Lost Soul

[Skip1]

[B]o scurta poveste despre mine si dupa...prezentul [/B]

[Skip1]

[B][I]sa incepem cu inceputul....am ales sa scriu aici pentru ca nimeni nu ma cunoaste si imi pot scrie toate gandurile fara sa cometeze nimeni.


Asta e jurnalul celui mai ghinionist om de pe planeta. Acum ceva vreme era un tip popular care se descurca in viata...dar de curand am dat-o in bara si mi-am rupt picioru in ultimul hal (nu conteaza cum). Am stat prin spitale o vreme...si de aici au inceput necazurile. A inceput scoala cu mine in spital...si fiind abea intrat in liceu mi-a fost groznic sa ma integrez...ce "bestial" era cand ma duceam la scoala in carje....apoi am inceput sa am probleme peste tot....in familie....cu prietenii...cu tot ce intra in contact cu mine....

[Skip1]

Deschid ochii si vad monitoru....ma uit afara, vad soare, ma uit la ceas..era cam tarziu..doream sa stau ca leguma in pat toata ziua...dar nuuuu, trebuia neaparat sa vina cineva si sa imi ia si aceasta place...aceea era mama..care ma chema la masa...ma duc pe bajbaite la baie, ma imbrac, mananc...iar apoi ma pun pe stat in pat vreo 2 ore...cu ochii in tavan..in surdina o melodie prea lenta ca sa te mai crezi pe pamant. Imi doream ca timpul sa se opreasca ...sa nu mai existe nici o grija...sa nu mai existe nimik. Pana la urma m-am ridicat si mi-am petrecut restul zilei in fata PC-ului...nu e cea mai inteligenta modalitate sa treaca timpul dar asta e. Imi doream sa treca ziua mai repede...sa ma duc la scoala, sa vad fata care mi-a sucit mintile...sa mai treaca o zi..cred ca asta era tot ce doream...sa mai treaca o zi,si inca o zi.

[Skip1]

Ca de obicei m-am trezit pe la 11....si m-am pregatit de scoala....acolo mi-am dat seama ca nu fac prima ora....si am stat ca tampitu prin liceu. Apoi mi-a aruncat cineva un caiet pe banca si cica "copiaza tema ca itzi da 2 la stiu"...am copiat..si imediat ce am termimat...a intrat profa de Igiena si m-a luat la un kkt de sedinta cu niste economisti si tot felul de directori. Am stat acolo de m-ai sarit ochii 2 ore, am crezut ca innebunesc...nu era nimik interesant, doar aberatii. Apoi cand sa plec, colegul meu de banca mi-a zis ca unu din colegi ar fi facut fitze azi cand am trecut pe langa el. Chiar am de gand sa "discut" cu el. Abea astept ziua de maine.

[Skip1]

Am ajuns sa dansez pe taisul cutitului. Simt ca o iau razna...nu mai rezist. Pe zi ce trece ma simt tot mai gol pe dinauntru.Vreau sa plec departe....dar nu stiu unde, undeva departe de tot ce cunosc. Azi o zi obisnuita, cu scoala intruna, sfarsita cu o sedinta, si multumesc lui Dumnezeu a zis diriga' numai de bine.

Am ajuns precum cucul, o pasare blestemata , iar cantecul lui e cantecul singuratatii. Asta sunt yo, omul blestemat sa ramana singur. Si am ajuns la concluzia ca nu ii ranesti decat pe cei la care ti, pe ceilalti nu ai cum sa ii ranesti, ei sunt simple umbre in rutina ta.

[Skip1]

Oh God..abea asteptam sa ajung acasa si sa scap de infernul numit scoala....A fost una din cele mai grele zile...in primul rand jegoasa aia de fizica m-a dat afara ca nu am lasat-o sa imi strice freza..si acum mai vrea sa ma lase si corijent...Oh God!!!
Acum stau si imi caut pofta de viata..am pierdut-o de ceva vreme..si nu e chiar placut. In rest zi obisnuita cu o trezire mai devreme decat trebuia. Urasc sa ma trezesc mai devreme...decat trebuie...iubesc somnul, e singurul loc unde face fiecare ce vrea muschiuletul lui, fara sa il deranjeze nimeni. Ce n-as da ca toata viata sa fie doar un vis.

[Skip1]

Doamne cum este posibil sa iubesc pe cineva mia mult ca viata mea..cu toate ca nu imi este ruda..iubita... Este o persoana pe care am cunoscut-o intr-o singura seara...apoi ea a plecat, si am vorbit numai la telefon...Cu toata ca imi parea ca pentru ea sunt doar o umbra stearsa, cand am avut nevoie de ea, s-a suit in tren si a venit, a vegheat la capataiul meu timp de 2 zile. Precizez inca o data ca nu statusem decat 12 ore impreuna. Si cu toate astea a vegheat asupra mea, e ingerul meu. As fi in starea sa imi dau si viata ca sa o rasplatesc. E singura raza de lumina in intunericul din viata mea. Si poate o sa treaca o viata intreaga si nu o sa o pot rasplati.

[Skip1]

Unde draqu e??? tot caut butonu de reset de cateva zile...nu stiu cum as putea sa gasesc butonu pe care scrie "punct si de la capat". Ce as vrea sa am un asemenea buton..adik ma durea in pl de tot ce se intmpla. Doamne cat de nashpa e viata...In fiecare zi intra cate unu la mine in camera, rage pana nu mai are aer in plamani si apoi iese, apoi vine un altul si face acelas lucru ca si primul. Si se tot repeta chestia asta de cateva ori. Ba chiar mai mult, cineva inteligent a inventat mobilul si se poate rage si de la distanta. E groaznic!!!

Si apoi mai vine si nea militianu si te intreaba de ce faci galagie noaptea si bei cu baietii?? Si nu itzi vine sa ii futi una? adik ce il fute grija pe el ce fac yo. La el daca nu rage nimeni logik ca ii arde de luat baietii la bani marunti (ca bacnote nu mai sunt, acum sunt din sticla) de pe strada. Si apoi te duci plouat in casa..si dai nas in nas cu monitoru care itzi zice foarte galant cand il aprinzi "ErroR" si atunci zici ca ai o zi perfecta. Si ca te-ai distrat de minune... Cum draqu se poate asa ceva?? E practic imposibil,dar ne, trebuie sa i se intample cuiva.

A doua zi incepe la fel ca prima. Cu ochii in tavan. Apoi, zici ca ai noroc si te ridici din pat, dar neaaa..ai luat tzeapa...nimik nu e mai bun ca ieri, doar ca daca mai bagi un status "SAD" se mai baga cate unu in seama si te intreaba de sanatate...si apoi itzi da un site unde gasesti o poveste trista..sa te inveseleasca, gandeste el....Ce potzi sa ii ceri..el nu a avut "norocul" tau. In rest ce placuta e viata...super distractiva...