de Euridice_ » Mar Ian 04, 2005 1:48 pm
Mergea pe pajistea decolorata,cu un Pamant in fatza si unul inapoi.Pete mari ,albe si negre cadeau dintr-un adanc al cerului,un cer surd care nu ii auzea protestele ,prea ocupat sa isi caute la randul lui pulsul in teroarea nimicului....
Din multele pete se formau tablouri infricosate ,blocate in taine ale grotescului ce parereau ai reprosa culoarea,inocenta spunandu-i :''- Oricum o sa ajungi ca si noi,vei ajunge la prag si apoi te vei intoarce infricosata,pustiita de orice roseala a sangelui....rosu''
Dar nu vroia sa stie de ele ,alerga,iar in aceea goana catre un ceva salvator,simtea in fatza ei un inselator amestec al propriile ei culori iar ea,naiva credea ca toate astea erau din acel urat exterior...Uneori se poticnea de maracinii ce parereau a rade de ea,de florile sterse ce parereau a o musca ,de pietre ce parca intindeau capcane pentru a o apropia si mai mult de tarana....Dar nu renuntza .Si intr-o zi descoperii ..o zare .......colorata in toate nuantele cele mai surazatoare ale unui curcubeu.....si incepu sa alerge spre aceea zare,iar in jurul ei pe iarba incepu sa ploua cu sonete dulci si licurici ce aducea o binevenita lumina in drumul ei.....si alerga ,zi dupa zi,luna dupa luna,an dupa an dar nu ajungea niciodata la zare....Dupa multi ani fetita ajunse zarea ..dar ea era peste o prapastie neinduratoare ,plina de esenta sfarsitului .....Si atunci se privi ,vazu cat de batrana era si cat de decolarata,vazu ca iluzia ii furase culorile si le expusese in aceea zare,culori de care ea nu era constienta....Si disperata imi spuse: ""Ajuta-ma ,doar sunt tu..tu...tu'' iar eu nu am putut ingana privind la prapastie : "'Stateam pe tarmul marii si-am vazut din valuri rasarind o fiara ....deasupra capetelor fiarei am citit numele ei : un nume de ocara '' iar numele acelei fiare este timpul........cand m-am intors nici urma fiinta odata colorata.....o luase fiara............si mi-am zis ''inca un vis absurd''