Relaţia patron-angajat în România şi aiurea

[stefan]

Intrucat de ceva vreme muncesc in afara ţării, şi intrucat am observat cateva diferenţe destul de frapante de organizare şi mentalitate, am zis să deschid un subiect pe tema asta, să văd ce cre şi alţi oameni truditori, fie in ţara noastră, fie aiurea.

Părerea mea e că la momentul ăsta in Romania există destule aspecte deranjante in modul cum eşti tratat ca angajat - e normal să fii ţinut peste program fără să fii plătit pentru ore suplimentare, e normal să ţi se spună că nu e bine să mergi in concediu in perioada nu-ştiu-care, şi parcă destui dintre manageri gandesc la modul "nimeni nu e de neinlocuit" - oricat de aberante sunt condiţiile, oricate ore faci overtime fără plată, dacă te oftici sigur se va găsi unul să vină in locul tău.

Poate e impresia mea, am avut doar două locuri de muncă in Romania, dar impresia se bazează şi pe relatări ale unor prieteni care muncesc in Bucureşti. Chiar, aşteptăm şi provincia .

Acu, eu mă gandesc totuşi la o treabă. Ce te faci că tot mai multă lume se duce să muncească afară? Şi cel puţin in IT, domeniul meu, şi in Finlanda, ţara mea de exil, lucrand cu forme legale etc. pot spune că primesc mai mulţi bani pentru muncă mai puţină, şi un tratament mult mai atent din partea conducerii. Legea finlandeză interzice firmelor să te ţină la serviciu mai mult de un număr de ore pe lună, indiferent dacă faci parte din sindicat sau nu. Iar dacă se află că ai făcut aşa ceva, ai cam incurcat-o. In şapte luni am avut trei săptămani liber (fără să am concediu), şi imi mai iau 2 de Crăciun, totul aranjat prin sistemul de ore suplimentare - fac ore suplimentare, le folosesc ca ore libere, etc. Vara, concediul lor standard e de 6 săptămani, in timp ce in Romania nu ai parte de mai mult de 4. In condiţiile astea, dacă, ipotetic vorbind, eu is un tip carierist, am o familie şi vreau un trai decent, ce interes aş avea să vin in Romania, unde am şanse să fiu muncit ca salahorul pe bani mai puţini?

Ce vreau să spun nu e că nu vreau să mă intorc in Romania - am destule motive pentru a-mi fi dor de casă, şi Finlanda nu mă atrage deloc -, dar nu credeţi că e timpul ca firmele din Romania să trateze angajaţii ca nişte "bunuri achiziţionate pe termen lung"? Sunt convins că o firmă de programare care şi-ar trata angajaţii decent (nu tre să ne ducă la curve ) ar avea şanse mult mai mari de succes decat "the usual suspects", firme care caută angajaţo noi in fiecare săptămană, tocmai pentru că speră să prindă unii foarte buni şi foarte ieftini, şi pentru că pleacă lume de la ei in draci. La un moment dat, dacă o să se inchidă robinetul care scoate programatori bine pregătiţi pe bandă rulantă, şi o să avem nevoie disperată de specialişti, ce-o să facem?

Bineinţeles, nu peste tot afară e ca-n Finlanda, ştiu că in State de exemplu au concediu mai puţin ca noi, etc.

Revin, acu merg la bere. Da bre, pe bune, nu e glumă .

[eyewitness]

fane, stii cum te privesc io pe tine si pe ceilalti ca tine pe care i-am cunoscut? oameni potriviti la locuri nepotrivite, oameni constiinciosi, cu simtu datoriei care vor ca treaba sa fie bine facuta. imi amintesc de problemele tale cu edi, angajatoru, cand stateai peste program sa faci o treaba dar te loveai de incopetenta angajatorului sau de amatorismu celui de langa tine care lucra la acelasi proiect. tin minte ca discutam mult pe ym vis a vis de chestiunea asta. angajatoru a frut sa traga un tun, tu vroiai altceva. deci nu s-a brodit.

ulterior ai plecat la mai bine, erai in domeniu, faceai bine ce faceai, tuata lumea era multumita insa bani putini pentru efortu depus(ore suplimentare)

in final ai ajuns in finlanda, unde din punct de vedere material e mai bine, munca respectata, statutu de angajat bine conturat si chiar legiferat. facand abstractie de neajunsurile instrainarii , una peste alta, in final, ie bine. esti un caz fericit.

deci tu si altii ca tine sunteti putin cam "nepotriviti" pentru romania

pe de alta parte inchipuieste-ti ca esti patron de conpanie maritima, ai nijte vapoare proprietate personala, angajezi personal navigant, de la comandant si sef mecanic pana la timonier si motorist, semnezi un contract cu fiecare, cu drepturi si obligatii, trimiti nava pe balta si dupa 4 luni de voiaj, la intoarcerea in ctza, constati ca nava arata de doo ori mai rau de cum arata la plecare iar cheltuielile de a o readuce la ce-a fost cu 4 luni in urma sunt la nivelu de 100-120.000 usd. asta in termeni stiintifici inseamna ca cei 18 membri ai echipajului au fost intr-o placuta si atragatoare croaziera pana in golfu arabic, india, marea rosie, italia si retur in marea neagra. tu, ca angajator, cum ai reactiona? ce ai face? ce masuri ai loa?

[incoherent]

Interesant subiect lucrurile merg spre bine si in romania,in principal multumita investitorlor straini,care au o politica stricta in ceea ce priveste orele suplimentare (200%) si factorul timp in cadrul unui proiect(bonusuri la sf de an,munca multa=satisfactii ).Lucrul asta o sa duca in final la o relatie mai buna angajat/patron in scurt timp,parerea mea.

[tzache]

cu problema asta ma confrunt de ceva vreme.
Blu, nu este suficient ca sistemul sa fie bun, ci si angajatorul conteaza ce fel de caracter are. Firma importanta cu capital strain. "Board"ul director din romania. Incompetenti. Ceausisti. Depasiti si inapoiati in ceea ce priveste economia.
Degeaba schimbi sistemul, daca mentalitatea e aceeasi. Au ei o tentativa de europenizare, dar vorba aia lupul isi schimba parul, dar naravul ba. Pe propria mea piele spun asta. Iata un exemplu elocvent din jurnalul meu:

http://www.fanclub.ro/showpost.php?p=437261&postcount=7

[stefan]

ochilă, iţi dai seama că nu incercam să generalizez pentru toate firmele din Romania, toţi patronii şi angajaţii etc, ar fi prea pueril. E o mentalitate răspandită printre angajatorii din domeniul meu, şi din alte domenii in care sunt implicaţi prieteni ai mei. Nu contest că există şi situaţii in care angajaţii işi păcălesc angajatorii, cateodată usturător. Sincer, nu ştiu ce-aş face; la cheltuielile alea, probabil m-aş interesa de pretenţiile salariale are marinarilor finlandezi, sau nemţi .

Totuşi, presupun că oamenii respectivi sunt fie vechi in branşă, fie au moştenit obiceiuri vechi, "de tristă amintire". Nişte prieteni ai mei au lucrat pe şantier 2 săptămani in liceu, şi după ce-n prima zi au tras tare, să facă treabă, etc. a venit un ţigan şi le-a zis: "Mă băieţi, ce plm faceţi? Vreţi o medalie? Ia lăsaţi-o mai incet". Aşa s-au obişnuit unii să lucreze, şi sincer nu ştiu cum poţi schimba stilul de muncă al unor oameni obişnuiţi cu acelaşi sistem de o mie de ani.

Revenind la subiect, TheBlue, nuş, cred că depinde de firmă. Unde am lucrat in Bucureşti inainte să vin incoace am avut destul de muncă, am luat un proiect varză şi şeful meu de echipă, cu 5 programatori (el printre ei) şi un tester a reuşit să scoată un release nou, din cate se pare mai stabil decat ce scotea firma "mamă" (pentru care făceam outsourcing) in trecut. De stat stăteam in general cam 9-10 ore in medie pe zi (alţii stăteau şi 11-12), ore suplimentare pe care nu le-a plătit nimeni, iar la release bonusul n-a fost tocmai "consistent".

Mă enerva mult şi la primul patron, şi la al doilea, disponibilitatea de a prelua proiecte cu finanţare minimă, cu resurse mai mult decat precare de la "parteneri". Din cate-am vorbit cu alţi colegi din Europa de Est şi concluzia lor e că aici cam peste tot se munceşte mai puţin ca acasă, lucrurile se mişcă incet; or, in concluzie, dacă in ritm romanesc, dar muncind acelaşi număr de ore ca un finlandez, să zic, oricum faci treabă mult mai bună, nu văd scopul in a-ţi munci oamenii peste program, stricandu-le viaţa personală şi sănătatea pentru un căcat de salariu. O să vină un moment cand n-o să mai fie aşa uşor să găseşti programatori - plm, vine puternic din urmă o generaţie cu foarte mulţi ignoranţi, crescută cu McDonalds, Blondy, Candy şi Guţă.

[eyewitness]

fane, problema mea in esenta e numa una. angajatu roman, indiferent de domeniu (sincer nu cunosc domeniul vostru, hai sa-i spunem navigatie sau constructii pt moment), are o lozinca pe care o vehiculeaza peste tot "la cat ma plateste patronu, atata muncesc" chestie care pe mine ma baga in buala. atata timp cat toti uamenii ajtia semneaza un contract individual cu drepturi si obligatii, io inca nu inteleg de ce exista aceasta reticenta in a-ti face treaba motivand banii pe care ii iei. tu, angajat, cand semnezi contractu de munca, automat accepti sa faci ceea ce scrie in contract pentru banii respectivi. de ce plm nu spui din start, "bah nene pt banii ajtia io nu fac ceea ce vrei matale, pa si pusi". angajatoru nu te obliga, nu te ia cu japca, poti accepta sau nu. ie alegerea ta, dar, daca ai acceptat, ce p00la mea te plangi sau de ce nu-ti faci treaba?

in alta ordine de idei, te intreb pe tine la modu personal, dupa ce ai plecat de la edi si ai semnat cu noa firma, in contractu de angajare, exista clauza de "ore suplimentare"? daca nu exista si nu ai "protestat" in momentu in care ai semnat contractu inseamna ca automat accepti orele suplimentare pentru "terminarea proiectului" respectiv. deci legal nu ai dreptu sa comentezi faptu ca munceai 10-11 ore pe zi.


ps: fane, cand imi vei gasi motorijti, timonieri, mecanic 2 sau 3, nemti sau finlandeji, a doa zi iti promit ca sunt ca si angajati

[kant emir]

... "la cat ma plateste patronu, atata muncesc" ... tu, angajat, cand semnezi contractu de munca, automat accepti sa faci ceea ce scrie in contract pentru banii respectivi..+.. daca ai acceptat, ce p00la mea te plangi sau de ce nu-ti faci treaba?

chear de nu vorbeai cu mine, nu poci sa ma abtziu de la atz da multa dreptate: asa ie, marlanu, porcu si nesimtzitu de angajat (nu glumesc!) se bucura sa ia paraua, da nu ia in serios obligatiile asumate (si asta din sinpla lene or nesimtzire, nu din spirit reactzionar); dacal intrebi, iecsact asta zice "poi ce, la catz bani imi da asta, cear vrea, sa ma rup in doo ca sa faca iel matzu gros? sam deie bani multz si-oi munci mai mult!" iar de sentanpla ca patronu sai creasca leafa cunva (eh, ecsagerez nitzel, ca nici asta nu sen tanpla prea des) tot asa munceste; adica motivatzia principala nu ie chear leafa, ie lenea si kiulu.
pe de cealanta mana insa, tresa recunosc ca si patronajii nostri ie nesimtzitz: capitalu investit trebe amortizat si sporit iuteiute (ca ie bai mare cu banca, cu legile najpa care tot es, cu guvernu care se tat schinba - adica sunt nejte shustificari), motiv pentru care tin sama si de treaba cu "nimeni nu ie de nenlocuit, la puarta ie cuada mare, poi de ce sa le dau leafa gruasa?". Personal, cunosc destule situatzii de ABUZ din partea patronului (care ar putea, legal, si fara sa-l coste nimic) sa dea leafa ceva mai mare, da ramane pe "minimu pe ieconomie" ca sa nu strice piatza (si sa senvetze apsolventzii angajatz de iel cu lucsu). Si mai am pilde (puate revin cu detalii) de patron care teangajiaza pt o treaba shapoi, fara satz puie cevan plus la fluturash, itz mai gaseste fro ienshpe altele.
In concluzie (fara sa bag pe tuata lumian aceash uala, normal! ca doar am si iecsenple pozitive, da nu vreau sa spui amu), maru ie putred de giurinpregiur (cam ca ranjetu lu ilici, numa ca asta se oprean ureki). Nici numa patronu, da nici numa angajatu.

[sin ella]

Interesant subiect lucrurile merg spre bine si in romania,in principal multumita investitorlor straini,care au o politica stricta in ceea ce priveste orele suplimentare (200%) si factorul timp in cadrul unui proiect(bonusuri la sf de an,munca multa=satisfactii ).

Zablue (c.nocti), singurul lucru adevarat din ce spui tu sunt primele doua cuvinte. In rest nu stiu care ti-s sursele. Cu siguranta exista investitori straini in Romania care-si respecta angajatii, dar mi-e teama ca-s destul de putini si cu siguranta nu exagereaza cu generozitatea (deci, spre exemplificare si fara a fi in cunostinta de cauza zic si io asa niste cifre: daca legea spune ca orele suplimentare se platesc cu 85 % din salariul negociat, ei nu o sa-ti dea 100%). Parerea mea, sustinuta de nenumarate exemple, este ca majoritatea investitorilor straini (in orice caz o mare parte si nu ma refer la marile concerne americane si europene pe care le stie toata lumea si care au un interes mare in piata romaneasca) sunt un fel de vanatori de profit iute si cat mai mare, au investit in Romania doar ca sa profite de facilitatile deosebit de generoase (vezi zonele defavorizate), isi exploateza angajatii (vezi industria textila) si cand nu o sa-si mai poata face de cap sau cand o sa li se para ca nu castiga cat ar putea sa castige altundeva o sa plece in Africa sau Asia ca, dupa cum spunea o persoana foarte importanta “intotdeauna o sa existe o tara mai ieftina decat Romaniaâ€Â

[incoherent]

Stiu ce vorbesc sinella si corect ,era vorba de firme mari,greu deocamdata la cele mici.Cat despre cei 200%,exista in contract pt orele suplimentare,la o firma nemteasca ce are treaba pe la codlea.Si daca lucrurile se misca incet ,tot e bine ca se mishca.

[stefan]

ochilă, kantemir, n-am zis nicăieri că-n Romania patronul e omu rău, iar angajatu e mironosiţă. Dac-ar fi să-mi reformulez nedumerirea, ea se referă mai degrabă la modul cum destui patroni sau manageri inteleg să-şi trateze angajaţii, fie ei buni sau răi; poate ăia răi merită, dar rămane problema cum decizi asta, iar ăia buni poate n-ar trebui priviţi ca "disposable". Aşa am constatat eu, vorbind şi cu alte persoane de varsta mea care lucrează.

Cat despre angajaţi leneşi, nici finlandezii nu stau prea bine. De fapt, ăştia la care lucrez acum par a fi un fel de campioni ; mulţi dintre angajaţi au rămas pentru că n-au putut fi daţi afară, şi-mi par destul de depăşiţi de "situaţie".

Normal că nu cer banii pe orele suplimentare, din moment ce nu erau in contract, eu doar mă intreb de ce in Romania nu e la modă să te porţi frumos cu angajaţii. In firma de unde am plecat s-a pus vag problema cu orele suplimentare intr-o şedinţă cu şefii de echipă, dar cred că puteau să găsească nişte soluţii elegante. Una e să simţi că eşti cat de cat respectat, şi alta e să simţi că firma se pişă pe tine.

In echipa mea măcar nu trebuia să venim sambăta, s-a intamplat doar o dată sau de două ori, alţii in schimb pierdeau in mod regulat week-enduri. Ce era aşa de greu să facă un sistem de contorizare, şi să-ţi dea o zi liberă in schimbul unei sambete in care ai muncit? De fapt asta era ideea mea, că poate firmele romaneşti ar trebui să inceapă să se gandească şi la acest aspect - să motiveze oamenii altfel decat exclusiv prin bani.

sinella, chestia cu sindicatul e specifică Finlandei. Un coleg a fost angajat printr-o firmă de consultanţă care ţinea evidenţa orelor la negru, şi acum nu mai pot activa in Finlanda. Bine, pe de altă parte cu atatea drepturi ajungi să ai angajaţi destul de ţafnoşi, deci nu ştiu care-i varianta optimă.

Referitor la fostul anagajator, in momentul in care firma X ţi-a dat o grămadă de proiecte, unele destul de importante, e clar că n-are cum să-ţi mai forţeze mana ca la primele proiecte; au nevoie de tine cum şi tu ai nevoie de ei, poate mai puţin, dar nu vreau să mă gandesc cat timp ar pierde ca să inlocuiască echipele din Romania cu alţi oameni.

[sin ella]

sinella, chestia cu sindicatul e specifică Finlandei.

dar nu numai. stiu si eu oameni care au fost trimisi acasa pentru ca aveau ore suplimentare si s-a autosesizat sindicatul. bucurie pe capul lor si imbold sa mai frece menta o ora doua prin birou in fiecare zi ca sa-si poata prelungi concediul si asa destul de lungut

alţii in schimb pierdeau in mod regulat week-enduri.

stiu si aici oameni care pierd in mod regulat week-enduri.

[stefan]

sim pa tico,

N-am zis că n-or fi şi-n Jărmania oameni care pierd week-end după week-end (bine, sper că ne referim la munci ), tocmai de aceea am deschis subiectul, să incerc să aflu cum e şi pe la alţii.

Nu ştiu cum e bine să te porţi cu angajaţii. La noi de exemplu sunt destui care-mi lasă impresia că au rămas in firmă numai pentru că era prea greu să-i dai afară, competenţă cam ioc. Printre ăştia care-s angajaţi vechi există destui care au făcut altceva o vreme, şi au trebuit să se reprofileze pe programare, cu rezultate pe care le constat in fiecare zi . Bine, nici noii angajaţi nu-s genii sclipitoare, dar măcar nu-s aşa inflexibili.

Asta, bineinţeles, in timp ce firma e cat se poate de profitabilă şi merge bine. Dacă o să aibă pierderi şi-o să să facă restructurări poate-poate or schimba ceva, dar uitandu-mă la ăştia care au scăpat de concediere in 2000 sunt cam sceptic.

[eyewitness]

fane, cand privesti de sus in jos prin nijte filtre vezi total diferit decat privind din jos in sus prin aceleasi filtre. think about it

[gaga]

dar nu numai. stiu si eu oameni care au fost trimisi acasa pentru ca aveau ore suplimentare si s-a autosesizat sindicatul. bucurie pe capul lor si imbold sa mai frece menta o ora doua prin birou in fiecare zi ca sa-si poata prelungi concediul si asa destul de lungut

exact asta imi povestea zilele astea un unchi care s-a intors dupa ce a efectuat un stadiu de proba pe meseria lui (in Italia), cica daca se manjea un pic pe ochi si freca duda putea sa ia o gramada de bani pe ore suplimentare. bine ca si acolo sindicatul este puternic si se implica.

aiu are dreptatea lui, in sensul in care pana la angajator mai sunt directorasii sau cum ar veni pana la dumnezeu te mananca sfintii. si dzeu mi-e martor ca ma lovesc de o incompetenta crasa in bransa mea cu "managerii" nostri care sunt varza. varza varza. si pentru ca verzele pot sa imi ceara kkaturi, conform contractului tre sa ii servesc.

de exemplu (ca vorbeam aseara), am shefi care vin si imi spun: "ocupa-te tu de asta, colega ta nu este in stare". je se ocupa, face ore suplimentare (este stipulat in contract ca orele suplimentare nu se platesc), menegeru ia treaba rezolvata si o duce mai sus iar cappo di tutti cappi stie ca in departament lucrurile functioneste. ba mai mult, ii convine ca are cal de bataie pe care sa se bazezesi tolereaza incompetenta pt ca e foarte greu sa dai pe cineva afara.

sa va mai zic? legal la computator nu ar trebui sa lucrezi continuu ci un numar de ore cu un numar de pauze. daca ies la o tigara dupa multe ore de munca si sefu da peste mine ma intreaba daca nu am treaba (ca daca nu am rezolva el).

si cel mai nefericit lucru este ascunsul de sefi. daca nu te vad poti freca duda pana la pensie ca ei nu au treaba cu tine. du-te sa le ceri sa iesi mai devreme cu o ora sau sa intarzii juma de ora, desi ai prestat la greu ca imediat isi vor aminti ca mai au ei nevoie de niste analize mai amanuntite pe nushce kkturi.

m-atz enervat.

[stefan]

In măsura in care in Romania am lucrat in firme in care tratam direct cu patronul (deşi la ultimii nu ştiu sigur, dar in orice caz, intre noi şi şefu mare nu erau "filtre"), m-am referit la patroni; aici e prima oară cand am de-a face cu manageri intermediari, şefi de proiect, etc. Nu prea am treabă cu manageri mai sus-puşi. Cateodată mă enervează cat işi bagă nasul in probleme pe care nu le inţeleg, sau cum imi tot bagă responsabilităţi pe gat, in timp ce vecinii de alături vorbesc despre maşini sau gagici 6 ore pe zi.

M-am referit totuşi şi la manageri, pentru că alţi cunoscuţi sau prieteni au de-a face cu ei. Oameni care-şi trag salarii exorbitante in timp ce juma din firmă işi dau demisia, manageri străini care nu acceptă demisia angajatului de-ai dracului...

Chiar tre să explic că n-am o problemă cu patronii in general, sau managerii in general in Romania? Problema e cu tendinţa de a trata angajaţii naşpa, asta e tot. Nu zic că n-or fi şi excepţii. Am auzit de faze gen dacă vii la serviciu intr-un weekend poţi să-şi iei o zi liberă prin compensaţie, de exemplu, sau de unii care plăteau ore suplimentare.

[sin ella]

Cred ca am ajuns cu totii la concluzia ca nu ajungem nicaieri daca bagam in aceeasi oala marile corporatii cu cate trei patru randuri de manageri cu firmele mici in care angajatorul e si proprietar. In ce le priveste pe cele din urma, eu cred ca peste tot in lume situatia se poate rezuma la o simpla propozitie: relatia patron angajat depinde de patron si de angajat. Eu nu ma pot plange de angajatorii romani la care am lucrat. Unul isi platea foarte bine angajatii, crestea salariile in mod regulat (la trei luni) in functie de cifra de afaceri, dar la el in firma nimeni nu freca menta sau netul din simplul fapt ca nu era vreme de asa ceva. Toata lumea facea ore suplimentare (neplatite) fara sa se planga, ba unii (adica io) mai lucrau si de acasa (bine, el nu stia asta, nici nu-i pasa – am constatat cand i-am povestit cat ma sacrific eu pentru firma lui). Odata cand mi-a atras atentia ca am intarziat cinci minute, i-am spus ca mi-a intarziat busul, a zis ca este bus si mai devreme, m-am enervat, i-am zis ca asa e si ca si la ora patru fix la sfarsitul programului este bus. In loc sa ma dea afara cum ma asteptam, dupa o pauza micuta cauzata de soc, a ras si a plecat. De atunci, pe ceilalti angajati ii tachina de fiecare data cand intarziau, pe mine ma lasa in pace. Despre celalalt angajator va povestesc de alta data.

Una peste alta cred ca angajatul influenteaza in mare parte modul in care este tratat. Deci gaga, cred ca e momentul sa schimbi atitudinea. Scrie in contract ca orele suplimentare nu se platesc, foarte bine; dar nu scrie ca esti obligata sa le faci, nu? Si nu cred ca scrie ca trebuie sa faci tu tot ce colegii nu-s in stare sa faca. Daca colega e depasita, sa angajeze una noua, sa o trimita la cursuri de calificare sau la gradi, unde trebe si se rezolva problema. Data viitoare cand vine seful la tine, spune-i ceva de genul: “sigur ca o ajut pe colega cu placere. daca trebuie, stau cu ea dupa program cateva ore pana intelege cum se face treaba.â€Â

[gaga]

sa-ti dea tie atat salariul cat si concediul ei.

tocmai a intrat in maternal

[sin ella]

pai vezi? numai idei bune iti dau.

stefan, unde esti? lasa renele si mai zi si tu ceva, nu ma lasa sa ma cert singura.

[stefan]

sin padabumpatico,

Io-s la post, da' nu mă simt foarte certăreţ la ora asta (deh, m-au extenuat renele), şi oricum, ai zis că revii, deci aşteptam să termini, ca un băiat grijuliu ce sunt .

Şi ca să nu fiu total offtopic, da, sunt de acord că şi angajatul tre să ţipe dacă nu-i convine. Am tot intalnit mentalitatea "nu te pui cu patronu", şi nu-mi place; unii din foştii colegi din Romania au avut experienţe mai nasoale, şi preferau să nu se plangă conducerii, dar eu stau şi mă gandesc: există şefi şi şefi, patroni şi patroni, nu toţi tre să fie tirani, şi dacă nu te plangi, n-o să ştii niciodată dacă doleanţa ta s-ar rezolva sau nu.

[sin ella]

De fapt asta era ideea mea, că poate firmele romaneşti ar trebui să inceapă să se gandească şi la acest aspect - să motiveze oamenii altfel decat exclusiv prin bani.

Sunt convinsa ca multi te-ar contrazice. Daca ar avea de ales intre o marire de salariu cu 50 de euro pe luna si cursuri regulate de formare profesionala plus iesiri cu firma cati angajati din Romania ar alege cursurile? Normal ca la un salariu de 1000/1 500 de euro ai alege cursurile, dar la un salariu de 200 de euro alegi banii. Si daca tot vorbim de bani, cred ca programatorii in Romania o duc extrem de bine, deci nu te mai plange atata . In ce alta meserie ai sansa sa castigi 1500 de euro pe luna cu trei ani experienta de munca?

Mă enerva mult şi la primul patron, şi la al doilea, disponibilitatea de a prelua proiecte cu finanţare minimă, cu resurse mai mult decat precare de la "parteneri".

In principal cred ca sunt doua cauze (in afara de aia pe care am mentionat-o deja): cum zicea si gaga, nu avem manageri competenti (cu abilitati in negociere in nici un caz), pe de alta parte asta e renumele romanilor si al celor din Europa de Est (daca tot ne laudam ca suntem ieftini, strainii ne cred pe cuvant si asteapta sa fim ieftini). Eu nu cred ca fostul tau angajator s-a imbogatit pe munca voastra.

O să vină un moment cand n-o să mai fie aşa uşor să găseşti programatori - plm, vine puternic din urmă o generaţie cu foarte mulţi ignoranţi, crescută cu McDonalds, Blondy, Candy şi Guţă.

Io zic ca esti putin cam dur. O sa fie si in continuare programatori si chiar daca-s crescuti cu Guta si Candy, ai nostri oricum sunt mai buni decat ai lor, nu? adevarul e ca cererea e din ce in ce mai mare (noroc pe capul programatorilor: angajatorii vor fi nevoiti sa ceara (din partea clientului) si sa ofere (angajatilor) conditii mai bune).

Off-topic: ce baiat gigel . am terminat (pe moment). your turn

[tzache]

In urma cu o ora am avut o discutie cu directoarea generala. Ce s-a discutat timp de 5 minute are legatura cu acest subiect prin prisma faptului ca evidentiaza cat se poate de clar relatia dintre angajat si angajator in Romania. Mai concret, felul in care angajatul situat la baza scarii ierarhice este scos tot timpul vinovat.
De doua saptamani am intrat in campania de marketing. Trebuiesc pregatite materiale promotionale (pliante, afise, brosuri, diferite inserturi in reviste etc.). Discutia de mai devreme a pornit de la o brosura de 8 pagini. Eu mi-am facut treaba. Au mai ramas restante niste textulete pe care nu le-am primit de la noua directoare de marketing. Aceste texte le asteptam de ieri seara. M-am dus azi la munca si nu am gasit nimic pe birou. Am asteptat, am tot asteptat. intre timp, am inceput sa machetez caiete (deci jumate de zi fac marketing, jumate de zi machetez cursurile pe care firma le vinde; asta in mod normal, acum nu ar fi trebuit sa machetez caiete, fiindca sint in plina campanie). Se facuse ora 16. deci de la 9 dimineata la 4 dupamasa nu am primit materialele restante. Ce era sa fac? P-aia, directoare de marketing, a durut-o undeva, la fel si pe mine. Ei bine, la ora 17 am intrat in biroul ei sa semnez condica de plecare, dar directoarea generala m-a rugat sa raman peste program ca trebuie neaparat sa terminat brosura in seara asta. "Astazi am trimis spre tiparire trei caiete, din lipsa de materiale, deci... dea123rosint destul de obosit..." "Sintem in plina campanie si tu faci caiete!?"

[tzache]

In urma cu o ora am avut o discutie cu directoarea generala. Ce s-a discutat timp de 5 minute are legatura cu acest subiect prin prisma faptului ca evidentiaza cat se poate de clar relatia dintre angajat si angajator in Romania. Mai concret, felul in care angajatul situat la baza scarii ierarhice este scos tot timpul vinovat.
De doua saptamani am intrat in campania de marketing. Trebuiesc pregatite materiale promotionale (pliante, afise, brosuri, diferite inserturi in reviste etc.). Discutia de mai devreme a pornit de la o brosura de 8 pagini. Eu mi-am facut treaba. Au mai ramas restante niste textulete pe care nu le-am primit de la noua directoare de marketing. Aceste texte le asteptam de ieri seara. M-am dus azi la munca si nu am gasit nimic pe birou. Am asteptat, am tot asteptat. intre timp, am inceput sa machetez caiete (deci jumate de zi fac marketing, jumate de zi machetez cursurile pe care firma le vinde; asta in mod normal, acum nu ar fi trebuit sa machetez caiete, fiindca sint in plina campanie). Se facuse ora 16. deci de la 9 dimineata la 4 dupamasa nu am primit materialele restante. Ce era sa fac? P-aia, directoare de marketing, a durut-o undeva, la fel si pe mine. Ei bine, la ora 17 am intrat in biroul ei sa semnez condica de plecare, dar directoarea generala (care o ajuta la un text restant, de 200 de cuvinte) m-a rugat sa raman peste program ca trebuie neaparat sa terminat brosura in seara asta. "Astazi am trimis spre tiparire trei caiete, din lipsa de materiale, deci... sint destul de obosit..." Raspuns: "Sintem in plina campanie si tu faci caiete!?" A sunat ca si cum "sintem in plina campanie si tu te joci solitaire!?" Directoarea generala a inceput sa spuna lucruri de genul: "Mihai, daca ai nevoie de un ţ si "sefa de proiect" vorbeste la telefon, nu pleci din birou pana nu iei ţ-u ala", "trebuie sa fii mult mai implicat", "Daca am spus ca saptamana asta trebuie sa le terminam, tu nu lucrezi la altceva! E clar? ......... Da???" Ei bine, din cauza ca ramasesem cu gura cascata, ca imi tremurau mainile si cu greu le stapaneam, si ca mi se inmuiasera picioarele de nervi, am raspuns categoric "DA!", dupa care am iesit din birou trantind usa. Bineinteles ca directoarea de marketing (aka "sefa de proiect") cand a auzit la mine vorbele "n-am avut materiale, deci am machetat trei caiete" a replicat "Aoleu, aoleu... nu e bine...! Nu e bine deloc!", ca si cum a fost vina mea ca nu i-am amintit ca ne grabim cu materialul. Este lucru stiut si remarcat de toti ca noua directoare de marketing nu a prins inca ritmul alert in care se lucreaza la firma.
Deci "seful de proiect" lucreaza la altceva, o doare undeva ca eu am rugat-o sa se grabeasca zilele astea sa-mi pot lua si eu concediu saptamana viitoare, si asteapta de la mine, un simplu "eu centrez, eu dau cu capu", sa o trag de maneca si sa-i spun: "stiti, doamna directoare, da-ti-mi voie sa va amintesc ca sintem in campanie, si-mi trebuie cat mai repede textul ala de 200 de cuvinte la care va chinuiti de doua zile!". Directoarea de marketing intarzie si eu sint de vina ca nu am zorit-o. Eu sint de vina, si la mine tipa directoarea generala ca nu e gata materialul. De ce? Pentru ca am fost un fraier si am trecut mereu cu vederea. Asta nu ar fi singura problema pe care o am. Salariul este foarte mic. Ar trebui, daca stau sa fac o comparatie cu cat este platit un colaborator (atentie, un colaborator), care face ce fac si eu, ar trebui sa am salariul de trei ori mai mare! Diferenta este ca eu am salariu fix, colaboratorul este platit la numarul de caiete. Ar fi foarte multe de spus, cand e vorba de nemultumiri. Ma opresc aici.
Maine dimineata ma duc in sedinta la directoarea generala pentru a-mi spune nemultumirile, la modul cel mai politicos posibil. Voi cere anumite conditii de lucru si salariul dublat. Adica un altfel de a spune "imi dau demisia"

[kant emir]

vesca daca demisionezi, nu pupi somaj, da? oricum, asteptam cu interes (noteaza detaliile, ca s'tem curiosi) rezultatul meciului de maine, ca sa putem trage si o concluzie ontopicuasa

[sin ella]

Doar de dragul carcotelii (sau carcotajului ):
[quote="stefan"]Legea finlandeză]
Si legea noastra are prevederi in acest sens. Stiu sigur pentru ca am citit cu vreo cateva saptamani in urma partea din Codul Muncii referitoare la concedii, ore suplimentare...

[quote="stefan"]firme care caută]
Nu cred ca-i chiar asa. Normal ca orice angajator ar vrea oameni buni si pe cat posibil “ieftiniâ€Â

[eyewitness]

"trebuie sa fii mult mai implicat",

fara comentarii

[tzache]

mai implicat? sa fiu mai implicat?
fara comentarii, ha?

Sint cel mai prost platit dintre toti, am vechime un an in firma, sint om de baza pe productie de materiale promotionale, sint om de baza pe productie de cursuri.
Acuma eyewitness, te intreb: e interesul meu sa fac brosura aia mai repede, sau a noii directoare de marketing, ca sa se vada rezultatele, si ce buna project manager e ea? Sin ella, e de datoria mea? Tre sa cer de lucru? Unde s-a mai pomenit asa ceva? Sint platit cumva la lucrare? Nu, am salariu fix. Care e interesul meu?


Nu-mi spune tu ca ar trebui sa fiu mai implicat cand nu cunosti situatia! Am lasat de la mine prea mult pentru interesul firmei. Nu mi-am luat concediu tot anul. Am inteles impasul in care se afla firma si am pus osu la treaba si am lucrat la caiete cat ar fi luat un colaborator 30 de milioane pe luna! Asta tot pe alea cateva milioane salariu, fara sa cer nimic in plus.
Or, in timp, daca lucrurile astea nu se apreciaza, ci se profita de ele, la revedere, drum bun.

Acuma va intreb din nou? De ce sa-mi mai dau interesul cu oameni care nu apreciaza munca?

Da-o in puii mei de treaba, stiti ce salarii au directoarele astea!? Eu sa fiu mai implicat? Mie trebuia sa-mi reproseze!?

Vina mea nu este ca nu am batut la usa sa-i spun ca n-am texte, vina mea este alta. I-am obisnuit prost, in sensul ca in timp am devenit angajatul "tace si face" si profita de lucrul asta din cauza de romani ce sint.

Integrare in UE, spuneati?
Las ca ma duc eu la munca in UE, decat sa vina UE la mine.

[eyewitness]

cine plm te obliga sa muncejti pentru o firma care nu te platejte la valuarea ta si te mai si espluateaza? te-a loat patronu de-acasa cu japca? tza pus pistolu la tanpla? te vaiti ca o baba, pleaca in plm si gaseste-ti alt loc de munca daca te crezi tare

[sin ella]

mai Tzake, noi am inteles foarte bine care-i problema ta. din pacate tu nu prea intelegi. hai sa-ti zic mai pe sleau si te rog sa nu te superi (ia-o ca pe un sfat de la o persoana mai patita decat tine): nu-i de vina nimeni (cu atat mai putin firma la care lucrezi) ca tu esti fraier (si ma refer numai la situatia pe care ai descris-o, ca in realitate nu te cunosc, deci nu pot sa-mi dau cu parerea). cu cat mai repede intelegi treaba asta cu atat mai bine pentru tine.

Las ca ma duc eu la munca in UE, decat sa vina UE la mine.

du-te! o multime de caini cu covrigi in coada te asteapta. cu atitudinea ta si in EU o sa fii exploatat si platit prost.

[kant emir]

Tzake, daca pana la ora asta (paishpetrezeci trecute fics) n-ai dat nici un semnal, trag concluzia ca esti in freuna dintre situatiile:
1) - esti inca in sedinta cu tuata conducerea firmei, care (conducerea) te inplora sa nu-i parasesti, iar tu ii chinuiejti, le lungesti suferintza
2) - unbli in lume dupa alt job si nai netu la tine
3) - esti la vechiul loc de munca, unde robotesti pe cuate si genunchi (si cu netu taiat, ca prea tzai loat nasu la purtare)

[stefan]

Si legea noastra are prevederi in acest sens. Stiu sigur pentru ca am citit cu vreo cateva saptamani in urma partea din Codul Muncii referitoare la concedii, ore suplimentare...

Legea "noastră]
Nu cred ca-i chiar asa. Normal ca orice angajator ar vrea oameni buni si pe cat posibil “ieftiniâ€Â