deci: din capul locului spun ca exclud din discutie caminele de batrini din Romania. cel putin cele de stat. nu stiu daca s-au infiintat sau nu camine de batrini private, dar e posibil sa existe.
stefane, nu il judeca chiar atit de aspru pe tinarul hova. ii poti reprosa intr-adevar lipsa de coerenta in exprimarea ideilorsi asta e posibil sa fie de la mcdonalds

), dar sunt sigura ca el nu a facut referire la caminele de batrini din Romania. si mai sunt sigura ca niciodata nu si-ar abandona batrinii.
toti ne dorim ca parintii si bunicii nostri sa traiasca 100 de ani si sa fie sanatosi. dar viata e viata. ce te faci daca batrinul tau, oricit de mult l-ai ingriji acasa, cu afectiune si cu tot sufletul, are nevoie de ingrijire medicala 24 din 24. ingrijire pe care tu nu i-o poti asigura acasa oricit de mult ti-ai dori. solutia ar fi sa angajezi un asistent medical, daca nu permanent macar cu un orar anume, dar cita lume isi poate permite la noi asa ceva? treaba cu nevoile fiziologice pe care un batrin nu le mai poate controla poate deveni la un moment dat o nimica toata pe linga alte probleme de sanatate care pot interveni. probleme pe care nu ai cum sa le rezolvi cu toata bunavointa ta. e trist insa ca in Romania, decit sa duci un batrin la un astfel de camin, mai bine il tii linga tine acasa, faci tot ce poti pentru el si poate batrinul se duce cu zile din cauza faptului ca i-a lipsit asistenta medicala permanenta. pentru ca nici-un spital nu tine un om paralizat (sa zicem) ani de zile...
atunci solutia ar fi un astfel de camin, unde ai putea sa-i fii alaturi dar sa-ti continui si viata ta sociala. totul suna foarte bine pina ajungem iar in ... Romania. deci exclus.
bine inteles ca exista si exceptii, jigodii de copii care isi abandoneaza pur si simplu parintii sau bunicii in nenorocitele noastre de camine, sau poate chiar mai rau, pe strada. dar sunt sigura ca nu e cazul nimanui din cei ce discuta acest subiect

.
si sa stii ca hova stie ce stie. sunt si parinti care nu si-ar fi "incurcat" copiii pentru nimic in lume. parintii mei nu mi-ar fi spus ca sunt bolnavi, numai sa-mi vad de viata mea, sa nu ma deranjeze cu ceva. de cite ori ii sunam imi spuneau : "suntem bine sanatosi ! nu ne duce grija !" ... asta pina i-am prins
in alta ordine de idei, eu am vazut un astfel de camin de batrini in Italia. pe scurt, conditii de locuit foarte bune, mancarea foarte buna si completa (ca sa spun asa), asistenta medicala, totul de exceptie. cunosc persoane care isi au parintii la acel camin. merg zilnic la ei. nu e rusine, nu e o placere. e un mod de viata. dar, din pacate, nu in Romania.