncire ; c' est la raison de l' homme fait qui méprise également le baptíªme et la circoncision.

’The inner censor of the mind of the true believer completes the work of the public censor; his self-discipline is as tyrannical as the obedience imposed by the regime; he terrorizes his own conscience into submission; he carries his private Iron Curtain inside his skull, to protect his illusions against the intrusion of reality. . . . . . . . . . I think most historians will agree that the part played by impulses of selfish, individual aggression in the holocausts of history was small; first and foremost, the slaughter was meant as an offering to the gods, to king and country, or the future happiness of mankind. The crimes of Caligula shrink to insignificance compared to the havoc wrought by Torquemada. The number of victims of robbers, highwaymen, rapists, gangsters and other criminals at any period of history is negligible compared to the massive numbers of those cheerfully slain in the name of the ‘true’ religion, just policy, or correct ideology.’ - Arthur Koestler

' Le censeur intérieur de l'esprit du vrai croyant complí¨te le travail du censeur public; son auto-discipline est aussi tyrannique que l'obéissance imposée par le régime; il terrorise sa propre conscience dans soumission; il emporte son Rideau du Fer privé í  l'intérieur de son crane, pour protéger ses illusions contre l'intrusion de réalité . . . . . . . . . . Je pense que la plupart des historiens consentiront que le rí´le joué par les impulsions d'agression égoÏste, individualistes, dans les holocaustes d'histoire était petit; d'abord et surtout, la tuerie a été fait comme une offre aux dieux, í  roi et pays, ou le bonheur futur d'espí¨ce humaine. Les crimes du Caligula sont réduits í  l’insignifiance comparée au ravage forgé par Torquemada. Le nombre de victimes de voleurs, bandits de grand chemin, violeurs, gangsters et les autres criminels í  toute période d'histoire est négligeable comparé aux nombres massifs de ceux gaiement massacrés au nom de la vraie religion, la politique juste ou l’idéologie correcte. - Arthur Koestler

‘Civilizatia nu va atinge perfectiunea pana cand ultima piatra din ultima biserica nu va cadea pe ultimul preot.’ - Emile Zola
‘Civilisation will not attain to its perfection until the last stone from the last church falls on the last priest.’
- Emile Zola

Alinuta

[aphextwinz]

1. Freud este obiectiv in PSIHOLOGIE. E PSIHOLOG. :rolleyes: Nu libertatea de a folosi citate tzi-am contestat-o, era doar o critica a contzinutului. Greu de acceptat, se pare.

2. Parerea ca habar n-ai istorie mi se accentueaza. N-am cerut osanale, ci fapte. Nu biserica, ci istoria il considera pe Constantin "the Great". "The Saint" poate ca era de dezbatut, dar inca nu intrevad cu cine
Hai sa itzi dau doar cateva repere ale unei istorii necunoscute tzie: cucerirea Milanului (312): faptul ca shi-a infranat soldatzii de la jaf, primirea sa cu entuziasm in Italia, dupa ce l-a infrant pe Maxentius langa Roma shi l-a aruncat in Tibru, shi-a oprit oamenii de la a-i omori sustzinatorii, in 313 shi-a dat acordul asupra libertatzii religioase in imperiul roman, faptul ca dat dreptul femeilor la proprietate, faptul ca legal cerea motive obiective pentru divortz shi a impus pedepse aspre pentru adulter (asta a propos de moralitatea lui indoilenica, nici Rousseau n-a fost un pedagog in viatza de zi cu zi ), shi multe alte reforme atat in plan religios cat shi economic, care l-au evidentziat ca "the Great". Astea-s fapte istorice, nu laudele papei. Ce-ar fi sa vorbeshti doar de lucrurile pe care le cunoshti? Huh? :p
In plus cand vorbeshti despre moralitatea unui om de acum 1700 de ani, ar trebui sa shtii ceva despre contextul cultural, social al acelor vremi? Ce habar ai tu despre viatza cetatzeanului roman shi a imparatului roman din jurul anului 300?

3. Cam ce shtii despre sanctificare? Ce tzi-a spus Freud? Sau Gene Roddenberry? LOL. Deocamdata revolta este datorata unor parerei proprii cum ca un sfant ar trebuie sa fie :a . Tot nu mi-ai dat dovada ca ai capacitatea de sinteza (esentziala in a intzelege ceva, sau de a vorbi la nivel general). Daca potzi rezuma in cate randuri parerea ta despre sfintzi argumentata cu altceva decat un colaj de citate care oricum este neintzeles, sunt dispus sa discutam, altfel e doar risipa de cuvinte shi spatziu pe hard-disk.

Citatele sunt de tot rasul, ptr ca a) sunt luate de pe un site care e de tipul ghiveci care n-are nici cap, nici coada - daca shtii ce cautzi shi te duci acolo sa gaseshti e mai bine, dar daca il foloseshti drept rampa de lansare pentru studiul tau intr-un domeniu, mai bine vinzi portocale (e infidels.org, marxism.org sau altul?), oricum nu intzeleg de ce n-ai dat link b) Holbach, Roddenberry, Asimov, shi incultul de Edison ca sa-l citez pe Strindberg sunt cateva "boabe" pescuite din shuvoiul de citate varsat aici. Dar uitandu-ma shi la alte nume, e pacat ca vorbeshti de unii dintre ei shi sunt convins ca nu i-ai citit, ci doar i-ai citat. Eh o litera diferentza doar

[bine, maaaa!]

Freud ii un cretin!

[Alina Grigore]

Freud este obiectiv in PSIHOLOGIE. E PSIHOLOG.

Ha, ha, ha . . . Esti ignorant rau tataie . . . nimic nu stii . . . . Freud nu prea e ‘obiectiv ‘ prin psihologie, ca a cam dat-o in bara cu psihanaliza lui, azi mai putin de 10 la suta dintre psihologii lumii vazand vreo valoare in teoriile sale. Tocmai asta I se repriseaza osihanalizei, centrarea excesiva pe conlcuziile subiective ale medicului . . . . Asta apropos de cat de ‘citit’ esti . . . . Acum pot insa sa spun ca la cat se intelegea mecanismul gandirii, conditionarea si reflexia sa mecanica aproape, in fiziologia si biochimia creierului, nu poti sa-i faci mare vina: E un biet traitor al veacului deja trecut, nu? Comentariile sale in ceea ce priveste religia si religiosii, insa se confirma - trebuie sa te dezamagesc - indicandu-ti cartile unui antropolog ca Pascal Boyer, sau mai bine, recent aparutele studii de ‘neuro-teologie’ - ia spune.dom’docent, este ca sunt tare, nu auzisi eh, bagi acum Copernicul in draci sa afli ceva-ceva, poate totusi ceva mai mult decat cunoasteai despre Freud . . . . . pleeeeease!!!!

Nu libertatea de a folosi citate tzi-am contestat-o, era doar o critica a contzinutului. Greu de acceptat, se pare.

Pffff! Pai sa te citez . . .’clasicul’ meu in viata, se pare ca ai uitat ca nu criticasi continutul citatului, ci . . . citarea in sine. I-auzi:
‘1. CE IMPORTANTZA ARE CE SPUNE FREUD DESPRE RELIGIE? De ce nu este un citat al papei, sau macar din Eliade’

Deci, bei cand scrii, dau scrii cand bei????

2. Parerea ca habar n-ai istorie mi se accentueaza. N-am cerut osanale, ci fapte. Nu biserica, ci istoria il considera pe Constantin "the Great".

Si mie mi se pare ca ori nu esti capabil sa intelegi, ori din lipsa de munitie te faci ca nu intelegi pentru a inventa ceva. Evident ca istoria il considera ‘cel mare’ si biserica ‘cel sfant’, si chiar spuneam ca nu contest asta, atributul de ‘cel mare’, din perspectiva laica, desi o unda de imoral si tamp razbate si din chestia asta, ca sa fim corecti pana la capat. Ce contestam insa, era ca ar fi ‘cel sfant’.

"The Saint" poate ca era de dezbatut, dar inca nu intrevad cu cine

Hai totusi coboara-te un pic, fi tolerant ca orice intelectual, nu?
Ca sa dovedesti ca esti cumva superior - pana acum ai probat doar infantilitate - ar trebui insa, acum serios vorbind, ceva mai mult decat emfaza. Crede-ma!

Hai sa itzi dau doar cateva repere ale unei istorii necunoscute tzie: cucerirea Milanului (312): faptul ca shi-a infranat soldatzii de la jaf, primirea sa cu entuziasm in Italia, dupa ce l-a infrant pe Maxentius langa Roma shi l-a aruncat in Tibru, shi-a oprit oamenii de la a-i omori sustzinatorii, in 313 shi-a dat acordul asupra libertatzii religioase in imperiul roman, faptul ca dat dreptul femeilor la proprietate, faptul ca legal cerea motive obiective pentru divortz shi a impus pedepse aspre pentru adulter (asta a propos de moralitatea lui indoilenica, nici Rousseau n-a fost un pedagog in viatza de zi cu zi), shi multe alte reforme atat in plan religios cat shi economic, care l-au evidentziat ca "the Great". Astea-s fapte istorice, nu laudele papei. Ce-ar fi sa vorbeshti doar de lucrurile pe care le cunoshti? Huh?

Iti multumesc pentru aceasta mareata trecere in revista a ‘faptelor bune’ ale lui Constantin, ce pot sa zic, esti o enciclopedie omule, o enciclopedie . . . . catolica . . . . toate informatiile pe care le citezi cu atata pasiune, existand si pe pagina lor web. Sunt sigura ca la 3 noapte daca te scol, poti sa-mi spui chestia asta curgator, si daca nu ma grabesc sa te opresc, vorbesti asaaa o saptamana, ca bietul Iorga, pana se termina toaaaata istoria Imperiului roman . . . vezi dom ‘sh-tz’, eu pot sa fiu ironica fara sa imi arat dintii din 2 in doua propozitii, ca pe mIRC . . . .
‘Huh’ ce e in limba romana, profesore, sau simti necesitatea sa-ti ‘consolidezi’ prestanta subreda cu fite de mare priceput in ale engelzei? Daca vrei si simti nevoia, treci pe engleza, dar eventual fara tz-uri ca in romana . . . . Cred ca poate ar fi decent pentru un mare istoric ca matale sa lasi de o parte scrisul cu tz, sh . . . . ca, daca nu ai bagat de seama, tocmai ai iesit de pe mIRC.
Dar sa revenim la adanca ta cunoastere . . . . Pai logica ta e clasica pentru un analfabet imprudent: DE CE AM ARATAT SCADERILE, SI SLAVA SOARTEI CA AVUSE OMUL, SI NU I-AM SCOS IN EVIDENTA FAPTELE BUNE? , pari tu sa zici . . . . . Pai ti-a cam scapat sensul, ilustre profesore de logica, . . . eu nu contest umanitatea individului cu tot ce inseamna ea in termeni de limitare si mizerie inerenta fiintei umane, ci caracterul de sfant, sfintenia sa, si la urma urmei nici asta . . . CI DOAR LOGICA SI MORALA STRAMBA A CELOR CARE L-AU CONSACRAT, adica biserica, dom’ istoric. Mi se pare dubios ca nu pricepi lucruri atat simple . . . . in rest, stai pe coada ‘profesore’, ca nu vreau sa-l scot satana, stiind f. bine ca a fost un om, si ca orice om a avut si bune si rele, desi el e din categoria care a avut mai multe rele decat bune, aducandu-ti aminte ca printre milane si decrete eliberatoare a hacuit vreo juma’ de familion . . . .
Dar sa revenim pic, aici e baiul care iti arata ignoranta si lipsa de logic: a crede ca un inidivid facand tot binele posibil din lume, poate indrepta o fapta rea, si mai mai ales acea fapta ca re se numeste crima; tinand cont de acest defect moral si esec intelectual oribil de care ai dat dovada expunandu-ti ineptiile, pot sa psun ca esti crestin, ca esti unul frustrat de mesajele afisate de mine, si ca acest defect moral de care voebeam ti se datoreaza exact ciumei mentale care iti stapaneste cerebelul de istoric, si anume dogma vietii vesnice.
Am sa ma explic un pic: pentru un crestin acesta ineptie exista. Pentru un crestin a ucide nu inseamna cel mai oribil lucru posibil, pentru ca dogma bisericeasca ii spune ca exista viata dupa moarte, ca dumnezeul lui a pedepsit asa de multe ori, ca a ucide un individ e doar o aducere in fata justitiei divine un pic mai devreme, pe logica imbecila ca ‘l-am ucis, daca e un om rau se duce in iad, adica acolo unde ii e locul cu un ceas mai devreme, deci am facut o fapta buna, daca este un virtuos, ei bine, tot nu facui o boroboata, ca doar il trimisei sa se bucure de fericirea cereasca langa tatal ceresc.
Dar nu e asa, dascale, crima nu poate fi stearsa de nimic in lume, ca ai casapit o viata sau ai ucis odata si dupa aia ai fost binefacatorul omenirii, asta nu schimba nimic in ochii unui individ cu judecata; un individ cu judecata nu poate accepta dogma iertarii usuratice a pacatelor, nu poate avea aceasta naivitate de care tu dai cu atata inconstienta dovada. O viata odata luata, nu mai poate fi intoarsa de nimeni inapoi, in viata reala nu suntem prin cimilliturile lui mielu, unde se accepta tembel ticalosia de o viata a unui individ in masura in care acesta se pocaieste in ultimele 5 minute de viata.
Deci ai inveput cam cu stangul amigos, aratandu-ti logica hidoasa de superstitios .

In plus cand vorbeshti despre moralitatea unui om de acum 1700 de ani, ar trebui sa shtii ceva despre contextul cultural, social al acelor vremi? Ce habar ai tu despre viatza cetatzeanului roman shi a imparatului roman din jurul anului 300?

Am si eu, dom’ profesor, acolo cat matale si un pic in plus. Nimeni nu contesta moralitatea inerent mai scazuta a vremii in care nefericitul acesta a trait, imi pare rau ca esti atat de greu de cap sa fi intels asta, se contesta doar pretentia de sfintenie, deci pretentia de legatura cu divinitatea, pretentia de a-si merita venerare azi din partea noastra ca mare virtuos.

Citatele sunt de tot rasul, ptr ca a) sunt luate de pe un site care e de tipul ghiveci care n-are nici cap, nici coada - daca shtii ce cautzi shi te duci acolo sa gaseshti e mai bine, dar daca il foloseshti drept rampa de lansare pentru studiul tau intr-un domeniu, mai bine vinzi portocale (e infidels.org, marxism.org sau altul?), oricum nu intzeleg de ce n-ai dat link

[Alina Grigore]

Pai nu e de pe un singur site - trebuie sa te dezamagesc - cat despre atributele de ghiveci ale presupusului site, ce sa zic, daca asta la tine este argumentatie de individ ‘citit’, e bine . . . . eu in prostia mea ma asteptam la comentarii si nu la argumetnum ad hominem, injurii ieftine aduse de catre un nimeni si un inutil lui Edison. Nu fac un capat de tara din atacul la adresa lui Edison, pot insa sa faca comentarii asupra realitatii care zice ca dintre 1000 de oameni daca ii intrebi ce a fost mai semnificativ si util pentru vietile lor, inventiile lui Edison sau rahaturile lui Strindber, iti garatez ca o sa ai iar parte de frustrari similare celor pe care le-ai trait la citirea mesajelor mele . . . .

b) Holbach, Roddenberry, Asimov, shi incultul de Edison ca sa-l citez pe Strindberg sunt cateva "boabe" pescuite din shuvoiul de citate varsat aici. Dar uitandu-ma shi la alte nume, e pacat ca vorbeshti de unii dintre ei shi sunt convins ca nu i-ai citit, ci doar i-ai citat. Eh o litera diferentza doar

Dupa cum vezi, fraza ta scartie rau de tot, b-ul e in aer, ma lasa fara sansa de a replica . . . .
Totusi, te-as ruga sa mai lasi aerele de invatat si citit, sa te mai dai jos on leaca de pe prepeleacul asta imaginar pe care te visezi suit, si mai inainte de a-ti da aere dovedeste-ti cunoasterea, capacitatea de intelegere, logica. Daca ai reprosuri de facut, te rog fa-le, dar nu eliptic ca in fraza de mai sus, ci cu curaj, barbateste; doar daca nu ti-e rusine cumva sa faci cuiva care a scris cateva zeci de pagini un minus un nume sau cuvant pocit . . . . Ca iti zic, nu esti cititul lui peste, esti o biata faptura umana care nu poate cuprinde disproportionat mai mult decat o fac semenii si egalii tai, si vreau sa-ti zic ca n-am complexe in fata multora, si din experiente anterioare prevad cu o sa iesi cu dintii rupti si cu ifosele sfaramante din discutia asta.
Boabele le pescuiesti, te nemultumesc, te frustreaza pesemne, dar se vede ca mai mult decat etichetari si atacuri neprincipiale, nu prea ai ce sa arati, maestre.

http://www.crestinism-ortodox.ro/html/index.html
Sfanta Scriptura ne arata ca "Minunat este Dumnezeu intru sfintii Lui" (Psalm 67, 36). Aceasta inseamna in primul rand ca Dumnezeu - Unicul izvor al sfinteniei - impartaseste sfintenia Sa oamenilor pe masura ce oamenii il cauta pe Dumnezeu.


3. Cam ce shtii despre sanctificare? Ce tzi-a spus Freud? Sau Gene Roddenberry? LOL.

Cata suficienta de tembel!!!! Infatuare infofizata de toapa ieftina, dom’ profesor . . . . . Iata ca nu o sa-ti necajesc creierul obosit de incarcatura intregii cunosteri umane, si am sa te plimb un pic pe ulite ortodocse.

Deocamdata revolta este datorata unor parerei proprii cum ca un sfant ar trebuie sa fie. Tot nu mi-ai dat dovada ca ai capacitatea de sinteza (esentziala in a intzelege ceva, sau de a vorbi la nivel general).

Ei bine, dom’ profesor, eu ma gandeam ca totusi nu puteam fini atat de bine o facultate, basca un masterat, lipsita fiind de calitatea asta cruciala . . . . . si daca materialele mele postate in legatura cu crestinismul nici ele prapaditele nu-ti satisfac exigentele, te rog sa faci comentarii in adancime, lasand-o mai moale cu retorica asta goala. Ce sa fac si eu decat sa sper . . . . ca o sa-mi arati tu capacitatile matale de sinteza in mesajul urmator, dar vezi nu ‘sintetiza‘ prea tare, ca patesti ca-n mesajul de fata unde nu pricepi nimic, o dai in bara cu psihologia, si mai rau, iti exhibi morala de genunchiul broastei si ifosele de puica cu liceu terminat la seral. . . . Dar oricum ma bucura totusi ca scrii, caci nu mai asa iti dezvalui ‘eruditia’ desavarsita, un bun exemplu fiind si creatia de mai sus: ‘capacitatea de sinteza (esentziala in a intzelege ceva, sau de a vorbi la nivel general.’ Magistral! Tare ma tem ca nu era nevoie de explicatii ‘competente’ despre sinteza, ci mai degraba indicatii ale lipsei ei in mesajul meu . . . . .

Daca potzi rezuma in cate randuri parerea ta despre sfintzi argumentata cu altceva decat un colaj de citate care oricum este neintzeles, sunt dispus sa discutam, altfel e doar risipa de cuvinte shi spatziu pe hard-disk.

Nu prea inteleg, CINE NU E INTELES - colajul? - SI MAI ALES DE CATRE CINE? Daca cumva afirmi ca nu am inteles vreun citat din mesajul meu, iesi maestre la inaintare cu curaj, ce atata fastaceala, zi-o tare si sa vedem cine si ce nu a inteles, si mai ales cine explica cui. Hai sa le intelegem, dom’ invatator, doar nu vrei sa tii cunoasterea asta vasata pentru matale si sa mori un neinteles . . . .
Sa revenim la sfinti; sa comentam imporeuna ce ne zice BOR-ul despre sfinti ( http://www.crestinism-ortodox.ro/html/index.html );dar sa recapitulam un pic, deci reprosul mesajului meu era caracaterul imbecil al bisericii si a clerului de a face si a pretinde ‘sfinti’ niste indivizi mai imorali decat majoritatea dintre noi, cum mai imoral este sa-ti ucizi fiul, sotia, cumnatul si nepotul abia nascut (in plus ucigandu-i pe unii dintre ei, dom’ istoric, sa nu uitam, de maniera tare sadica si care frizeaza bine patologicul - fierti in apa clocotita), decat de exemplu sa-ti inseli partenerul sau sa minti, pacate pe care omul simplu de ieri si azi le-a facut si le face si pentru care biserica, ipocrita de ea, il infiereaza, uitand sa-si vada pedofilii, violatorii si escrocii venali din randurile ei.
Deci sa vedem ‘sintetic’, dar si analitic daca vrei, ce zice biserica noastra despre sfinti:

De aceea, Sfantul Apostol Pavel indeamna zicand: "Cautati pacea cu toti si sfintenia, fara de care nimeni nu va vedea pe Domnul" (Evrei 12,14). Biserica lui Hristos Cel rastignit si inviat, intemeiata de El prin pogorarea Sfantului Duh in ziua Cincizecimii, este deodata experienta cautarii sfinteniei si a primirii sfinteniei de catre oameni. Cu alte cuvinte, comuniunea sfintilor din toate veacurile si din toate locurile este comuniunea Imparatiei lui Dumnezeu (Romani 14,17). SFINTII SUNT PRIETENII CEI MAI INTIMI AI LUI DUMNEZEU si CEI MAI BUNI DINTRE OAMENI.

Uuuuuups! Chiar asa sa fie dom’ istoric, asa te-a invatat ea istoria, ca leaderii adesea criminali si imorali ai maselor sunt cei mai buni dintre oameni, ei cei care omoara, inseala, tortureaza, abuzeaza, lipseste de drepturi si bunuri, ei sunt cei mai buni dintre oameni, deci. Nici vorba cumva sa fie umilul anonim care munceste, iubeste, canta, se zbate, trudeste pentru mai binele copiilor sai, se agata de viata si de orice sansa sa se implineasca pe el si pe ai lui. Astia nu conteaza, maestre, nu? Asa te-a invatat pe matale istoria . . . . . .sau cumva asta te duce capul, sau mai rau, te-a indoctrinat aceasta banda de escroci ce se numeste biserica?
Si eu care credeam ca sfantul trebuie sa fie cel putin la fel de virtuos - judecand chiar dupa canoanele strambe al dogmei crestine - ca omul simplu, daca nu cu mujlt mai virtuos.

Dar sa mai vedem:
‘SFANTUL ESTE PURTATORUL DRAGOSTEI LUI HRISTOS PENTRU LUME SI SALASUL LOCUIRII SFANTULUI DUH, Care cu suspine negraite doreste ca orice om sa creasca duhovniceste spre asemanarea cu Dumnezeu (Romani 8,27-30).’

BISERICA CINSTESTE PE SFINTI INTRUCAT SIMTE PREZENTA LUI HRISTOS SI LUCRAREA SFANTULUI DUH IN EI. Cinstirea sfintilor nu este, asadar, o stirbire a cinstirii lui Dumnezeu ci, dimpotriva, este o preamarire a iubirii Sale pentru oameni si ai lucrarii Lui de inaltare a omului spre frumusetea si viata vesnica a lui Dumnezeu.

Deci biserica a simtit ‘prezenta lui Dumnezeu in Constantin-criminalul si pradalnicul, in Irineu-ignorantul si bigotul, in Tertulian-imbecilul si instabilul (noroc ca asta a cotit-o la timp, ca il faceau si pe el sfant . . .), etc.
Misto, excelenta voastra, incep sa prind ideea de cand ma dojenisi cu sinteza . . . .

BISERICA CONSTATA SI PROCLAMA SFINTENIA ACOLO UNDE DUMNEZEU A BINEVOIT S-O ARATE. Sfintii sunt cunoscuti si necunoscuti oamenilor, iar numarul total al sfintilor din fiecare neam si din fiecare vreme il stie numai Dumnezeu.

I-auzi, deci il bagam si pe domnul-zeu in cardasia asta tampa si imorala . . . .

In masura timpului disponibil, adancim subiectul, maestro

[stefan]

Draga Alina,

daca nu ma uitam la "detalii utilizator", dupa tonul cu care discuti cu persoane care nu-ti dau dreptate nu ti-as fi dat mai mult de 15 ani.

Primul tau post, cel putin (frati, s-o crezi tu ca are cineva rabdare sa citeasca peste 10 pagini de tampenii de pe ecran),pare a fi luat cu copy-paste din brosurici dubioase sau carti gen "History for dummies" sau "History - tabloid-style", cu detalii picante legate de nevestele lui Constantin cel Mare and stuff.

Ce nu inteleg: tu intelegi ca asta e un forum, unde se discuta lucruri, nu vii tu si trantesti douazeci de pagini de parca ar fi pagina ta de web personala. Din cate observ, nu prea te-ai gandit la latura asta a problemei.

[aphextwinz]

azi mai putin de 10 la suta dintre psihologii lumii vazand vreo valoare in teoriile sale
Ai probleme cu epistemologia in genere, sau itzi prezintzi doar o mica frustrare a ta in psihologie? Teoriile sale au valoare (mi-ar dura prea mult sa itzi fac un mic istoric), shi ai vrut sa te referi la sistemul lui ca intreg. Itzi aduc ca argument o analogie: azi, sistemul filosofic al lui Platon nu are nici 5% adeptzi. Nici Kant nu sta mai bine. Deduci vreo lipsa de valoare de aici? :rolleyes: Faptul ca o teorie/sistem are hibe, nu inseamna ca n-are valoare. Tot nu ai justificat de ce parerile lui Freud au vreo greutate in probleme de religie.
Pascal Boyer nu e Freud, shi nu vad ce cauta el in argumentatzia ta. Te cam impiedica eclectismul stocat in Favorites? Daca te indeamna diavolu' ala din cerebel sa mai vorbeshti despre PB, o sa ai de-a face cu mine

nu criticasi continutul citatului
Repet, nu libertatea de-a cita a fost criticata ci relevantza citatului in sine, adica validitatea contzinutului. Doua sinapse consecutive reprezinta o performantza pentru tine?

Si mie mi se pare ca ori nu esti capabil sa intelegi Crezi ca daca repetzi ce zic io, spui ceva?

Deci, [...] "Deci" la inceput fraza :rolleyes: Limba romana o intzelegi la fel de bine ca religia?

Hai totusi coboara-te un pic Shi imi aratzi shi complexul tau de inferioritate :j

o enciclopedie . . . . catolica . . . Au falsificat catolicii istoria ;S Catolici sunt piticii din capul tau.

existand si pe pagina lor web Pagina web a cui? Da-mi shi mie link-ul, io o sa-tz dau o lista bibliografica la schimb

la 3 noapte daca te scol, poti sa-mi spui chestia asta curgator Te invit la o cafea, la o discutzie amicala. Fara fitzuici bineintzeles

vezi dom ‘sh-tz’, eu pot sa fiu ironica fara sa imi arat dintii din 2 in doua propozitii, ca pe mIRC [...] daca nu ai bagat de seama, tocmai ai iesit de pe mIRC. Don'shoara 'deci', imi prefer aproximarile mele fonetice shi "engelzismele" unor deficientze in exprimare ca cea semnalata de mine nitzel mai sus. Imi asum antipruteanismul.
Infantila tentativa ta de a ma asocia cu vreunul din masculii care itzi fac tzie curte pe mIRC (altfel cum sa fi shtiut sa faci comparatzia ?)

eu nu contest umanitatea individului cu tot ce inseamna ea in termeni de limitare si mizerie inerenta fiintei umane, ci caracterul de sfant, sfintenia sa Curios, eu nu tzi-am prezentat umanitatea individului, ci faptele istorice. Shi curiozitatea cea mai mare este ca in cele n-shpe pagini vomitate de tine, nu se regaseshte o definitzie a cuvantului "sfant" sau a "sfintzeniei", fie ea shi triviala, laica definitzie a DEX-ului.

desi el e din categoria care a avut mai multe rele decat bune, aducandu-ti aminte ca printre milane si decrete eliberatoare a hacuit vreo juma’ de familion Ohoho, din postul tau lipsit de cifre shi date istorice, lipsit de referintze bibliografice (a propos, daca chiar vrei sa te joci de-a studenta silitoare - deshi la 35 de ani catzi ai tzi-ai cam depashit creditul - da-mi bibliografia postului tau cu apud-uri pana la cronicarii sec III shi IV) vrei tu sa tragi astfel de concluzii? Macar shtii cand a fost botezat ? (alta intrebare: cate rude shi-a omorat dupa ce a fost botezat?)

pot sa psun ca esti crestin Homo sum, humani nihil a me alienum puto

esti unul frustrat de mesajele afisate de mine Cata inocentza ...

ciumei mentale care iti stapaneste cerebelul de istoric, si anume dogma vietii vesnice Final grandios intr-o baltoaca de neputintza

O viata odata luata, nu mai poate fi intoarsa de nimeni inapoi Din ciclul: Am viatza mea shi ma mandresc cu ea

cimilliturile lui mielu e Mielu Zlate sau e vreun personaj caragialesc?

amigos un exemplu de limba romana in discursul uneia care este atat de indignata de "engelzismele" care ne polueaza cultura authtona.

aratandu-ti logica hidoasa de superstitios Pana sa incepi tu sa elucubrezi pe teme auto-propuse, nici n-am pomenit despre moralitatea uciderii. Autista-i lumea ta.

acolo cat matale si un pic in plus Pana acum la istorie eshti corijenta. Fara demonstratzie nu-tzi accept nimic. O fresca, te rog :o

de catre un nimeni si un inutil August Strindberg e un nimeni shi un inutil? :rolleyes: Shi nici macar nu shtii sa-i scrii numele: Strindber Baga un google shi invatza despre el. Nu e popa, nici teolog, e doar un amarat de scriitorash, eseist, dramaturg suedez, cu valentze catre psihologie, misticism shi naturalism. Un nimeni, cu alte cuvinte.

Dupa cum vezi, fraza ta scartie rau de tot, b-ul e in aer, ma lasa fara sansa de a replica . . . . Eshti fara replica pentru ca citezi fara sa citeshti. O gafa fatala, asha putea spune. Hai sa vedem ce-i cu gigeii aia (aleator selectzionatzi de mine, in mesajul urmator itzi mai iau cate patru, shi incet-incet o sa-tzi faci shi tu cultura pe forumul asta :p )
Holbach Paul Heinrich Dietrich, baron de Holbach frantzuzit ca Henry Thierry, un ateu radical shi materialist care ridiculizeaza in al sau "sistem al naturii" doua milenii de cultura shi religie incepand cu Platon shi terminand cu Descartes shi cu Newton. Este shi el la randul lui luat in raspar (celebra este ironia lui Rousseau). Pe langa isteriile lui generale, ca lucru bun, critica monarhia, feudalismul, shi propune un sistem etic (nereushit, dar e considerat drept una din bazele materialismului shi socialismului sec. XIX). Cartea sa e aparuta la Editura Shtiintzifica shi se gaseshte in anticariatele din pasajul de la Universitate
Roddenberry Gene, asta e haios: producatorul serialului Star-Trek, specialist in religie klingoniana. Ii vezi creatzia zilnic pe diverse posturi romaneshti de TV
Asimov Isaac, un scriitorash SF, celebru prin povestioarele sale despre robotzi, fundatzii shi calatorii prin matze. Religia robotzilor shi religia psihoistorica sunt de specialitatea sa. La editura Nemira a aparut orice Asimov, faci comanda shi gata!
incultul de Edison Thomas Alva, un inventator american al sec XIX, in cel mai bun caz poate fi considerat un bun inginer (de profil mecanic, electric), epitetul "incult" atashat lui Edison formeaza o tautologie, shi nu-mi explic reactzia violenta care tradeaza incultura ta, decat prin faptul ca eshti shi tu o inginera (ratata, cel mai probabil). Tot la editura shtintzifica, inainte de 89, ii gaseshti biografia in diverse cartzulii care fac istoricul inventatorilor (mi se pare ca este shi una dedicata lui, nu-i mai tzin minte numele shi autorul). Sunt relevante pentru a-tzi forma propria parere cu privire la cultura lui Edison, in caz de nu te increzi in "nimeni"-ul Strindberg.

vreau sa-ti zic ca n-am complexe in fata multora, si din experiente anterioare prevad cu o sa iesi cu dintii rupti si cu ifosele sfaramante din discutia asta Imi pare bine ca shi amenintzi. Publicul deja aplauda shi itzi zic bine ca stai bine la bursa pariurilor. N-ai complexe? Psiholoago, tocmai tzi le-ai afishat

Shi ajungem la ultimul punct shi de fapt singurul al discutziei noastre, sfintzenia shi ce inseamna a fi sfant. Dupa cum am remarcat shi mai sus, n-ai catadicsit sa precizezi ce inseamna sfintzenia. Nici-o problema, o s-o fac io.
In cartea "Credintza ortodoxa" scoasa la Editura Trinitas, Iashi 1996 de Patriarhia Romana, Mitropolia Moldovei shi a Bucovinei, la paginile 126-127, paragraful 255 "In ce consta sfintzenia?" gasim o definitzie nelaica:
"Ea consta intr-o astfel de intarire a omului in bine, prin virtutzi, incat
sa nu mai savarsheasca nici o fapta rea shi nici macar in gand sa nu mai fie
tulburat, cu ushurintza, de ispita de a face vreun rau." shi inca un comentariu in acelashi paragraf, care zic eu ca este important "Dar sfintzenia nu este o stare incheiata, ci se desavarsheshte in vecii vecilor."
Ashadar mica mea teoloaga, sanctificarea este un proces, o devenire. Nu exista om nascut sfant. De aceea, n-ai intzeles micile mele aluzii la Maria Magdalena shi Pavel/Saul. Sa itzi explic pe limba ta: potzi sa fii un pacatos, un curvar, un hotz, un ucigash, este de ajuns ca intr-o zi ai revelatzia shi sa te ridici la acea desavarshire interioara, la acea apropiere de Dumnezeu shi devii sfant. Nu tzi se cere nici cazier, nici dosar, nici scrisoare de intentzie. Potzi sa alergi shi la dictzionare, de vrei, niciunde, n-ai sa gaseshti sfintzenia constransa de numarul de pacate, de gravitatea lor, niciunde sfintzenia nu o sa se aplice retroactiv. Aceasta este shi esentza creshtinismului, iertarea. Esentza pe care nu o intzelegi.
Ca istoric shi teolog, potzi sa demonstrezi tu ca din momentul din care Constantin cel Mare a fost considerat shi sfant (sanctificarea sa s-a facut post-mortem ca la multzi altzi sfintzi), aceasta a pacatuit (nu a fost suficient de virtuos)? Nu. Iar daca te intrebi cumva la meritele sale, eventual criteriile dupa care a fost sanctificat este de ajuns sa consideri cateva date istorice, plus referintze biografice (deshi ushor denaturate, dar deh, vei fi in stare sa vezi adevarul dincolo de aparentze) cum ar fi Vita Constantini a lui Eusebiu. Pentru un rezumat vezi shi Mircea Eliade, Istoria Credintzelor shi Ideilor Religioase, Editura Shtintzifica shi Enciclopedica, Bucureshti 1986, volumul 2, paginile 397-398.
Citatele tale din Evrei shi Romani nu impiedica ca un pacatos sa devina sfant. Daca chiar vrei sa demonstrezi cineva, adu-mi un citat din Scripturi care sa spuna ca acel care a pacatuit, nu poate sa se sfintzeasca in nici-un fel shi atunci am sa itzi dau crezare shi o sa-tzi gadil orgoliul recunoscand ca ai dreptate.
Ashadar neputincioasa shi virtuoasa mea studenta (cum zice cineva pe aici, neputintza nashte virtute), nu shtii despre ce vorbeshti, shi te indemn sa itzi convingi vecinele puritane shi cu varice sa va intrecetzi in virtutzi.

[aphextwinz]

In final, reconsiderandu-tzi tonul de mahala, retractez invitatzia la cafea shi te reinvit calduros, in centrul Bucureshtilor, la autoservirea de la Sf. Gheorghe, sa savuram o sarmalutza

[Alina Grigore]

Esti plictisitor, cand nu penibil. Pot sa ma declar totusi multumita de alura infranta a replicii tale; departe de a aduce informatie si cunoastere, sau o abordare decenta si argumentata, tu continui cu emfaza goala cu care mai obisnuit deja, aratand clar ca esti in pana idei si informatie. Iata ca deodata te faci ca uiti cine il definea pe Freud-psihologul ‘obiectiv’ in psihologie, acum dand-o pe ‘valoarea’ redescoperita a teoriei sale, redescoperire facuta evident, doar de . . . . istoricul-psiholog cu tafne superstitioase de mare erudit de pe forumul nostru, cautand disperat sa isi ascunda ignoranta dupa ce a dat-o in bara . . . . In afara de aere, insa . . . . nimic nou.
Nu pot sa fac decat sa ma bucur ca ajut la completarea culturii elementare a unui mare erudit ca tine, punandu-te la curent cu elanul a ceea ce se numeste psihologia ‘biologica’, acea ramura care trateaza maladia psihica pornind de la descoperirea substratului fiziologic si biochiimic al unei afectiunii mentale, corectand-o pe aceasta chimic.


Teoriile sale au valoare (mi-ar dura prea mult sa itzi fac un mic istoric), shi ai vrut sa te referi la sistemul lui ca intreg.

Oau! Au valoare? Ia elaboreaza , doctore, un pic, unde au ele valoare, prin fan-cluburile freud de pe net, prin cabinetele de psihanaliza nerambursate de nici o asigurare privata in SUA . . . . . pline de cuconeturi la menopauza dar pline de bani, pe unde? Mai informaeaza-te, si nu merge cu prostia pana in panzele albe, ca e suficient cat te-ai facut de ris. Acum o intorci ca la Ploiesti, facandu-te ca uiti ce-ai zis, si anume ca Freud e obiectiv ca psiholog - acolo unde azi se stie cat de putin obiectiv a fost - incercand sa bagi la inaintare ‘texte ieftine’ despre o eventuala valoare istorica . . . . . utilizand exprimari de genul ‘mi-ar dura prea mult’. . . . la tine orice explicatie cred ca dureaza prea mult, ca pana acum te-ai multumit doar sa critici, denigrezi si sa patinezi pe inutilul teren al retoricii.

Itzi aduc ca argument o analogie: azi, sistemul filosofic al lui Platon nu are nici 5% adeptzi. Nici Kant nu sta mai bine. Deduci vreo lipsa de valoare de aici? Faptul ca o teorie/sistem are hibe, nu inseamna ca n-are valoare.

Evident ca au valoare . . . . istorica sigur, ca veriga in contiuumul evolutiei intelegerii si teoriilor dintr-un domeniu sau altul probabil, dar nu de asta vorbeai tu cand ziceai ca Freud e obiectiv ca psiholog; tu pur simplu erai un profan neinformat (din pacate plin de fumuri), nestiind nimic despre cata relevanta are ‘psihologia’ lui de inceput de secol XX azi, asa cum era ea plina de explicatii fortate centrate pe sexualitate, subconstient si alte ‘teme majore’, analizate si ‘sondate’ de mintea unui medic cu o biata toleaneala pe canapeaua jerpelita a lui Freud.

Tot nu ai justificat de ce parerile lui Freud au vreo greutate in probleme de religie.

Am sa incerc. Spunea el ca taria si rezilienta superstitiilor = religiilor, sta in dorinta disperata a omului de a fi vesnic, religiile servind acceptabil o ‘clientela’ de un anumit nivel intelectual pe aceasta problema, azi ca si ieri, ca religiile sunt nevrozele obsesive ale umanitatii. Chestii confirmate odata cu avantul stiintelor ce studiaza aparitia, competitia si impunerea ideilor intr-o populatie, odata cu studiul substratului material (chimic si electric) al starilor legate de trairea religioasa. Se vorbeste azi de ‘resedinta’ dumnezeilor in creierul omului. Ti-am mai povestit deja de neuro-teologie (un termen tare nefericit, recunosc!!). Ti-as recomanda sa citesti despre teoria antropologului Pascal Boyer, care vorbeste de parazitarea creierului de catre credinte, explica mecanismul care le face pe acestea sa se ‘autoperfectioneze’ in termeni de ‘contagiozitate’ pentru a se impune si dainui intr-o populatie. Interesante si studiile lui Dan Sperber care si el vorbeste despre o ‘epidemiologie a reprezentarilor mentale, explicand ‘traficul’ de idei, Justin Barret cu explicatiile antropomorfismului divinitatii regasit la o mare parte a religiilor, ale lui Joseph Giovannoli care explica cum biochimia creierului uman organizeaza ignoranta in sisteme de credinte naive . . . .


Pascal Boyer nu e Freud, shi nu vad ce cauta el in argumentatzia ta. Te cam impiedica eclectismul stocat in Favorites? Daca te indeamna diavolu' ala din cerebel sa mai vorbeshti despre PB, o sa ai de-a face cu mine

Mda, esti foarte spiritual, insa nu de asta ai nevoie pentru a putea dovedi ca morala crestina merita mai mult decat compatimire . . . Nu poate decat sa-mi para rau ca nu vezi legatura intre ce afirma Freud acum 70 de ani si ce spun cercetatorii fenomomenului religios azi . . . . . oricum observatia ca PB nu e F., e geniala, n-am ce sa zic . . . . si nu o sa m asupar deloc daca o sa folosesti afirmatia asta ca sa te mai perii un pic: asta nu o sa schimbe goliciunea mesajelor tale in termeni de argumentatie.

nu criticasi continutul citatului
Repet, nu libertatea de-a cita a fost criticata ci relevantza citatului in sine, adica validitatea contzinutului. Doua sinapse consecutive reprezinta o performantza pentru tine?

Din nou imi pare rau, evident ca fiind un superstitios, tu, nu poti decat sa fi deranjat de afirmatiile directe si sincere ale lui Freud referitoare la religie, mai ales cand acestea sunt in deschiderea unui text care arata putinatatea mentala si morala a crestinilor si a ierarhiei lor. Nu este insa o problema asta, crede-ma, mesajul nu iti este dedicat tie sau oricarui alt superstitios, ci celor care inca nu sunt deja ‘clienti fermi’ ai vanzatorilor de acadele ceresti.

Deci, [...] "Deci" la inceput fraza Limba romana o intzelegi la fel de bine ca religia?
Deci, din nou punct_ochit-punct_lovit, te invit sa mai citesti in limba romana, sa vezi numai cat de raspandit e ‘deci’ pe la inceput de propozitii, chiar in textele cele mai pretentioase.

Hai totusi coboara-te un pic Shi imi aratzi shi complexul tau de inferioritate
Pai de ce as avea dragul meu, ca doar nu o sa sufar prea tare cat timp tu ma ‘bati’ doar la tiganisme mirciste . . . . fiind vid insa in mateire de argumente si contributii pe tema religiei . . . .


existand si pe pagina lor web Pagina web a cui? Da-mi shi mie link-ul, io o sa-tz dau o lista bibliografica la schimb

Daca ai fi avut ‘bibliografia’ aia, si mai ales daca ai fi citit-o, nu ai fi atat de gol in argumente si plin in retorica.

la 3 noapte daca te scol, poti sa-mi spui chestia asta curgator Te invit la o cafea, la o discutzie amicala. Fara fitzuici bineintzeles

Pai nu cred ca avem prea multe in comun . . . .

vezi dom ‘sh-tz’, eu pot sa fiu ironica fara sa imi arat dintii din 2 in doua propozitii, ca pe mIRC [...] daca nu ai bagat de seama, tocmai ai iesit de pe mIRC. Don'shoara 'deci', imi prefer aproximarile mele fonetice shi "engelzismele" unor deficientze in exprimare ca cea semnalata de mine nitzel mai sus. Imi asum antipruteanismul.

Asumati-l si fi mandru de el, ca fudulia nu poate lipsi din ‘schema, nu? Ar fi cazul sa o lasi mai moale cu ‘deficientele’ mele, chiar daca ‘ti-ar dura’ ceva timp pentru asta. (Oricum, chiar daca ma pretez la balacirea in mizeria parcticata cu atat apetit de tine, nu pot sa zic ca o fac cu placere deosebita, sau ca o voi face mult timp de aici incolo . . . .)

eu nu contest umanitatea individului cu tot ce inseamna ea in termeni de limitare si mizerie inerenta fiintei umane, ci caracterul de sfant, sfintenia sa Curios, eu nu tzi-am prezentat umanitatea individului, ci faptele istorice.

Esti derizoriu: da, ai prezentat fapte istorice care scot in evidenta laturile benigne ale individului, si ti-am explicat de ce logica si morala ta sunt penibile pentru orice om cu un nivel intelectual decent. Dar tu preferi sa faci gargara tiganeasca, si sa treci asta sub tacere.

Shi curiozitatea cea mai mare este ca in cele n-shpe pagini vomitate de tine, nu se regaseshte o definitzie a cuvantului "sfant" sau a "sfintzeniei", fie ea shi triviala, laica definitzie a DEX-ului.

Pai am crezut ca acele comentarii luate de pe pagina BOR-ului, sunt suficiente pentru ca o fiinta rationala sa vada penibilul ce apare intre sfinitii vazuti de BOR si cum arata ei dpdv istoric realmente . . . . dar evident, tu esti prea crestin ca sa intelegi asta.

desi el e din categoria care a avut mai multe rele decat bune, aducandu-ti aminte ca printre milane si decrete eliberatoare a hacuit vreo juma’ de familion Ohoho, din postul tau lipsit de cifre shi date istorice, lipsit de referintze bibliografice (a propos, daca chiar vrei sa te joci de-a studenta silitoare - deshi la 35 de ani catzi ai tzi-ai cam depashit creditul - da-mi bibliografia postului tau cu apud-uri pana la cronicarii sec III shi IV) vrei tu sa tragi astfel de concluzii? Macar shtii cand a fost botezat ? (alta intrebare: cate rude shi-a omorat dupa ce a fost botezat?)

[Alina Grigore]

Esti extrem de ridicul; se vede ca nu ai citit serios mesajele mele. Datele sunt luate din mai multe carti, insa cartea lui edward gibbon numita declinul si caderea imp. roman a fost cea mai des utilizata. Sunt zeci de site-uri pe net cu cifre, date si referinte bibliografice pe tema lui constantin, crestine, neutre sau atee, toate confirmand informatia din textul meu, iar cea mai buna dovada pentru asta fiind impotenta ta de a dovedi vreo inexactitate, tot ce ai fost in stare in afara sa faci clabuci, fiind sa te legi inept de citatul de la inceput. Esti o fiinta tare inutila, chiar si pentru ‘cauza’ pe care ti se pare ca o servesti, stii?


pot sa psun ca esti crestin Homo sum, humani nihil a me alienum puto
Ha! Chiar asa, doar atat, nu-ti este strain aspectul crestinismului, sau de fapt esti un biet captiv al acestei supserstitii, si deci bagat pana la gat in el??? Eu asa cred . . . . dar in fapt, cum probeaza lipsa ta de argumente contra celor aratate de mine referitor la Istoria Crestinismului, la caracterul imoral si primitiv (ca doar din acest context ai scos citatul de mai sus din raspunsul meu, la care tu dai doar acest ‘subtire’ si tembel raspuns . . .) al religiei si dogmei crestine, tu esti strain bine de ‘amanuntele’ acesteia.

esti unul frustrat de mesajele afisate de mine Cata inocentza ...
ciumei mentale care iti stapaneste cerebelul de istoric, si anume dogma vietii vesnice Final grandios intr-o baltoaca de neputintza
O viata odata luata, nu mai poate fi intoarsa de nimeni inapoi Din ciclul: Am viatza mea shi ma mandresc cu ea

Doar atat la critica mea referitoare la defectele morale ale dogmei crestine ??????? . . . . graitor, dom’ erudit, graitor despre impotenta ta intelectuala!!!

aratandu-ti logica hidoasa de superstitios Pana sa incepi tu sa elucubrezi pe teme auto-propuse, nici n-am pomenit despre moralitatea uciderii. Autista-i lumea ta.

Dar cum ti-am jenat un pic sensibilitatile de superstitios, te-ai si grabit sa imi arati si grobianismele de bigot, ca doar una fara alta nu se poate . . . .


de catre un nimeni si un inutil August Strindberg e un nimeni shi un inutil? Shi nici macar nu shtii sa-i scrii numele: Strindber Baga un google shi invatza despre el. Nu e popa, nici teolog, e doar un amarat de scriitorash, eseist, dramaturg suedez, cu valentze catre psihologie, misticism shi naturalism. Un nimeni, cu alte cuvinte.

Amice, in aceeasi propozitie, in acelasi mesaj, ai sa gasesti mai multe litere ‘mancate’, slaba mai trebuie sa fie pozitia ta daca te legi de chestia asta . . . .

Dupa cum vezi, fraza ta scartie rau de tot, b-ul e in aer, ma lasa fara sansa de a replica . . . . Eshti fara replica pentru ca citezi fara sa citeshti. O gafa fatala, asha putea spune. Hai sa vedem ce-i cu gigeii aia (aleator selectzionatzi de mine, in mesajul urmator itzi mai iau cate patru, shi incet-incet o sa-tzi faci shi tu cultura pe forumul asta)
Holbach Paul Heinrich Dietrich, baron de Holbach frantzuzit ca Henry Thierry, un ateu radical shi materialist care ridiculizeaza in al sau "sistem al naturii" doua milenii de cultura shi religie incepand cu Platon shi terminand cu Descartes shi cu Newton. Este shi el la randul lui luat in raspar (celebra este ironia lui Rousseau). Pe langa isteriile lui generale, ca lucru bun, critica monarhia, feudalismul, shi propune un sistem etic (nereushit, dar e considerat drept una din bazele materialismului shi socialismului sec. XIX). Cartea sa e aparuta la Editura Shtiintzifica shi se gaseshte in anticariatele din pasajul de la Universitate

Aleator zici? Hm! Sa zicem deocamdata . . .
Ii faci o biografie deloc neagra lui Holbach in comparatie cu de multi ‘sfinti’ crestini - deh, doar nu e Constantin-fierbatorul-de-rude - il faci ateu. Si cei rau in asta? Ce iti sugereaza sau spune tie chestia asta?

Roddenberry Gene, asta e haios: producatorul serialului Star-Trek, specialist in religie klingoniana. Ii vezi creatzia zilnic pe diverse posturi romaneshti de TV

De acord! Vrei Weinberg poate, laureat Nobel ptr. fizica (daca nu iti ajunge Einstein, si el printre ‘citatii’ mei, . . . ., sau M. Twain, sau D. Diderot, sau JP Sartre, sau C. Baudelaire, sau T. Szasz):
«Avec ou sans religion, les bons feront du bien et les méchants feront du mal; MAIS POUR QUE LES BONNES GENS FASSENT DU MAL, IL FAUT DE LA RELIGION.» - Steven Weinberg, 1999.


Asimov Isaac, un scriitorash SF, celebru prin povestioarele sale despre robotzi, fundatzii shi calatorii prin matze. Religia robotzilor shi religia psihoistorica sunt de specialitatea sa. La editura Nemira a aparut orice Asimov, faci comanda shi gata!

Cat de penibil poti fi, si daca faci ‘comanda si gata’ ce vrea sa zica asta??? Bun pot fi de acord ca Asimov este un ‘scriitoras SF’ - niciodata nu am fost mare consumaotoare si admiratoare de SF, crezi ca l-ai ‘demolat’ tu, un nimeni?????? Si daca, sa zicem, l-ai demolat, crezi ca este el varful de lance al ateismsului in lume ?????
Poate mai vrei un ‘scriitoras’ de SF: Arthur C. Clarke; p’asta nu o sa poti sa-l murdaresti asa usor, doar pentru a-ti menaja tu superstitiile ridicule . . . . in afara de proza SF, a mai scris baiatul si o lucrare care a dus la aparitia satelitului de comunicatii. Dar sa vedem ce zice:
‘
A faith that cannot survive collision with the truth is not worth many regrets.
- Arthur C. Clarke, quoted from Ciaran Hanway

‘Finally, I would like to assure my many Buddhist, Christian, Hindu, Jewish, and Muslim friends that I am sincerely happy that the religion which Chance has given you has contributed to your peace of mind (and often, as Western medical science now reluctantly admits, to your physical well-being). Perhaps it is better to be un-sane and happy, than sane and un-happy. But it is the best of all to be sane and happy. Whether our descendants can achieve that goal will be the greatest challenge of the future. Indeed, it may well decide whether we have any future.’ - Arthur C. Clarke

Sau Einstein, care mi-a ‘scapat’ bietul din ‘ghiveci’-ul de care vorbeai tu:

‘Teachers of religion must have the stature to give up the archaic doctrine of a personal God, to give up the source of FEAR and hope, which placed such vast power in the hands of priests and clergy. Such a doctrine is not only unworthy, but fatal, and has done incalculable harm to human spiritual progress. For a doctrine which is able to maintain itself not in clear light, but only in the dark, will of necessity lose its effect on mankind.’ - Albert Einstein. (‘Science, Philosophy and Religion, A Symposium published by the Conference on Science, Philosophy and Religion in Their Relation to the Democratic Way of Life, Inc., New York, 1941.

’Invatatorii de religie trebuie sa aiba statura morala de a renunta la doctrina arhaica a Dumnezeului personal, sa abandoneze aceasta sursa a fricii care a pus imense puteri in mana clerului si preotimii. Aceasta doctrina nu numai ca este total scandaloasa, ci si fatala, si ea a adus incalculabile prejudicii progresului spiritului uman. Pentru ca o doctrina care este in stare sa se perpetueze nu la lumina zilei, ci doar in intunericul ratiunii, isi va pierde in mod necesar influenta asupra umanitatii.’ - Albert Einstein.

[Alina Grigore]

Sau un teolog si prolific scriitor :

"Faith is an absolutely marvellous tool. With faith there is no question too big for even the smallest mind." -Rev. Donald Morgan (b. 1933), "Atheist theologian"

incultul de Edison Thomas Alva, un inventator american al sec XIX, in cel mai bun caz poate fi considerat un bun inginer (de profil mecanic, electric), epitetul "incult" atashat lui Edison formeaza o tautologie, shi nu-mi explic reactzia violenta care tradeaza incultura ta, decat prin faptul ca eshti shi tu o inginera (ratata, cel mai probabil).

Cata impertinenta de prost-gust! Edison si incult e aceeasi chestie! Ingamfarea ta tembela este o buna carte de vizita, scutindu-ma de prea mari eforturi ca sa dovedesc ce fel de specimen esti . . . . el ‘incultul’ si tu ‘cultul’, el ‘viermele’, si tu capacitatea si eruditul. Esti paranoic, stiai? Se pare ca nu ai inteles ce ti-am zis data trecuta. De abia asta este ‘baltoaca neputintei’ frustrate si complexate . . . .

vreau sa-ti zic ca n-am complexe in fata multora, si din experiente anterioare prevad cu o sa iesi cu dintii rupti si cu ifosele sfaramante din discutia asta Imi pare bine ca shi amenintzi. Publicul deja aplauda shi itzi zic bine ca stai bine la bursa pariurilor. N-ai complexe? Psiholoago, tocmai tzi le-ai afishat
Shi ajungem la ultimul punct shi de fapt singurul al discutziei noastre, sfintzenia shi ce inseamna a fi sfant. Dupa cum am remarcat shi mai sus, n-ai catadicsit sa precizezi ce inseamna sfintzenia. Nici-o problema, o s-o fac io.

Bine mai ‘io’, sa te vad, ‘deci’ . . . .

In cartea "Credintza ortodoxa" scoasa la Editura Trinitas, Iashi 1996 de Patriarhia Romana, Mitropolia Moldovei shi a Bucovinei, la paginile 126-127, paragraful 255 "In ce consta sfintzenia?" gasim o definitzie nelaica:
"Ea consta intr-o astfel de intarire a omului in bine, prin virtutzi, incat sa nu mai savarsheasca nici o fapta rea shi nici macar in gand sa nu mai fie tulburat, cu ushurintza, de ispita de a face vreun rau."
shi inca un comentariu in acelashi paragraf, care zic eu ca este important "Dar sfintzenia nu este o stare incheiata, ci se desavarsheshte in vecii vecilor."
Ashadar mica mea teoloaga, sanctificarea este un proces, o devenire. Nu exista om nascut sfant.

Da, marele meu profesor, ‘nu exista un om nascut sfant’, dar exista unii facuti sfinti, de catre biserica, si asa cum iti mai explicam cu citatele de pe pagina BOR-ului, ‘sfintii sunt prietenii cei mai intimi ai lui Dumnezeu si CEI MAI BUNI DINTRE OAMENI, ei sunt ‘salasul locuirii - sic! - Sfantului Duh’; deci e bai mare cu procesul asta de care vorbesti, cu sfintirea asta, in masura in care ‘sfintitul’ este mai josnic decat o majoritate dintre oameni, desi e pr’etenul lu’ domnul-zeu si ‘rezidenta’ duhurilor . . . . sfinte. Aici trebuie sa dezvolti un pic, maestre!!!

De aceea, n-ai intzeles micile mele aluzii la Maria Magdalena shi Pavel/Saul. Sa itzi explic pe limba ta: potzi sa fii un pacatos, un curvar, un hotz, un ucigash, este de ajuns ca intr-o zi ai revelatzia shi sa te ridici la acea desavarshire interioara, la acea apropiere de Dumnezeu shi devii sfant. Nu tzi se cere nici cazier, nici dosar, nici scrisoare de intentzie. Potzi sa alergi shi la dictzionare, de vrei, niciunde, n-ai sa gaseshti sfintzenia constransa de numarul de pacate, de gravitatea lor, niciunde sfintzenia nu o sa se aplice retroactiv. Aceasta este shi esentza creshtinismului, iertarea. Esentza pe care nu o intzelegi.

De mare acord, marele meu profesor! Si tocmai asta criticam eu ca fiind un desgustator nivel moral al dogmei crestine, si tot asta te lasa pe tine incapabil de a da un contraargument decent, de a articula macar o explicatie a acestei scaderi moaienajoaze a crestinismului. ‘Esenta crestinismului’ de care vorbesti, anume iertarea (usuratica) a pacatelor, am abordat-o deja, i-am denuntat logica si morala cretina, primitiva, insa replica ta la asta e . . . . . ZERO.

Ca istoric shi teolog, potzi sa demonstrezi tu ca din momentul din care Constantin cel Mare a fost considerat shi sfant (sanctificarea sa s-a facut post-mortem ca la multzi altzi sfintzi), aceasta a pacatuit (nu a fost suficient de virtuos)? Nu.

Nu pot, recunosc, si nici nu e relevant ce pacate ‘a facut’ unul care nu mai exista, dupa ce nu mai exista - eu am depasit varsta credintei in existenta lui Mos Craciun sau in Gradina Raiului - insa pot arata usor, atat de usor e incat pana si eu sunt in stare, ca acesta este clar un individ cu o morala si conduita departe de cea a mediei timpului lui, si cu atat mai putin al nostru, ca Biserica sanctificandu-l s-a coborat in penibil si primitiv, acceptand ca ‘prietenul cel mai bun’ al creatorului universului, e unul . . . . . care isi lichideaza rudele prin fierbere de vii, si care face o viata maceluri cu iz tribal. Iti recomand sa recitesti mesajul meu trecut, sa incerci sa ii raspunzi onest, lasand la o parte fuga dupa replici smechere, cautand insa sa contra-argumentezi destept. Astfel, nu ai mai pune astfel problema, aratandu-mi ca nu intelegi ce zic, sau refuzi sa intelegi.

Iar daca te intrebi cumva la meritele sale, eventual criteriile dupa care a fost sanctificat este de ajuns sa consideri cateva date istorice, plus referintze biografice (deshi ushor denaturate, dar deh, vei fi in stare sa vezi adevarul dincolo de aparentze) cum ar fi Vita Constantini a lui Eusebiu. Pentru un rezumat vezi shi Mircea Eliade, Istoria Credintzelor shi Ideilor Religioase, Editura Shtintzifica shi Enciclopedica, Bucureshti 1986, volumul 2, paginile 397-398.

Nu te mai ascunde dupa biografii, intelege reprosul pe care il fac, si treci la contra-argumentatie, caci dupa cum ziceam, O CRIMA NU POATE FI ADMISA CA VIRTUTE PENTRU UN OM NORMAL AL VREMURILOR NOASTRE, cu atat mai putin cand e sadica, morbid de sadica, si impotriva propriilor rude. Asta nu ‘se sterge’ si contrabalanseaza tot pomelnicul intocmit de Eliade sau de cine mai vrei tu. Nu mai evita realitatea!

Citatele tale din Evrei shi Romani nu impiedica ca un pacatos sa devina sfant. Daca chiar vrei sa demonstrezi cineva, adu-mi un citat din Scripturi care sa spuna ca acel care a pacatuit, nu poate sa se sfintzeasca in nici-un fel shi atunci am sa itzi dau crezare shi o sa-tzi gadil orgoliul recunoscand ca ai dreptate.

Pai cum as putea sa aduc un astfel de citat cand acesta ar merge impotriva logicii primitive a Bibliei, si deci el nu exista? Desi contradictorie in multe chestiuni, desi ambigua in si mai multe, are si Biblia totusi consecventa ei in mujicie . . . . . si asta nu poate decat sa ii arate si mai evident caracterul anacronic in materie de reper moral, in masura in care accepta ‘vina mostenita’, insa impune iertarea usuratica a pacatelor, in masura in care predica dogma chinului etern, insa face categori de criminali, ‘ai nostrii’, si ‘ai lor’, in fapt in masura in care ne prezinta un dumnezeu tamp si nedrept, care iarta criminali abjecti dar pedepseste aprig nevinovati.
E si explicabil, ea, Biblia, reflecta asa cum ne spun istoricii, morala oamenilor traitori in timpul cand a fost scrisa, biata, si evident nu morala vreunui dumnezeu . . . . . fie el cat de insignifiant, si nu creatorul Universului.

Ashadar neputincioasa shi virtuoasa mea studenta (cum zice cineva pe aici, neputintza nashte virtute), nu shtii despre ce vorbeshti, shi te indemn sa itzi convingi vecinele puritane shi cu varice sa va intrecetzi in virtutzi.
Ultima data editat de aphextwinz pe 24-02-2003 la 17:10

Mda. Fericire, viata lunga si numai bine, ‘profesore’, ca viata lunga face omul intelept, macar daca nu destept . . . .


In final, reconsiderandu-tzi tonul de mahala, retractez invitatzia la cafea shi te reinvit calduros, in centrul Bucureshtilor, la autoservirea de la Sf. Gheorghe, sa savuram o sarmalutza

Mi-ar fi cam greu, si chiar un pic cam scump (riscant in plus in vremurile astea) . . . . si nu se face pentru doar o sarmaluta, fie ea ‘halita’ si in aleasa-ti companie.

Alinuta

[aphextwinz]

Esti plictisitor, cand nu penibil ... Asha incepe critica ta referitoare la informatzia pe care pretinzi ca ar trebui sa o aduc shi la emfaza fara rost :rolleyes:

mai obisnuit Gramatica limbii romane n-o cunoshti. De ce sa am pretentzia la tine ca intzelegi ceva din ce vorbim noi aici in limba romana?

Oau! Au valoare? Dupa cum deja tzi-am sugerat, o a doua sinapsa este imposibil de realizat in tartacutza ta. Reiau analogia din postul anterior. Asha cum Platon shi Kant sunt obiectivi in filosofie, asha shi Freud este obiectiv in psihologie (dpdv epistemologic, fireshte, dar ma tem ca nu cunoshti acest punct de vedere)

explicatii fortate centrate pe sexualitate, subconstient Citeshte mai mult din Boyer & Co shi ai sa vezi cat de mult se aseamana.

Am sa incerc. Spunea el ca ... Tot n-am regasit relevantza opiniilor sale in religie. O a doua specializare a lui Freud ar fi fost de dorit sa fie aratata pentru a-tzi sustzine punctul de vedere. Evident, nu ai ce arata.

Ti-as recomanda sa citesti despre teoria antropologului Pascal Boyer, care vorbeste de parazitarea creierului de catre credinte Am citit-o shi in parte este aberanta. Nu discut cu tine acest aspect, intrucat nu eshti in stare nici sa sintetizezi invectivele pe care mi le adresezi, daramite o teorie.

Interesante si studiile lui Dan Sperber care si el vorbeste despre o ‘epidemiologie a reprezentarilor mentale, explicand ‘traficul’ de idei, Justin Barret cu explicatiile antropomorfismului divinitatii regasit la o mare parte a religiilor, ale lui Joseph Giovannoli care explica cum biochimia creierului uman organizeaza ignoranta in sisteme de credinte naive . . . Ce bashina bombastica! Boyer, Sperber, Barret shi inca catziva reprezinta gashca moderna de materialishti care ishi dau cu parerea pe probleme de religie. Sunt supranumitzi psihologi evolutzionishti. Este curent care cauta sa se afirma folosindu-se de ushile deschise de Chomsky & Co (a propos de cei 10% sustzinatori ai lui Freud, nici ashtia nu cred sa aiba mai multzi). Credeam ca ai mai multa minte. Eshi o studenta jalnica.

Deci, din nou punct_ochit-punct_lovit, te invit sa mai citesti in limba romana, sa vezi numai cat de raspandit e ‘deci’ pe la inceput de propozitii, chiar in textele cele mai pretentioase Cartea Shtefaniei Popescu shi normele in vigoare aplicabile limbii romane sunt nishte mistere pentru tine :rolleyes:

tu ma ‘bati’ doar la tiganisme Fa, uita-te mai bine la porceala din posturile tale shi la zarzavagismele pe care le emitzi!

Daca ai fi avut ‘bibliografia’ aia, si mai ales daca ai fi citit-o In postul meu te-am blagoslovit cu nishte referintze bibliografice. Tu ai venit cu vorbe shi cu link-uri ...

Pai nu cred ca avem prea multe in comun . . . Bineintzeles, fara google nu shtii nimic.

Datele sunt luate din mai multe carti, insa cartea lui edward gibbon numita declinul si caderea imp. roman a fost cea mai des utilizata. Gura sparta, ai vazut cum am dat io referintzele? Te rog: carte, autor, editzie, pagina. Shi sa fie cartzi de istorie!

zeci de site-uri pe net cu cifre, date si referinte bibliografice pe tema lui constantin, crestine, neutre sau atee, toate confirmand informatia din textul meu, Exact ce spuneam, singura ta referintza este internetul, referintzele din site-uri sunt alte site-uri, cartzile sunt pomenite doar pentru "aura de academicism".

Esti o fiinta tare inutila, chiar si pentru ‘cauza’ pe care ti se pare ca o servesti, stii? Parintzi tai au fost tare inutili ... te las pe tine sa ghiceshti de ce

Doar atat la critica mea referitoare la defectele morale ale dogmei crestine Cat de proasta potzi sa fii? E greu sa intzelegi ca nu ma intereseaza gargara ta de n-shpe pagini shi doar te intzep pe alocuri, singurul subiect dezbatut fiind viatza lui Constantin cel Mare shi motivele sanctificarii lui? Sindromul nebagarii in seama? Te ignora societatea shi defulezi pe forumuri?

Amice, in aceeasi propozitie, in acelasi mesaj, ai sa gasesti mai multe litere ‘mancate’, slaba mai trebuie sa fie pozitia ta daca te legi de chestia asta . Amarato, in acelashi paragraf il faci pe Strindberg un nimeni shi ii shi poceshti numele. Chiar vrei sa cred ca ai auzit de el inainte sa-tzi fi pomenit io?

Ii faci o biografie deloc neagra lui Holbach in comparatie cu de multi ‘sfinti’ crestini Cat de proasta potzi sa fii? Tu chiar crezi ca ma intereseaza ce a facut Holbach in viatza lui particulara?

De acord! Vrei Weinberg poate, laureat Nobel ptr. fizica De cand sunt fizicienii specialishti in probleme de religie? Einstein, in cartea sa "Asha vad eu lumea", carte in care este reluat shi citatul tau, in nenumarate locuri sublinieaza ca cele scrise acolo reprezinta o parere personala, neintemeiata pe studii. Cum de potzi sa fi atat de ignoranta sa-l citezi ca pe un mare specialist folosindu-se doar de notorietatea numelui sau in fizica?

Diderot e la fel de ateu shi materialist ca Holbach (au trait shi in aceeashi perioada). Tu n-ai habar istoria sec XVIII shi te dai mare specialista in istoria sec IV. Citeshte mai mult despre materialismul idealist al acelei perioade inainte de a-i decontextualiza ideile in patetica ta incercare de a denigra alte personaje istorice.

sau M. Twain, sau D. Diderot, sau JP Sartre, sau C. Baudelaire, sau T. Szasz) Pot continua in acelashi registru. Este clar deja ca citezi fara sa ai habar despre ce e vorba (asta e doar unul din dezvantajele documentarii pe internet), deschide un alt thread aici sau pe Literatura cu toate numele despre care doreshti detalii shi te asigur ca am sa fiu prezent cu informatzii.

Cat de penibil poti fi, si daca faci ‘comanda si gata’ ce vrea sa zica asta? Ca potzi suna la editura Nemira sa procuri cartzile. Aaaa, am uitat, tu nu citeshti, doar citezi.

Poate mai vrei un ‘scriitoras’ de SF: Arthur C. Clarke; p’asta nu o sa poti sa-l murdaresti asa usor Prostie fara limite. Tu chiar crezi ca io intentzionez sa denigrez diverse personalitatzi doar ca sa ma joc cu tine? Vreau relevantza, ceea ce nu potzi sa-mi oferi, pentru ca nu ai cultura shi perspectiva. Asta deja este clar, nu intzeleg ce mai insishti pe aceasta tema?

scutindu-ma de prea mari eforturi ca sa dovedesc Cui, schizofrenico? Celeilalte Alinutze?

el ‘incultul’ si tu ‘cultul’, el ‘viermele’, si tu capacitatea si eruditul. Era vorba de Edison vs Strindberg, cascato!

dar exista unii facuti sfinti, de catre biserica, Atata timp cat n-ai intzeles motivele sanctificarii lor, vorbeshti degeaba.

CEI MAI BUNI DINTRE OAMENI Poate fi considerat printre cei mai buni dintre oamenii care au trait pana in sec IV, numai considerand itinerariul istoric propus de mine mai sus.

incapabil de a da un contraargument decent un contraargument decent un femei isterice ce se aproprie de menopauza? Ma tem ca nu se poate

Esenta crestinismului’ de care vorbesti, anume iertarea (usuratica) a pacatelor, am abordat-o deja, i-am denuntat logica si morala cretina, primitiva Eshti autista, shi tzi-am spus-o. Ce ai denuntzat shi cui? Vadima mica Uite sunt cat se poate de necreshtin in acest moment: nu itzi iert imbecilitatea deshi uneori simpatic de puerila!

Nu pot, recunosc, QED In rest, este speculatzie shi spuma epileptica stransa in spasmele neputintzei

O CRIMA NU POATE FI ADMISA CA VIRTUTE PENTRU UN OM NORMAL AL VREMURILOR NOASTRE Nu ai intzeles nimic din ce am spus :con: ? Shtii ceva, cand ai sa intzelegi religia despre care vorbim (creshtinism), atunci parerea ta va avea vreo relevantza. Scuteshte-ma de balbaiala idiosincratica declanshata in accesele tale de megalomanie.

Pai cum as putea sa aduc un astfel de citat .. QED. Se arata ca problema sfintzeniei asha cum o pretinzi tu este una inexistenta. Morala ta de puritana atinsa de garguilism nu reprezinta nimic in aceasta discutzie.

si chiar un pic cam scump Acum shtiu de ce preferi internetul cartzilor. E gratis!

riscant in plus in vremurile astea Doamne feri, s-o prabushi avionu' shi s-o vaduvi lumea de asha savanta precoce

M-a plictisit teribil sa itzi scriu acest mesaj, sa rezist unei incrancenari tipic adolescentine. Shterge-tzi balele de la gura, shi concentreaza-te sa imi raspunzi intr-un singur mesaj (post). Eu voi raspunde doar la primul, de acum incolo, urmatoarele considera-le ca facand parte din monologul tau

PS: Am vazut ca inca doi forumishti au realizat ca gargara ta reprezinta o copiere nesimtzita de contzinut din diverse site-uri. Cand mai multzi itzi spun ca eshti , du-te shi te culca

[Rolo Tomasi]

Pt. autoarea acestui subiect:

Nu inteleg care este scopul acestor posturi maratonice. Personal nu gasesc decit o harababura kilometrica greu de intales, incilcita si condimentata cu injurii care nu-si au locul intr-un discurs care se vrea plin de eruditie. Prezentarea deci lasa mult de dorit iar impartialitatea cu care ar trebui abordata o astfel de problema lipseste cu desavirsire transformind tot acest efort intr-o chestie inutila.

Sfatul meu: invata sa expui o problema intr-un mod eficient profeseonist sau macar nu avea pretentia de a o face.

Si acum o intrebare , zic eu, fireasca : de fapt care-i problema care te framinta ca tot n-am inteles? Si, de fapt, ce doresti a demonstra? :confused:

[Alina Grigore]

mai obisnuit Gramatica limbii romane n-o cunoshti. De ce sa am pretentzia la tine ca intzelegi ceva din ce vorbim noi aici in limba romana?

Inainte sa te repezi cu paru’, mai bine vezi daca e vorba despre o greseala sistematica sau doar o eroare de tastare. Esti inca la varsta, sau nivelul intelectual, la care categorisesti pe cineva ca agramat si necunoscator al limbii romane pentru erori de tastare . . . . insa oricine poate verifica in mesajul de mai sus cat de sistematica este aceasta. Iti inteleg discomfortul legat de pozitia delicata in care te afli, incapabil fiind sa aduci contra-argumente la acuzele gasite in replicile mele (si mesajele mele), insa stilul nu te inalta in ochii nimanui, cum nici insultele si limbajul suburban adoptat in ultima ta replica nu o fac. Asta doar iti arata disperarea si frustrarea datorata impotentei de a purta o discutie la nivel de argumente, pe langa proasta crestrere.

Oau! Au valoare? Dupa cum deja tzi-am sugerat, o a doua sinapsa este imposibil de realizat in tartacutza ta. Reiau analogia din postul anterior. Asha cum Platon shi Kant sunt obiectivi in filosofie, asha shi Freud este obiectiv in psihologie (dpdv epistemologic, fireshte, dar ma tem ca nu cunoshti acest punct de vedere)

Ma mir cum mai ai tupeul sa iesi de sub masa, dom’ epistemolog . . . . . se pare ca nu numai ca habar nu aveai ce e aia psihanaliza si psihologie, care e gradul fiecareia de acceptare ca metoda de tratament a maladiilor mentale, mai esti si greu de cap. Insisti agatandu-te de termeni pretentiosi, doar-doar vei prosti pe cineva . . . .

explicatii fortate centrate pe sexualitate, subconstient Citeshte mai mult din Boyer & Co shi ai sa vezi cat de mult se aseamana.

Tu l-ai citit? Vad ca functioneaza google, eh? Sa mai vorbesti internetul de rau . . . . hi, hi.
Eu cred ca esti intr-o rana fraticule, daca vrei sa-l scoti pe Boyer psihanalist, sau ‘centrat pe explicatii de sex’ in explicatiile sale . . . nu prea l-ai citit ca lumea . . .

Am sa incerc. Spunea el ca ... Tot n-am regasit relevantza opiniilor sale in religie.

Si totusi ar fi trebuit: ca psiholog a surprins magistral caracterul de nevroza sociala, a explicat admirabil motivele pentru care aceasta supravietuieste in ciuda oricaror asteptari logice. Asta e relevanta opiniilor sale in religie, intelegand inaintea lui Boyer si a altora alura religiei de ‘maladie’ a societatii umane.

O a doua specializare a lui Freud ar fi fost de dorit sa fie aratata pentru a-tzi sustzine punctul de vedere. Evident, nu ai ce arata.

Nu stiu la ce ‘a doua specializare’ te astepti, insa daca ai pretentia de a fi teolog, si mai mult, de a fi un teolog angajat cauzei si intereselor religiei si bisericii, trebuie sa te dezamagesc, spunandu-ti ca desi pentru tine asta este o proba de competenta si obiectivitate, pentru o majoritate dintre cei care se intereseaza de fenomenul religios din perspectiva stiintifica, acest lucru este exact conditia absoluta a parti pris-ului. Ia exemplul redactorilor de stiinta ai PBS-ului in alegerea opiniilor avizate la intocmirea materialului lor despre crestinism. Insa pot sa-ti inteleg logica de superstitios . . . .

Ti-as recomanda sa citesti despre teoria antropologului Pascal Boyer, care vorbeste de parazitarea creierului de catre credinte Am citit-o shi in parte este aberanta. Nu discut cu tine acest aspect, intrucat nu eshti in stare nici sa sintetizezi invectivele pe care mi le adresezi, daramite o teorie.
Interesante si studiile lui Dan Sperber care si el vorbeste despre o ‘epidemiologie a reprezentarilor mentale, explicand ‘traficul’ de idei, Justin Barret cu explicatiile antropomorfismului divinitatii regasit la o mare parte a religiilor, ale lui Joseph Giovannoli care explica cum biochimia creierului uman organizeaza ignoranta in sisteme de credinte naive . . . Ce bashina bombastica! Boyer, Sperber, Barret shi inca catziva reprezinta gashca moderna de materialishti care ishi dau cu parerea pe probleme de religie. Sunt supranumitzi psihologi evolutzionishti. Este curent care cauta sa se afirma folosindu-se de ushile deschise de Chomsky & Co (a propos de cei 10% sustzinatori ai lui Freud, nici ashtia nu cred sa aiba mai multzi). Credeam ca ai mai multa minte. Eshi o studenta jalnica.

Nu ai citit-o, pentru ca nu ai citi-o nicicand, doar esti mult prea fanatic sa o faci si mai ales sa o faci serios, asa cum o arata foarte bine etichetele tale bigote referitoare la tot ce demonstreaza caracterul fals si ridicul al religiei: ‘teorie aberanta’, ‘basina bombastica’, ‘gasca de materialisti’, ‘psihologi evolutionisti’, si culmea ignorantei, includerea lui Chomsky-lingvistul si activistul politic de extrema stanga, in ‘gasca’ psihologilor evolutionisti’. Penibil!

Deci, din nou punct_ochit-punct_lovit, te invit sa mai citesti in limba romana, sa vezi numai cat de raspandit e ‘deci’ pe la inceput de propozitii, chiar in textele cele mai pretentioase Cartea Shtefaniei Popescu shi normele in vigoare aplicabile limbii romane sunt nishte mistere pentru tine

Pai eu zic sa o recitesti, se pare ca ai mare nevoie: ‘Este curent care cauta sa se afirma folosindu-se de ushile deschise de Chomsky & Co (a propos de cei 10% sustzinatori ai lui Freud . . .’

tu ma ‘bati’ doar la tiganisme Fa, uita-te mai bine la porceala din posturile tale shi la zarzavagismele pe care le emitzi!

Facand spume la gura, insultand mizerabil, sa stii ‘profesore’ ca nu o sa-i schimbi biografia de criminal abject lui Constantin, cum nu ai sa schimbi nici ignoranta crasa a Sfantului Parinte Irineu care ne-a facut Canonul din 4 Evanghelii pentru ca exista . . . . 4 puncte cardinale iar martoagele au 4 picioare, cum nu ai sa schimbi nici crimele bigotismului crestin de 1500 de ani, cum nu o sa poti sa-i albesti nici biografia Sfantului Chiril, ucigasul matematicianului si filosofului clasic Hipatia, cum nu o sa reusesti nici sa scoti din Biblie stupizeniile si primtivismele abjecte si ridicule. Ai sa arati doar - parca ar mai avea cineva nevoie de asta - ca orice individ superstitios este in mod necesar si un intolerant, un bigot.

Daca ai fi avut ‘bibliografia’ aia, si mai ales daca ai fi citit-o In postul meu te-am blagoslovit cu nishte referintze bibliografice. Tu ai venit cu vorbe shi cu link-uri ...
Pai nu cred ca avem prea multe in comun . . . Bineintzeles, fara google nu shtii nimic.
Datele sunt luate din mai multe carti, insa cartea lui edward gibbon numita declinul si caderea imp. roman a fost cea mai des utilizata. Gura sparta, ai vazut cum am dat io referintzele? Te rog: carte, autor, editzie, pagina. Shi sa fie cartzi de istorie!

Da! Acum m-ai bine dispus enorm . . . . deci oful tau este, e cartea lui Gibbon ‘de istorie’, sau o fi de colorat????