multi l-au criticat pentru compozitiile sale cum ca ar fi doar un banal "show off" al virtuozitatii..dar culmea,chiar cu atata virtuozitate pe metru patrat de partitura risti sa gasesti tot atat de des melodii faine..
dar i-as face un deserviciu major componistului liszt daca ma refer numa la muzica pentru pian..care dupa parerea mea e neegalata printre contemporanii lui..
liszt a scris 2 simfonii,una la divina comedie a lui dante si una la faustul lui goethe,amandoua cu un final vocal.
simfoniile astea aduc mai mult a poem simfonic.
totusi simfonia la divina comedie este superba,inferno-ul incepe lent dar brutal,continuat cu o dezlantuire rapida a stihiilor,oarecum fugat,apoi din nou lent,taraganat dar apasat.sunetele joase folosite sunt excelente pentru coloana sonora a unui film de groaza..purgatoriul pe la jumatate.cand violoncelele isi incep lamentarea,timp in care suflatorii parca intentesc focul constituie punctul culminant..apoi totul se stinge si pregateste intrarea lina a magnificat-ului,sustinut de un cor de femei....
partea asta e dificila intrucat are momente deprimante,si il inteleg pe liszt cand n-a vrut sa intituleze muvmentul "raiul"...
o simfonie romantica pe de-a-ntregul!superba!
simfonia la faust e mai stearsa,poate doar evocarea lui mefistofele si corul final,unde tenorul are ultimul cuvant!
de la simfonistul liszt trec la compozitorul de lucrari bisericesti!
cea mai importanta(in viziunea mea bineinteles) - christus oratorio,searle 3...
o lucrare ampla, in 3 parti,care este un soi de hibrid intre un oratoriu,o simfonie a la mahler,sau muzica incidentala....
oratoriul incepe cu noaptea de craciun,de cand cei 3 magi ghidati de o stea il zaresc pe prunc in staul,pana cand,in urma unui monolog de o tristete covarsitoare,asistam auditiv la crucificare,si la glorioasa cantare a invierii!
starile pe care le traiesti ascultand aceasta magnifica lucrare vocal simfonica,in care un rol deosebit il are baritonul ..variaza de la tristete(pur si simplu sunt catea momente in care iti vine firesc sa plangi),pana la exaltare frenetica,glorie suprema...un fel de avant militaresc..si aceste parti extreme se impletesc atat de bine incat nici nu-ti dai seama cand se termina o tema si incepe alta...de multe ori te trec fiori pe sirea spinarii atunci cand asculti extrem de atent lucrarea!
nici cel mai convins ateu nu poate sa ramana impasibil la audierea acestei sublime compozitii.
liszt ca si compozitor de lieduri...
cu adevarat impresionant! de la schubert incoace credeam ca doar mahler a mai fost in stare sa exceleze...si ce m-am mai inselat..
cel mai cunoscut e oh,quand je dors,searle 282...mai ales pentru reportoriul sopranistic

la capitolul acesta se remarca clar die vatergruft,searle 281,die lorelei,vergiftet sind meine lieder,sonetele de petrarca,s270 si multe altele...
eu ma mir cum acest pianist desavarsit a putut excela in atatea domenii muzicale..da pentru incheiere(ca deja am scris o gramada) trebuie sa-l "slavesc" pe liszt pianistul...
anii de pelerinaj,cu superba tarantela,sau valea obermanului,jocurile de apa,sau sonata dupa o lectura de dante...
studiile transcendentale,a trebuit sa le revizuiasca ca sa le poata interpreta si altii..nu-i de mirare ca brahms nu l-a avut la inima si nu l-a inghitit...era o ofensa adusa calitatilor lui mediocre de pianist...celebra sonata pentru pian in si minor,sau studiile dupa paganini...
ca sa nu mai pun transcrierile dupa wagner,verdi,schumann,schubert,bach,berlioz,chopin,meyerbeer,saint-saens,beethove...mai putin brahms

la capitolul muzica pt pian,liszt a fost cu adevarat prolific..
si ca tot era vorba de variatiuni va recomand totentanz-ul,ambele versiuni s 126a si b!!
un compozitor cu adevarat interesant,pacat ca inca necunoscut...