de jl_rona » Mar Iun 24, 2008 11:57 pm
nu e nici un paradox din pacate.
stau aici si ma uit cum o armata de oameni care pana acum erau practic inexistenti, fac exercitii de exprimare ca sa le treaca timpul, pretentios zicandu-i "umor" acestei activitati impinse de la spate de o stradanie care lipseste cu desavarsire glumei adevarate.
kantemir, in lipsa mea, e ciuca bataii, ca de obicei. el nu se prinde sau poate doar se face. Posibil, este atat de dependent de net in general si de acest grup de oameni in particular, incat nu are curajul sa-i bage original in pizda mamii si sa le zica cam ce am zis eu acum si poate si mai bine.
poate e doar diplomatie dar, in tot cazul, calmul lui l-a adus intotdeauna la ruina, toti tabarand pe el ca pe-un paratraznet, indiferent ce conturi aveau de incheiat si cu cine.
In acest thread s-au batut efectiv campii pe 5 pagini, fara ca sa se fi divulgat vreo informatie anume sau sa se fi schimbat o idee cat de mica si, sincer, schimbul asta fortzat de replici n-a reusit sa ma faca sa zambesc macar.
om fi noi batrani si tristi? sau ceea ce se face aicea e laba-n pielea goala?
Adevarul e ca trebuie sa constat cu amaraciune ca piskeshu nu e ca nu vrea, dar nu poate mai mult. Nu poate el sa iasa de acolo si sa-l vezi ca vorbeste cu pasiune despre ceva pentru care e in stare sa-si sacrifice energia, timpul, gandurile, ceva-ul ala pe care sa se catere, deopotriva emotionat la fiecare pas si jenat de toti pasii pe care i-a facut in urma.
In spatele ideii de discretie ne ascundem de fapt cu buna stiinta lenea, nesiguranta si incapacitatea de a ne infrange inertia, in loc sa mergem pe firul unei idei purtat de gandurile noastre, prinse laolalta.
si ca sa nu ziceti ca chemati salvarea chiar acum, o sa va dau niste exemple simple:
politica e unul, unde mai multe creiere puse impreuna au descoperit mai mult decat unul singur e in stare. asta am vazut-o eu cu ochii mei.
dar chiar si chestia asta in care m-am bagat eu e un exemplu: sa caut cine e tipul din poza. Am scris emailuri catorva oameni complet necunoscuti, iar ei mi-au raspuns, spunandu-mi tot ce stiau.
Solidaritatea de pe acest fir nu o s-o gasiti voi in viata reala cat ii haul, pentru ca acolo avem tot timpul senzatia ca cineva vrea sa ne tepuiasca, ca nu avem timp sa ii raspundem cine stie carui dobitoc, ca nu se cade sa vorbim cu necunoscuti pe strada, ca de fapt ala sau aia trebuie ca vorbeste cu noi pentru ca are vreun interes material.
De solidaritatea asta umana pe care o putem gasi numai aici pe net vorbeam eu, o solidaritate de idei in exclusivitate si care te face sa te imbogatesti spiritual, in primul rand prin continutul ei ideatic si in al doilea rand prin puterea ei umana, care-ti flexibilizeaza gandurile, facandu-te sa-ti reconsideri propriile concluzii si sa-ti reconstruesti mecanismul logic pe care l-ai folosit cu succes, credeai, pana in acel punct.
Asa-zisul umor pe care il afiseaza unii aici este tocmai bariera conventionala pusa in fatza acestei solidaritati.
“Love, work and knowledge are the wellsprings of our lives, they should also govern it.â€Â