O plictiseala crunta pe care am incercat-o in toate variantele posibile toata vara.
O arta.
Plictisita de plictiseala.
Shi revine mereu. Mai tare, mai incet, dar e mereu prezenta.
Ma bucur in schimb ca maine e luni. La fel cum m-am bucurat cand saptamana trecuta am primit un telefon shi mi s-a spus "de maine potzi sa incepi lucrul". Simplul fapt de a petrece cateva ore intr-o comunitate ma face sa nu ma mai simt atat de singura. Shi ma scoate ushor ushor din conul de plictiseala cronica in care intrasem. Sau cel putzin ma inaltza spre locuri unde e mai micutza.
Mi-am dorit sa scap odata de shcoala. Nu reusheam sa imi imaginez cum ar fi. Ash fi dat bucuroasa catziva ani din viatza doar sa ma vad trecuta peste fiecare teza, admitere, sesiune. Acum au farmecul lor. Acum vreau inapoi shi nu's in lumea oamenilor mari decat de cateva zile.
Shi stau shi depan amintiri. Mereu am facut asta.
Shi ma gandesc cu nostalgie la primul meu jurnal, cu copertzi castanii shi foi matasoase. Shi cum il reciteam shi retraiam tot ce era scris in el cu o voluptate care anula granitzele timpului. Ma intorceam acolo. Pana cand, intr-o zi, ritualul magic s-a sfarshit. Jurnalul meu era citit de maini straine. Shi-am plans shi l-am rupt foaie cu foaie. Catziva ani s-au dus pe apa sambetei din cauza curiozitatzii altora.
Asha ca incep altul. Imi place oarecum ideea.
Ma simt batrana, batrana. O visatoare care a ramas fara aripi candva shi care vrea sa le gaseasca iar. Sau sa le faca. Sa le inventeze inca o data.
Sa te alint? Cred ca da. O sa te botez Bubu. Imi pare rau ca nu te pot boteza dupa ritualul consacrat de botezat papushi shi pisoi in chiuveta.
So dear Bubu...eu sunt eu. De acum cand ma vezi sa ma salutzi, pentru ca asha e politicos. Doar cand plec potzi sa nu spui nimic pentru ca...ei bine...e obishnuintza. Dar daca spui ceva nu ma supar. Mi-ar placea sa-mi scrii mailuri lungi shi sa-tzi raspund aici, sa-mi povesteshti ce faci in perioadele in care nu ne vom intalni. Dar sa nu te puna pacatul sa vorbeshti despre fotbal sau sport in general. In rest...orice.
Bubu, aseara am fost la o intalnire forumista. Ma ashteptam sa iasa nashpa. Nu shtiam pe nimeni. Pana la urma n-a ieshit chiar rau. Dar in continuare am ramas cu un gust ciudat legat de adolescentzi. Sunt dragutzi... dar se pare ca exista o boala contagioasa foarte mult raspandita la aceasta categorie de varsta. Epatarea. Hai sa vorbim tare. Hai sa radem ca nebunii. Sa ne dam shmecheri shi sa nu tzinem cont de nimic. Apoi sa ne para rau ca am necajit chiar shi fara voie pe altzii. Bine, aceasta ultima parte de obicei vine muuuult mai tarziu la unii sau niciodata la altzii. Oricum de asta ne-am lovim cam totzi. Inconshtientza copilariei. Shi recenzii la "Finding Nemo"

Oh Bubule, sa nu crezi ca's vreo sfanta. Acum rad cand mi-aduc aminte de babele chinuite de "tinerii din ziua de azi". Drept urmare o mai ajut din cand in cand pe vecina de la 1. Ca un fel de rascumparare a greshelilor. Sau de stresatul parintzilor cu garderoba mea neagra plina de chestii metalice shi de muzica "dezgustatoare" cu care ii "incantam". Bine, de aia n-au scapat nici acum.
Bubule, imi pare bine ca ne-am cunoscut. Presimt ca ne vom intzelege minunat, dar momentan mi-a cam pierit cheful de depanat amintiri. Ma duc sa ma plictisesc un pik prin alte partzi shi revin eu mai incolo. :kiss: