Care este cauza psihologica pentru care oamenii isi pierd credinta....?

[incoherent]

Rajaf imi furi ideile nescrise Oamenii nu se nasc ci devin credincioshi.Oricum cea mai buna religie e iubirea aproapelui,si-n sensul asta toate religiile au lacune.
De ce nu sunt eu ateu de ceva timp-fiindca imi pot explica de ce pamantul e rotund,de ce ploua,de ce fulgera,de ce pamantul e rotund si se invarte in jurul axei sale.Oricum eu unul refuz sa fiu adeptul unui Dumezeu care nu mi se arata.Inactiviratea si faotul ca nu intervine il fac mai putzin real in ochii mei decat omu de ajuta cu ultimii 20 de lei o casa de copii,fie el credincios sau nu,el ar merita altar.
Sintetizand-fizica cuantica si teoria haosului in particular,shtiintza in general,ca si nevoia de a vedea o manifestare a unei entitatzi pt a crede in existentza ei(aici am fost eu pierdut).Si cu toate astea,un nene preot care ma cunoashte mi-a zis ca eu sunt credincios prin felul in care ma comport cu cei din jurul meu,si ca Dumnezeu ma iubeshte.Asha o fi?

[iubire_2005]

Ceea ce tu denumesti "bun" poate sa fie bun doar pt tine pt. ca poate altzi oameni care percep altfel lucrurile, vor vedea in "bunul" tau ceva "nu atat de bun" sau, hai sa zicem, chiar rau.
Suntem inzestrati intr-adevar cu liber arbitru dar asta nu ne da certitudinea ca vom alege mereu ceea ce e bun pt. ca in primul rand notiunile antitetice de "bine si rau" sunt relative si supuse unor interminabile discutzii.
Nu e asha simplu ca distinsul gusturilor...

Ceea ce numesc eu bun este ceea ce vine de la singurul Dumnezeu Viu si care este stapă]Asha, Dumnezeu a faurit Raiul si a dat liber arbitru omului iar omul s-a aliat cu "dushmanul". Cazul asta nu face creatia divina una imperfecta? Nu se bate asta cap in cap cu omniscientza si omnipotentza caracteristica notiunii de DIVINITATE?

Creaţia a fost facută perfectă.Ingerii ca oamenii au fost facuţi de Dumnezeu cu voinţa liberă deci alegem de vrem.Nu vrea sa ne oblige sa-L iubim de unde şi proverbu ,,iubire cu forţa nu se poate''.

Unde este omniscientza si omnipotentza divina in raspandirea zecilor (poate chiar sutelor) de religii distincte pe intreaga Terra? Daca Dumnezeu e UNUL, de ce religia oamenilor e atat de diversa?

Omul cauta pe Dumnezeu dar toate au gasit Dumnezei falş]Iti recomand "Istoria Religiilor" a lui Eliade si vei descoperi unele religii ce au ca fundament lucruri f. frumoase si interesante.

Am facut un curs de istoria religiilor si ceva despre cateva religii stiu, dar eu aici este icomensurabil mai mult de lucruri frumoase este vorba de a primi viata dupa moarte prin Iisus si prin Preasfanta Fecioara Maria care au facut realizabil planul lui Dumnezeu.

Nimic mai neadevarat. Gandeste-te ca si lupul poate sa behaie daca se "screme" un pic

Eu vorbeam de preoti fideli protiei care nu tradeaza menirea de sluji lui Iisus in si de profesori de religie care nu L tradeaze pe Iisus.

Daca nu e alb nu trebuie neaparat sa fie negru. Daca nu crezi in Divinitate nu inseamna ca esti de partea raului.

Omul nu poate sluji la 2 stapani pentru ca pe unul il va trada.Avem 2 stapani peste sufletele noastre Dumnezeu care vrea sa le aduca la Lumina din Rai si Satana care vrea sa-l aduca la intuneric in Iad.Satana urla vrea cat mai multe suflete dar daca primim pe Maica Domnului ca mama spirituala a noastra vom scapa ca ea ne apara cu mantia ei protectoare.Iti recomand sa citesti mesaje de la Medjugorie prin care face o educatie atat de delicata!
Iti ofer binecuvantarea materna a Preasfintei Fecioare.
Dumnezeu sa va binecuvanteze.

[incoherent]

Ce citeshti e una,aia au scris oamenii,ce crezi e alta.Daca Dumnezeu exista un poate fi decat bun,si atunci ne iubeshte pe totzi asha cum suntem,iar Iadul e ca un fel de omu negru pt copii,o amenintzare in scopuri educative.

[Voidship]

Insusi titlul topicului e stupid. Daca oamenii care au credinta (asta e ceva de genul Ana are mere) si-o pierd, din umila mea experienta de viata fiecare si-o pierde din alt motiv. Sugerez, totusi, ca asa-numita credinta se pierde din acelasi motiv pentru care se schimba si ciorapii.

[Unleashed]

Din ce in ce mai multi oameni raspund ca sunt "liberi cugetatori", atei sau agnostici atunci cand sunt intrebati daca cred in Divinitate.

Pentru multi din acestia, filosofeala balteana si atentia acordata statutului de ateu sau "liber cugetator"("sunt ateu, deci sunt altfel, deci sunt remarcat, deci...") e un microb, un trend, o simpla stare de "la moda".

Care este motivul pentru care din ce in ce mai multi oameni nu mai cred in Divinitate?

O credinta nascuta din empiric se va intoarce in empiric. Atat timp cat eu cred ca Dumnezeu exista doar ca sa-mi ofere, cand nu mi se va da sau mi se va lua mai mult decat sunt dispus sa accept, voi deduce ca Dumnezeu nu-si mai face treaba cum trebe si-L voi concedia.

Kant spunea ca "daca Dumnezeu n-ar exista, El ar trebui inventat".

Trebuie s-acordam cuiva credit pentru ceea ce nu intelegem ...inca.

Zilele in care traim tind sa ne sugereze contrariul.

Nu mai e timp.

Exista oameni care, desi sunt nascuti si botezati sub Sfanta Taina a Botezului crestin si-au construit un mod de gandire ce exclude Divinitatea.

Asta tine de educatie. Dumnezeu e azi ca o datina ce se pierde-n timp.

Eu unu' nu-s un fan al Bisericii (vezi Inchizita, Cruciadele si exemplele de langa tine care detroneaza Biserica de pe piedestalul castitatii) sau al mentalitatilor ei. Posed un liber arbitru si ma folosesc de el. Cred doar in ideea de Dumnezeu , sau Allah, sau cum vreti sa-I spuneti, e clar ca e ceva dincolo de cunoastere (a mea cel putin). Ca zic altii ca nu-i nici un Dumnezeu, sa zica, totusi, atat timp cat eu cred in aceasta forta, ea sigur va exista, a fost acolo inaine sa ma nasc eu, e si acum si, daca se va uita de ea, va primi alt nume, alta istorie, da' va fi acolo...cred

[memetshot]

maiestr rajaf...ia explicami si mie cum vine treaba asta

Eu unul nu il reneg pe dumnezeu ci pur si simplu nu cred ca exista


deci da....

[paharmineral]

vreau sa va raspund tuturor: daca am citi Biblia cu atentie, cu rabdare, in versiunile traduse si adaptate zilelor noastre(cu un limbaj si expresii accesibile) am intelege mai multe. E totusi Cartea pe care multi dintre noi am vrea s-o scriem, in felul nostru, ce-i drept.Le dau dreptate lui soulline si bad bad Annie. exista, intr-adevar preoti, papi care au inteles ca lumea merge inainte, cu toate atrocitatile suferite sau "create" ( care au daunat si dauneaza lumii noastre exterioare si interioare! ) . Un exemplu: Papa Ioan-Paul al II-lea. odata ce ai ajuns sa te cunosti pe tine insuti, ca sa poti valorifica pe deplin sclipirea divina din tine, chiar daca esti intr-o masura mai mica sau mai mare influentat de societate, Frica se diminueaza si poti intr-adevar sa daruiesti putina bunatate, lumina.

[just|me]

1.Oamenii au nevoie de explicatii, phisicul uman nu poate trai in confuzie.
2.Singurele legi dupa care ar trebui sa se ghideze un crestin sunt cele 10 porunci si atat. Nimic altceva.
3.Deci cred ca intrebarea fireasca ar fi:
Care este cauza psihologica pentru care oamenii nu incep sa creada niciodata?

1.asa e, dar cam greu...totu-i relevant
2.singurele legi dupa care ar trebui sa se ghideze omul :
1.INLATURA TOATE FRICILE
2.IUBESTE
nu-nteleg dc e nevoie d 10 porunci...astea doua le inglobeaza! de unde vine frica?instinctu de conservare.consecintele fricii?raul.odata inlaturata frica, absenta raului e evidenta.acum poti iubi!atat.e simplu.cel mai greu, dar cel mai simplu.nu icoane, nu cruci, nu biserici d aur, nu aghiuta, nu sfinti.iubire si liniste.
3.da, asta e intrebarea corecta.

acum, probabil off topic... cred ca exista.nu merg la biserica regulat.nu m-am spovedit d 6 sau 7 ani cred.nici nu simt nevoia sa ii explic unui preot ce consider ca-i pacat si ce nu si nici sa manc o bucata d pita-nmuiata-n vin.
pana prin clasa a 2a buni ma ducea in fiecare duminica la biserica.intr-una din duminici, inainte sa fac prima impartasanie(sunt greco-catolica, botezata d ortodoxi, in fine, detalii inutile...)(aveam 5 ani) L-am simtit prima data.nu pot descrie acel punct d fericire atins.stiam si atunci ca e doar un punct infim dintr-un imens ocean d fericire...si nici cuvantul fericire nu e suficient, o, nu , nici p departe!totul radia in jurul meu!frumusete, soare, caldura, lumina, fericire!nici nu stiu sa descriu... in drum spre casa ii tot ziceam lui buni :"TU L-AI VAZUT?!IO IL VAD!II ATATA DE FRUMOS!IL VEZI?!" si nu-ntelegeam d c buni ramanea rece si-mi zicea sa tac, nu-ntelegea ce vad eu, nu-ntelegea intrebarea mea...si treptat, a disparut.a aparut brusc si incet incet a disparut...

in urmatoarea 1 zi implineam 14 ani.duminica.ploua.ies d la slujba(trebuia sa merg in fiecare sambata pt note - nu faceam religie la sc, pt ca ei erau ortodocsi).aveam d mers 4 minute pana acasa.in gang... fug plangand in casa! din acea zi n-am mai pomenit numele Lui, n-am mai scos un cuvant p tema r e l i g i e / c r e d i n t a.doar am fugit injurandu-L.

vara 2004.manastirea secu,undeva prin moldova.cu sora-mea.ora 10 seara.vroiam sa vedem capela inainte sa inceapa slujba d la 12.bezna.la intrarea in incinta manastirii apare un calugar(fiori, muuuuuuuuulti fiori am mai simtit cand mi-am furisat scurta privire rusinata inspre el).'nu va suparati, am dori sa vizitam capela...ne puteti...' "VENITI" il urmam timide si usor speriate.in gang - fiorul .o privesc o clipa, ingrozita, ma priveste si ea la fel, ma intreaba in soapta 'ai simtit?!' 'DA!' imi intorc privirea in fata, calugarul disparuse.cativa pasi grabiti, iesim din gang.calugarul intr-adevar disparuse.in fata la vreo 15 metri, capela.
anticamera.ne oprim in dreapta - iadul.alti fiori, terifianti! trecem in stanga - raiul.ceva mai linistitor.
capela.trecem pragul - ne linistim brusc.caldura si apoi tacerea aceea care te linisteste...
intuneric.fiecare o ia p drumul sau, fiecare face cunostinta cu incaperea, in felul ei.eu privesc atenta tot.fotografiez tot.dar ma opresc in mijloc, in partea stanga.ingenunchez.aveam nevoie d o spovada!inchid ochii.acum privesc fotografiile mele, suficient de reale.incep cu o scurta rugaciune personala, il chem.vine.il percep si il simt.oarecum, il vad.intuneric si in fotografiile mele.discutam.marturisesc ca am gresit[...] ii cer o pedeapsa.fizica.sa fiu sigura ca nu am inebunit.o primesc.ciudat.eu insistam sa continue, el insista ca nu are rost.eu spuneam ca nu mai suport sa traiesc asa, trebuie sa ma pedepseasca, el spunea ca ce-i cer acum e degeaba.totusi, am trait pedeapsa fizica in momentele acelea.pana cand am spus 'GATA!NU MAI POT!' si totul a disparut.am inceput sa plang...
deschid ochii.in jur, plin de 'credinciosi', slujba in toi.imi caut surioara din priviri, o gasesc la intrare.incerc sa ma ridic, nu reusesc, ea vine sa ma ajute.n-am putut s-o privesc.nici ea p mine.iesim din incinta manastirii.fumam vreo 2,3 tigari una dupa alta cu privirile incruntate si speriate in pamant.ne uitam la ceas - 1 jumate noaptea.deci statusem acolo 3 ore.nu ne-a venit sa credem.incepem sa vorbim.nimicuri.sparg gheata si o-ntreb ce-a facut atata timp.acelasi lucru ca mine.nu am detaliat.nici eu nici ea.dar in acea noapte ne-am marturisit una celeilalte acele lucruri p care nu vrei sa le recunosti nici macar fata de tine!iti e rusine si tie de ele!sau pur si simplu din orgoliu, egoism, prostie, nu le accepti!
o curatare.

si acum cu partea psihologica.imi explicam prima intalnire cu el prin prisma psihologiei - autosugestia(cu toate ca aveam doar 5 ani) sau influenta bunicii mele, a preotului p care-l auzeam duminica d duminica.
imi pusesem acceasi problema si dupa a 2a intalnire - autosugestia.dar ... ce dracu!eram doua!in acelasi spatiu si timp!aceeasi fiori in aceleasi fractiuni de secunda, aceleasi trairi, aceeasi intalnire in acelasi spatiu si timp!coincidenta?tind sa cred ca NU.cu atat mai mult cu cat a doua seara am vrut sa se intample din nou si n-am gasit decat un calugar batran in anticamera, langa pictura reprezentand iadul, care incerca sa-mi convinga bunica ca(scuze cacAfonia) pt mantuirea sufletului ei trebuie cat mai repede sa se boteze la ortodocsi.dupa care, trecand din nou pragul si intrand in capela n-am simtit nimic, decat rece.punct.
nimic nu e intamplator.toate se intampla PENTRU CA.punct, pentru ca nu stim DE CE.si nu vom afla.cel putin, nu aici.nici filosofia, nici matematica, nici psihologia, nici fizica, nici medicina etc , nici una din stiinte nu ajuta in privinta asta.cauti, cauti, cauti, obosesti, continui, cauti, cauti...si?speri ca tu sa gasesti ce n-au gasit altii!poate aspiri la faimia, poate la liniste!am spus mai sus, ca sa ajungi la liniste, trebuie doar sa INLATURI FRICILE, iar mai apoi, SA IUBESTI.pe cat e de simplu, pe atat d greu.
in consecinta, cred ca exista un ceva .

[RajaF]

Memetule, ca sa renegi pe cineva/ceva inseamna ca trebuie sa admiti existenta acelui obiect/persoana sau, in cazul divinitatilor, sa crezi in existenta lor.

Pentru mine Dumnezeu nu exista, pur si simplu. Nu il reneg, nu il iubesc, nu imi este frica de el, nu il urasc, pentru ca nu exista. Nu poti sa ai sentimente pentru nimic nu?

Pentru mine nu exista o divinitate absoluta (cel putin nu dupa definitiile cunoscute), religia mea se deosebeste de religia altora, locasurile mele spirituale sunt diferite, si asa mai departe.

Fiecare crede in ce simte, nu in ce i se impune, si eu nu simt in nici un peticel din sufletul meu ca Dumnezeu exista.

Si ca tot suntem la subiect, un pic de umor se cere

[PlacereaMea]

Exista oameni care, desi sunt nascuti si botezati sub Sfanta Taina a Botezului crestin si-au construit un mod de gandire ce exclude Divinitatea.

Faptul ca suntem botezati sub Sfanta Taina a Botezului crestin nu are nimic de-a face cu credinta! Nu cu credinta noastra, eventual a parintilor nostri, desi botezul (cel putin ala al ortodocsilor) se practica mai mult dintr-un fel de cutuma, si mai putin dintr-o credinta reala. Ne nastem ortodocsi, catolici samd prin TRADITIE si nu prin CREDINTA. Nu ne nastem credinciosi, si nici nu e optiunea noastra sa fim botezati. Daca ne-am boteza la o varsta la care avem destula minte sa intelegem ce inseamna aia, cu siguranta ca multi dintre noi nici n-ar mai face-o.
Ca mergem la biserica de mici e urmare a faptului ca ne duc parintii sau bunicii de mana, nu e urmare a unei convingeri personale. De cele mai multe ori aceasta inertie ne va ghida si la maturitate. Unii mai curajosi vor citi cateva pliante gasite in cutia postala si se vor converti la ceva ce li se pare lor ca s-ar potrivi mai bine. Doar deh, invatatura lui Dumnezeu e una singura, dar avem religii cu duiumul. How stupid is that?!
Intrebarea pe care o ridici: “Care este cauza psihologica pentru care oamenii isi pierd credinta....?â€Â

[jeorj]

my pleasure, ai o bulina rosie din partea mea(adica e de bine:D. m-ai scutit de efortu de a formula eu ceva de genu ala)
adica si eu sunt de parere ca intrebarea nu-si are rostu daca nu pui in discutie si originea credintei. ca ia nu poate fi in mucea ala de cateva saptemani care zbiara disperat ca o fo rupt de la tzatza lu mumasa ca sa i se faca baie, sau taie motzu sau cestiuio ce alcevamprejur. dupe ce se discuta despre cum si-o castigat omu(din punct de vedere pshihologic) credinta, abea apoi pui problema de ce sio piert-o mai tarziu tot dpdv psi.
shatunci ar fi mai interesant daca s-ar propune o dezbatere de genu: ce mecanism pshihologic provoaca castigarea sau pierderea credintei in divinitate?

[Mariner101]

Exista oameni care, desi sunt nascuti si botezati sub Sfanta Taina a Botezului crestin si-au construit un mod de gandire ce exclude Divinitatea. ...
Astept pareri...

Intrebare din start : atunci cand au fost botezati, au fost intrebati daca vor asta? Au avut posibilitatea sa aleaga daca vor sau nu sa fie botezati dupa o anumita religie sau nu au avut incotro si au fost fortati?Ptr ca daca nici nu au fost intrebati, nici nu au avut alte optiuni, si nici nu au putut sa se opuna, si mai rau, nici nu cunosteau subiectul, nu iti poti baza afirmatia pe un rationament solid, afirmand ca au fost deja botezati dar ei au parasit Divinitatea, sau modul lor de gandire nu reflecta asta. Daca rationamentul tau ii include pe cei care i-am enumerat mai inainte, cred ca este gresita din start afirmatia ta.
Nu sunt impotriva credintei de orice fel, dar cred ca fiecare om trebuie sa aiba dreptul de a-si alege si exprima convingerile de unul singur. Sa li se dea oamenilor dreptul sa isi aleaga o credinta atunci cand vor ei, daca vor, nu sa fie obligati la o varsta cand nu stiu nimica de subiect sa faca o alegere. Sa isi faca alegerea in deplina cunostinta de cauza nu fortati de imprejurari. Daca eu nu cred in Divinitate, e problema mea, daca altii vor sa creada in asta e treaba lor.

[mirciox]

Din ce in ce mai multi oameni raspund ca sunt "liberi cugetatori", atei sau agnostici atunci cand sunt intrebati daca cred in Divinitate.

eu o sa dau un raspuns simplu scuzandu-ti cacofonia .Pt ca omenii au inceput sa gandeasca si nu le mai e frica de organizatia de oameni flamanzi dupa putere si dominare numita Biserica, pt ca nu or sa mai arda pe rug daca spun ce gandesc, pt ca nu o sa mai mearga la scoala la ora de religie si daca o sa spuna :"eu sunt ateu", cum am spus si eu in clasa a 5-a osa primeasca cureaua pe buci.Happy?

[lgk]

Eu sunt una din acele persoane de care vb.Raspunsul este urmatorul, cel putin in cazul meu:undeva prin liceu am inceput sa ma intreb daca chiar exista D-zeu ,Allah, zeul soarelui, etc.Totul a pornit de la faptul ca explicatiile religiei referitoare la diferite fenomene si intamplari erau ilogice pt mine si cautam un raspuns mai convingator.In plus erau si chestii ca postul ,rugaciuni seara sau sa nu-mi pot coase mingea de fotbal ca e sarbatoare care erau cumva obligatorii ca sa fii un bun crestin dar care mi se par stupide si atunci in decurs de ceva vreme am renuntat.Principii cum ar fi sa fi bun cu oamenii in general sa iti ajuti aproapele sau sa mananci sanatos fara prea multe excese,etc le aveam deja si atunci in afara acestor lucruri nu am mai gasit nimic necesar sau util in religie(deci nu tb sa ma inchin si sa ma impartasesc de paste ca sa fiu un om care nu isi inseala prietenii pt ca deja sunt acel om)
Si apoi sa fim seriosi hocus pocus preparatus si a aparut pamantul; abracadabra si a aparut si omul... eu nu pot sa cred in asa ceva in sec 21 cand noi tehnologii apar si pe care tb sa le intelegem( impactul asupra vietii noatre cotidiene)si eu sa-mi pierd timpul cu "Doamne iartama" la spovedanie ca am injurat la volan...

[iubire_2005]

Nu oameni ca mine fac sa isi piarda ceilalti credinta, ci din orgoliu si mandrie nu vor sa accepte ca Dumnezeu ne -a creat, ci vor sa creada ca totul este intamplator ei tind spre o lume materiala asa cum era comunismul.
Cand cineva spune ca nu crede in Dumnezeu inseamna ca nu crede in iubire.
Dumnezeu este iubire.Dumnezeu ne - a creat din iubire.Din iubire are grija de noi.Dumnezeu este totul!Ca sa -l descoperi pe Dumnezeu trebuie sa te detasezi de lucrurile marunte ale vietii noaste sa nu fii meschin, si egoist ci trebuie sa inveti sa iubesti.Iisus a spus si spune:Iubeste pe Dumnezeu din toata fiinta ta si pe aproapele tau ca pe tine insuti. Iisus din iubire a dat trupul si sangele Lui si -L da si acum pe altare in Bisericile Lui prefacand painea si vinul in Trupul si Sangele Lui Dumnezeiesc care ne spala pacatele noastre.Iisus din iubire sta in tabernacol si ne asteapta dar ochii nostri nu L vad ca El este intr-o alta dimensiune unde timpul nu mai este si nici spatiul nu mai este.
Poti tu sa crezi asta?Daca da atunci vei incepe sa afli ce este Dumnezeu si ce este credinta.Este ceva mai presus de tot ce este material si trecator este viata.
Dumnezeu din iubire isi manifesta prezenta si acum dar cei care se bat in piept ca nu i adevarat asa cum au facut acum 2000 si ceva de ani unii evrei cand l au rastignit pe Iisus este preocupat de lucrurile meschine.
Daca intereseaza pe cineva voi da detalii legate de manifestarile lui Dumnezeu chiar acum in zilele noastre, manifesari miraculoase.
Vino Doamne Iisuse vino.

[eyewitness]

iubire de anu trecut, lasa lozincile si defineste intai iubirea. cand stabilim trebushuara asta sunt al tau pentru discutii mai anple

[FleurDuLys]

Eu una nu as defini lipsa de credinta de azi ca pornind din orgoliu. E si asta, insa e mult mai mult de atat. In medievalitate oamenii credeau in Dumnezeul bisericii, si credeau in primul rand de frica. Deoarece durata medie de viata prin 1300-1400 era cam de vreo 30 de ani. Oamenilor le era teama de moarte si le era mult mai multa frica de eternitatea pe care o presupunea aceasta. Erau oameni simpli si atunci luau de bun tot ce le servea Biserica. Amu omu' o evoluat, a aparut individualismul, Biserica e aratata cu degetul datorita unor clerici care pacatuiesc mai mult decat noi, plebea, durata medie de viata e un pic mai mare si omu' are mai multe posibilitati de a se realiza in viata de aici si acum. In plus, cu cat cunosti mai mult, cu atat ai mai multe optiuni. Asa deci si prin urmare dezvoltandu-se intelectul, se dezvolta si libertatea umana si uomu nostru are posibilitatea de a alege. Si-n general omului ii e cam greu sa aleaga o viata de sacrificii in favoarea unei vieti vesnice nesigure. Totul tine de cunoastere,cred ca in timpurile vechi omului ii era mult mai usor sa ajunga la un nivel de cunoastere mistica, decat acum cand s-o descoperit ca totu' e relativ si abia-abia putem cunoaste realitatea asta materiala. E greu dar nu e imposibil.
Ah, si eu una am auzit ca ideea de a crede in ceva/cineva e genetica. Adica unui copil care are parintii credinciosi ii va veni mai usor sa creada in Dumnezeu decat unuia cu parinti atei. Si nu e vorba doar de educatie, suntem pur si simplu nascuti cu nevoia asta de a crede ca exista undeva ceva. E aproape imposibil pentru un om sa creada in nimic, chit ca el crede in sine insusi si tot se chiama credinta in ceva.
Si iubirea.... am scris si la topicul cu dragostea, undeva pe acolo numai ca intr-un sens mai general si presupune renuntare la multe placeri,la egoism and so on... poate o sa revin sa mai dezvolt.

[kant emir]

In medievalitate oamenii credeau in Dumnezeul bisericii, si credeau in primul rand de frica.

haulio, in ce? shapoi cum sa crezi de frica? ori crezi, ori ba - restul e moft
speranta de viata si cu eternitatea n-au treaba (raportat la eternitate, ori 30, ori 300, ori 3000 - tot aia ie), iar uameni sinpli erau shatunci, is shamu

unui copil care are parintii credinciosi ii va veni mai usor sa creada in Dumnezeu decat unuia cu parinti atei

o fi, da din ce stiu io ie alfel - nu prea cred in reguli de genu ista

[FleurDuLys]

crezi si de frica... e ca un compromis pe care il faci cu teama de necunoscut, crezi pentru ca altfel esti pedepsit. s-apoi era mai usor sa crezi atunci (chiar si de frica) decat acum. Tocmai d-aia banuiesc io cu mintea mea ca e mai reala si mai admirabila credinta de azi decat aia de-acu 500 de ani. si tocmai d-aia mai rara.

[Shaki]

Dumnezeu ne - a creat din iubire.

pe mine m-a creat - nu shtiu daca din iubire sau nu - mama shi cu tata

[pendul]

Care este originea credintei religioase?
Ignoranta si frica.
Un om adevarat nu se va agata de ideea divinitatii.

[120dB]

Se poate filozofi pana la moarte. Ce trebuie inteles este ca credinta si religia/dumnezeu sunt lucruri diferite. credinta este ceva genetic care vine de la nevoia umana de a trai pt un scop, caci altfel de ce? religia tot ce este este un motiv care se pierde din cauza ca sa ajuns la momentul unde isi pierde puterile caci omul stie mai bine - stiinta. credinta nu ne vom pierde niciodata caci niciodata nu vom sti totul.

iar daca am fi sa ne gandim la religie, inca de la noul testament in special in crestinism biserica este mai mult o unelta de manipulare decat de inaltare. Pt oamenii care merg duminica la biserica si cred in asta, nu este un neajuns, ci un scop implinit. Numai ca ignoranta si obishnuinta (poate chiar neputinta) ii fac sa nu isi schimbe parerile. Este bine sau rau? nu conteaza, caci credinciosul la sfarshitul zilei este la fel de implinit ca ateistul, caci amandoi cred ca ei stiu mai bine.