de KickAss » Mar Apr 30, 2002 8:35 am
Muriti cu toti!!! Nu serios! Foi face o distinctie clara a problemei: 1) moartea si obsesia ei dpv. psihologic, 2) moartea in literatura.
1) Voi vorbi acum numai de mine, ca na, la asta ma pricep de minune. Eu am momentele mele (f. dese) in care as vrea sa va vad pe toti morti, sa va ucid chiar eu cu mana mea, sa va eliberez din corpul vostru de kkt, sa va introduc o noua dimensiune, sa va dau o noua perspectiva. Moartea este un lucru frumos si interesant. Si nu atat moartea, ci exact momentul in care viata dispare si starea de rigor mortis se instaureaza. Acest moment este eliberarea suprema. Cui ii este frica de moarte este un dobitoc! Este un inchis la minte, un tip care vede totul ca un STAS, si care cu indarjire se agata de singura constanta pe care o cunoaste. Pornind de aici, cum zicea onk, se poate acum dezbate liber problema mortii corpului fizic. Asa cum un berbecut la protap poti sa-l mananci cu furculita, poti sa-l mananci in stil barbar, luand o halca si muscand din ea nu placere primitava, astfel incat uleiul sa-ti curga pe barbie, vinul rosu de tara sa galgaie in bidoane si dupa toate astea sa te ragai sanatos. Asa si cu moartea, poti muri imbecil, de batranete, dupa ce o viata intreaga te-ai menajat si nu ai mancat ceva care continea colesterol, sau poti muri inovator, de exemplu cu o grenada infipta in cur. Ce dracu, doar o data mori, de ce sa nu o faci cum trebuie? Din pacate, cand ne nastem nu avem nici un control, nu putem sa facem o gluma prosta mamelor, tinandu-ne respiratia nitel. Si atunci, de ce sa nu ne controlam moartea, de ce sa nu ne-o imaginam? Multi cretini isi doresc inmormantari frumoase, cu coliva, bocitoare si sarmale. Ce pana mea, moartea este un lucru intim, privat, ce pula mea va bagati voi nasul in decesul meu? Aveti impresia ca daca mancati 3 sarmale la pomana o sa ma simt eu mai bine? Cacat!!!! Imaginatia primeaza! O sa ziceti acum "Asta-i deranjat rau!" FALS! iubesc viata, dar asta nu inseamna ca trebuie sa ma plafonez in ea, nu inseamna ca nu pot iubi moartea prin prisma vietii. Eu iubesc viata, dar va urasc pe voi, oamenii ceilalti. Acidjez, tu esti mai tampitel si nu remarci prostia care ai trantit-o? Daca te fascineaza viata, cum dracu nu te fascineaza sfarsitul obiectului fascinatiei tale, viata?!?!?!?!
2) Cum vede fiecare scriitor moartea nu prea ma intereseaza. Cioran o vedea ca pe o eliberare si a murit tot ca un prost, linistit in patul lui. Socrate, da OK, tip destept....a murit ca boul intoxicat cu cucuta pestrita (coniina se numeste substanta). Sa va spun eu ce face aia. Paralizeaza muschii dar pastreaza mintea limpede. Nu simti nici o durere deci nici o placere. Habar n-ai cand te-ai dus. Nu simti placerea de a scapa de chinuri. Eminescu, hmmmm asta da, s-a cam chinuit, moartea a fost o binecuvantare. Creanga, mai rau. Asta da moarte. Ce baliverne indruga fiecare in opera sa e mai putin important, cum moare unul care si le-a inchipuit, aici e adevarul. Poate cea mai marfa morte ar fi cea prin tortura (Horia, Crisan. Closca nu ca s-a sinucis ca boul).
Ps: Daca veniti acum sa-mi sugerati pshihologi, psihiatri si alte alea, vin si va impusc, sau nu, mai bine, va pun in lanturi, va hranesc, va las sa muriti de moarte buna. Viata nu reprezinta decat un semi-mister, moartea e in schimb unul total. Chiar m-as supara daca ar veni unul si mi-ar zice ce e dupa moarte.
Anunt pe bune:
Dau si eu exact acelasi pisoi pe care il da onk.
