Versuri productie proprie

[piskeshu]

Aceasta ie poesia geniala a unui prieten O., scrisa in clasa a 5-a , care din pacate nu este pe-aici asa ca ma simt io responsabil sa afisez aceasta capodopera pe threadu de riguare. sper sa nu supere pe nimeni faptu ca n-am scris-o eu, desi ma identific total cu cele spuse de O. Iata:


VINE DRACU

de Comin O.( actualmente zugrav)

vine dracu sa ne-omoare
ca sa baje furca-n oameni
da noroc ca io-s frate cu iel
si ma dusa si pa mine cu iel
in iad
si pa pareti ii numa sanje si matze
si io le ling cu limba

[Raz van Helsing]

Psihedelice - I

Zbor pene ariene cant aleatoriu ma fumeaza abisinic dor de orizont oceanul pare publica actiune de zahar urme de pasnice suliti argint moale si bun paratraznet antic coboara troia sa o salveze pe Diana de pasi dornici de razlet creeaza pamflet de vapori bis se-ascunde etatist fuga verticala rariste natanga cu parfum de toba mocirla curata.

II

Zbor pajiste glob alt piano majordom cu ferestre straturi copt arunca puf de gheata antinomic se plimba Eros cand hieronic asterne glas de paiata prea scurt ia felinar cu vioara graur plan se duce nechez de moara fericit cel fericit aduce nisipul cu avangarda susur dalii frenezie caii.

III

Plutesc chin paronim ajutor de somer lalele deifalibil cleptoman se astupa stadion cu Orion poate carapace intrecand dur para cu bobite de cravata surda trezeste etol arbitrar cununa perne carismatice se avanta paradox spre apropice leu in floare zar scufundat in mare de echinoctiu parabolic.

IV

Amor parada vacanta aprioric se inceata pahar inghetand cu sabotii radicali iez fara miez vulcanizare fortata cuplu independent ceata suparata cartof vegetarian gura de plan majorare creuzetica de fermoar abisal poate doar microfon cu dileme a sau fi tendentios se amesteca muzee bastarda memorie colanta.

V

Amor tractor cu napasta indoita cu pelican dorita in scuturatura unei artere pom in mere carate spalate nefolosite dupa crestatura de funingene indulgent detergent poate picuri de mana aia buna cred ca stanca nonsalanta elibereaza interdictii extrastitii palavrageala cu namiez incaltat duhovniceste iti explic ce se scrie pe plic aminteste fluturasi de maine ochisori de caine.

VI

Cant acuarele cu foetaj zel etaj se asaza trist liber-centrist mozaic rotund s-a atins un prund cu franjuri saptamanale concurenta la singuratate apeduct cu borangic prastie betiva fascistii apara evrei se improspateaza scheletul casei minunea rasei.

VII

Cant sublim atentie decernata prin fax dorinta cu paratax ecuatorial iernand pana cand stat in mat peroratie postuma foi de guma fara precipitatii dafin semeni grau, semeni grau picatura se alungeste alateste puf de crin alapteaza sincer glas in soba Daimon in floare Dragostea nu moare.

[Raz van Helsing]

Divina nebunie

Carare ca de ingeri, cu patos presarata,
De amintiri de demoni cu aura zaharata,
Colind cu al meu suflet de nou si nouri blande,
Ce-ating si invigoreaza roze de marmore plapande,
Zbor spre a mea Sibila, cu flacari de vigoare,
Cu sani de lapte magic, cu brate de ninsoare,
Sa ne cantam asceza, in picuri de boem,
Sa ne jucam geneza, in valuri de poem,
Uimite stau in tufisuri stele cu a lor mantie de crin,
Zei luminati de arbori, vointa-ebenin,
Admira cuplu de dafin, frunze de aur cu alint,
Vazand senin nemurirea, cum se topeste incet,
Viori de nebunie, dulci coruri de bradet,
Din ochii ei nasc ingeri, cu ritmul diafan,
Picturi de albe fresce, mirific fir balan,
Buzele-i de ambrozie, se unesc cu-al meu sarut profan,
Ferice umila jertfa, pe altarul selenar,
Ne incunam cu norii trilurilor din basme,
Ne mangaie dulci zorii inserarilor maiastre,
Ne imbata sant fiorii petalelor de flori albastre.

[Raz van Helsing]

Zeita Anarhie

Peste vai scaldate in Noapte,
Cu al ei sceptru de alint,
Printre roze-antice soapte,
Cu refrenul de argint,

Langa o cascada zglobie,
Ce coperamant de timp desface,
Indulcindu-mi feeria,
Mangaind portet de vise si alinand sclipiri de pace.

Sanctuare maiestrite
Cu siroaie de eter
Zambesc marii vitregite
In abisul efemer.

Mars de ingeri spre o joaca,
Printre spini nevatamat,
Pasul lor in imnuri suna,
Catre-un mit zeificat.

Luminand cerul cu floare,
In dans liber si celest,
Ochi sireti patrunsi de Soare,
Sanii calzi si intelepti.

Sarutand dulce copiii,
Leganati in raza ei,
Cantand in acord de sfere,
Sange ritmic, salt de lei.

O, a vietii-mi adanci sperante!
O, a nemuririi ceas!
O, regina crunt ranita de-orice forma de regat!
Numai tu in asta lume, tu dai sens pentru extaz!

Iti inchin umila-mi viata,
Transformata-n poezie,
Te imbratisez, Copila,
Minunata-mi Anarhie!

[Raz van Helsing]

Pesimism

Trezit din lung- adormire,
Unei vaste imparatie
De moloz si de asfalt,
Ma cufund in cant de roua,
Solfegiu de Luna noua,
Colindat de foc celest,
Ma imbata si ma indeamna,
Alunga schelet de teama,
Si ma omoara cu glas dulce
Buze umezi de uitare.

Gresit sunt, o stiu prea bine,
Falsul meu concept de lume,
De as crede ca-i mai buna,
Curge-ar mierea pe campie,
Dar m-ar lipi cu dezgust
Pleava fericirii mele.

Lungi maree de iluzii,
In suflete flux-reflux,
Terminat-am c-o parere,
Ignorat-am o durere,
Ce nu sunt eu gauri negre,
Vici- ce-mi consuma placere,
Varf pazit cu seci ghiulele,
Bratisand doar trupul mort.

Comparatii de nanisme,
Alcool zeificat,
Scurta-i viata far’ respir,
De-i rasplata, e usoara,
Daca nu-i, vis e-a fi bun,
Caci tu poti sa schimbi nimic,
Tu te poti schimba pe tine,
Desi Orfeu in a sa minune,
Cu bunavointa las’
Sa intre simtiri banale,
Glont de ura cu tot praful sau cel las,
Catuse imi pun eu singur,
Drept simbol de liberare,
Desi m-ai lasa, preabune,
Constiinta-mi nu ma las’.

Blestamata fie-n veci,
Cum nu lasa la culcare
Peste simtirile natange
Pe biete flori crescute-n solul
Hranit cu Armagheddon,
Cum nu lasa la culcare,
Intre fumuri de existenta
Si huliri d-Idei de Platon,
Visul nostru cel de vara ?
Ori s-avem mult, ori poate
Nu chiar intr-atat de mult,
Scopul existentei noastre ?
Simplu, orice-am fi, sa nu fim buni !

Caci una e lumea aievea,
Cu luni dulci si flori solare,
Si-alta-i lumea de visare,
Cu razboi si planuri surde
La durerea generala,
Cu preocupari mondene,
Seci ecouri de nimic,
Praf de suflet intinat in roiuri mute
Urmarind sageti crapate in noiane de cornute,
Pe statui de deznadejde panglici scumpe, doruri crunte...
Inventariand placeri sorbite dintr-un spirit de artist!

Bun, rau sau echilibrat, muri-vei oricum uitat!
Dar poti muri uitat si bun!

[gaga]

OPRESTE-TEEEEEEEEEEEEEEEEEEE

nu mai pooot :cry:

[Euridice_]

La imparatul viselor

Podeaua de gheata si peretii de cristal
Se zguduie la auzul marsului triumfal
Al muritorilor ce au pasit acum
In vartejul visului nebun.

Dar imparatul calm a stat
Strangand din colturi vise adormite
Ce pentru oameni usile-au crapat
Si iata! ratiunile au fost lovite.

Si oamenii cerut-au nemurire
Si cate-n stele au putut
Dar in schimb primit-au decat un amar raspuns:
''-Nimic primiti,de voi vorbiti cu un colos
din vise rupt''
Si realitatea cu tristetiile ei i-a ajuns.

[DarkWings]

Taci

Nu, nu deschide gura
cu fiecare sunet
ranesti pasarea aia
alba, mare
ce ne adaposteste cerul.
Hai sa vorbim cu ochii,
cu degetele,
cu gandurile
sau cu frunzele
de pe noi.
Sau, mai bine,
Hai sa fosnim atingeri
de buze....

Piatra

-Fiecare fir de cer
isi plange
cate un strop de sange
decolorat si inghetat.
Buzele tremura
sub sarutul frantuzesc
al vantului imbibat
cu fiori de gheata.
Privirea ta-i de piatra.
Ai genele lipite de sprancene
cu o pojghita de frig,
iar mie pe pupile
mi se depune-ncet ...zapada.
Nu-i asa ca si pe tine te doare frigul?
-Nu
-Degetele mele sunt tzurtzuri.
Tu parca esti de marmura.
Suntem 2 pitici sculptati in gheata.
Noi suntem oamenii cei reci de sticla.
Chiar nu te doare frigul?
-Nu!
Ma doare numai piatra
ce-au aruncat-o catre noi
ca sa ne sparga.

[Raz van Helsing]

Te rog sa ma ierti

Copilaria este dincolo de bine si de rau

Dragalase trandafire
Culese de pe geana
Unui inger cu aripi de noroc,
Trimite mandru Cerul,
Tandru plazmuitor de stele,
Incantator pictor de iele,
Dragutei sale Mare,
A viselor de foc Mireasa,
A gandului de joc Craiasa,
De eter dulce trubadur pe-un scut,
I-aduce Craiului de fulgii lungi-ai dorului abatut
Dulci valuri de poem sarut.

Se-aude intr-o departare,
Indelungata instrainare,
In codru unde intr-o fortareata,
Fara ziduri de fum si canoane de gheata,
Pasarele acoperite de pene de aer dulce,
Vestesc zeii ce vegheaza la a lumii armonie,
Orice-ar crede magi, profetii,
Pururi speranta de bine.
Fluturi sinceri de renasteri,
Colorati de boemie,
Danseaza cu flori senine,
Mitul proprii-noastre faceri.

Alaptati de simtiri line,
Goi si plini si entuziasti,
Doi vlastari de vis candid,
Sclipind nemurirea-n viata,
Bucurandu-l pe Cupid.
Doua picaturi solare, copii sunt ei insisi,
Ei insisi au un copil.

Stralucind cu Luna noua,
Fericit ras de zambila,
Ochi patrunsi de intelepciune,
Zburdand liber cu prietenul sau tei,
Jucand ritm de bunatate, ascultand
Si impacand artistice doruri de Vant,
Pe a serii corzi celeste mangaind sclipiri de cant.

Doar in parti uitand Natura
Si creandu-si dumnezei,
E-o fiinta ce-n cruzime,
Omoara odrasla ei.
O omoara cu povete,
Cu restrictii, sfaturi surde,
La a sa dulce-inocenta si l-a sa inima blanda,
Il invata c-a fi om este a fi egoist,
A fi intr-o concurenta, fara sa castigi nimic,
Ca omu-i rau de la Natura,
Aiurea, Ea-l face bun!
Si de-i da suflet pereche si sa aiba un Copil,
E ca lumea sa nu piara cu un zambet rau senil.
Fiecare invatandu-i ca ceilalti le sunt dusmani,
Cum asa, el nu-ntelege, el vede lumea frumoasa,
Caci el n-a trecut prin viata ca o buba canceroasa,
“Viataâ€Â

[Raz van Helsing]

Soptiri dulci de feerie
Pe a vietii reverie
Cant de stele-n boemie

Se asterne pe umerii unui inger imparat.

Coif isi face din visare
Sabie izvor de roua,
Scut isi face din Iubire
A sa stema-diadema brazii verzi de nemurire.

Si priveste cu mirare,
Flacarand stele de mit,
Cum in mare departare,
Moartea-i regina pe-un schit.

Socotita-i geniala,
Mult prea dreapta, d-unii sfanta,
Egaland capete rase
Multumind praful din oase.

Toti se inchina cum se inchina,
Bajbaie iz de lumina,
Si crezand ca-s intelepti,
Schimba model de pereti.

Insa ea, frumoasa fata,
Ochi traind a marii valuri,
Buza gingas aromata,
Sani a logosului daruri.

Cu al sau chip de lut angelic,
Cu indrazneala imparatiei,
Si dorind sincer calugari
Niciodata sa mai vada,

Ca si Eros Afroditei
Imediat ii cade draga.

Zboara ei, sclipiri celeste,
Peste planete si maluri,
Prin serafimi si cascade,
Peste nemuriri si dealuri.

O, a nevietii-mi Ondina!
O, Silfa de aur dulce!
Floarea mea de dor albastra!
Pe-a ta marmura de flacari lasa-mi gandul sa se culce!

Ea surade si-l dezmiarda,
Printr-ai sai codri de sincer
Jucaus vrea sa se piarda.

A sa platosa de cuget
De-al sau trup vrea sa desprinda
De-al sau suflu lin angelic agila vrea sa se prinda.

Si-n a sa imbratisare,
Rauri dulci de elemente,
Pierde visul intristarii
Si dorul de schit se pierde.

Si lasat in Libertate,
Schitul se facu cetate,
Cu turnuri de bucurie
Pietre de marinimie

Dragostea-i acum regina,
Mandrul Pace-i imparat.

[Raz van Helsing]

Roze stele iubitoare
A cristalelor popoare
Pe o lacrima de Soare
Tainic legamant de boare
Cu ai Lunii fii semeti
Cu par de foc cristalin
Radiind comori de crin
Peste umerii razleti
Cu roua mandrei Atene
Moi inele saturniene
Sange suav de silene
Pe a zilei mit antic
Sub un fir de borangic.

Dionysos, crai maiestru
Glas divin, ochii terestru,
De Venus se-ndragosteste,
Ca un paj celest peteste,
Cu vesmant de bolte inalte,
Valuri pure, dar rebele
Cuprind ale sale soapte
In dumbrava de ambrozie
Fagii veseli, paltini repezi,
Pasarele duc de veste,
Florilor mandra poveste
A zeilor de lut divin
In decorul bland mirific
Nemurire si un pic.

Maret cata Zoroastru,
Coif de vultur, pas de astru,
Din inchisori de limite,
Conformari, idei smintite,
Din a fricii gri caier
Nobilul prizonier
Sa ii redea Libertate.
S-a luptat cu aspru balaur
Cu fiori de asfalt rigide
Cu trairi seci de firide
Invins de sincera Mila,
A invins si garzi solide,
Cu sulite mediocre
Pazitori de crisalide,
Cu puterea reveriei,
Si in culmea feeriei
Eroul eliberat :
Prometeu.

In canturi de boemie,
Strang ei lumea in ostire
Imbracati in dulce Iubire
Si sub curcubeu de Pace,
Raul in ruina zace.

[Raz van Helsing]

Intr-a serii blonde plete
Constelatii mladiete,
Se succed in cant de sapte,
Peste umerii in soapte.

Blandul Eros e-n armura
Din a crinelor caldura,
Vrabiute pe figura,
Ochii sacrii ii murmura.

Si cu a visurilor sete,
Se indreapta spre perete,
Pazit de horzi de regrete,
Naluci gri in minarete.

Zamolxe e-n cruciada,
Trecand prin corzi de cascada,
Roiuri de meteorite,
Glasu-i vajnic le trimite.

Si intrand in tar-aleasa,
De haosului Craiasa,
Soldati auri de speranta,
Contr-a armii de cinism.

Pe o pajiste Iunona,
De margaritar corona
Norilor cant azuriu
Pe crestet de fluturi fiu.

Mangaind o miorita,
Lana joc de garofita,
Cu a ochilor ei foc,
Radiind vai de noroc.

Apollo razand din lira
Puf de logos il inspira
Si-al sau sange psihedelic
Curge-n galaxii angelic.

Pe obraji-i vant aprins
Colorand lumini de Sfinx,
Sale maini-n talent gravate,
Faurind clestar palate.

Sale doruri cristaline,
Amintiri de-albastre ondine,
Pe ceruri le zugraveste,
A lirii zahar poveste.

Si band din cupe de ceata,
A visarii dulce viata,
Se intinde bland mirific
Reveland secrete-antic.

In decoruri boreale,
Oglindind verzi sanctuare
Porti rotunde de smarald
Camere sclipind si cald.

Pe intinderi cruci-nserate
De demiurgi colorate
Lungi podoabe argintii
Curti de stele mii si mii.

Flori in dulce imbratisare
Zori a dansului incantare,
Pe buze limpezi-ale marii,
Pur sarutul desfatarii.

Prin joc dulce-de adevaruri
Uitand de desert si valuri,
Pe sub frunti stralucind laur
Lacrimile-i de-adanc aur.

[agnes]

sper sa nu va treziti ca va cititi creatiile intr-un volum publicat de cine stie cine sub cine stie care nume!

[Raz van Helsing]

Intr-o seara fara zgura,
Culegand de-aur mure,
Izvoare de lave pure,
Topind iute amintirea.

Vajnic Odin e-n armura,
De festin si voie buna,
Cu Zamolxe la banchet
Discutand filozofie.

Si cu Thor catand sagalnic,
Cu suvite blonde falnic,
Si cu vorbe de rubin,
Mandrei zambet de aur fin.

Cu patos cantand stejarii
La viori cu arcus de roua,
Note magici instelate,
Vor sa se fac-ascultate.

Si bland povestind coline,
Fapte mari de vitejie,
Cu a vantului acord,
Intr-al verii zambet rond.

Doar cand versul pururi tace,
Serbarea-n chin se preface,
Dupa chip si asemanare,
Cere mereu ascultare.

Cu o inima prea mica,
Prinsa in beton si sticla,
Spre orice porcarie tindem
Ah! Cand n-o sa ne mai vindem ?

Pururi catand acceptarea,
Ta, celor din jur ori sus,
Muncind gol in intuneric
Pentr-un mecanism himeric

Moarte pentru cel proscris,
Pentru el visarea-i vis!

De s-ar invata curajul
De-a Iubi cand lumea-i gri
Nebun printre uniforme
Zbor curat prin ploi de norme!

Obiectele-s o gluma
Spusa de un fals actor
Rautatea e-o minciuna
Studiat-adanc in scoli!

Ci nu cata lung castigul
Platit cu fiinta ta,
Si de te cuprinde frigul
Nalta-te deasupra sa!

Copii, voi, cu inimi blande,
Ganduri roze si candide,
Priviri d-inger visatoare
Rebeli cu-a dreptatii plete!

Spre voi, dulci razboinici pasnici,
Imbracati in Anarhie,
Zboara ale mele versuri,
Izvorate din Iubire!

Caci eu nu cred in rasplata,
Nici in cei ce o asteapta,
Bruma de talent risipa
V-o daruiesc intr-o soapta,

Mi-ati da vietii noua rima,
Sa stiu c-ati fost pe-alta lume,
Macar pentru doua clipe.

Multe-s praf... Lumea-i cum este... Ca dansa sa nu fim noi.

[paiacec]

hai sa mai zic shi io cate ceva:

DACA

De-ar exista cumva in lume
Ceva sa-mi umple lipsa ta,
Itzi spun,(si fara sa fac glume)
Nu l-ash dori sau cumpara.

Daca mi-ar spune cineva
Ca nu-i de-acord cu tu shi mine,
I-ash spune(fara voia ta):
- Da? duar atat?...Shi?...Bine!...

Daca ash fi vreun savant,
Ash nascoci duar pentru tine,
Un elixir energizant
Sa potzi sa zbori mereu spre mine.

Daca ash fi un vrajitor,
(Ce rost mai are sa-tzi mai spun?)
Tzi-ash nascoci unviitor
Cu tot ce-n lume e mai bun.

De nu mi-ar fi fost dor de tine
Nu ash fi scris asha ceva.
Dar, fi-voi caine pentru tine,
Iar, tu, vei fi iubita mea.

P.S. - Stiu ca e sub nivelul helsingului, da asta e!:)

[Djinn]

finca am promis ca voi posta o poezea pe care hienele sa se poata amuza disecand-o, voila ce-am elucubrat aseara:

Ma uit cu un ochi inlăuntru,
Cu altul privesc in afară,
Al treilea se zbate in visuri
Iar ultimul n-are hotară.

íŽmi vine să strig: fericire!
Te-ntoarce, te uită la mine;
Am ochii - patru la număr -
Mereu aţintiţi către tine.

C-o mană ating orizontul;
Cu alta fac dare in mare;
Cu-a treia culeg praf de stele;
A patra scrie in continuare.

Mă sui c-un picior pe Elbrus,
Cu două mă-nfig bine-n glie;
Şi ultimul schiţează un pas -
Lin inceput de-armonie.

Şi-acum imi inchipui cum radeţi,
Căci patru am ochi, maini, picioare -
Un monstru par faţă de voi.
Şi totuşi... aşa este oare?

Eu sunt inceputul, ştiţi bine.
Eu sunt şi sfarşitul, asemeni.
Sunt totul, intregul complet.
Voi - doar jumătăţi; simpli oameni.


Knock yourselves out, hyenas :p

[Djinn]

uite ca aseara m-am luat la tranta cu inspiratia si am castigat ceea ce inseamna ca a iesit bashcalie... paiacece, sper sa-ti placa totusi :p
(finca mi-au iesit cam multe strofe, am unit doo versuri intr-unul, realizand astfel si neste rima interna.. cred)


BASM

Frunza verde foaie lata, odata ca niciodata
Cic-a fost un printz rasat - arahnida de palat.

Paiacec pe al sau nume, nalt la stat, temut de lume,
Ochii negri de catran; bea mereu suc de cazan,

Are pleata de rebel, in ureche un cercel,
Blugii rupti artistic, bre, sa dea gata fetele.

Si-ntr-o buna zi, mai tata, i s-o pus pata p-o fata.
Nu fu prima oara - logic - ca-i crai mare, patologic.

Numa ca de data asta o cazut pe iel napasta.
Ca fatuca, tzin-te bine: ie sherpoaica, bah vecine!

"Vrajitoarea" ii zic toti; "tot poporu da netotzi"
Cogiteaza printzu-asha, "fata-i o zarnacadea".

Sa va zic acu, pe sleau: io-s fatuca aia - bau!
Si sincer, sa n-am ambitz, si mie-mi placea de printz.

Intr-o buna zi cu soare, porni cecu la plimbare.
Cum se legana in sha, mintea ii graia asha:

"Foaie verde buru-buru, calu merge azi ca...duru.
Sa crape, bagamiash...bula - mai bine loam trasura".

Si, deodata, far de veste, paiacecu - care este -
Ma zari in departare divagand de la carare.

Preumblandu-ma alene printre florile perene
De p-un camp al unor zmei - sherpalau cu clopotzei.

Ma vazu si gata planu: ma va prinde cu arcanu.
Problema fiind, in fapt, ca arcanu-i la palat.

Ca atare, planul be: ma va prinde-n bratzele
Vanjoase, cu tatuaje, piercinguri si marcaje.

C-un pinten bine plasat, calu iel si l-a cambrat,
Demarand apoi naprasnic, repezindu-se navalnic.

Cand ma uit io, bah fartate, catre zona dinspre spate
D-unde s-auzea galopu, am zis: "mi-o vinit norocu!"

Paiacecu fioros - mai calare, mai pe jos -
Venea mari, zmeulean, sa ma...prinda pe tapshan.

Vajaind ca vijelia, ochii tulburi ca stihia,
Cu pletele fluturand si cu calu nechezand.

Duduind venea-n galop (foaie verde tarnacop,
Sa muara si pic si poc) si ma prinse de mijloc.

Paiacece, ci shezi bland si ma lasa pe pamant,
Ca tz-oi da regate trei, ba si sase daca vrei.

Vrajitoare c-ochi de sharpe, poti sa-mi dai regate shapte;
N-ai sa scapi din mana mea. Te-am prins - acu esti a mea.

De vazui c-asa sta treaba, ma-mblanzii si io - ce naiba!
Si laga-laga, lugu-lugu, zice: "Pot sa ar cu plugu?"

Paiacece, sufletzel, nu te-oi sti de mititel,
Da' ceva imi zice mie ca tu nu vorbesti de glie.

Taman cand sa zic ca da, o pornit ceasu alarma
Trezindu-ma, arza-l focu. S-asha mi s-o dus norocu!

(Cecule, mancatz-ash viatza, nu-mi dai buna dimineatza? :yD )

[Euridice_]

Mare albastra

E o mare albastra ce se lasa
Furata de privirea unui filosof
E o mare albastra in departare ce inghte un ''imi pasa''
Rostit de buzele unui garbov nazuros.

Si toti ofteaza-n unison albastru
Strangand la piept comori de vise deznajduite
Ce vor cu ale lor glasuri alcatuite in multimi unite
Sa umple goluri ce tipa de albastru.

Si merg,oribiti de un soare mult prea arzator
Spre-ntinderi ce promit placeri albastre
Spre valuri, de cereri umile ,trezite
Ce vor sa porneasca sperante ofilite.

[Djinn]

Pentru a-mi rascumpara fatza de moda noastra de pe literatura culta rurarele si bashcalioasele foi verzi postate anterior (caci romanul s-a nascut la sat si mai e si hatru pe deasupra), am compus urmatorul sonet (frunza verde internet, mai tata mai :p )

Am marea-n suflet si-n urechi imi canta,
Cu valuri blande si cu veseli pescarusi;
Si-aud mateloti de apele-i adusi
Vorbind de zari spre care se avanta.

Ma visez des pe malul ei, in noapte,
Plutind parca peste nisipul rece...
In jurul meu doar briza se petrece
Prin ceturi albe - valatuci de lapte.

Si ma indrept spre-un chiosc ce-l vad pe ape.
In el e-o carte, pe o banca veche:
E cartea mea si-i scrisa pe jumate

Si orice fila are o pereche
In cartea ta; sunt inca separate
Le vom uni noi - muchie langa muchie.

[paiacec]

Findca o fo trecut ceva timp shi sa nu ramana FAW singurica acilea pe tarla, inca una:
PER SINE

Iubita mea cu parul lung,
Ce rau imi pare ca nu te-am shtiut!
Dar, te visam in visul cel urat
In care tu erai un zeu plangand.

Iubita mea cu parul tuns,shaten!...
Ne-am cunoscut shi nu regret deloc.
Sa-mi imprumutzi din parul tau un smoc,
Pour je l'embrase a tout matin.

Iubita mea cu parul roshiatic!...
Ah!Ce splendoare, ce odor!...
Ma faci sa cad in dulcele amor
Ce tzi-l ofer umil de neromantic.

Iubita mea cu par decolorat
Eu te iubesc; se vede shi pe fatza
Ca fara tine nu o sa am viatza,
Nici linishte shi nici femei in pat.

Iubita mea... ce vreau sa spun
De parul tau care nu-i brun
Shi ce miroase a parfum...?
...Potzi sa nu-l ai! Te plac oricum!

Gata!Devoratzi!:D

[Necko]

si io si io c-o poezea

Desi...

Desi nu te stiam, te-am asteptat.
In gindul meu speram ca o sa vii,
Cu pasii tai pe pasii mei sa fii
Si sa ma prinzi de-mi va fi dat sa cad.

Desi nu ma auzi sa ma asculti
Si sa-mi raspunzi la toate ce nu stiu,
Desi nu recunosc, a ta sa fiu
Si printre ginduri sa pasim desculti.

Sa fii al meu nespus si doar al meu
Si nimeni sa nu stie ca existi...
Sa te respir din zorii cei mai tristi
Si-n suflet sa te-nchin ca pe un zeu.

Sa te ador in fiecare clipa,
Sa ma iubesti nebun si nestiut,
Pacatul meu pe nimeni n-a durut
Caci nimeni n-a stiut de-a mea risipa.

Si-acolo unde nimeni nu va sti
Si tu, si eu, in vis doar vom ajunge,
Imbratisati in val de foc vom curge,
Desi nicicind alaturi nu vom fi.

Caci e deasupra ta si-a mea vointa
Si de nu vrem exista ireal,
In noi e doar pacatul ideal
Si ni-l vom duce pina-n nefiinta...

[gaga]

Exercitiu

Azi Dumnezeu a castigat la loto
Si inspirat din panzele lui Giotto
Cu bidineaua-n degetu-i ilustru
S-a apucat sa dea la ceruri lustru.

Din creta incolora din dotare
Ii iese parca azi si-un strop de soare,
Si-atunci magistru, pana vine seara,
A aburcat pe nouri primavara.

Urmand ca dimineata care vine
Printesa sa isi ia cum se cuvine
Un sevalet, o pensula si-un nor
Si sa refaca ast trecut decor,

Sa il blagosloveasca cu caldura,
Sa dea lumina celor ce indura
Ultimul soare mai nabadaios,
Sa faca iar afara timp frumos.

[Euridice_]

Privind am inceput sa plang,
Cand clovni ciudati ce oameni se chemau
Au inceput spectacolul a-l prezenta pe rand
Aratand idealuri, ce fiecare le ratau.

Si din sipetul sufletului lor
Scoteau nemaivazute masti schinomosite
Asternandu-le pe ale lor fetze ponosite
Ce nu fusesera albite de un anume clor.

Iar arena se umplea in fiece clipa
Sufocand adancuri de dorinte
Exprimate pe hartii frumos-nvelite-n tipla
Ce se-ncadreaza in ale trend-ului cerinte.

Dar nu mai vreau a mai privi
Cum de ras se face debordant poporul
Si-n cat ti-ar lua pentru a clipi
Eu sting televizorul.

[theOffender]

my pygmalion

am sí£ incerc un vers stingher
o pauzí£-ntre silabe
o compozitzie fí£r' de caracter
produs al unei mintzi neghiobe
...........................................
un tril de paní£ efemer

eu sunt acela care-a fost
shi ieri
shi azi
shi maine
dintotdeauna

afemeiat exlusivist
un epigon de conjuncturí£
visand la o statuie pe care
(asemeni unui zidar neiscusit)
s-o violez in noptzi cernite
iar ea,
(ca orice piatrí£ shlefuití£)
sa-mi dea la schimb monedí£
raceala unei noptzi de primavarí£

ah, eu, maestru indecent
dibace doar in ale vorbei
mí£ amí£gesc intermitent
cu promiscuitatea shoaptei

eu sunt acela care-a fost
shi ieri
shi azi
shi cred ca maine
ma voi schimba

[rebel]

Poate ca muntii stau sa miste cand te infurii fara rost
Caci apele din vene-mi curge pentru momentele ce-au fost,
Iar tot amarul se revarsa peste o fata intristata,
A cerului fulgere-albastre aprinzand flama-nnourata.

Poate ca stelele scufunda cum maretia ta doreste,
Caci bolta cerului abunda in ordine militareste,
Iar ale dragostei atingeri de mult uitate ele sunt.
Poate ca visele-mi sfarmate acum sunt simplu amanunt.

Si poate noaptea te-ncalzeste din soba veche un taciune,
Caci umbrele afara multe inadancesc adance strune,
Dar nime' nu poate caldura fara de inima deschisa
Sa ti-o ofere altadata intr-ale bratelor abscisa.

Si poate rauri revarsate precum dureri rascolitoare
Piept zbuciumat de vise nu reusesc sa inconjoare.
Poate amarul, toata ura mi-o daruieste fara leacuri.
Poate-mi voi aminti si plange acum si-n miile de veacuri.

[mikutzul]

Clipa

Ma intind in propria-mi umbra
Asteptand sa-ti simt prezenta
Luna pare un pic c-am sumbra
Parca-amplificand absenta

Adieri rare de vant
Rascolesc usor nisipul
Ma simt ca un om marunt
Ce intampina abisul

Pasi tai spre mine vin
Parca din ceru-l cu stele
Nu vreau ca sa mai vorbim
Despre lucruri efemere

Bratele spre tine-ntind
Asteptand sa-ti simt suflarea
Inima-mi usor dorind
Ca sa-ti dau iar alinarea

Acum iar sunt linistit
Ca te simt atat de-aproape
Crestetul iar ti-l alint
Simtind cum ma pierd in noapte

Vreau acum ca sa cuprind
Cu a buzelor dulceata
Gurita-ti ce murmurand
Spun ca ma vor pentru o viata

[rebel]

Se auzea cantec de harpa, un inorog sbura spre cer
In visul nostru de aseara invaluit doar de mister.
Eram doar noi, campia verde si cerul care ne veghea
Era lumina, libertate, eram doar noi si nu conta.

Treceau naivii nori deasupra, uitandu-se spre noi cu drag.
Noi le zambeam ca niciodata; ei se-ndreptau spre alt meleag.
Ne alintam unul pe altul si ne priveam in ochi mereu
Asa cum eu priveam la tine, tu priveai sufletului meu.

Ne completam in culori calde, natura toata ne-nvelea
Si ne iubeam in nestiinta, cerul si Luna-aidoma.
Pana si apele grabite stateau in loc sa ne priveasca
Croindu-si calea neincetata cu intru aliura-armonioasa.

Era o liniste bizara, dar eram noi si nu conta.
Eram doar noi cladind iubire; doar iubirea noastra era.
In visul nostru de aseara invaluit doar de mister,
Se auzea cantec de harpa, un inorog sbura spre cer.

[mikutzul]

Poezie forumista

Oarecum e greu in viata
Cand incerci de dimineata
Sa ai o vedere vasta
Intre o cafea si-o tasta

Tragi un fum dintr-o tigara
Si zambesti citind jurnalul
Necko e mereu strengara
Si te-ntrebi unde-i finalul

Iar scriu versuri sacadate
Dar macar nu-s degradate
Nu-mi place viata-n tristete
Oameni goi cu alor fete

Ochii sunt pentru lumina
Tot ei iti aduc si dorul
Durerea si ea se-alina
Cand nu te-ntuneca norul

Critica chiar imi prieste
Chiar de nu ma defineste
Multi o fac cu ganduri bune
Iar ceilalti ca niste june

Visatori sunt ei poetii
Chiar si cu vederea sumbra
Au o viata ca atletii
Cand le intra viata-n umbra

Cand esti trist esti si retras
De-ntuneric esti atras
Tu esti liber sa alegi
Atat timp cat nu te legi

[mikutzul]

In gura targului

Baiiiiiiiiiii shi ce mai galajie
Face al adevarat roman...se stie
Da cu cusma de pamant aiiiiiiiii
Ca-l insheli la bani marunti bai

Firar prostia sa-ti fie
Ca nu mai is foi de-omie
Crezi ca tatui seroxatu
Ca si birth shertificatu

Apa nu-i doar de fentat
Cica-i buna de spalat
Scoate-oghelele din shizma
Shi nu mai privi cu pizma

Ai si-o shuba puturoasa
De-ti cad mushtele sub masa
Ramele de printre-ti deste
Sunt in coma ca de peste

Oi fi tu agricultor
Mare smecher cu tractor
Oile fug rau de tine
Cand ai pantaloni pe vine

Nu-ti port pica ai romane
Dar ce faci tu nu e bine
Vrei sa fi in fruntea tarii
Si-n potriva integrarii

Ai tu locul tau la tara
Si-ai de lucru doar in vara
Iarna scoti banu' in piata
Este moto-ul de-o viata

Cand mai vi pe la orashu
Lasa vraja cu conashu
Ocoleste-ma fartate
Shi de la drum nu te-abate

Iar acu de incheiere
Savurez o adiere
E mirosul de la noxe
Shi mai dau volum la boxe

[COSS+min]

Am decis si eu sa-mi trec aceasta poezie prin fata ochiului verde si a altor ochi de alte culori:

Secunda

Toata lumea a vazut
Privirea ei asupra mea
Eu singur nu ma uitam
In dragoste nu ma scaldam
Fericire o pierdeam

Am ratat secunda care
Cel de sus mi-a oferit-o
Am ratat trenul din gara
Mi s-a opus amagirea
Din viata m-a scos afara!

Omul tre sa nu profite
De clipa ce a trecut
Altfel n-ar mai fi morminte
Am fi fost cu totii sus
Pamantul ar fi fost rapus

Toata lumea atunci stia
Dar eu nu ma credeam
Demn de a ajunge-n rai
De-a urca in paradis...
Cu lacrimi,
Asa a fost scris!

Acum oare se mai poate
Sa mai ajung la stele?
O secunda blestemata
Toata viata-i condamnata?
Cum sa fac sa mai incerc
Flacara s-o mai incheg?

Cum sunt frunzele de toamna
Mandre s-aurii
Dar pe moarte vestejii

Un batranel cu par inchis
Cu farmec si distins

Visand la luna si la stele
La secunda care piere...