Revista (selectiva) a presei

[stefan]

In ultimul "22" (nr. 743, 1-17 iunie) sunt doua articole pe tema ocupatiei americane in Irak. Unul e scris de Nicolae Filipescu (daca nu ma-nsel, omul e plecat in State, parca e si profesor pe-acolo) si este destul de dur la adresa administratiei lui Bush. Totusi, tipul a mai scris articole pe acest subiect (mi se pare ca e axat pe politica internationala, anyway) si, de cateva luni incoace cel putin, atitudinea fata de administratia americana e aceeasi. Asta in conditiile in care la inceputul razboiului era cel mult rezervat. Articolul ("Transferul suveranitatii in Irak") e destul de corect si la obiect, vorbeste despre sansele unui transfer real de putere in Irak in conditiile in care trupele americane is atacate in fiecare zi, iar membrii Consiliului care conduce tzara nu pot fi protejati de ocupanti (3 se pare ca au fost deja asasinati). In plus, se pare ca Pentagonul nu prea are de gand sa se retraga din Irak dupa asa-zisa predare a suveranitatii, care e cam o pacaleala.

Anyway, mai interesant este articolul pe aceeasi tema al lui Andrei Cornea, un tip care in trecut a dat dovada de un proamericanism aproape extrem, comparabil cu cel afisat de Traian Ungureanu, colaborator al aceleiasi reviste. Ei bine, se pare ca o parte din certitudinile dlui Cornea au fost zdruncinate de evolutia evenimentelor in Irak in ultimele luni! Articolul se intituleaza "Lectia de la Abu Ghraib" si, dupa cum sugereaza titlul, trateaza in principal atrocitatile comise de americani in inchisoarea respectiva. E haios sa-l vezi pe Cornea recunoscand ferm ca armele de distrugere in masa probabil n-au existat, desi se cramponeaza de faptul ca un regim criminal trebuie rasturnat (pana mea, daca asta era singurul motiv, nu puteau sa-l arda pe Mugabe? in fine...), sau admitand ca a gresit sustinand neconditionat interventia (multe din criticile sale ar fi fost "lipsite de o judecata corecta de ansamblu", hehe), sau scriind fraze de genul "este o atitudine inacceptabila din partea unui guvern democratic" (cand este vorba de armele de distrugere in masa).

Desi nu discuta ce motiv ar fi putut avea americanii sa intre in razboi cu Saddam in conditiile in care armele de distrugere in masa au fost un fas, totusi articolul in mare e destul de corect - omul admite ca a fost dovedit ca oficiali sus-pusi americani stiau de ce se intampla la Abu Ghraib, admite ca interventia a crescut sentimentele antiamericane din zona, ce mai, e mare lucru. Oare se pregateste si Traian Ungureanu (care anul trecut o dadea sus si tare cu armele de distrugere in masa)? Putina onestitate nu strica niciodata. Articolul se putea numi foarte bine "am fost un bou", cre ca oglindea mai bine continutul.

In final chiar cred ca am sesizat o mica intepatura la adresa "pragmatismului" american ("lectia de la Abu Ghraib" fiind tocmai ineficienta practica a acestui "pragmatism"). Pacat ca ideea nu e dezvoltata.

[stefan]

"Sechelariu, contestat" - putin spus, se pare ca la o vizita in Fabrica Letea, proprietatea lui Seche, un angajat mai shugubatz se apucase sa-i cante "Ce bine-mi pare ca ai luat tzeapa" *P.

http://www.evz.ro/politica/?news_id=157300

[stefan]

Din penultimul numar din "22" (783, 8-14 martie 2005), rubrica de scrisori:

[...]Din pacate, in numarul 780 al revistei [...] d-l Cristian Preda in articolul (PNTCD) (sic!) afirma urmatoarele: "La nivel national, PNTCD este decimat, singurele circumscriptii in care a avut peste 3% fiind Alba si Arad". Spun "din pacate" pentru ca afirmatia domnului Cristian Preda nu este conforma cu realitatea. Pentru informarea corecta a autorului articolului [...] precizam ca scorul obtinut de PNTCD in judetul [...] Caras-Severin a fost de 4% (!!! sublinierea mea). Cu acest rezultat ne-am situat pe locul 2 la nivel national, dupa judetul Timis. [...]

Semneaza Dan Obersterescu, presedinte PNTCD, Caras-Severin. Dom'le, ce sa zic, mare dezinformare . Sa stie lumea ca taranistii au ajuns si la 4% intr-un judet!

later: un mic bonus, dintr-un numar mai vechi din "22" (780):

http://www.revista22.ro/html/index.php?art=1516&nr=2005-02-18

Un articol in care Traian Ungureanu doreste sa zdruncine orice indoiala cititorilor care nu puteau, totusi, sa creada ca omul e de fapt un imbecil. Despre ce e vorba in articol? O poveste ciudata despre bombardarea Dresdei in februarie '45, impletita cu povestea unui fotbalist german (Helmut Schon) ce a supravietuit acelui moment. Ce vrea sa spuna domnul "TRU"? Pai sa-l citam: "crima germana de solidarizare nationala cu nazismul era o orbire atat de adanca, incat un singur lucru o putea intoarce din drum: o alta crima. Precisa si monstruoasa. Planificata si vizibila.". Cum ar fi, Dresda era un fel de Sodoma sau Gomora (se pare ca autorul prefera Gomora, din motive numai de el stiute) ce trebuia pedepsita.

Deh, dupa acelasi rationament nu ne-ar fi stricat nici noua un bombardament in Bucuresti ca pedeapsa pentru ca "ne-am solidarizat" cu comunismul, nu? Si, pe principiul cui pe cui se scoate, dupa domnul Ungureanu nici un razboi n-ar trebui sa se termine, pentru fiecare rau ar putea fi contracarat numai de un rau mai mare! Pe langa faptul ca nu cred ca Schon vroia sa spuna altceva cand a vorbit de "orbire".