Cuata-ma in buzunare dupa sinceritatea amara de care ma feresc. Nu te opri, nu te opri..
(poveste scurta)
Se aproprie de el cu un zambet dintre acelea fortate si de complezenta. Acel zambet care spune "ha, uite te gasesc aici, hai sa ma prefac usor surprinsa, insa nu prea tare ca doar era evident ca ne vom intalni, iar tu nu vei lipsi, ca doar ma iubesti".
- Stii sunt foarte suparata pentru spectacolul asta.
- Se vede.
- Detest tot ce fac , detest si publicul. Ma detest si dispretuiesc. Nu seamana deloc a ceea ce am visat eu sa fac.
- Stiu. Ai rabdare, nu te grabi.
- Imi venea sa ies in timp ce spuneam textul si sa o iau la fuga pe strazi, printre masini, sa ma lovesc de oameni. Sa ma duc si sa urlu si sa plang. Sunt atat de falsa. Doamne, nu pot sa cred.
- Stai linistita, si o mangaie pe cap.
Ea priveste in continuare in asflatul luminat de felinar de la iesirea actorilor, imuna la gestul lui, prea prinsa de ceea ce povesteste.
- Joc alice in tara minunilor. De fapt joc alice in infern. Joc Alina in flacarile auto-distrugerii. Imi venea sa ma opresc pe scena si sa zic "dau o muie generoasa colegilor mei de scena, care-s mai buni ca mine, dar totusi varza, regizorilor pentru arta care zace-n ei, domnilor de la intrarea-n teatru pentru ca n-au nici un stres, scenografului pentru ca n-a venit la spectacol, masinistilor pentru ca li se rupe-n patru daca ei stau in lumina in timpul monologului meu si bineinteles colegilor mei de la facultate care rad la cele mai neinspirate momente.".
- Mai...
- De ce sta lumea-n sala la asemenea orori facute degeaba care nu le produc altceva decat un mare sictir si o migrena?
- De ce?
- De ce?!
El o ia in brate. Ea e imuna, nu are nici o rectie. Nu il imbratiseaza, nu se zbate, nu plange. Sta si priveste-n gol. Cineva asteapta in spatele ei cu o floare s-o felicite. Se intoarce, zambeste anemic, ia floarea si ii spune:
- Te pup, Irina, merci ca ai venit. Ne vedem luni la scoala. Pa-pa..
Apoi, brusc, se intoarce catre el si ii spune:
- Vreau sa stau pe bordura aici pana maine dimineata.
- Stam, iubire, daca vrei tu. Stam! Pana maine, pana poimaine...
- Nu. M-am gandit. Tu pleaca. Nu mai vreau sa te vad. Dispari, ma enervezi. Cara-te. Vreau sa stau singura, tu nu intelegi nimic. Dobitocule...
- Dar...
Ea se aseaza pe bordura cu spatele la el. El e rosu la fata.
- Alina...
- VREAU SA STAU PE BORDURA! SINGURA! IN PIZDA MA-TII, CE NU INTELEGI!
Brusc incepe si urla cu o voce care parca nu e a ei, ci a unui monstru pe care l-a tinut ascuns in grota pana acum:
- AM ZAMBIT TOT SPECTACOLUL! AM FOST UN CACAT ZAMBITOR AL DREACU' DE IMPUTIT! TOT SPECTACOLUL AM ZAMBIT SI AM IMPARTIT BEZELE! AM DORMIT PE MINE! NU POTI SA FACI CROCODILII FLUTURI, BA CACATULE, BA! N-AI PLECAT?!?!
El isi duce mana pe parul ei, simuleaza la o distanta de un cm ca-l mangaie si in loc sa o faca ii duce mana la gat. Si o strange. O strange cu toata puterea iubirii de care e in stare.
Ei ii curge saliva pe barbie, bolboroseste cu aceeasi voce ragusita.
- Vreau sa stau pe bordura, vreau sa stau pana maine aici...
- TE IUBESC, FA, TE IUBESC, TE IUBESC, TE IUB..., si restul cuvantului i se pierde in gat, in saliva si in disperare.
Mana lui e inclestata pe beregata nemeritat de des sarutata. Mana lui e expresia sufletului tinut in borcanul de miere care expira in 10 ani de la data fabricatiei. Mana lui e plina de sange si semneaza o sentinta.
Palma lui incolaceste un metal lung si rotund printre altele.
Personajul sters din tabloul de pe masa.
Vreau sa stau pe bordura
de gabuba » Mie Noi 22, 2006 11:18 pm
- S-a strans toată lumea?
- Toţi in păr!
- Toţi in păr!
-
gabuba - Mesaje: 6847
- Membru din: Mie Noi 21, 2001 12:00 am
de gabuba » Joi Noi 23, 2006 11:31 pm
dedicatiune
O sa incerc sa fiu scurt. Cand eram mic imi imaginam ca am o forta egala cu superman si ca atunci cand o sa faca troleul accident eu nu o sa patesc nimic. Pentru ca ma tineam prea bine. Si niciodata nu se intampla accidentul pe care in semi-inconstienta mea il asteptam atat de mult...
Asta-seara, arhi-obosit, am plecat de la teatru, dupa cateva intepaturi acide, cum imi sta-n fire in momentele de sinceritate, cu un copil enervant, m-am urcat in 122. Am alergat 200 de m ca sa-l prind. Era gol. Initial nu a vrut sa-mi deschida.
Mi-a deschis. Eram singur. La prima s-a mai urcat un cetatean. Care ma intreaba de ajunge sau nu la Billa. Avea ceva jegos, imputit. Ceva nu era in regula. M-am distantat . Cel putin mental. Nu opreste in statie, din lipsa de calatori. Privesc in gol pe fereastra la culoarea rosie a semaforului pe care acest sofer, intr-un exces de inconstienta, trece. Vad exact culoarea rosie. Rosu, rosu, rosu. ROSU.
Trece. Si am am vazut cum intra in el o masina. Totul se scurt-circuiteaza. Eu nu-mi amintesc cand am sarit in picioare. Apoi s-a izbit brutal intr-un zid. Nenea imputit, a intrat cu capul intr-un geam. Daca eu ramaneam unde eram probabil acum aveam gatu sucit si oase rupte. M-am tinut in picioare de doua bari. M-am lovit doar la piciorul stang in doua locuri. Mi s-a umflat putin. Pe moment nu aveam absolut nimic. Vroiam doar sa ies mai repede, sa ma duc acasa. Eram de un calm atat de lucid ca ma speriam pe mine.
M-am dus la sofer si ma intreaba :
- Puteti sa fiti martori?
- Nu. Deschide, vreau sa ma duc acasa.
Am fortat singur usa pana cand au venit alti oameni si au deschis. Il aud pe sofer, usor lovit, parbrizu era gata sa cada pe el, il aud relatand "am trecut pe verde si a intrat in mine." A trecut pe verde. Vroia probabil sa mint ca a trecut pe verde, cand era rosu. Rosu ca sangele. Vroia probabil sa ii bage la ananghie tot pe aia din masina mica ce s-au lovit, cica, grav. Nujtu.
Eu am plecat absolut normal, parca neavand nici o legatura cu evenimentul. Scriam chiar un sms. Deloc tulburat. Stiam. De mult. Stiam ca urma sa se intample.
Stiam de cand ma plangeam patetic unui prieten ca
- Am nevoie de un soc, de ceva, care sa ma trezeasca din nesimtirea in care traiesc. Eu trec printre masini si nu ma loveste nici una...
Stiam ca se va intampla.
Pe drum catre casa m-am intalnit cu niste prieteni, carora le-am povestit. Unii dintre ei se uitau la mine prin acei ochi circumspect-socati-milosi cautandu-i oricarei atitudini naturale a mea cauza in accident. Nu eram socat. Nu am sa ma trezesc maine tremurand de frica, nu. Nu am nimic. Totul s-a petrecut cu o normalitate aparatoare.
Totusi imi este frica. Imi este frica de mine ca exista posibilitatea ca nici de data asta sa nu fi inteles
si nu, n-am sa pun punct la acest post
O sa incerc sa fiu scurt. Cand eram mic imi imaginam ca am o forta egala cu superman si ca atunci cand o sa faca troleul accident eu nu o sa patesc nimic. Pentru ca ma tineam prea bine. Si niciodata nu se intampla accidentul pe care in semi-inconstienta mea il asteptam atat de mult...
Asta-seara, arhi-obosit, am plecat de la teatru, dupa cateva intepaturi acide, cum imi sta-n fire in momentele de sinceritate, cu un copil enervant, m-am urcat in 122. Am alergat 200 de m ca sa-l prind. Era gol. Initial nu a vrut sa-mi deschida.
Mi-a deschis. Eram singur. La prima s-a mai urcat un cetatean. Care ma intreaba de ajunge sau nu la Billa. Avea ceva jegos, imputit. Ceva nu era in regula. M-am distantat . Cel putin mental. Nu opreste in statie, din lipsa de calatori. Privesc in gol pe fereastra la culoarea rosie a semaforului pe care acest sofer, intr-un exces de inconstienta, trece. Vad exact culoarea rosie. Rosu, rosu, rosu. ROSU.
Trece. Si am am vazut cum intra in el o masina. Totul se scurt-circuiteaza. Eu nu-mi amintesc cand am sarit in picioare. Apoi s-a izbit brutal intr-un zid. Nenea imputit, a intrat cu capul intr-un geam. Daca eu ramaneam unde eram probabil acum aveam gatu sucit si oase rupte. M-am tinut in picioare de doua bari. M-am lovit doar la piciorul stang in doua locuri. Mi s-a umflat putin. Pe moment nu aveam absolut nimic. Vroiam doar sa ies mai repede, sa ma duc acasa. Eram de un calm atat de lucid ca ma speriam pe mine.
M-am dus la sofer si ma intreaba :
- Puteti sa fiti martori?
- Nu. Deschide, vreau sa ma duc acasa.
Am fortat singur usa pana cand au venit alti oameni si au deschis. Il aud pe sofer, usor lovit, parbrizu era gata sa cada pe el, il aud relatand "am trecut pe verde si a intrat in mine." A trecut pe verde. Vroia probabil sa mint ca a trecut pe verde, cand era rosu. Rosu ca sangele. Vroia probabil sa ii bage la ananghie tot pe aia din masina mica ce s-au lovit, cica, grav. Nujtu.
Eu am plecat absolut normal, parca neavand nici o legatura cu evenimentul. Scriam chiar un sms. Deloc tulburat. Stiam. De mult. Stiam ca urma sa se intample.
Stiam de cand ma plangeam patetic unui prieten ca
- Am nevoie de un soc, de ceva, care sa ma trezeasca din nesimtirea in care traiesc. Eu trec printre masini si nu ma loveste nici una...
Stiam ca se va intampla.
Pe drum catre casa m-am intalnit cu niste prieteni, carora le-am povestit. Unii dintre ei se uitau la mine prin acei ochi circumspect-socati-milosi cautandu-i oricarei atitudini naturale a mea cauza in accident. Nu eram socat. Nu am sa ma trezesc maine tremurand de frica, nu. Nu am nimic. Totul s-a petrecut cu o normalitate aparatoare.
Totusi imi este frica. Imi este frica de mine ca exista posibilitatea ca nici de data asta sa nu fi inteles
si nu, n-am sa pun punct la acest post
- S-a strans toată lumea?
- Toţi in păr!
- Toţi in păr!
-
gabuba - Mesaje: 6847
- Membru din: Mie Noi 21, 2001 12:00 am
- Atunci cand strig eu se zguduie pamantul! -
de gabuba » Dum Noi 26, 2006 6:36 pm
daca n-as sti ca merit, probabil as crede ca e prea de tot.
- S-a strans toată lumea?
- Toţi in păr!
- Toţi in păr!
-
gabuba - Mesaje: 6847
- Membru din: Mie Noi 21, 2001 12:00 am
Le-am scris anul trecut in Catavencu, dar azi m-am redescoperit.
de gabuba » Joi Noi 30, 2006 10:16 pm
Cum m-am redescoperit? Navigam, aiurea, pe internet, intrebandu-ma daca cumva tot timpul asta pe care il pierd se va rambursa la un moment dat sub o forma sau alta si dau peste un articol semnat de domnul Marius Chivu, aparut in luna august in Dilema Veche. Il puteti citi de aici: http://agenda.liternet.ro/articol.php?art=3199
Ideea e ca dumnealui considera ca si instiga la . La moarte violenta, abrupta si iresuscitabila a unei vami vechi cu un trecut incert pentru noi, luzerii nascuti de ei, a caror singura vina pare a fi ca ne-am nascut prea tarziu. In rest, aceleasi bla-bla-bla-uri de pseudo-dinozaur, inconstient de evolutia timpului, prea egocentrist de propriile directive de viata ca sa inteleaga fenomene, suferind de mania datului in cap la pui, ca-s mici, curge sange putin si se usuca repede.
...Si asa mi-am amintit de o frumoasa pastilutza pe care am trantit-o anul trecut in suplimentul Academiei Catavencu si care zicea cam asa:
"Nu mai este ce a fost
Ii aud mereu. In timpul verii aflu ca statiunea de la malul Marii Negre, Vama Veche, nu mai este ce a fost. Sublimul paradis, odata pustiu, astazi extra-populat de populatii "ciudate", este altfel. Inainte era, evident, mai bine - astazi nu mai reprezinta acea alternativa la atmosfera tinereasca a Mamaiei. Scoala. Scoala vietii, scoala generala de la colt, scoala militiei. Inainte se educau odraslele, dom'le, astazi, de la prea multa libertate de expresie, uite unde s-a ajuns. Altadata se citea mai mult. Inainte te simteai in siguranta oricand pe strada, astazi iti strangi geanta la piept si iti arcuiesti de frica spatele seara, cand te intorci acasa. Teatrul. Actorii de altadata erau monstri sacri. Muzica, inainte se canta pe bune, dom'le, astazi se mimeaza si se mai mimeaza si prost. Pe vremea ailalta aveam loc asigurat dupa ce terminam liceul industrial, nu ne lipsea nimic. Bine, erau cozi, dar, oricum nu mai e ce-a fost. Printre atatea regrete ale unui trecut necunoscut generatiilor de tineri de astazi, ma intreb - patetic si inutil - avem viitor? Si daca da, mai e ce a fost candva?"
Domnule Marius Chivu, desi n-o veti face, poate peste 3 ani va veti gugali numele si veti da peste aceasta pagina, unde printre multe intimerii desuete, cineva va spune: daca ignorati tot ce nu vreti sa vedeti, respectiv, sa intelegeti, sunteti la fel ca cei pe care ii aratati cu degetul si acoperiti cu nisip. Si stiu ca stiti asta. Si stiu ca nu va pasa. Si cred ca e trist. Si grav.
V-as lega de o shaormerie trei zile si trei nopti (3 - cifra magica) si v-as lasa sa priviti vama, in dezmatul ei actual. Atunci veti constientiza, acut, ceva inremediabil de real. O sa muriti la un moment dat. Si dumneavoastra si ceilalti din generatia dumneavoastra.. Si n-o sa puteti lua cu voi, egoist, un teritoriu ce l-ati vrut neutru. Pentru ca despre asta e vorba de fapt, nu? Marea, nisipul si oamenii raman oricum la noi. In buzunare si in suflete.
Si atunci, ma mir. Ma mir cum de tocmai ei, cei care-au simtit primii imaterialitatea unui asemenea loc, vor azi, egoisti, plini de ei si de cultura care le iese pe nas, sa fie destepti. Destepti si distrugatori. Ca asa-s unii, stau in trecut, cu mainile la ochi si la urechi si apoi imping bolovanii aia mari de pe deal.
Si nu in ultimul rand, LA MULTI ANI!
Ideea e ca dumnealui considera ca si instiga la . La moarte violenta, abrupta si iresuscitabila a unei vami vechi cu un trecut incert pentru noi, luzerii nascuti de ei, a caror singura vina pare a fi ca ne-am nascut prea tarziu. In rest, aceleasi bla-bla-bla-uri de pseudo-dinozaur, inconstient de evolutia timpului, prea egocentrist de propriile directive de viata ca sa inteleaga fenomene, suferind de mania datului in cap la pui, ca-s mici, curge sange putin si se usuca repede.
...Si asa mi-am amintit de o frumoasa pastilutza pe care am trantit-o anul trecut in suplimentul Academiei Catavencu si care zicea cam asa:
"Nu mai este ce a fost
Ii aud mereu. In timpul verii aflu ca statiunea de la malul Marii Negre, Vama Veche, nu mai este ce a fost. Sublimul paradis, odata pustiu, astazi extra-populat de populatii "ciudate", este altfel. Inainte era, evident, mai bine - astazi nu mai reprezinta acea alternativa la atmosfera tinereasca a Mamaiei. Scoala. Scoala vietii, scoala generala de la colt, scoala militiei. Inainte se educau odraslele, dom'le, astazi, de la prea multa libertate de expresie, uite unde s-a ajuns. Altadata se citea mai mult. Inainte te simteai in siguranta oricand pe strada, astazi iti strangi geanta la piept si iti arcuiesti de frica spatele seara, cand te intorci acasa. Teatrul. Actorii de altadata erau monstri sacri. Muzica, inainte se canta pe bune, dom'le, astazi se mimeaza si se mai mimeaza si prost. Pe vremea ailalta aveam loc asigurat dupa ce terminam liceul industrial, nu ne lipsea nimic. Bine, erau cozi, dar, oricum nu mai e ce-a fost. Printre atatea regrete ale unui trecut necunoscut generatiilor de tineri de astazi, ma intreb - patetic si inutil - avem viitor? Si daca da, mai e ce a fost candva?"
Domnule Marius Chivu, desi n-o veti face, poate peste 3 ani va veti gugali numele si veti da peste aceasta pagina, unde printre multe intimerii desuete, cineva va spune: daca ignorati tot ce nu vreti sa vedeti, respectiv, sa intelegeti, sunteti la fel ca cei pe care ii aratati cu degetul si acoperiti cu nisip. Si stiu ca stiti asta. Si stiu ca nu va pasa. Si cred ca e trist. Si grav.
V-as lega de o shaormerie trei zile si trei nopti (3 - cifra magica) si v-as lasa sa priviti vama, in dezmatul ei actual. Atunci veti constientiza, acut, ceva inremediabil de real. O sa muriti la un moment dat. Si dumneavoastra si ceilalti din generatia dumneavoastra.. Si n-o sa puteti lua cu voi, egoist, un teritoriu ce l-ati vrut neutru. Pentru ca despre asta e vorba de fapt, nu? Marea, nisipul si oamenii raman oricum la noi. In buzunare si in suflete.
Si atunci, ma mir. Ma mir cum de tocmai ei, cei care-au simtit primii imaterialitatea unui asemenea loc, vor azi, egoisti, plini de ei si de cultura care le iese pe nas, sa fie destepti. Destepti si distrugatori. Ca asa-s unii, stau in trecut, cu mainile la ochi si la urechi si apoi imping bolovanii aia mari de pe deal.
Si nu in ultimul rand, LA MULTI ANI!
- S-a strans toată lumea?
- Toţi in păr!
- Toţi in păr!
-
gabuba - Mesaje: 6847
- Membru din: Mie Noi 21, 2001 12:00 am
poezie, poezie, pu..
de gabuba » Sâm Dec 02, 2006 3:02 pm
Imi pare incredibil ca forta urii pe care cineva o manifesta actual pentru mine este egala cu forta iubirii pe care a fost capabila la un moment dat sa o exercite.
Pe cat de bine ma simteam atunci, in acele scurte momente, pe atat de rau mi se face acum cand ma scruteaza printr-o simpla privire, cand ii aud vocea si intr-o singura silaba adresata-mi, cand ma gandeste de rau, fie si de la km departare . Cand vorbeste despre mine. Cand ma contrazice tacit.
Cand ma priveste mustrator si atot-stiutor. Cand ma bate pe umeri din ochi si-mi face cu degetul, tot mustrator, din gene.
Daca ar sti, oare, ca indiferenta pe care mi-o alimenteaza naste undeva in pantecul ei o sila si un dispret, doi intr-unu, s-ar opri?
Oare m-ar lasa in pace? Sau, dimpotriva, ofensata de indolenta mea ar infige cutitul si mai convinsa ca stie ea ce stie si ca face bine?
Doamne, te rog eu mult, fereste-ma doar de ura oamenilor care m-au iubit, ca hai, cu restu' o mai scot eu la capat...
----
Pe cat de bine ma simteam atunci, in acele scurte momente, pe atat de rau mi se face acum cand ma scruteaza printr-o simpla privire, cand ii aud vocea si intr-o singura silaba adresata-mi, cand ma gandeste de rau, fie si de la km departare . Cand vorbeste despre mine. Cand ma contrazice tacit.
Cand ma priveste mustrator si atot-stiutor. Cand ma bate pe umeri din ochi si-mi face cu degetul, tot mustrator, din gene.
Daca ar sti, oare, ca indiferenta pe care mi-o alimenteaza naste undeva in pantecul ei o sila si un dispret, doi intr-unu, s-ar opri?
Oare m-ar lasa in pace? Sau, dimpotriva, ofensata de indolenta mea ar infige cutitul si mai convinsa ca stie ea ce stie si ca face bine?
Doamne, te rog eu mult, fereste-ma doar de ura oamenilor care m-au iubit, ca hai, cu restu' o mai scot eu la capat...
----
- S-a strans toată lumea?
- Toţi in păr!
- Toţi in păr!
-
gabuba - Mesaje: 6847
- Membru din: Mie Noi 21, 2001 12:00 am
Scrie
de gabuba » Lun Dec 04, 2006 4:52 pm
Uita-te bine la mine. Vorbesc serios. Nu te mint. Nu am nici un interes s-o fac. Vreau doar ca tu sa nu repeti aceleasi greseli ca mine. Pune titlul.
"Astazi invat sa merg". Nu rade, tampitule, nu rade. Azi inveti sa mergi.
Pune de la capat prima propozitie. Hai, nu te uita cu ochii astia mojici la mine. Scrie de la capat cu alineat. Sa scrii citet. Nu te grabi, avem toata ziua la dispozitie.
"Voi pierde"
Asa, bun...
"totul"
Da...
"cand voi"
Mhm.
"incepe sa ma indoiesc."
Ia citeste cu voce tare sa vad daca ai scris bine.
(se uita usor neincrezator, are inca senzatia ca e la camera ascunsa sau oricum, ca ceva nu e pe bune in toata schema asta)
- Voi pierde totul cand voi incepe sa ma indoiesc, citi el cu un ton sfidator de firesc, ca si cum nu ar fi nimic de inteles din asta, decat o simpla propozitie ca oricare alta pe un caiet oricare altul al unui elev. Oricare. Altul.
- Bun. Ai scris citet. Acum tot ce trebuie sa faci e sa scrii la nesfarsit aceeasi propozitie. Citesc. Clar. Cand ti se termina cerneala, ai in dulap. Peste doua ore, ai prima pauza. Peste alte doua mananci covrigei. Intrebari? Nu cred.
La lucru!
"Astazi invat sa merg". Nu rade, tampitule, nu rade. Azi inveti sa mergi.
Pune de la capat prima propozitie. Hai, nu te uita cu ochii astia mojici la mine. Scrie de la capat cu alineat. Sa scrii citet. Nu te grabi, avem toata ziua la dispozitie.
"Voi pierde"
Asa, bun...
"totul"
Da...
"cand voi"
Mhm.
"incepe sa ma indoiesc."
Ia citeste cu voce tare sa vad daca ai scris bine.
(se uita usor neincrezator, are inca senzatia ca e la camera ascunsa sau oricum, ca ceva nu e pe bune in toata schema asta)
- Voi pierde totul cand voi incepe sa ma indoiesc, citi el cu un ton sfidator de firesc, ca si cum nu ar fi nimic de inteles din asta, decat o simpla propozitie ca oricare alta pe un caiet oricare altul al unui elev. Oricare. Altul.
- Bun. Ai scris citet. Acum tot ce trebuie sa faci e sa scrii la nesfarsit aceeasi propozitie. Citesc. Clar. Cand ti se termina cerneala, ai in dulap. Peste doua ore, ai prima pauza. Peste alte doua mananci covrigei. Intrebari? Nu cred.
La lucru!
- S-a strans toată lumea?
- Toţi in păr!
- Toţi in păr!
-
gabuba - Mesaje: 6847
- Membru din: Mie Noi 21, 2001 12:00 am
Rereveleaza-ma tu, ca poate ai noroc.
de gabuba » Mie Dec 06, 2006 9:57 pm
Sunt in perioada de redescoperi si re-revelari de sine, astfel ca citind pagina 8 a jurnalului acesta [ http://www.fanclub.ro/showthread.php?t=10288&page=8&pp=20 ], ma intrebam mai nostalgic, mai ingrijorat, unde m-am dus? Si daca am plecat de la mine de mult si tarziu dupa ora 24, mai stiu sa ma intorc acum, cand am mai mare nevoie de mine?
Daca atunci scriam cu oarecare farmesc si sarm cuvinte de genul "sunt lamentabil, jenant si penibil", acum aceleasi cuvinte suna intr-adevar ca o cheie pe o tabla ruginita. Suna intr-adevar lamentabil.
Poate ca pe atunci nu descoperisem Antony and the Johnsons. Sau poate ca pe atunci nu ma inunda linistea asta, care, in unele zile, ma rupe de tot ce ar putea insemna realitate, griji, probleme si ma duce intr-o lume care nu exista macar pentru mine.
Poate ca atunci nu aveam maxilarul atat de colturos, probabil ca d-aia.
Cu siguranta atunci nu aveam nasul fracturat ca acum! Acum ma gandesc, oare toate minciunile pe care le-am indrugat unora sau altora, s-au intors acum impotriva mea ca sa-mi demonstreze ca povestea lui Pinochio n-a fost asa, abureala?
Nu mai am ce sa zic, dom'le, gata. M-am epuizat ca si clepsidrele alea sparte despre care-mi povestea mamaie cand eram mic, cica din cauza lor intarzia ea la scoala. Din fericire, n-avea sa fie toata viata o intarziata. Norocul ei, a facut doar 4 clase...
Daca atunci scriam cu oarecare farmesc si sarm cuvinte de genul "sunt lamentabil, jenant si penibil", acum aceleasi cuvinte suna intr-adevar ca o cheie pe o tabla ruginita. Suna intr-adevar lamentabil.
Poate ca pe atunci nu descoperisem Antony and the Johnsons. Sau poate ca pe atunci nu ma inunda linistea asta, care, in unele zile, ma rupe de tot ce ar putea insemna realitate, griji, probleme si ma duce intr-o lume care nu exista macar pentru mine.
Poate ca atunci nu aveam maxilarul atat de colturos, probabil ca d-aia.
Cu siguranta atunci nu aveam nasul fracturat ca acum! Acum ma gandesc, oare toate minciunile pe care le-am indrugat unora sau altora, s-au intors acum impotriva mea ca sa-mi demonstreze ca povestea lui Pinochio n-a fost asa, abureala?
Nu mai am ce sa zic, dom'le, gata. M-am epuizat ca si clepsidrele alea sparte despre care-mi povestea mamaie cand eram mic, cica din cauza lor intarzia ea la scoala. Din fericire, n-avea sa fie toata viata o intarziata. Norocul ei, a facut doar 4 clase...
- S-a strans toată lumea?
- Toţi in păr!
- Toţi in păr!
-
gabuba - Mesaje: 6847
- Membru din: Mie Noi 21, 2001 12:00 am
Rubrica gazetareasca: raspunsuri si dedcatii alaturi.
de gabuba » Sâm Dec 16, 2006 11:20 pm
Ma (in)trece asa, ca din adancuri, o nepasare. Crunta. Nepasare. Si simt cum toata poezia care imi curge-n vene se invalmaseste cu un lichid slinos si libidinos.
Si am impresia ca n-a mai ramas de facut. Sa stingem lumina, sa inchidem pravalia, sa taiem vena lung si adios, lume imbecila. Si apoi in drumul nostru sus sus sus prea sus privim jos jos jos prea jos la toti oamenii pe care nu i-am iubit suficient sau deloc, la toate lucrurile incepute prost pe care nu le-am continuat, la toate initiativele geniale pe care le-am abandonat. Si in drumul nostru sus sus sus prea sus ne cam doare ce ne-a durut in rect aici jos jos jos prea jos.
Si acum, scriind astea, intre doua discutii pe mess, intre the knife cu marble house, ma intreb: da?
(aici o sa trag niste linii ca sa marchez o pauza)
-----------------------------------------------------------------
Ma tot chinui sa scriu un mesaj:
"Daca ar fi sa ma cobor in mocirla unde aveti resedinta v-as spune: va fut in gura, domnule!...insa cum ma mentin un tanar educat: zambiti, va rog!"
nu, altfel...
"Mai du-te ma-n pizda ma-tii de cacat ordinar. Cacatu' pulii!"
nu, nu, nu, altfel...
"Sper sa-ti cada o caramida-n cap si sa fiu nevoit sa imi amintesc de toate lucrurile bune pe care ai uitat sa le faci!"
nu, nu... cred ca aleg sa-l las sa se zbata linistit. oricum n-o sa-nteleaga esentialul.
Si am impresia ca n-a mai ramas de facut. Sa stingem lumina, sa inchidem pravalia, sa taiem vena lung si adios, lume imbecila. Si apoi in drumul nostru sus sus sus prea sus privim jos jos jos prea jos la toti oamenii pe care nu i-am iubit suficient sau deloc, la toate lucrurile incepute prost pe care nu le-am continuat, la toate initiativele geniale pe care le-am abandonat. Si in drumul nostru sus sus sus prea sus ne cam doare ce ne-a durut in rect aici jos jos jos prea jos.
Si acum, scriind astea, intre doua discutii pe mess, intre the knife cu marble house, ma intreb: da?
(aici o sa trag niste linii ca sa marchez o pauza)
-----------------------------------------------------------------
Ma tot chinui sa scriu un mesaj:
"Daca ar fi sa ma cobor in mocirla unde aveti resedinta v-as spune: va fut in gura, domnule!...insa cum ma mentin un tanar educat: zambiti, va rog!"
nu, altfel...
"Mai du-te ma-n pizda ma-tii de cacat ordinar. Cacatu' pulii!"
nu, nu, nu, altfel...
"Sper sa-ti cada o caramida-n cap si sa fiu nevoit sa imi amintesc de toate lucrurile bune pe care ai uitat sa le faci!"
nu, nu... cred ca aleg sa-l las sa se zbata linistit. oricum n-o sa-nteleaga esentialul.
- S-a strans toată lumea?
- Toţi in păr!
- Toţi in păr!
-
gabuba - Mesaje: 6847
- Membru din: Mie Noi 21, 2001 12:00 am
De citit pe veceu
de gabuba » Sâm Dec 23, 2006 12:02 am
Mi-e frica sa te privesc, asa, lung, in ochi. Stii tu ca nu ma pot dezlipi de departarile tale?
Daca ma agat de breteaua sutienului tau, promiti sa nu-mi dai drumul oricat de greu as fi?
Promiti sa ma tii acolo, la adapost, sa ma mangai dimineata si sa ma saruti pe frunte seara? Ma tii te rog la subratul tau mereu frumos mirositor?
Invata-ma te rog toate lucrurile pe care din prea multa desteptaciune le-am ignorat la vremea lor! Sunt retard, stiu, dar ai grija cu mine, la cel mai mic impuls ma strang in carapacea mea, Sunt retard, stiu, saruta-ma. Invata-ma tot ce am uitat sa-mi amintesc atunci. Toate lucrurile pe care am preferat sa nu le descopar la timp si care acum s-au ingramadit toate in debaraua frustrarilor si dau navala peste mine. Ajuta-ma sa tin piept usii, sunt slab. Sunt slab si puternic. Si dezastruos si prapastiuos. Ma stii. "Cu acea tristete pe care tu mi-o cunosti", cum spune Neruda Pablo.
Am impresia ca te vad maine pe peron, ca ne privim lung, cum nu avem curajul, ca ne luam de nas si plecam inspre. Dinspre. Inspre. Te astept. Pe peron. 9:00 AM. Ca de obicei. Acelasi loc.
Daca ma agat de breteaua sutienului tau, promiti sa nu-mi dai drumul oricat de greu as fi?
Promiti sa ma tii acolo, la adapost, sa ma mangai dimineata si sa ma saruti pe frunte seara? Ma tii te rog la subratul tau mereu frumos mirositor?
Invata-ma te rog toate lucrurile pe care din prea multa desteptaciune le-am ignorat la vremea lor! Sunt retard, stiu, dar ai grija cu mine, la cel mai mic impuls ma strang in carapacea mea, Sunt retard, stiu, saruta-ma. Invata-ma tot ce am uitat sa-mi amintesc atunci. Toate lucrurile pe care am preferat sa nu le descopar la timp si care acum s-au ingramadit toate in debaraua frustrarilor si dau navala peste mine. Ajuta-ma sa tin piept usii, sunt slab. Sunt slab si puternic. Si dezastruos si prapastiuos. Ma stii. "Cu acea tristete pe care tu mi-o cunosti", cum spune Neruda Pablo.
Am impresia ca te vad maine pe peron, ca ne privim lung, cum nu avem curajul, ca ne luam de nas si plecam inspre. Dinspre. Inspre. Te astept. Pe peron. 9:00 AM. Ca de obicei. Acelasi loc.
- S-a strans toată lumea?
- Toţi in păr!
- Toţi in păr!
-
gabuba - Mesaje: 6847
- Membru din: Mie Noi 21, 2001 12:00 am
Craciunul - sex drugs and rock'n'roll
de gabuba » Dum Dec 24, 2006 10:53 pm
Si nu ma deranjeaza ca mai sunt 6 zile pana cand vom putea spune oficial ca in 2006 nu ne-am zarit. Poate-i mai bine asa, impactul placut va fi mai mare atunci in 2007 cand ne vom vedea. Unde mai pui ca am sa-ti dau 4 cadouri? Doua pentru fiecare craciun.
doua pentru aniversarile tale.
Nu. Ciudat, dar nu. Nu ma deranjeaza ca niciodata nu-mi raspunzi la sms-uri sau la telefon sau ca uneori se intrerupe brusc. Sau ma rog, ca rareori imi raspunzi la sms-uri. Nu. Nu ma deranjeaza. Cum nu ma deranjeaza nici fructuatiile de intensitate in relatiile noastre de messenger. Vorbim o saptamana de trei ori pe zi, apoi urmatoarele 3 luni nu te mai citesc deloc. Dar e in regula, nu ma deranjeaza.
Nu ma deranjeaza nimic. Cum ar putea sa ma deranjeze cand simplul fapt ca iti aud numele imi produce o senzatie tampa de fericire vecina cu impaienjenitul ochilor? Superlativele din povestirile actualilor mei prieteni despre tine sunt mereu proaspete, mereu altele. Te redescopar permanent desi de un an jumatate, propriu zis, nu ne-am vazut deloc. Nici macar accidental in pasaj la universitate. Deloc.
Oameni mor intr-un an jumatate, se uita, pleaca, dar eu desi te simt agitata, te stiu acolo. La fel cum ma stii si tu. Poate ca noi, marile spirite, nu trebuie si nu avem nevoie de o comunicare constanta. De fapt, stim oricum, comunicarea se realizeaza mult mai sincer prin alte cai. Eu te iubesc.
Te iubesc mult, spune Noica, inseamna mai putin decat Te iubesc. Te iubesc, L., si sper ca aceste zile sa-ti aduca multa... fericire.
----
Dragii mei, tin sa va marturisesc ceva: anul asta am iar un brad stil papagal, numai ca nu ma mai deranjeaza. Ce ma intriga insa e ca e artificial. Adica, sa ne intelegem. Dupa ce ca sarbatoarea asta a devenit pretext de sex, drugs and rock'n'roll, in loc sa ne mai luam un bradut din ala caruia ii cad pinii si pute-n toata casa, ne luam o (h)irealitate din plastic insipida? Ah, sau poate-i mai bine asa. Da!
Stiu. Am salvat copacii de la taiere. Am salvat padurile. Sunt un ecologist. Da!... not.
Deci cum s-o luam? Eh, cre'ca pana una alta imi aprind lumanarea de pe birou din cosulet. E inconjurata de crengute adevarate de bradut. Jubilez.
Stau cu telefonul lui taica'miu in mana incercand sa-mi amintesc pe cine vroiam sa sun. Mai primeste simultan 2 mesaje. E seara ajunului. Are deja 73 de mesaje. Pana maine se fac 400. Oare cati dintre oamenii astia care i-au facut urari de craciun fericit s-au gandit ca sarbatoarea asta inseamna NASTEREA FIULUI DAT DE DUMNEZEU OMENIRII INTRU SALVAREA ACESTEIA? oare tu?
Retrospectiv, citeam ce am scris anul trecut. Suna bine. Literar vorbind.
http://www.fanclub.ro/showpost.php?p=447275&postcount=177
Iar acum doi ani?
http://www.fanclub.ro/showpost.php?p=340567&postcount=97
doua pentru aniversarile tale.
Nu. Ciudat, dar nu. Nu ma deranjeaza ca niciodata nu-mi raspunzi la sms-uri sau la telefon sau ca uneori se intrerupe brusc. Sau ma rog, ca rareori imi raspunzi la sms-uri. Nu. Nu ma deranjeaza. Cum nu ma deranjeaza nici fructuatiile de intensitate in relatiile noastre de messenger. Vorbim o saptamana de trei ori pe zi, apoi urmatoarele 3 luni nu te mai citesc deloc. Dar e in regula, nu ma deranjeaza.
Nu ma deranjeaza nimic. Cum ar putea sa ma deranjeze cand simplul fapt ca iti aud numele imi produce o senzatie tampa de fericire vecina cu impaienjenitul ochilor? Superlativele din povestirile actualilor mei prieteni despre tine sunt mereu proaspete, mereu altele. Te redescopar permanent desi de un an jumatate, propriu zis, nu ne-am vazut deloc. Nici macar accidental in pasaj la universitate. Deloc.
Oameni mor intr-un an jumatate, se uita, pleaca, dar eu desi te simt agitata, te stiu acolo. La fel cum ma stii si tu. Poate ca noi, marile spirite, nu trebuie si nu avem nevoie de o comunicare constanta. De fapt, stim oricum, comunicarea se realizeaza mult mai sincer prin alte cai. Eu te iubesc.
Te iubesc mult, spune Noica, inseamna mai putin decat Te iubesc. Te iubesc, L., si sper ca aceste zile sa-ti aduca multa... fericire.
----
Dragii mei, tin sa va marturisesc ceva: anul asta am iar un brad stil papagal, numai ca nu ma mai deranjeaza. Ce ma intriga insa e ca e artificial. Adica, sa ne intelegem. Dupa ce ca sarbatoarea asta a devenit pretext de sex, drugs and rock'n'roll, in loc sa ne mai luam un bradut din ala caruia ii cad pinii si pute-n toata casa, ne luam o (h)irealitate din plastic insipida? Ah, sau poate-i mai bine asa. Da!
Stiu. Am salvat copacii de la taiere. Am salvat padurile. Sunt un ecologist. Da!... not.
Deci cum s-o luam? Eh, cre'ca pana una alta imi aprind lumanarea de pe birou din cosulet. E inconjurata de crengute adevarate de bradut. Jubilez.
Stau cu telefonul lui taica'miu in mana incercand sa-mi amintesc pe cine vroiam sa sun. Mai primeste simultan 2 mesaje. E seara ajunului. Are deja 73 de mesaje. Pana maine se fac 400. Oare cati dintre oamenii astia care i-au facut urari de craciun fericit s-au gandit ca sarbatoarea asta inseamna NASTEREA FIULUI DAT DE DUMNEZEU OMENIRII INTRU SALVAREA ACESTEIA? oare tu?
Retrospectiv, citeam ce am scris anul trecut. Suna bine. Literar vorbind.
http://www.fanclub.ro/showpost.php?p=447275&postcount=177
Iar acum doi ani?
http://www.fanclub.ro/showpost.php?p=340567&postcount=97
- S-a strans toată lumea?
- Toţi in păr!
- Toţi in păr!
-
gabuba - Mesaje: 6847
- Membru din: Mie Noi 21, 2001 12:00 am
"eu nu ma cac niciodata"
de gabuba » Mar Ian 02, 2007 12:22 am
cuvintele scrise aici parc-ar ramane incriptate pe vecie in piatra sacra, asa ma tem de ele.
ma tem sa le tastez si atunci incep si mint. si da.
deci ce vieti cacacioase avem.
stai si tu ca omul si comentezi de-ampulea, ca deh, sa faci impresie de om implicat si vine un dintos cu orgoliu cat un tren marfar si iti zice ca una, doua da' deja 5 comentarii ironice is prea mult. nu inghite chiar atata.
bine, ma, bine. exerseaza partea cu inghititul, timpul aduce si obisnuinta.
oamenii put a cacat. ati observat?
ma enerveaza la maxim poponarii. pana de curand aproape ca nu-mi imaginam ca exista pe bune, dar de cand au inceput sa-mi zambeasca indraznet pe strada si alte locuri si sa-mi propuna sa dorm la ei acasa, am devenit intransigent (pfuaaaai). pe deasupra ca ei put cel mai mult a cacat, ii vezi de la un km, mai au tupeul sa se si aproprie de tine imaginandu-si poate ca esti vreun cacanar cacacios d-al lor. intr-o zi o sa bat unul. ba nu, ba nu.
poate ma imbaxesc. cah. cah.
ai zile si tu cand te uiti la oameni si-ti imaginezi ca-s un butoi de cacat?
si te intrebi in troleu asta ce-o avea? diaree? constipatie? ca asa e viata. una tare, una moale.
va dati seama ca pana si cea mai gatita dama, eleganta si parfumata se caca cu fasuri grave?
Doamne, pana de curand nu concepeam.
nu-mi imaginam ca fapturile astea parca din portelan facute, vopsite profund uniform la solar, machiate discret si sexy, cu sutien d-ala ca sa le faca sanii nelasati si cu buci bine potentate, se caca. ei bine, da. se caca in dragi. infunda nenorocitul de wc si se crizeaza cand nu mai curge apa si incet incet buda se impute, in curand va iesi mirosul si pe hol. toti vor sti ca ea, diva, s-a cacat groaznic. daca e si-ntr-o vizita s-a dus pe.... reputatia ei.
ma uit la femeia batrana, florareasa aia din colt, o stii sigur. ma uit la ea si incerc sa-mi dau seama cam cat ar fi adunat la un loc tot cacatul imprastiat de ea in lumea asta de-a lungul lungii ei vieti.
eu nu inteleg toate premiile astea pt longevitate in cariera date tuturor fosilelor cu nujtu ce merite si asta pentru ca nu ma pot gandi decat la egoismul, indiferenta si linistea cu care o viata intreaga, aproape zi de zi, uneori chiar de mai multe ori pe zi, au cacat lumea asta de sus pana jos.
n-ar mai trebui sa traim intr-o lume atat de de cacat. d-asta sunt eu de parere ca oamenii ar trebui sa moara tineri, ca sa scape universul de tot cacatul pe care in loc sa-l depoziteze nobil in intestine pana ajung la elvis presley, il elimina fara stres. d-asta a murit elvis, ma! din prea mult bun simt! d-asta e el...un rege, ma, un rege...
concluzie? salveaza lumea de cacat.
die young. save yourself.
ma tem sa le tastez si atunci incep si mint. si da.
deci ce vieti cacacioase avem.
stai si tu ca omul si comentezi de-ampulea, ca deh, sa faci impresie de om implicat si vine un dintos cu orgoliu cat un tren marfar si iti zice ca una, doua da' deja 5 comentarii ironice is prea mult. nu inghite chiar atata.
bine, ma, bine. exerseaza partea cu inghititul, timpul aduce si obisnuinta.
oamenii put a cacat. ati observat?
ma enerveaza la maxim poponarii. pana de curand aproape ca nu-mi imaginam ca exista pe bune, dar de cand au inceput sa-mi zambeasca indraznet pe strada si alte locuri si sa-mi propuna sa dorm la ei acasa, am devenit intransigent (pfuaaaai). pe deasupra ca ei put cel mai mult a cacat, ii vezi de la un km, mai au tupeul sa se si aproprie de tine imaginandu-si poate ca esti vreun cacanar cacacios d-al lor. intr-o zi o sa bat unul. ba nu, ba nu.
poate ma imbaxesc. cah. cah.
ai zile si tu cand te uiti la oameni si-ti imaginezi ca-s un butoi de cacat?
si te intrebi in troleu asta ce-o avea? diaree? constipatie? ca asa e viata. una tare, una moale.
va dati seama ca pana si cea mai gatita dama, eleganta si parfumata se caca cu fasuri grave?
Doamne, pana de curand nu concepeam.
nu-mi imaginam ca fapturile astea parca din portelan facute, vopsite profund uniform la solar, machiate discret si sexy, cu sutien d-ala ca sa le faca sanii nelasati si cu buci bine potentate, se caca. ei bine, da. se caca in dragi. infunda nenorocitul de wc si se crizeaza cand nu mai curge apa si incet incet buda se impute, in curand va iesi mirosul si pe hol. toti vor sti ca ea, diva, s-a cacat groaznic. daca e si-ntr-o vizita s-a dus pe.... reputatia ei.
ma uit la femeia batrana, florareasa aia din colt, o stii sigur. ma uit la ea si incerc sa-mi dau seama cam cat ar fi adunat la un loc tot cacatul imprastiat de ea in lumea asta de-a lungul lungii ei vieti.
eu nu inteleg toate premiile astea pt longevitate in cariera date tuturor fosilelor cu nujtu ce merite si asta pentru ca nu ma pot gandi decat la egoismul, indiferenta si linistea cu care o viata intreaga, aproape zi de zi, uneori chiar de mai multe ori pe zi, au cacat lumea asta de sus pana jos.
n-ar mai trebui sa traim intr-o lume atat de de cacat. d-asta sunt eu de parere ca oamenii ar trebui sa moara tineri, ca sa scape universul de tot cacatul pe care in loc sa-l depoziteze nobil in intestine pana ajung la elvis presley, il elimina fara stres. d-asta a murit elvis, ma! din prea mult bun simt! d-asta e el...un rege, ma, un rege...
concluzie? salveaza lumea de cacat.
die young. save yourself.
- S-a strans toată lumea?
- Toţi in păr!
- Toţi in păr!
-
gabuba - Mesaje: 6847
- Membru din: Mie Noi 21, 2001 12:00 am
Uzina nu poate fi catedrala.
de gabuba » Sâm Ian 06, 2007 3:05 am
Frica de salon. Mirosul de spital. Cu banii cheltuiti pe tine saptamnile astea de vara mai bine mergeai la mare. Daca nu te imbolnaveai iar acum erai la mare. N-am mai vazut marea de la trei ani si oricum nu mai tin minte nimic.
Sa merg la mare, sa merg la mare.
INchide lumina, sa facem economii daca vrei la mare. Si usa de la intrare.
Intr-o zi, va zic eu, o sa intre un hot si o sa ne fure facturile de pe masa. Si nu vreau operatie, nu vreau operatie.
Cand iti scot pansamentul te vei desumfla, iti promit. Nu te mint. Ai rabdare, niciodata n-ai rabdare, Gabi. Totul o sa fie ca inainte.
Maine o sa fii stereo. Hai ca m-ai zapacit si cu patul si cu foaia.
Mama, cati oameni urati aici! Cati urati! Toti sunt urati!
Cand ti se stramba dintii din fata e semn ca tre' sa-ti scoti maselele de minte.
Imi imaginez ca fiecare om are un calendar iar Dumnezeu are niste bile negre pe care le arunca intamplator in diverse luni si zile. Dar le arunca cu atata stil, ca noi zicem ca nimic nu e intamplator.
Da' ce, io dorm cu fisa de analize sub perna? De unde sa stiu eu unde e fisa de analize? Poate s-a saturat de spitalul vostru si a luat-o la sanatoasa pe gaura de aerisire...
In aceasta dimineata soarele ne-a zambit!... De atat de departe incat la noi a ajuns doar dupa amiaza.
Sa merg la mare, sa merg la mare.
INchide lumina, sa facem economii daca vrei la mare. Si usa de la intrare.
Intr-o zi, va zic eu, o sa intre un hot si o sa ne fure facturile de pe masa. Si nu vreau operatie, nu vreau operatie.
Cand iti scot pansamentul te vei desumfla, iti promit. Nu te mint. Ai rabdare, niciodata n-ai rabdare, Gabi. Totul o sa fie ca inainte.
Maine o sa fii stereo. Hai ca m-ai zapacit si cu patul si cu foaia.
Mama, cati oameni urati aici! Cati urati! Toti sunt urati!
Cand ti se stramba dintii din fata e semn ca tre' sa-ti scoti maselele de minte.
Imi imaginez ca fiecare om are un calendar iar Dumnezeu are niste bile negre pe care le arunca intamplator in diverse luni si zile. Dar le arunca cu atata stil, ca noi zicem ca nimic nu e intamplator.
Da' ce, io dorm cu fisa de analize sub perna? De unde sa stiu eu unde e fisa de analize? Poate s-a saturat de spitalul vostru si a luat-o la sanatoasa pe gaura de aerisire...
In aceasta dimineata soarele ne-a zambit!... De atat de departe incat la noi a ajuns doar dupa amiaza.
- S-a strans toată lumea?
- Toţi in păr!
- Toţi in păr!
-
gabuba - Mesaje: 6847
- Membru din: Mie Noi 21, 2001 12:00 am
de gabuba » Sâm Ian 06, 2007 3:19 am
- Vino inapoi la mine, sa stam iar noi doi amandoi, ca pe vremuri, acum... insemn nimic. Sunt nul! Te rog, intoarce-te...
- Eu respect adevarul, nu ma pot intoarce.
- Ce ADEVAR? Adevarul cui?!
- Nu te pot lasa in prezenta mea fiind sa crezi ca insemni altceva decat in mod real. Se numeste schizofrenie.
-----
- Sufletul meu nu cantareste 21 de grame. Al tau?
- Al meu e o locomotiva esuata, veche si din fier d-ala ruginit.
- Pai daca ai in tine o locomotiva din fier ruginit, ce faci cand tuna si fulgera?
- Ma fac ca ploua.
- Eu respect adevarul, nu ma pot intoarce.
- Ce ADEVAR? Adevarul cui?!
- Nu te pot lasa in prezenta mea fiind sa crezi ca insemni altceva decat in mod real. Se numeste schizofrenie.
-----
- Sufletul meu nu cantareste 21 de grame. Al tau?
- Al meu e o locomotiva esuata, veche si din fier d-ala ruginit.
- Pai daca ai in tine o locomotiva din fier ruginit, ce faci cand tuna si fulgera?
- Ma fac ca ploua.
- S-a strans toată lumea?
- Toţi in păr!
- Toţi in păr!
-
gabuba - Mesaje: 6847
- Membru din: Mie Noi 21, 2001 12:00 am
Cum am descoperit eu ce au femeile intre picioare
de gabuba » Joi Ian 11, 2007 12:23 am
Astazi am fost la Movieplex la Plazza la o avanpremiera a unui film care se numeste "Le prestige". Nu dau detalii din ciclul regizori, actori. Spun doar ca e jucat fabulos, regizat curat, gandit inteligent. Repet: jucat... de fapt, aia nu jucau acolo. Ma simteam jenat in sala fiind la gandul ca ma bate gandul sa ma fac asa, cam ce faceau aia p-acolo. Brrr. As aduce niste tampiti la filmul asta special ca sa nu inteleaga nimic. Macar ii scot din luminoasa lor bucurie tampa si ii indrept catre bezna deplina in care ar trebui sa-si dea seama ca sunt. Tampitii...
- S-a strans toată lumea?
- Toţi in păr!
- Toţi in păr!
-
gabuba - Mesaje: 6847
- Membru din: Mie Noi 21, 2001 12:00 am
cat iti trebuie.
de gabuba » Dum Ian 14, 2007 6:03 am
Cati pasi sunt din camera asta pana la iesire? Sapte?
Dragul meu prieten care nu esti orb, sper ca nu te va deranja ca nu-ti voi mai vorbi vreodata.
Am crezut ca toate filmele, povestile, cantecele despre prietenii care se distrug prin taceri, franturi de cuvinte si sugestii nici macar soptite sunt simple 'evenimente'. Am crezut ca atunci cand voi fi intr-o conjunctura de genul asta voi putea pune punctul pe I si nimic nu se va intampla, totul se va salva. Dar ce sa salvez?
Iar tu, iubita, mea, daca intr-adevar existi nu te mai uita la mine cu ochi nedumeriti. Ia-mi capul si strange-mi-l intre sanii tai. Pana nu ma mai doare.
Daca privesti acea blonda cu ochi verzi ca pe fecioara Maria si nu simti nevoia s-o futi, nu va fi niciodata a ta. Ei, hai, asta sa ne fie problema, ca...
Dragul meu prieten care nu esti orb, sper ca nu te va deranja ca nu-ti voi mai vorbi vreodata.
Am crezut ca toate filmele, povestile, cantecele despre prietenii care se distrug prin taceri, franturi de cuvinte si sugestii nici macar soptite sunt simple 'evenimente'. Am crezut ca atunci cand voi fi intr-o conjunctura de genul asta voi putea pune punctul pe I si nimic nu se va intampla, totul se va salva. Dar ce sa salvez?
Iar tu, iubita, mea, daca intr-adevar existi nu te mai uita la mine cu ochi nedumeriti. Ia-mi capul si strange-mi-l intre sanii tai. Pana nu ma mai doare.
Daca privesti acea blonda cu ochi verzi ca pe fecioara Maria si nu simti nevoia s-o futi, nu va fi niciodata a ta. Ei, hai, asta sa ne fie problema, ca...
- S-a strans toată lumea?
- Toţi in păr!
- Toţi in păr!
-
gabuba - Mesaje: 6847
- Membru din: Mie Noi 21, 2001 12:00 am
poezii
de gabuba » Dum Ian 21, 2007 3:12 am
Joc mult. Manipulez mult. Rad de. Si cu. Si platesc. Indesat si cu varf.
Prin
acele
cuvinte
mute
pe care oamenii le strica spunandu-le de-a dreptul.
Sunt rau. Barfesc. Judec. Gresesc. Si platesc. Platesc
f(r)acturile
lunare
ale tuturor accidentatilor
Am ramas la masa cu una, doua, trei, patru, cinci. Femei. Actrite. Vorbesc toate una peste cealalta, se asculta rar si cu interese egoiste. Li se scurge ceva din trei litere prin pupile. Fetelor, sa o spunem drept, care dintre voi vrea sa redevina casta in noaptea asta?
Prin
acele
cuvinte
mute
pe care oamenii le strica spunandu-le de-a dreptul.
Sunt rau. Barfesc. Judec. Gresesc. Si platesc. Platesc
f(r)acturile
lunare
ale tuturor accidentatilor
Am ramas la masa cu una, doua, trei, patru, cinci. Femei. Actrite. Vorbesc toate una peste cealalta, se asculta rar si cu interese egoiste. Li se scurge ceva din trei litere prin pupile. Fetelor, sa o spunem drept, care dintre voi vrea sa redevina casta in noaptea asta?
- S-a strans toată lumea?
- Toţi in păr!
- Toţi in păr!
-
gabuba - Mesaje: 6847
- Membru din: Mie Noi 21, 2001 12:00 am
Cade.
de gabuba » Mar Ian 23, 2007 9:10 pm
Uite ca am scris pe 21 ianuarie, fara sa-mi dau seama, la trei ani de cand am scris prima oara pe jurnalul asta care, incet si sigur, a luat-o de tot la vale. Ma tem ca in jos pe Dambovita sa nu se juleasca in ramasitele cadavrelor lui Ramaru, in bicicletele pegas si in plozii ca pestii de firesti.
Oricum, l-am mai bandajat eu cand mi-am amintit, dar ranile odata deschise duc mai devreme sau mai tarziu tot la hemoragie.
Nu stiu dac-o sa suport imaginea vechiului, pateticului, deseori inspidului si stupidului meu jurnal, agonizand.
E ca si cum ti-ai vedea femeia iubita cu o zdreata murdara si rupta in loc de rochia rosie pe care i-ai dat-o cadou de ziua ei, cu zgarieturi pe sani si obraji inegreti, zvarcolindu-se fara sa-si dea seama ca e cu jumatate aplecata-n gol.
Oricum, cum ar spune batranul Petrescu Camil. Nu-mi pare rau, dragul meu diary, pentru toate violurile pe care ti le-am aplicat metodic/sistematic/perfect legal. "Ai o inima de tarfa cinstita. Cu bani buni se inmoaie sincer."
In cu totul alta ordine de idei, tin sa va impartasesc senzatia mea in urma unui somn de 15 (da, cinsprezece) ore. Nu am mai avut parte de un asemenea somn cred ca de pe la 3 ani. Dupa un lung sir de zile in care n-am facut altceva decat sa-mi consum energia in actiuni inutile, m-am hotarat la orele 18.00 sa ma culc. E just, imi alimentau somnul si temerile inefabile fata de ceea ce ma astepta la scoala, dar trecem peste. Recomand tuturor.
Acum am impresia ca as putea dormi toata viata.
De fapt, chiar ma intreb acum, ce rost a avut sa traiesc atata vreme cand puteam efectiv sa dorm?
Oricum, l-am mai bandajat eu cand mi-am amintit, dar ranile odata deschise duc mai devreme sau mai tarziu tot la hemoragie.
Nu stiu dac-o sa suport imaginea vechiului, pateticului, deseori inspidului si stupidului meu jurnal, agonizand.
E ca si cum ti-ai vedea femeia iubita cu o zdreata murdara si rupta in loc de rochia rosie pe care i-ai dat-o cadou de ziua ei, cu zgarieturi pe sani si obraji inegreti, zvarcolindu-se fara sa-si dea seama ca e cu jumatate aplecata-n gol.
Oricum, cum ar spune batranul Petrescu Camil. Nu-mi pare rau, dragul meu diary, pentru toate violurile pe care ti le-am aplicat metodic/sistematic/perfect legal. "Ai o inima de tarfa cinstita. Cu bani buni se inmoaie sincer."
~*~
In cu totul alta ordine de idei, tin sa va impartasesc senzatia mea in urma unui somn de 15 (da, cinsprezece) ore. Nu am mai avut parte de un asemenea somn cred ca de pe la 3 ani. Dupa un lung sir de zile in care n-am facut altceva decat sa-mi consum energia in actiuni inutile, m-am hotarat la orele 18.00 sa ma culc. E just, imi alimentau somnul si temerile inefabile fata de ceea ce ma astepta la scoala, dar trecem peste. Recomand tuturor.
Acum am impresia ca as putea dormi toata viata.
De fapt, chiar ma intreb acum, ce rost a avut sa traiesc atata vreme cand puteam efectiv sa dorm?
- S-a strans toată lumea?
- Toţi in păr!
- Toţi in păr!
-
gabuba - Mesaje: 6847
- Membru din: Mie Noi 21, 2001 12:00 am
arzi si tu ard si eu
de gabuba » Joi Feb 01, 2007 1:47 am
1 februarie. unde eram acum doi ani?
unde sunt acum?
Ea tace. Ma priveste in gol, cu capul plecat spre stanga. Cum face de obicei. Cu repros. Nu crede. Nu ma crede.
- Hai, zi ce ai. Varsta tot. Exorcizeaza raul interior.
- Nu, nu am nimic.
Isi muta capul din stanga in dreapta. Cu parul blond acoperindu-i un ochi. Plin de repros.
- Ma indispui cu atitudinea asta! Ma indispui total! Stii cate am de facut, stii cat sunt de ocupat si de stresat! Chiar crezi ca mi-as mai complica viata mintindu-te! Astea-s copilarii! Te rog, nu te transforma si tu intr-o piedica!
- Gabi, cred ca chiar ma deranjeaza ca nu ne vedem mai des...
- Daca ne-am vedea, n-as mai apuca sa fac lucrurile pe care le fac atat timp cat nu ne vedem. Nefacandu-le, m-as frustra. Si ti-as transmite si tie starea mea proasta. Si nu, nu vrem asta. Nu vrem... asta... nu?
- Pai cum azi ai stat toata ziua in casa? Nu mi-ai zis ca de dimineata ai fost la scoala?
- Ah, da, si uitasem... Ma crezi ca nici nu-mi amintesc ce am facut ieri... Mi se pare ca azi e alaltaieri si tot asa. E de la febra.
- Si, Gabi, ieri ai fost la Mara?
- (tacere lunga perplexa)
- Zi, ai fost?
- (de unde stie ea de Mara?! chiar, am fost la ea sau n-am fost?!)
- Cred ca din greseala mi-ai trimis ieri un mesaj ceva de genul "Mara, stai relax, ca e ambuteiaj" ...
- Ieri... ieri, ti-am zis, am stat toata ziua in casa.
- Si cu mesajul asta ce era?
- Pai...nu stiu...nu-mi amintesc...
- FA UN EFORT!
- Zau, ieri am stat (pauza) toata (pauza) ziua... In casa. Da. Nu stiu ce mara, care mara. Mara. Singura Mara pe care o cunosc e de la mine de clasa (aoleo, cum am putut sa mint asa?!?!) si ieri ea a fost la scoala (ce legatura are ?!?!).
- Hai mai, Gabi, cum poti sa-mi spui asa ceva...
- (chiar, cum pot?! - tacere larga cat un ocean - ) Si mai ai mesajul ala? L-ai pastrat? (Ia uite, faceam pe deschisu'...) Hm.
- (tacere ca un balon jegos) Nu-l mai am. Dar speram sa-mi zici tu ce-i cu el.
- (tacere cehoviana)
- (tacere blondina, tipic revoltata de femeie care o sa ajunga la cratita, deja resemnata) Bine...atunci daca e ne vedem maine. Daca n-ai treburile alea. De la 14 sunt libera.
- Bine... Te... sun. Eu. Daca e.
Alta zi, alta ea.
Ea priveste fix in fata.
Eu vorbesc
- Spune-mi sigur daca vii sau nu!
- Pai nu pot, daca e sa vin ne vedem acolo.
- Nu, mie spune-mi sigur da sau nu sa stiu ce fac, pentru ca pe tine nu ma pot baza. (zambet amar)
- Ma doare, sa stii, ca spui asta.
- Si pe mine.
(...)
eu:
- Problema e ca tie nu-ti pasa. Si mai grav e ca nici n-o formulezi in cuvinte pe ea, pe nepasare, ma lasi s-o inteleg din priviri. Si ma faci sa ma simt imbecil in toata fascinatia mea pentru asa zisa noastra prietenie. Si, da, te gandesti numai la tine. Numai tu contezi. Numai tu, tu, tu. Esti numai tu. Vezi si cauti numai reflexii ale tale. Ai cazut in idolatrie sensibiloasa. Ca s-o zic asa.
Aseara, o cu totul alta ea:
Tot eu vorbesc.
- Tu vezi lumea asta ca o cutie de chibrituri. Iti inchipui ca ai si chibriturile, dar nu le ai. Trebuie sa mai faci doua miscari. Sa capeti cateva chibrituri, sa inveti sa le aprinzi. Si apoi sa-ti dai foc. Sa arzi ca un artificiu de revelion pe cerul bleomarin. Si apoi adio. E mai util decat aceasta sfanta lamentare ipohondra si orgolioasa cu care te sapi singura.
Cand ma uit in ochii astia ai tai mari, ma simt de parca as cauta pe fundul unui ocean o corabie ruginita care nu mai vrea sa iasa la suprafata.
Cauta singura ambarcatiunea, micuto... Pe corabia ruginita tu esti sirena...
(stii, nu, sirenele alea pe care si le tatueaza puscariasii?)
Eu, in schimb, am sa ma rog.
unde sunt acum?
Ea tace. Ma priveste in gol, cu capul plecat spre stanga. Cum face de obicei. Cu repros. Nu crede. Nu ma crede.
- Hai, zi ce ai. Varsta tot. Exorcizeaza raul interior.
- Nu, nu am nimic.
Isi muta capul din stanga in dreapta. Cu parul blond acoperindu-i un ochi. Plin de repros.
- Ma indispui cu atitudinea asta! Ma indispui total! Stii cate am de facut, stii cat sunt de ocupat si de stresat! Chiar crezi ca mi-as mai complica viata mintindu-te! Astea-s copilarii! Te rog, nu te transforma si tu intr-o piedica!
- Gabi, cred ca chiar ma deranjeaza ca nu ne vedem mai des...
- Daca ne-am vedea, n-as mai apuca sa fac lucrurile pe care le fac atat timp cat nu ne vedem. Nefacandu-le, m-as frustra. Si ti-as transmite si tie starea mea proasta. Si nu, nu vrem asta. Nu vrem... asta... nu?
- Pai cum azi ai stat toata ziua in casa? Nu mi-ai zis ca de dimineata ai fost la scoala?
- Ah, da, si uitasem... Ma crezi ca nici nu-mi amintesc ce am facut ieri... Mi se pare ca azi e alaltaieri si tot asa. E de la febra.
- Si, Gabi, ieri ai fost la Mara?
- (tacere lunga perplexa)
- Zi, ai fost?
- (de unde stie ea de Mara?! chiar, am fost la ea sau n-am fost?!)
- Cred ca din greseala mi-ai trimis ieri un mesaj ceva de genul "Mara, stai relax, ca e ambuteiaj" ...
- Ieri... ieri, ti-am zis, am stat toata ziua in casa.
- Si cu mesajul asta ce era?
- Pai...nu stiu...nu-mi amintesc...
- FA UN EFORT!
- Zau, ieri am stat (pauza) toata (pauza) ziua... In casa. Da. Nu stiu ce mara, care mara. Mara. Singura Mara pe care o cunosc e de la mine de clasa (aoleo, cum am putut sa mint asa?!?!) si ieri ea a fost la scoala (ce legatura are ?!?!).
- Hai mai, Gabi, cum poti sa-mi spui asa ceva...
- (chiar, cum pot?! - tacere larga cat un ocean - ) Si mai ai mesajul ala? L-ai pastrat? (Ia uite, faceam pe deschisu'...) Hm.
- (tacere ca un balon jegos) Nu-l mai am. Dar speram sa-mi zici tu ce-i cu el.
- (tacere cehoviana)
- (tacere blondina, tipic revoltata de femeie care o sa ajunga la cratita, deja resemnata) Bine...atunci daca e ne vedem maine. Daca n-ai treburile alea. De la 14 sunt libera.
- Bine... Te... sun. Eu. Daca e.
Alta zi, alta ea.
Ea priveste fix in fata.
Eu vorbesc
- Spune-mi sigur daca vii sau nu!
- Pai nu pot, daca e sa vin ne vedem acolo.
- Nu, mie spune-mi sigur da sau nu sa stiu ce fac, pentru ca pe tine nu ma pot baza. (zambet amar)
- Ma doare, sa stii, ca spui asta.
- Si pe mine.
(...)
eu:
- Problema e ca tie nu-ti pasa. Si mai grav e ca nici n-o formulezi in cuvinte pe ea, pe nepasare, ma lasi s-o inteleg din priviri. Si ma faci sa ma simt imbecil in toata fascinatia mea pentru asa zisa noastra prietenie. Si, da, te gandesti numai la tine. Numai tu contezi. Numai tu, tu, tu. Esti numai tu. Vezi si cauti numai reflexii ale tale. Ai cazut in idolatrie sensibiloasa. Ca s-o zic asa.
Aseara, o cu totul alta ea:
Tot eu vorbesc.
- Tu vezi lumea asta ca o cutie de chibrituri. Iti inchipui ca ai si chibriturile, dar nu le ai. Trebuie sa mai faci doua miscari. Sa capeti cateva chibrituri, sa inveti sa le aprinzi. Si apoi sa-ti dai foc. Sa arzi ca un artificiu de revelion pe cerul bleomarin. Si apoi adio. E mai util decat aceasta sfanta lamentare ipohondra si orgolioasa cu care te sapi singura.
Cand ma uit in ochii astia ai tai mari, ma simt de parca as cauta pe fundul unui ocean o corabie ruginita care nu mai vrea sa iasa la suprafata.
Cauta singura ambarcatiunea, micuto... Pe corabia ruginita tu esti sirena...
(stii, nu, sirenele alea pe care si le tatueaza puscariasii?)
Eu, in schimb, am sa ma rog.
- S-a strans toată lumea?
- Toţi in păr!
- Toţi in păr!
-
gabuba - Mesaje: 6847
- Membru din: Mie Noi 21, 2001 12:00 am
Te injur cu drag.
de gabuba » Sâm Feb 03, 2007 3:43 pm
Ma duc sa ma spal peste tot. Ador sa miros a iasomie.
Viata mea miroase a flori de camp cu sosete nespalate.
Viata mea miroase a flori de camp cu sosete nespalate.
- S-a strans toată lumea?
- Toţi in păr!
- Toţi in păr!
-
gabuba - Mesaje: 6847
- Membru din: Mie Noi 21, 2001 12:00 am
Zile, zile si alte zile.
de gabuba » Dum Feb 11, 2007 9:10 pm
Nu pleca, nu pleca, nu pleca, nu pleca, nu pleca, nu pleca, nu pleca, nu pleca, nu pleca, nu pleca, nu pleca, nu pleca, nu pleca, nu pleca, nu pleca, nu pleca, nu pleca, nu pleca, nu pleca, nu pleca, nu pleca, nu pleca, nu pleca, nu pleca, nu pleca, nu pleca, nu pleca, nu pleca, nu pleca, nu pleca, nu pleca, nu pleca, nu pleca, nu pleca, nu pleca, nu pleca, nu pleca, nu pleca, nu pleca, nu pleca, nu pleca, nu pleca, nu pleca, nu pleca, nu pleca, nu pleca, nu pleca, nu pleca, nu pleca, nu pleca, nu pleca, nu pleca, nu pleca, nu pleca, nu pleca, nu pleca, nu pleca, nu pleca, nu pleca, nu pleca, nu pleca, nu pleca, nu pleca, nu pleca, nu pleca, nu pleca, nu pleca, nu pleca, nu pleca, nu pleca, nu pleca, nu pleca, nu pleca, nu pleca, nu pleca, nu pleca, nu pleca
Asa. Recunosc. Am momente cand ma joc excesiv si cand incepe sa puta treaba la modul ca nu ma mai intelege absolut nimeni. Decat Bunul Dumnezeu. Dar El e Sus, prea Sus ca sa-l auda cineva de aici de jos. Oricum, se pare ca sunt singurul care aude voci peste tot.
Ziceam ca uneori ma joc excesiv si nu ma mai pricepe nimeni. Ei bine, da. Ma joc inconstient ca oamenii le au si pe ale lor si nu-s acolo doar ca sa descifreze tenebrele caracterului meu. M-am decis mai de mult sa devin mai atent la ceea ce gandesc si transmit concetatenilor. Evident, am uitat curand.
Astazi cand radiam la o masa intr-o bodega imputita cu niste tineri artisti eliberati de povara unor examene mi s-a facut un compliment. Si nu m-ar fi atins in vreun fel complimentul daca n-ar fi fost la antipodul a ceea ce mi se spusese in ultimul timp si nu numai. Si, deci, oricum ai da-o, vina e la tine.
Asadar, m-am decis din nou sa fiu mai atent la mine. Sa dorm mai mult. Sa mananc mai echilibrat. Sa fac sport mai des. Sa merg la dentist cand am programari. Sa-mi repet textul inainte de festival. Sa ma gandesc la situatii, teme, relatii scenice. Sa nu-mi bat joc de mine. Sa citesc mai mult.
Sa vorbesc mai putin. Sa iubesc mai mult. Sa barfesc mai putin.
In alta ordine de idei, ma gandeam cat au inceput sa ma irite pana si mistourile cele mai fine ale actorilor in (sau mai putin) scena despre "emotia umana". Asa cum fac ei misto, nu stiu daca stiti. Ca vezi, Doamne, ia te uita, acum se emotioneaza. Hahahaha. Colegii lor de breasla rad, ca doar si ei is destepti, publicul rade cu entuziasm pen'ca are energie. Rad si eu.
Dar ajung acasa, ma zvarcolesc cu capul in perna si imi duduie intre cele urechi un ecou: NUUUU...
...despre asta este vorba. Vorba lui Puric (Dan Puric) - mare om, sa-i dea Dumnezeu sanatate, sa ne mai invete si altadata - umorul nu inseamna blasfemie. Si pe aceasta nota, ma intreb, patetic si iar inutil, cine-i dom'le gasca asta de semi-inconstienti care blasfemiaza ei tot? Si care sunt ei destepti? Si spirituali? Si aroganti? Si n-au niciodata bani de bere la ei? Si iau ei peste picior tot? Cine-s? Si daca da, pana cand?
p.s. sa nu va legati de modul cum am folosit verbele aici.
Asa! Mai vroiam inainte sa inchei sa va mai relatez un episod din viata mea. Am fost invitat (de onoare chiar, lol) la o conferinta organizata de Idei in dialog, Catavencu and co., cu mr. Patapievici pe tema "Icoane in spatiu public" (adica in scoli). Trecand peste subiectul de o laba trista induiosatoare, epuizabil de doua minti lucide din maxim 5 replici, interesant a fost ca nenea adus in discutie (unu' Moise, care a sesizat autoritatile ca fata lui e lezata de icoanele de pe culoare) a plecat dupa aproximativ un minut. Deoarece Patapievici l-a lezat pe un invitat al acestuia, care s-a retras. Si deci, daca invitatu' s-a dus, s-a dus si mr. Moise. Si deci discutia ramanea in pom. Ca ce sa mai discutam daca nenea cu pricina a plecat.
A ramas Pata, ala mic, verde si agitat - Florin Iaru ii zice - si restul. Adica noi, plebea. Pe langa Patapievici tacea metafizic domnul Plesu.
Si dai si discuta si Florin Iaru se enerva. Am crezut c-o sa bata pe cineva.
Se mai bagau in seama tot felul de indivizi (pe langa si ala de educatie) care erau total off-topic.
Momentul culminant din punctul meu de vedere a fost cand un barbos de la o masa i-a zis lu' Iaru:
- E scriitor saracul...
Ala micu, verde si agitat, a sarit aproape la bataie, il instiga pe barbos sa zica ceva, sa se contrazica. Si urla de-a binenelea si invartea printre mese.
- Da ce? Eu am zis "E barbos saracul.."?!
A fost utlima replica inainte de plecarea furtunoasa.
Apoi Patapievici a zis ca e dezolat.
De ce v-am plictisit cu toata aceasta expunere de situatii? Pentru ca daca vezi un bou ca e la nivelul unui muc de tigara strivit de beton, e firesc. Daca vezi un bou ca e becalli, e iritant. Daca vezi un geniu, ca se terfeleste printre mucuri de tigari, e tragic.
Oamenii astia cu o cultura impresionanta nu au acel talent (calitate divina?!) de a se detasa si impaca.
Au in schimb talentul de a monologa. Monologheaza frate... Cre'ca si cu nevasta. Tot asa. In monolog o tin.
~*~
Asa. Recunosc. Am momente cand ma joc excesiv si cand incepe sa puta treaba la modul ca nu ma mai intelege absolut nimeni. Decat Bunul Dumnezeu. Dar El e Sus, prea Sus ca sa-l auda cineva de aici de jos. Oricum, se pare ca sunt singurul care aude voci peste tot.
Ziceam ca uneori ma joc excesiv si nu ma mai pricepe nimeni. Ei bine, da. Ma joc inconstient ca oamenii le au si pe ale lor si nu-s acolo doar ca sa descifreze tenebrele caracterului meu. M-am decis mai de mult sa devin mai atent la ceea ce gandesc si transmit concetatenilor. Evident, am uitat curand.
Astazi cand radiam la o masa intr-o bodega imputita cu niste tineri artisti eliberati de povara unor examene mi s-a facut un compliment. Si nu m-ar fi atins in vreun fel complimentul daca n-ar fi fost la antipodul a ceea ce mi se spusese in ultimul timp si nu numai. Si, deci, oricum ai da-o, vina e la tine.
Asadar, m-am decis din nou sa fiu mai atent la mine. Sa dorm mai mult. Sa mananc mai echilibrat. Sa fac sport mai des. Sa merg la dentist cand am programari. Sa-mi repet textul inainte de festival. Sa ma gandesc la situatii, teme, relatii scenice. Sa nu-mi bat joc de mine. Sa citesc mai mult.
Sa vorbesc mai putin. Sa iubesc mai mult. Sa barfesc mai putin.
In alta ordine de idei, ma gandeam cat au inceput sa ma irite pana si mistourile cele mai fine ale actorilor in (sau mai putin) scena despre "emotia umana". Asa cum fac ei misto, nu stiu daca stiti. Ca vezi, Doamne, ia te uita, acum se emotioneaza. Hahahaha. Colegii lor de breasla rad, ca doar si ei is destepti, publicul rade cu entuziasm pen'ca are energie. Rad si eu.
Dar ajung acasa, ma zvarcolesc cu capul in perna si imi duduie intre cele urechi un ecou: NUUUU...
...despre asta este vorba. Vorba lui Puric (Dan Puric) - mare om, sa-i dea Dumnezeu sanatate, sa ne mai invete si altadata - umorul nu inseamna blasfemie. Si pe aceasta nota, ma intreb, patetic si iar inutil, cine-i dom'le gasca asta de semi-inconstienti care blasfemiaza ei tot? Si care sunt ei destepti? Si spirituali? Si aroganti? Si n-au niciodata bani de bere la ei? Si iau ei peste picior tot? Cine-s? Si daca da, pana cand?
p.s. sa nu va legati de modul cum am folosit verbele aici.
Asa! Mai vroiam inainte sa inchei sa va mai relatez un episod din viata mea. Am fost invitat (de onoare chiar, lol) la o conferinta organizata de Idei in dialog, Catavencu and co., cu mr. Patapievici pe tema "Icoane in spatiu public" (adica in scoli). Trecand peste subiectul de o laba trista induiosatoare, epuizabil de doua minti lucide din maxim 5 replici, interesant a fost ca nenea adus in discutie (unu' Moise, care a sesizat autoritatile ca fata lui e lezata de icoanele de pe culoare) a plecat dupa aproximativ un minut. Deoarece Patapievici l-a lezat pe un invitat al acestuia, care s-a retras. Si deci, daca invitatu' s-a dus, s-a dus si mr. Moise. Si deci discutia ramanea in pom. Ca ce sa mai discutam daca nenea cu pricina a plecat.
A ramas Pata, ala mic, verde si agitat - Florin Iaru ii zice - si restul. Adica noi, plebea. Pe langa Patapievici tacea metafizic domnul Plesu.
Si dai si discuta si Florin Iaru se enerva. Am crezut c-o sa bata pe cineva.
Se mai bagau in seama tot felul de indivizi (pe langa si ala de educatie) care erau total off-topic.
Momentul culminant din punctul meu de vedere a fost cand un barbos de la o masa i-a zis lu' Iaru:
- E scriitor saracul...
Ala micu, verde si agitat, a sarit aproape la bataie, il instiga pe barbos sa zica ceva, sa se contrazica. Si urla de-a binenelea si invartea printre mese.
- Da ce? Eu am zis "E barbos saracul.."?!
A fost utlima replica inainte de plecarea furtunoasa.
Apoi Patapievici a zis ca e dezolat.
De ce v-am plictisit cu toata aceasta expunere de situatii? Pentru ca daca vezi un bou ca e la nivelul unui muc de tigara strivit de beton, e firesc. Daca vezi un bou ca e becalli, e iritant. Daca vezi un geniu, ca se terfeleste printre mucuri de tigari, e tragic.
Oamenii astia cu o cultura impresionanta nu au acel talent (calitate divina?!) de a se detasa si impaca.
Au in schimb talentul de a monologa. Monologheaza frate... Cre'ca si cu nevasta. Tot asa. In monolog o tin.
- S-a strans toată lumea?
- Toţi in păr!
- Toţi in păr!
-
gabuba - Mesaje: 6847
- Membru din: Mie Noi 21, 2001 12:00 am
Banana Split dependenti.
de gabuba » Sâm Mar 03, 2007 10:24 pm
Nu e un drog, e o inghetata.
-----
Domnule, in productia dumneavoastra nu se lucreaza cu sufletul ci cu euro. Daca stau bine sa ma gandesc, domnule, nici macar cu euro. Cu dolaru'.
-----
Toti isi asteapta ziua de salariu. Toti asteapta inceputul zilei pentru a se sfarsi mai repede. Inca una. De ce calendarul asta nu e niciodata actualizat?!
-----
Fiecare zi e la fel. Fiecare fatza e aceeasi. Ca ieri.
-----
Sunt in mizeria aia de Sherrifs mancand singur la o masa Banana Split. In fiecare zi mananc o Banana Split. E ca un fel de pachet de tigari. Ceva mai sanatos. In jurul meu sunt multe figuri care-mi dau sentimentul ca le paste bomba atomica.
-----
Am inceput sa nu-mi mai iau dupa mine ghiozdanul sau geanta decat in situatii de maxima urgenta. Am inceput sa nu ma mai plimb insotit, sa nu mai mananc insotit, sa nu mai accept toate invitatiile in oras.
Am inceput sa cred mai putin. In ei.
------
Ieri, plimbandu-ma prin studiorile dumneavoastra, domnule, mi-am dat seama ca aveti dreptate. Dar nu cu ce credeti dumneavoastra, domnule. Cu altceva, domnule.
------
Cea mai buna parte a statului nostru degeaba aici e ca n-avem altceva mai bun de facut decat sa sesizam cand rasare si apune soarele.
M-am plimbat azi pe lacul dumneavoastra. Jegos. La trepte era o sticla de Prigate. Arata ca si cum astepta pe cineva. Cand s-a inoptat (iar eu inca nu aveam de lucru pe "plantatia" dumneavoastra, domnule) m-am gandit sa iau sticla si s-o arunc la primul cos de gunoi. Care era la aproximativ un km, domnule. Dar mi s-a parut nedrept. Poate avea sa inspire si pe altcineva, domnule. Credeti?
-------
Nu dormeam cand stateam chircit pe tamburinele alea. Altceva faceam.
Nu jucam cand s-a dat motor; altceva faceam.
-------
Am fost la Casandra. Sa ma vindec. De dumneavoastra, domnule. Si de dolarii dumneavoastra. Sa ma pish pe dumneavoastra, domnule.
-------
Nu vrei, ba, o banana split? Hai sa-ti traiasca neamu'!
-----
Domnule, in productia dumneavoastra nu se lucreaza cu sufletul ci cu euro. Daca stau bine sa ma gandesc, domnule, nici macar cu euro. Cu dolaru'.
-----
Toti isi asteapta ziua de salariu. Toti asteapta inceputul zilei pentru a se sfarsi mai repede. Inca una. De ce calendarul asta nu e niciodata actualizat?!
-----
Fiecare zi e la fel. Fiecare fatza e aceeasi. Ca ieri.
-----
Sunt in mizeria aia de Sherrifs mancand singur la o masa Banana Split. In fiecare zi mananc o Banana Split. E ca un fel de pachet de tigari. Ceva mai sanatos. In jurul meu sunt multe figuri care-mi dau sentimentul ca le paste bomba atomica.
-----
Am inceput sa nu-mi mai iau dupa mine ghiozdanul sau geanta decat in situatii de maxima urgenta. Am inceput sa nu ma mai plimb insotit, sa nu mai mananc insotit, sa nu mai accept toate invitatiile in oras.
Am inceput sa cred mai putin. In ei.
------
Ieri, plimbandu-ma prin studiorile dumneavoastra, domnule, mi-am dat seama ca aveti dreptate. Dar nu cu ce credeti dumneavoastra, domnule. Cu altceva, domnule.
------
Cea mai buna parte a statului nostru degeaba aici e ca n-avem altceva mai bun de facut decat sa sesizam cand rasare si apune soarele.
M-am plimbat azi pe lacul dumneavoastra. Jegos. La trepte era o sticla de Prigate. Arata ca si cum astepta pe cineva. Cand s-a inoptat (iar eu inca nu aveam de lucru pe "plantatia" dumneavoastra, domnule) m-am gandit sa iau sticla si s-o arunc la primul cos de gunoi. Care era la aproximativ un km, domnule. Dar mi s-a parut nedrept. Poate avea sa inspire si pe altcineva, domnule. Credeti?
-------
Nu dormeam cand stateam chircit pe tamburinele alea. Altceva faceam.
Nu jucam cand s-a dat motor; altceva faceam.
-------
Am fost la Casandra. Sa ma vindec. De dumneavoastra, domnule. Si de dolarii dumneavoastra. Sa ma pish pe dumneavoastra, domnule.
-------
Nu vrei, ba, o banana split? Hai sa-ti traiasca neamu'!
- S-a strans toată lumea?
- Toţi in păr!
- Toţi in păr!
-
gabuba - Mesaje: 6847
- Membru din: Mie Noi 21, 2001 12:00 am
Arunc cu porumbei din stomacul meu.
de gabuba » Dum Apr 15, 2007 12:04 am
Sa inveti sa asculti. Cum o fi asta?...
Vezi. Deja ai trecut peste. Fara sa asculti.
Reia.
Invata sa asculti...
Daca am fi cu totii surdo-muti ne-am asculta mai atenti.
...Sau poate ca lumea asta ar lua-o pe fagasul ei normal. Am lua-o cu totii razna si am monologa gesticuland, larg, pe strada. Singuri.
-*-
Poezia mea nu prinde la publicul catavencu.
Publicul catavencu are ceva in el.
Ce as taia cu toporu'.
In rest e vorba de talent. latent. talent.
V-ati prins, nu?
Va mai explic o data:
talent. latent. t a l e n t. l a t e n t.
Doamne. NU INTELEGI!
talent. latent.
INVATA SA ASCULTI, PENTRU NUMELE LUI DUMNEZEU!
Vezi. Deja ai trecut peste. Fara sa asculti.
Reia.
Invata sa asculti...
Daca am fi cu totii surdo-muti ne-am asculta mai atenti.
...Sau poate ca lumea asta ar lua-o pe fagasul ei normal. Am lua-o cu totii razna si am monologa gesticuland, larg, pe strada. Singuri.
-*-
Poezia mea nu prinde la publicul catavencu.
Publicul catavencu are ceva in el.
Ce as taia cu toporu'.
In rest e vorba de talent. latent. talent.
V-ati prins, nu?
Va mai explic o data:
talent. latent. t a l e n t. l a t e n t.
Doamne. NU INTELEGI!
talent. latent.
INVATA SA ASCULTI, PENTRU NUMELE LUI DUMNEZEU!
- S-a strans toată lumea?
- Toţi in păr!
- Toţi in păr!
-
gabuba - Mesaje: 6847
- Membru din: Mie Noi 21, 2001 12:00 am
Laura isi cauta iubit(ul) pe hi5.
de gabuba » Lun Apr 23, 2007 10:57 am
Nu cred ca sunt un om bun.
Astazi am baut doua cafele.
Intai, eram prea obosit ca sa ma pot misca din banca mea si sa pot scrie ceva la lucrarea de la istorie. Bacul il dau la geografie.
Mai apoi am ajuns la laboratorul de informatica.
De unde scriu.
Imi palpita inima. De la cafea. Creieru' doarme.
N-au cafea in scoala asta. Am fost la cancelarie, m-am strecurat la 7 dimineata la automat. Nexam. Mi-a mancat nenorocirea aia 10.000 de lei vechi. Am crezut ca-l iau la suturi.
Dar nu l-am luat.
Apoi am fost pana in spate, in timpul orei, unde fumeaza aia. Lavinia fuma si am luat-o cu mine prin imprejurimi sa cautam cafea. La poarta i-am zis ca merg la farmacie. Si ma gandeam ca ma intorc cu cafeaua.
Am cautat, am delirat, n-am gasit. Am intrat la supermarket , am luat trei plicuri de ice coffee. Apoi m-am gandit sa merg pana la Mc sa iau niste pahare cu apa sa ni le facem. Dar am gasit un restaurant chiar langa scoala si am rugat-o pe tiganca care servea sa ne dea ea. Pahare, apa si ceva sa invartim.
Ne-a dat.
A fost super de gasca tiganca.
Chiar foarte draguta.
Sa-i fie bine.
Ne-am facut cafelele pe banca, in parc. Am rugat-o pe Lavinia sa isi aleaga unul din cele trei plicuri de ice coffee. L-a ales pe ala pe care il beau eu de obicei. Au costat 17.500.
Ne-am intors la scoala. Nu ne-a zis nimeni nimic la intrare.
Pe drum am povestit de doua ori aventura noastra cu cafeaua. Nu prea s-au amuzat oamenii.
In spate era si Mihai. Care era si el obosit. Era 11. A zis ca pleaca, c-are niste treaba. La 20. Se vede cu un prieten. Merge la un film la institul ceh, care nu stie unde e.
In rest Mihai nu mai merge la TNB.
Tocmai am injurat.
Am crezut ca mi s-a pierdut tot ce am scris.
Am zis "hai futu-ti mortii ma-tii". S-a auzit in tot laboratorul.
S-a sunat. Pe hol de aude muzica pusa la radioul (pulii) scolii.
As da din buric azi.
Astazi am baut doua cafele.
Intai, eram prea obosit ca sa ma pot misca din banca mea si sa pot scrie ceva la lucrarea de la istorie. Bacul il dau la geografie.
Mai apoi am ajuns la laboratorul de informatica.
De unde scriu.
Imi palpita inima. De la cafea. Creieru' doarme.
N-au cafea in scoala asta. Am fost la cancelarie, m-am strecurat la 7 dimineata la automat. Nexam. Mi-a mancat nenorocirea aia 10.000 de lei vechi. Am crezut ca-l iau la suturi.
Dar nu l-am luat.
Apoi am fost pana in spate, in timpul orei, unde fumeaza aia. Lavinia fuma si am luat-o cu mine prin imprejurimi sa cautam cafea. La poarta i-am zis ca merg la farmacie. Si ma gandeam ca ma intorc cu cafeaua.
Am cautat, am delirat, n-am gasit. Am intrat la supermarket , am luat trei plicuri de ice coffee. Apoi m-am gandit sa merg pana la Mc sa iau niste pahare cu apa sa ni le facem. Dar am gasit un restaurant chiar langa scoala si am rugat-o pe tiganca care servea sa ne dea ea. Pahare, apa si ceva sa invartim.
Ne-a dat.
A fost super de gasca tiganca.
Chiar foarte draguta.
Sa-i fie bine.
Ne-am facut cafelele pe banca, in parc. Am rugat-o pe Lavinia sa isi aleaga unul din cele trei plicuri de ice coffee. L-a ales pe ala pe care il beau eu de obicei. Au costat 17.500.
Ne-am intors la scoala. Nu ne-a zis nimeni nimic la intrare.
Pe drum am povestit de doua ori aventura noastra cu cafeaua. Nu prea s-au amuzat oamenii.
In spate era si Mihai. Care era si el obosit. Era 11. A zis ca pleaca, c-are niste treaba. La 20. Se vede cu un prieten. Merge la un film la institul ceh, care nu stie unde e.
In rest Mihai nu mai merge la TNB.
Tocmai am injurat.
Am crezut ca mi s-a pierdut tot ce am scris.
Am zis "hai futu-ti mortii ma-tii". S-a auzit in tot laboratorul.
S-a sunat. Pe hol de aude muzica pusa la radioul (pulii) scolii.
As da din buric azi.
- S-a strans toată lumea?
- Toţi in păr!
- Toţi in păr!
-
gabuba - Mesaje: 6847
- Membru din: Mie Noi 21, 2001 12:00 am
Laura isi asteapta iubitul
de gabuba » Mar Apr 24, 2007 9:09 pm
Astazi
am
raie.
am
raie.
- S-a strans toată lumea?
- Toţi in păr!
- Toţi in păr!
-
gabuba - Mesaje: 6847
- Membru din: Mie Noi 21, 2001 12:00 am
Ce faci de 1 mai?
de gabuba » Mar Apr 24, 2007 9:41 pm
Toata lumea intreaba pe toata lumea. Am auzit intrebarea asta azi de cel putin 30 de ori. Toti merg la mare. In semn de protest o sa blochez o intersectie.
Dezbracat.
Si-o sa desenez marea. Pe asfalt.
Si-o sa ma arunc.
In cap.
Dezbracat.
Si-o sa desenez marea. Pe asfalt.
Si-o sa ma arunc.
In cap.
- S-a strans toată lumea?
- Toţi in păr!
- Toţi in păr!
-
gabuba - Mesaje: 6847
- Membru din: Mie Noi 21, 2001 12:00 am
Mimand o viata mai perfecta ca aceasta
de gabuba » Joi Apr 26, 2007 1:11 pm
Statul meu cocosat acum si in general cand sunt obosit il simt, undeva, adanc in mine, ca un soi de gest avangardist. Nu-mi dau seama exact fata de ce, tot ce stiu e ca atunci cand ma relaxez stand incredibil de cocosat (si scazand 10 cm in inaltime) am senzatia ca fac ceva ce violenteaza intreaga societate.
Nu am aceeasi parere, insa, cand ma indrept. Din cauza durerilor.
Trebuie sa-mi schimb patul. Dragii mei, cine doneaza (intr-un scop nobil: spatele meu) o saltea?
Asa. Dragii mei. Am alergat aproape de la scoala ca sa ajung sa va scriu. (glumeam)
In ultimul timp vad foarte multe ambulante si aud multe sirene. Chiar si cand sunt la Teatrul Foarte Mic, intr-un moment de liniste, tot le aud.
Depasind momentul in care credeam ca sunt doar sirenele din mintea mea, am tras aer in piept, mi-am facut curaj si intr-o seara la o masa cu niste oameni i-am intrebat daca ei nu observa abundenta de ambulante din ultimul timp care au prioritate in intersectii.
Au schimbat intai cateva priviri intre ei, uimiti, apoi unul mi-a raspuns c-o voce mica, vag compatimitoare, lipsita de intrebari interioare existentiale:
- Nu.
Cred ca au crezut ca sunt nebun.
Amendez din nou prostia.
Adica, traiesc in continuare cu impacarea crestina ca Dumnezeu le aranjeaza pe toate, dar mai nou, sa vedeti tupeu, ma consider unealta divina.
Adica, ce fac eu?
Pai in principiu nu mai tac. Exorcizez demonii interiori ai dobitocilor din jurul meu, apoi ii anihilez total.
Apoi le doresc tot binele din lume.
De exemplu ieri la ora de engleza, fiind 7 copii in clasa, tanti a venit cu lucrarea mea. Zicand ca e de 6. Am chemat-o la banca sa-i demonstrez ca e de mai mult, n-a corectat un subiect. Zice 6.75. Ultimul subiect era de 5 (cinci puncte) - un soi de compunere (a carei intindere nu a specificat-o!!!). Eu, ca tot cetateanu responsabil si lucid, am raspuns la fiecare punct al cerintei fara sa balivernez 5 pagini. Am scris cam un sfert de pagina care continea tot ce mi se cerea.
Am primit doar 2 puncte pentru asta.
Am cerut sa fiu ascultat si sa explic de ce mi se parea prea mic punctajul din moment ce nu s-a specificat intinderea dorita compunerii.
Au inceput toate cotoharlele clasei sa vorbeasca pentru mine.
S-au legat in principal de faptul ca am lipsit foarte mult de la scoala.
Adica, nu-i interesa concret care era problema mea. Pe ei ii deranja ca "cersesc o nota mai mare".
Paifutuvamortiiingura, zic, vreau nota asta mai mare pe rosii si castraveti si prezenta si munca voastra de la scoala? Sau pe raspunsurile mele?
Restul de injuraturi le pastrez in arhiva clasei si pentru mine.
Cert e ca in secunda in care tanti nu m-a mai ascultat, ducandu-se sa rezolve problemele altcuiva, am crezut ca ma ridic si ii dau pe toti cap in cap.
Cert e ca m-am ridicat, am zis in sinea mea monologul final al actului I si am parasit scena in tacere hamletiana.
Monologul continea cuvintele:
Mi-ar fi rusine sa scot pe gura argumentele dumneavoastra! Nu stiu cum nu va e rusine! D-asta tara asta e condusa de oameni inepti si ilogici, futu... D-asta copiii astia ajung la fel ca dumneavoastra niste incapabili intelectual, niste comunisti cu pretentii democratice, futu...D-asta nu se schimba nimic, pentru ca toti plecati capul cand e vorba de propriile drepturi, imbe...
Propozitia care ma haituieste inca este cea a Nicoletei, o fetita la 1.42, cu figura de pekinez strivit de masina, ochelari si par jegos:
"Ia uite ma, lipsesti juma' de an si vrea si nota mare!"
Futu....
Da. Apoi in fata scolii m-am asezat pe bordura sa-l astept pe acel prieten al meu care intarzie mereu din ce in ce mai mult (stiu ca si voi aveti unul... sau inca nu? trebuie sa vi-l faceti rapid!)
Si cum stateam eu si ascultam muzica la ipodul meu nano de doi giga (aviz hotilor) fix in fata mea, ca la un cinema perfect, in lumina superba oferita moca de soarele primavaratec un individ negricios, care tocmai schimbase niste priviri otravite cu mine, ii trage fix in bot un pumn unui flacau la vreo 1.90 de clasa a 11 a. Cu ochelari de soare, camasa in dungi si shake de capsuni de la Mc. Au curs vreo trei puncte de sange, negriciosu' a urlat "scoala-te!" de am auzit si eu cu castile in urechi.
I-a separat un hodorog, a aparut Lucica (cea care face paza la intrarea in liceul meu...), flacaul batut da telefoane chemand salvari si masini de politie pentru buza sa sparta.
Si asa am vazut eu din nou salvarea.
Ah, negriciosul s-a asezat la loc pe bordura. Langa mine.
Actul al doilea. Astazi, la ora de engleza, tanti vine la mine cu aerul unei martire care face mari favoruri (sau mai degraba cu al unei fraiere traumatizate) si-mi spune ca mi-a reconsiderat lucrarea si ca am 8.
Pentru o secunda am crezut ca-mi va da lucrarea recorectata, dar mi-am amintit ca am mototolit-o eu ieri si am infundat-o in ghiozdan pe undeva.
Dar oricum, mi-a dat o nota mai mare.
Deci, vedeti? Lumea poate fi schimbata.
later edit: nu stiu de ce am folosit de doua ori expresia "dragii mei", pentru ca de ceva timp nu mai am oricum impresia ca ma mai citeste cineva
Nu am aceeasi parere, insa, cand ma indrept. Din cauza durerilor.
Trebuie sa-mi schimb patul. Dragii mei, cine doneaza (intr-un scop nobil: spatele meu) o saltea?
~-**-~
Asa. Dragii mei. Am alergat aproape de la scoala ca sa ajung sa va scriu. (glumeam)
In ultimul timp vad foarte multe ambulante si aud multe sirene. Chiar si cand sunt la Teatrul Foarte Mic, intr-un moment de liniste, tot le aud.
Depasind momentul in care credeam ca sunt doar sirenele din mintea mea, am tras aer in piept, mi-am facut curaj si intr-o seara la o masa cu niste oameni i-am intrebat daca ei nu observa abundenta de ambulante din ultimul timp care au prioritate in intersectii.
Au schimbat intai cateva priviri intre ei, uimiti, apoi unul mi-a raspuns c-o voce mica, vag compatimitoare, lipsita de intrebari interioare existentiale:
- Nu.
Cred ca au crezut ca sunt nebun.
Amendez din nou prostia.
Adica, traiesc in continuare cu impacarea crestina ca Dumnezeu le aranjeaza pe toate, dar mai nou, sa vedeti tupeu, ma consider unealta divina.
Adica, ce fac eu?
Pai in principiu nu mai tac. Exorcizez demonii interiori ai dobitocilor din jurul meu, apoi ii anihilez total.
Apoi le doresc tot binele din lume.
De exemplu ieri la ora de engleza, fiind 7 copii in clasa, tanti a venit cu lucrarea mea. Zicand ca e de 6. Am chemat-o la banca sa-i demonstrez ca e de mai mult, n-a corectat un subiect. Zice 6.75. Ultimul subiect era de 5 (cinci puncte) - un soi de compunere (a carei intindere nu a specificat-o!!!). Eu, ca tot cetateanu responsabil si lucid, am raspuns la fiecare punct al cerintei fara sa balivernez 5 pagini. Am scris cam un sfert de pagina care continea tot ce mi se cerea.
Am primit doar 2 puncte pentru asta.
Am cerut sa fiu ascultat si sa explic de ce mi se parea prea mic punctajul din moment ce nu s-a specificat intinderea dorita compunerii.
Au inceput toate cotoharlele clasei sa vorbeasca pentru mine.
S-au legat in principal de faptul ca am lipsit foarte mult de la scoala.
Adica, nu-i interesa concret care era problema mea. Pe ei ii deranja ca "cersesc o nota mai mare".
Paifutuvamortiiingura, zic, vreau nota asta mai mare pe rosii si castraveti si prezenta si munca voastra de la scoala? Sau pe raspunsurile mele?
Restul de injuraturi le pastrez in arhiva clasei si pentru mine.
Cert e ca in secunda in care tanti nu m-a mai ascultat, ducandu-se sa rezolve problemele altcuiva, am crezut ca ma ridic si ii dau pe toti cap in cap.
Cert e ca m-am ridicat, am zis in sinea mea monologul final al actului I si am parasit scena in tacere hamletiana.
Monologul continea cuvintele:
Mi-ar fi rusine sa scot pe gura argumentele dumneavoastra! Nu stiu cum nu va e rusine! D-asta tara asta e condusa de oameni inepti si ilogici, futu... D-asta copiii astia ajung la fel ca dumneavoastra niste incapabili intelectual, niste comunisti cu pretentii democratice, futu...D-asta nu se schimba nimic, pentru ca toti plecati capul cand e vorba de propriile drepturi, imbe...
Propozitia care ma haituieste inca este cea a Nicoletei, o fetita la 1.42, cu figura de pekinez strivit de masina, ochelari si par jegos:
"Ia uite ma, lipsesti juma' de an si vrea si nota mare!"
Futu....
Da. Apoi in fata scolii m-am asezat pe bordura sa-l astept pe acel prieten al meu care intarzie mereu din ce in ce mai mult (stiu ca si voi aveti unul... sau inca nu? trebuie sa vi-l faceti rapid!)
Si cum stateam eu si ascultam muzica la ipodul meu nano de doi giga (aviz hotilor) fix in fata mea, ca la un cinema perfect, in lumina superba oferita moca de soarele primavaratec un individ negricios, care tocmai schimbase niste priviri otravite cu mine, ii trage fix in bot un pumn unui flacau la vreo 1.90 de clasa a 11 a. Cu ochelari de soare, camasa in dungi si shake de capsuni de la Mc. Au curs vreo trei puncte de sange, negriciosu' a urlat "scoala-te!" de am auzit si eu cu castile in urechi.
I-a separat un hodorog, a aparut Lucica (cea care face paza la intrarea in liceul meu...), flacaul batut da telefoane chemand salvari si masini de politie pentru buza sa sparta.
Si asa am vazut eu din nou salvarea.
Ah, negriciosul s-a asezat la loc pe bordura. Langa mine.
Actul al doilea. Astazi, la ora de engleza, tanti vine la mine cu aerul unei martire care face mari favoruri (sau mai degraba cu al unei fraiere traumatizate) si-mi spune ca mi-a reconsiderat lucrarea si ca am 8.
Pentru o secunda am crezut ca-mi va da lucrarea recorectata, dar mi-am amintit ca am mototolit-o eu ieri si am infundat-o in ghiozdan pe undeva.
Dar oricum, mi-a dat o nota mai mare.
Deci, vedeti? Lumea poate fi schimbata.
later edit: nu stiu de ce am folosit de doua ori expresia "dragii mei", pentru ca de ceva timp nu mai am oricum impresia ca ma mai citeste cineva
- S-a strans toată lumea?
- Toţi in păr!
- Toţi in păr!
-
gabuba - Mesaje: 6847
- Membru din: Mie Noi 21, 2001 12:00 am
de gabuba » Vin Apr 27, 2007 6:57 am
"Daca tu o sa vii de la 4, eu o sa incep sa ma bucur de la 3. Asa ca ai grija cat intarzii, pentru ca astfel eu voi fi cunoscut pretul fericirii..."
Micul Print, Vulpea.
Micul Print, Vulpea.
- S-a strans toată lumea?
- Toţi in păr!
- Toţi in păr!
-
gabuba - Mesaje: 6847
- Membru din: Mie Noi 21, 2001 12:00 am
Înapoi la Scrieri, ganduri si jurnale
Cine este conectat
Utilizatorii ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat şi 1 vizitator