de placerea formularii...
pai eu, din postura cvasi-agnosticului (sau a agnosticului plin, cine stie?), ma gandesc ca daca chiar o fi vreun soi de Creator, n-are el a-si bate capu' cu nevoile noastre marunte de "muşti de-o zi pe-o lume mică de se măsură cu cotul"; nu mai spun ca pe langa aste 6 miliarde (plus maruntis, plus pupat) de suflete omenesti, ar mai trebui sa aiba si grija - de tata responsabil, ma-ntelegi - altor miliarde de miliarde de necuvantatoare, ceea ce ar fi extrem de - daca nu altfel si altfel - plicticos, si asta pentru ca paleta de nevoi si de dureri este destul de limitata, insa indivizii nu prea-s limitati - vorbim aici de numarul nevoilor si de numarul indivizilor
asa ca ar avea, in fiecare zi si in fiecare ceas, de rezolvat aceleasi ssi aceleasi rahaturi, si asta de mii si mii de ani - eu m-as plictisi si as face un automat de rezolva (sau de ignorat - mult mai simplu si mai fiabil) problemele
mult mai plauzibil mi s-ar parea un Creator care, dupa ca si-a desavarsit lucrarea (noi, cu pamant si regnuri si hidrosfera si cu gaura din stratul de ozon), s-a intins si a cascat zdravan, a tras un pui de dumnezeiesc somn si, cand s-a trezit, s-a ocupat de cu totul si cu totul altceva; probabil ca si-a mai amintit si de noi, cand si cand, poate ca a mai aruncat si o privire sa vada (asa, de curios) cum merg treburile, dar fara sa se amestece (
v-am facut, v-am dat tot ce trebuie ca sa supravietuiti si sa evoluati, da? restul e treaba voastra, descurcati-va! nu ca nu v-as iubi - cum sa nu, doar sunteti copilasii mei! - dar mai am si altele pe divinul meu cap, asa ca daca vreti sa faceti razbiu, daca vreti sa faceti stiinta, daca vreti sa va ardeti pe ruguri - feel free, nu va obliga nimeni la nimic, nu va pedepseste si nu va rasplateste nimeni), fara sa "zamisleasca" prin organele sfintei fantome cu miracole marunte ca, pentru retardati (iei o nevinovata si o faci mama de dumenzeulet, dar musai sa fie fecioara nu doar inainte, ci si dupa; sa ramana "ca si cum..." ma-ntelegi) si sa trimita la "jertfit" pe "unicul fiu" si sa planuiasca o mantuire atata de puerila (si prin povestea stufoasa - cand se putea atata de simplu: omul - din teava bun si perfect, deci canci satana, canci pacate, deci canci iad si pedeapsa si mantuirea aia comunista) si prin desfasurare - ambele de neluat in serios, oricum le-ai intoarce
asta asa, ca introducere
(ca mai scriu si pe alte saituri)
"... deasupra-i cer de stele" si legea morala din mine