Pacificul de Sud

[Superba Oana]

Noaptea e parca mai frumoasa astazi. Nu se aude decat marea cu al ei necontenit murmur , neinteles de noi , profanii...Valurile se izbesc de stancile semete , luminate acum doar de luna...Padurea parca adormise si ea. Nici macar vietatile naturii nu mai forfoteau precum altadata. Toti parca imbatranisem un pic...eu , Aliosha , OM...nimic nu mai era la fel. Nici macar barul pe care cei doi il construisera singuri nu mai avea aceeasi prospetime. Bambusul din care fusese zamislit se mai uscase,din cauza soarelui arzator. Si cei zece ani isi lasasera amprenta asupra tuturor. Pe insula parca totul trecea mai incet..si anii si vapoarele sau barcile de pescuit si chiar oamenii...Trecuse aproape un an de cand nu mai vazusem o persoana noua pe la noi. De fapt numai ramasesem decat eu si Aliosha , dar gandul ca ceilalti prieteni ai nostri se vor intoarce in curand din larg , ma facea sa ma simt singura . Va ganditi probabil ca il aveam langa mine pe cel pe care il iubesc si ca nu aveam de ce sa ma plang , dar nu e chiar asa...Imi era dor de cei care mi-au fost aproape atatia ani la rand si alaturi de care am tinut atatea petreceri si discutii la un pahar de ouzo adus candva din Grecia. Acum toti erau pe mare...Eye (care isi primise numele de la faimoasa lupta cu un rechin si in urma careia isi pierduse un ochi ) si SOD erau deja de 20 de zile la pescuit , Baixu trebuia sa se intoarca si el de vreo doua zile...dar OM ...nimeni nu mai auzise de el de cativa ani. Bravul capitan plecase in cautarea singurei sirene ramase. Probabil ca stia si el ca nu o sa o gaseasca dar incapatanarea unui om crescut de ape nu mai putea fi doborata din...
-Crezi ca pe vasul acela e OM? ma intreba Aliosha aratandu-mi o ambarcatiune ce abia se distingea la orizont , in mijlocul noptii.
Ma luase gandul si desi ne uitam in aceeasi directie , eu nu il vazusem !Ce bine ar fi fost sa fie si OM acolo...
-Nu cred, i-am raspuns sec , il cautam de atata timp si stii bine ca de fiecare ne-am inselat . Niciunul din cei care s-au intors nu l-a vazut.Si eu mi-as dori in aceeasi masura sa se intoarca.
Intradevar il cautasem , atat noi doi , cat si ceilalti prieteni ai lui, dar nimeni nu-l mai vazuse pe capitanul OM de prea mult timp. Simteam ca in sufletul lui Aliosha , cel mai bun prieten al lui , incoltise deja gandul ca Odiosul Marinar nu se va mai intoarce niciodata.
-Sa mergem inauntru draga mea, ma intrerupse Aliosha pentru a doua oara , incepe sa fie racoare.
L-am aprobat ridicandu-ma si am mai privit o singura data spre vasul ce abia se mai vedea.Probabil ca nu era cel pe care il asteptam...Atatea iluzii spulberate precum nisipul in bataia vantului...Am plecat imbratisati inspre coliba si stiu ca amandoi ne gandeam la acelasi barbat maret. Dar ce se intampla in sufletul lui OM numai el stia...Oriunde s-ar afla sper ca Dumnezeu sa aiba grija atat de el cat si de visul lui .

[Oribilul Mosh]

in urma cu 10 ani......


Ne aflam in dimieata zilei de 18 martie 2004. Oribilul Mosh tocmai implinise 25 de ani , un sfert de veac. Niste batai puternice in usa apartamentului sau il trezisera din somn. Merse catre usha , o deschise ...dar nu gasi pe nimeni. Uitandu-se mai atent observa un plic pe covorul din fata usii. Il ridica , dupa care se intoarse in camera sa si-l desfacu. Gasi urmatoarea scrisoare :

Pishat ordinar ,
Iti scriu aceste randuri din Awarua, capitala Insulelor Cook. Zeii au decis ca vom fi regi pentru restul vietii. Te astept aici peste fix 1 saptamana. Deocamdata e tot ce trebuie sa stii.
Al tau , Aliosha

Oribilul descoperi in plic 1 bilet de avion dus catre Awarua si cateva hartii de 100 dolari. Mirat fiind , dar in acelas timp bucuros s-a pregatit de calatorie cum a putut mai bine. La data stabilita Aliosha il astepta in micutul aeroport din capitala Insulelor Cook.
Ce se intamplase de fapt ?

Aliosha dand lovitura la bursa si imbogatindu-se peste noapte, abandoneaza facultatea in Canada. Cu o parte din bani cumpara o micuta insula din Pacificul de Sud...cam la vreo 200 de mile marine est de Noua Zeelanda. Visul sau de o viata era indeplinit, dar nu complet.

* * * * *

Fragmente din jurnalul unui marinar necunoscut , gasit de Erick Van der Villde la data de 11 mai 2072 , pe o insula pustie , sub o gramada de lemne putrezite.

25.03.2004. A fost una dintre cele mai fericite zile din viata mea. Dupa un drum lung cu avionul l-am regasit pe Aliosha. La fel de zambitor si binevoitor. Insulele Cook sunt un loc mirific. Deja ne-am imprietenit cu doi bastinasi. Am aflat cu bucurie ca Aliosha a castigat la bursa. In sfarsit..Dumnezeu si-a intors fata spre noi. Vom avea o insula numai a noastra.
27.03.2004. Plecam spre insula.. mica ambarcatiune cu motor este condusa de Pierre, un francez putin cam tignit dar foarte de treaba. soarele este bland in aceasta perioada a anului , iar Pacificul linistit. ma simt putin stingherit...Aliosha vorbindu-i lui Pierre din penis...spunandu-i in romana ca uraste francezii. Pierre rade, neintelegand despre ce este vorba.
28.03.2004. Ajungem pe insula. este un paradis. partea nordica este ocupata de cocotieri si alte rase de palmieri. partea de vest este stancoasa. de pe versantul vestic se poate vedea o superba panorama ...intreaga insula pierduta in nesfarsitul oceanului.
in partea de sud se afla satul. vreo 20-25 de casute din trestie...ocupate de bastinasi sau de turisti aflati in cautare de aventura.

---------------------------

continuarea povestii in zilele ce vor urma. veti afla usor-usor..cum am pornit o mica afacere si intamplarile nemaipomenite ce au avut loc. cine are rabdare si har scriitoricesc poate interveni. exclus caterincile de zi cu zi. 10 x
© Superba Oana™ , Aliosha™ & Oribilul Mosh™ Corporation 2003

[baixinho©]

Anul doua mii si ceva. Plecasem intr-o croaziera in jurul lumii, alaturi de SOD, eyewitness si foca. nu am avut bani de bilet la clasa lux pentru a ne imbarca pe Queen Elizabeth 2, motiv pentru care am cazut la intelegere cu capitanul: "Va iau cu draga inima, ca sunteti romani de-ai mei, dar vedeti cum va descurcati cu mancarea. Cu dormitul nu o sa fie o problema: puteti sa va odihniti fie in cala, fie in sala motoarelor, fie pe punte atunci cand este nu este prea frig afara". Omul a fost bun, putea sa ne dea cu flit. SOD era responsabilul cu muzica (tragea omul asta niste serenade de numa). eyewitness s-a oferit sa ne bine dispuna pe timpul calatoriei, eu m-am angajat sa tin jurnalul de calatorie, iar foca ne-a asigurat ca se ocupa de mancare. toti am fost de acord, cu conditia sa nu depaseasca limita bunului simt. toate bune si frumoase, numai ca la un moment dat, in timpul unei nopti destul de "nervoasa", cu valuri foarte mari si ploaie torentiala, capitanul ne-a chemat la el in cabina si ne-a spus:
- Din pacate, am o veste rea pentru voi. Trebuie sa va debarc in aceasta nopate, deoarece maine dimineata o sa vina control si nu am cum sa justific prezenta voastra la bord. Va rog sa nu va suparati.
- Unde o sa ne debarcati?, a intrebat foca.
- Singura varianta este sa va las pe Insulele Galapagos, a raspuns capitanul.
- Eu nu vreau acolo, pentru ca sunt broaste testoate imense. Mie mi-e frica, a spus din nou foca.
- Este tot ce pot sa fac. Daca nu va debarc undeva in noaptea asta, maine o sa am foarte mari probleme, iar voi o sa fiti tarati prin cine stie ce tribunal pentru ca ati calatorit clandestin. Plus ca mie imi va fi ridicata licenta si exista riscul sa nu mai am dreptul de a conduce un vas", a conchis capitanul.
- Lasa, foca, ne descrucam noi intr-un fel pana vine un vapor prin zona, a spus SOD.
Zis si facut. Vasul ne-a lasat pe Insula Genovesa, cea mai mica din cadrul Arhipelagului Galapagos. Celelalte variante ar fi fost Pinta, Marchena, Santiago, Isabela, Fernandina, Santa Maria, Santa Cruz, Baltra, San Cristobal si Espanola. Mai erau cateva insulite mici, dar nu prezentau incredere. Capitanul, un om cu un suflet extraordinar, ne-a lasat si ceva provizii pentru o perioada de sapte zile: 25 de cutii de pesmeti, 25 de kilograme de carne carne uscata, 25 de butelcute de rom (noi am vrut sa ne dea tequila, dar nu avea in stoc decat pentru aprovizionarea echipajului), 25 de saci cu cafea, 25 de saci cu tei pentru a ne face ceai, 15 saci de faina, 25 de pachetele de drojdie, tutun din belsug, cate 50 baxuri de Kent si alte cateva. ne-a lasat si cateva ustensile pentru a ne prepara mancarea, patru lanterne cu becuri de rezerva plus 16 de baterii si foarte multe haine de schimb, nu a uitat sa ne lase diferite ustensile (3 topoare, 4 ciocane mai mari, 4 patente, multe cure, suruburi, chestii de acest gen) dupa care ne-a urat sa avem noroc.
Debarcati pe insula, primul lucru pe care l-am facut a fost sa ne gasim un adapost. Ploau de rupea pamantul, asa ca dupa nici doua minute eram toti uzi fleasca. SOD cara pesmetii, eyewitness a luat rucsacul cu butelcutele de rom, eu m-am inhamat la carnea uscata si la jumatate din portia de faina, iar foca - la ce mai ramasese. Am aprins lanternele si am incercat sa descoperim un locsor unde sa ne adapostim pana dimineata, dupa care fie sa cautam mai departe un acoperis, fie sa construim ceva unde sa stam. Dupa doua ore de cautari, am gasit o tufa imensa, sub care nu ploua, deoarece crengile erau foarte dese. Ne-am bagat imediat acolo, dupa care ne-am schimbat hainele. nu aveam cum sa aprindem un foc, asa ca ne-am folosit de lanterne. doar de doua dintre ele, deoarece doream sa economisim bateriile si becurile. am mancat cativa pesmeti (foca a luat si ceva carnita, ca altfel nu se putea), dupa care am inceput sa facem diferite planuri pentru a gasi o solutie sa pelcam cat mai repede de pe insula. nu aveam internet, nu aveam nimic, decat jurnalul de calatorie pe care il tineam eu. foca a propus sa lasam un ravas intr-o sticla de rom (dupa ce, in prealabil, o goleam) si sa-i dam drumul in Ocean, dar am renuntat la idee, deoarece era penibila. noaptea a trecut destul de repede, cu toate ca eram foarte obositi, iar pana dimineata ploaia se oprise. in orice caz, era foarte frig. din fericire, printre hainele pe care ni le lasase capitanul erau si unele foarte groase, asa ca nu au fost probleme.
am plecat pe insula pentru a cauta un loc unde sa ne adapostim pe o perioada mai lunga de timp. din pacate, dupa vreo 5-6 ore de cautat nu am gasit nimic. ne-am gandit intr-o prima faza sa construim din lemne o usa mai mare si sa o proptim la intrarea intr-o pestera, dar aceasta solutie nu era buna in perspectiva, deoarece pestera era departe de tarm, si exista riscul sa nu vedem vapoarele care ar fi putut sa treaca intamplator prin zona. pe la 3 dupa-amiaza ne-am decis sa construim o "locuinta" langa cea in care am stat in noaptea precedenta, dar una mult mai mare, evident. ne-am apucat si am taiat lemne, le-am legat intre ele cu liane, le-am batut in pamant si, intr-un final, am pus pe picioare Garsoniera (asa am botezat-o). nu stiam cat urma sa stam acolo, dar in lipsa de altceva - era buna. pana seara ne-am stabilit "carturile" pe timpul noptii. fiecare statea de veghe 4 ore, astfel ca unul dintre noi dormea non-stop, deci putea sa fie odihnit a doua zi dimineata sa faca ceai sau cafea, in functie de ce voia sa consume fiecare.
in a doua noapte l-am lasat pe foca sa doarma, iar eu cu aiu si cu SOD am facut de planton. initial fusese vorba, sa inceapa SOD< eu sa-l urmez, iar aiu sa fie ultimul de veghe, dar pana la urma am stat toti treji si am discutat diverse.
---------------------------
ma opresc pe moment, aici. in scurt timp o sa va povestesc si alte peripetii. nu va spun cum am reusit sa plecam de pe insula. va las sa stati in suspans.

[gabuba]

oana, superba, se intinse plapanda in bratele solidului aliosha, care o imbarbata cu cuvinte mari... "lasa, nu-ti fie teama... totul o sa fie bine". dar cuvintele nu au avut efectul scontat. oana, cea care il cunostea pe aliosha mult prea bine, nu putea avea incredere in cuvintele tremurande ce ii ieseau pe gura.

---

intr-o frumoasa dimineatza de mai, la 1 luna de la ce aliosha ii trimisese banii+ invitatia hidosului capitan, un gand ii strabate capul superbei care statea ca o printesa cu rochia fluturand in adierea placuta a vantului : sa apeleze la clarvazatorii emisiunii al 6 lea simtz. Dar nu vru' sa-l impacienteze pe aliosha, care desi arata ca si cum ar fi plin de sperantza, in interiorul sau o vibratie negativa il zdruncina. asa ca oana, isi ia telefonul mobil, si il suna pt domnul emanuel ispoescu, personaj cu care a avut urmatoarea discutie:
- cine a disparut? oribilul capitan? nu se poate!
- ba da, dl ispoesc, va zic! (spune oana printre suspine)
- venim imediat cu o echipa de filmare, dvs. pregatiti un lucru care ia apartinut dlul capitan dezgustator!

in mai putin de 2 sapt (incredibil) dl isopesc a ajuns cu cei doi clarvazatori pe nava superbei si a alioshei, care le pregatisera un ospatz. Dar... totul fu incununat de plecarea rapida in camera sa a oanei, care cu o lacrima in coltzul ochiului a spus ca nu e posibil ca ei sa manance in timp ce dl capitan este disparut, si nu se stie daca va mai avea vreodata acest privilegiu. In consecinta, dl isopescu emanuel ii cere oanei un obiect al capitanului disparut... aceasta cauta... si cauta. Da peste o pereche de chiloti. O aduce dlui isopescu care le-o da clarvazatorilor:
prima dintre doamnele clarvz. spune mirosind chilotii in zona anusului:
- om bun, acest, om bun!
- urmele galbene de pe fatza lor sugereaza ca era o fire pasnica (intervine, a doua clarvz.)
oana din ce in ce mai impacientata, rupe camasa de pe ea si spune: "va rog mai rpd, nu pot sa mai suport tensiunea"
bine... si asa incepe tragedia vietii aliosei si a oanei:
- cum vreti, respectabila dominitza. Ei bine... simt ca acest om, firav, nu se mai afla printre noi, a fost ademenit in valea sirenelor de catre o fortza malefica... acum cadavrul sau sta si face plaja impreuna cu sirenele jasmynutza si korn_bitch, o scena macabra am in minte, dragii mei...
- ooooh! se scapse oana, lesinand ...
- oana, rezista, trebuie sa astepti finalul povestii...
- da, cum va ziceam. sperante sa se mai intoarca? nici cum...
este un suflet pierdut... ne pare rau ca un om atat de firav, si de bun, si de pasnic sa pateasca un lucru atat de ingrozitor.

terifianta scena creata de echipa tv, si de clarvazatori, a fost intrerupta de un zbucium in corabia frumos lustruita. Oana care a avut mereu rau de mare, se duce intr-o parte si vomita, iar clarvazatorii nu mai conteneau sa prevesteasca ca acesta e sf. lumii si ca spiritele rele i-au acaparat. oana revine, mai verde ca niciodata, si se roaga la dzeu, clarvazatorii ii reamintesc ce s-a intamplat cu foca, iar din partea cealalta a corabiei se zaresc doua margele albastre sclipitoare, si se aude un "salutare, merci de invitatie" plin de viata. era foca, capitanul oribil disparut, care ajunsese cu o barca la corabia lucioasa.

un moment de tacere se lasa pe corabia aliosei si a oanei, care se gandeau pe ce parte sa-i arunce pe cei din echipa tv.

-----

finalul episodului 3. in episodul 4 poate vom afla peripetii din drumul pana la corabia lui aliosha si a oanei; ca ce s-a intamplat in zilele cat moshu era pe drum, am vazut.
tineti aproapre!