ratati si ratare

[kant emir]

Spunand cuiva ca este un "ratat", adesa il innobilam. Este o risipa nejustificata, de obicei vorbim despre/cu prosti. Acestia sunt o categorie (sociala, profesionala, etc) care se caracterizeaza prin faptul ca ... n-au. Asta ar fi suficient (si ei sunt tot suficienti) ca sa-i scoata din aproape orice discutie.
Ca sa acceada la nobilul (dupa cum am mai spus) titlu de ratat, presupusul subiect ar trebui sa se caracterizeze printr-o buna pornire (nefinalizata, abandonata, ori de-a dreptul ... nepornite), ori printr-un dat/dar natural deloc sau prea putin valorificat. Prostii n-au si nicicand n-au avut nimic, ei este, care este.
Exista, fireste (si din fericire !) categoria celor inzestrati si realizati (personalitati remarcabile - ce-au facut Mircea, Stefan, Eminescu - as pune un semn de intrebare, cred ca ar mai fi avut multe de spun, dar multumim, si asa este enorm - Enescu si cati altii !) dar nu despre ei este vorba, ci despre ceilalti, care "n-au fost, dar puteau sa fie".
Un prim exemlu ar fi Adrian Paunescu, care a fost inzestrat cu o nemaipomenita usurinta a metaforei, a versului, a CUVANTULUI dar care a esuat destul de jenant in angajare (desi spunea undeva "....si nu ma doare / de temenele ridicole splina") Consider ca a scris destula poezie sensibila, insa...
Un alt exemplu (nu va ganditi la cvt, el nu e un ratat, el e un ...prost) ar pute fi Jim Morison, care s-a lasat luat de valul dependentelor si a disparut prematur, cred ca mai avea multe de spus, mai ales in poezie), ori Petre Tutea care a fost sufocat de comunisti, si n-a apucat sa scrie mai nimic din ce-si propusese, ori Calistrat Hogas, care desi a scris cateva descrieri de natura/calatorie de-a dreptul fermecatoare, se pare ca n-a luat literatura prea in serios, si multi altii, pe care va propun sa-i aduceti in discutie.

[Daimon]

zici tu bine ce zici, dar exemplele nu mi se par tocmai fericite....

[kant emir]

Lista este deschisa, dar pt ca e mai greu sa aduci in discutie vreun mare anonim (nu spun ca n-ar putea fi interesant !), am considerat mai comod sa pomenesc nume cunoscute - poftim, ia-l pe Mutu care a stralucit ca fotbalist (si ar fi putut sa mai straluceasca mult si bine (cine stie, e tanar si mai are timp) dar a ajuns sa fie oferit ca bonus la cumpararea altuia ("iti dau 20 mil de euro si ti-l mai dau pe Mutu si pe inca unul ca el, batem palma ?"). Necunoscuti am intalnit fiecare dintre noi, minti vioaie ori talente/inclinatii, oameni care s-au impotmolit in slujbe obscure, ori alte asemenea istorii. Iata altul : Victorash Ponta, un tip care pare capabil (nu stiu foarte multe despre el, doar informatii ocazionale de pe la TV + bascalii de pe la Aspirina Saracului), absolvent de facultate de Drept (a si practicat, procuror mi se pare) - ar trebui sa stie multe despre justitie si cum anume se infaptuieste ea, despre Lege si ... faradelegi, cu toate acestea activeaza in partidul cel mai ...interesant (ca obiect de studiu pt un procuror). Se pare ca foamea (de parale, de putere) are si ea un cuvant de spus.

[stefan]

kant emire, cred că de obicei cand vorbeşti de ratare (nu in accepţiunea de prostie, ci de potenţial nerealizat) există o nuanţă de irecuperabilitate. íŽmi vine in minte exemplul regizorului ăla care a ajuns să cerşească la Universitate, un nene bărbos, nu mai ştiu cum il cheamă. El nu cred că o să mai apuce să iasă din această situaţie, pe cand Ponta are viaţa inainte. Pe de altă parte, de exemplu intr-o carte a lui Ernesto Sabato ("Despre eroi şi morminte") un personaj afirmă că există ceva dezgustător in succes, şi că ii plac rataţii - in contextul ăsta, ratarea ar fi opusul succesului.

In fine, presupun că e destul de greu să discuţi despre oameni care nu s-au realizat in viaţă şi care, in consecinţă, n-au şanse să fie cunoscuţi de multă lume. Doar că poate ar fi mai corect să spunem că e vorba de oameni care şi-au irosit talentul sau vocaţia pentru ceva, nu?

Păunescu nu mi se pare nici mie un exemplu bun. Chestia cu talentul... Nu mi se pare un talent deosebit. Iar comparativ cu cat de bun se considera (mai bun decat Eminescu, după părerea lui)... Nu numai compromisul politic l-a tras in jos, ci şi caracterul său de doi lei; ca să nu mai vorbesc de infumurarea absolut exagerată. íŽl asociez mai degrabă cu morţii de pe stadion la Ploieşti din '86, sau cu poveştile cu fetele tinere care treceau prin patul lui ca să cante la cenaclu, sau cu nevastă-sa care omoară oameni şi scapă basma curată, in buna tradiţie a familiei. Chiar, e un subiect undeva cu poveşti despre Păunescu pe forum, făcut de SOD acu ceva vreme.

Un sportiv ratat, dar un star de tabloid autentic au finlandezii in persoana lui Matti Nykí¤nen: http://www.hs.fi/english/article/Everyone+wants+a+piece+of+Matti/1076153462199.
Inainte apărea in ziare cand căştiga o medalie la olimpiade, acu in schimb se face remarcat prin alte treburi - scandal, procese, bătut neveste, puşcărie etc.

[kant emir]

cred că de obicei cand vorbeşti de ratare (nu in accepţiunea de prostie, ci de potenţial nerealizat) există o nuanţă de irecuperabilitate.

ofcors ca da, asta-i pointu! nu neaparat de opus al succesului (e umpic stupid sa iubesti ratatzii si sa te scarbeasca luptatorii de succes - marog, personajele au dezlegare la orice)
pentru ponta (a fost un exemplu oarecare - a trecut un an de atunci si a mai "lucrat" baetu, e tot mai irecuperabil) a cam trecut vremea afirmarii (justitia nu e gluma, pe cand politica - cel putin la noi - e o mare partida de ceva)
despre oameni irositi o sa revin cu un exemplu-doo, iar pe paunescu eu nu il asociez decat cu poezia (asta e! miserupeanu de scalambaiala politica, de burta cea uriasa, de patul incapator, de orgolii si carecterul josnic, de inganatul versurilor proprii atunci cand canta nuscare folchist anacronic - eu ma gandesc doar la sensibilitatea si talentul poetului care l-a batuit pe OM; am citit acele povesti - inclusiv aceea in care pacha zice ca era sa-l bata pe strada; mai mult chiar, am participat si eu la spectacolele CF si am, si eu, amintirile mele); se poate, totusi, sa fie cam nepotrivit ca exemplu

dar nu-s numai ratati pe lume, ci si oamenii cu doua sau mai multe "victorii":
Julio Iglesias - in tinerete a fost fotbalist la un club mare (cred ca Real Madrid - nu stiu sigur, ca nu-s pasionat nici de Iglesias si nici de fotbal), pe urma a avut ceva probleme (serioase!) de sanatate si n-a mai putut sa joace; n-a abandonat, nu s-a dat alcoolului si paduchilor ci s-a apucat de cantat - a izbandit si aici, a facut o cariera de succes.

[HABEEB]

mike tyson... ar fi putut sa devina cel mai bun boxer al sfirsitului de secol.. a ajuns un falit si un derbedeu sub orice critica
michael owen.. a fost revelatia wc 1998.. acum e un jucator ca oricare altul...
mickey roorke...nu sint chiar fan dar are ceva simpatic.. din pacate bashinile si drogurile l`au scos din cursa pt a deveni un actor decent

din categoria semi-ratatzi.. jan kohler.. atacantul cehilor.. fotbal.. si`a inceput cariera ca portat de hockey.. a ajuns apoi un jucator de fotbal.. unul bun chiar

pina la urma orice artist care isi baga un glonte in cap sau un ac in vena e un ratat.. indiferent de ce lasa in urma