Pai sunt niste chestii diferite aici.
Daca iti ceri iertare ca ai gresit, inseamna ca in acel cuplu infidelitatea nu este acceptata. Daca totusi in cuplu se accepta acest lucru, atunci nu mai ai de ce sa iti ceri iertare, tot asa cum nu ai de ce sa ascunzi chestia asta.
Poate ca noua ne vine mai greu sa intelegem cuplurile care practica schimbul de parteneri. Va intreb si eu, va gasiti vreunul in aceasta situatie? Sunt aproape sigur ca toti si toate sunteti, oficial, monogami/monogame...
S-a pomenit de mahomedani. Religia islamica permite sa-ti iei mai multe sotii, atat timp cat le iubesti pe toate la fel si iti permiti material sa le intretii. Dar altceva este mai interesant: in general musulmanii spun ca acest lucru nu este interzis de catre Profet, dar nici recomandat.
Asa ca ajungem intr-un cerc vicios. Da, biologic vorbind, oamenii sunt programati sa fie poligami. Este firesc sa fie asa. Chiar si psihologic, apare acea nevoie de nou. Este si o curiozitate sa vedem daca mai suntem capabili sa cucerim pe cineva necunoscut. Si asa mai departe. Dar omul (din pacate sau din fericire?) nu este doar un imens organ sexual. El mai are si constiinta si spirit. Este clar ca, in general, societatea condamna adulterul. O intrebare incitanta ar fi DE CE?
Daca morala si societatea nu ar interveni nicidecum, daca partenera/partenerul nu s-ar opune, oare chiar ar fi un pacat adulterul? Eu zic ca nu... atat timp cat ramane act pur fiziologic. Atunci cand iubesti pe cineva cu adevarat, sunt lucruri mai presus decat sexul, sunt acele legaturi veritabile care vor constitui liantul relatiei si la 80 de ani (atunci cand de sex nu mai poate fi vorba)... Dupa parerea mea, important e sa nu inseli cu spiritul.
Dar acum sa revenim la provocare: de ce condamna societatea adulterul?
PS: Proxtule, ala esti tu? Pisoiul pe care il afisai inainte era mai simpatic
