Ciuhandru scrie:Apai, cum le-ntelegi matale, bobocule, mai rar cineva!
Irina draga, tu nu intelegi un lucru: eu nu fac pe nimic, nici macar pe filosoful. Eu imi exprim niste pareri, bazate pe propriile mele ganduri, lecturi sau experiente de viata. Nu incerc sa le impun nimanui si nu ma ascund in spatele unor "autoritati de necontestat" (profesori, filosofi, dictionare, "cei multi" sau oricine altcineva). Cred ca oricine are dreptul sa gandeasca si sa se exprime liber.
Ce spui tu ar fi de tot rasul, daca n-ar fi de plans. Adica revolutia franceza, o monstruoasa baie de sange, in care au pierit sute de mii de oameni nevinovati din cauza utopiilor criminale ale catorva fanatici, este un exemplu de umanitarism si vieti salvate... Pai e chiar pacat ca nu i-a luat mama dracului pe alde Baboeuf, Robespierre si Saint-Just inainte de a apuca sa-si puna in practica ideologia asasina, la care Rousseau, un nebun sociopat, a contribuit din plin! Si mai incet cu ideile politice ale lui Platon, ca daca s-ar aplica, ai fi, ca femeie, printre primii carora li s-ar pune botnita.
Mai ramane sa ne spui si ca Lenin, inspirat de filosofia iubirii si compasiunii elaborata de Marx, a fost un salvator al poporului rus si al omenirii. Chiar nu m-ar mira.
colegule, vezi sa nu te inneci de ras. si nici eu nu ma gandeam la pantof.
si parca am zis ca nu mai discutam filosofie. si tu ciuhandrule, nuuuu?

da si pe tine te roade.
problema este ca particularizati si generalizati cand nu trebuie. hai ca ma includ si pe mine sa nu dau loc iar de interpretari.
revolutia franceza a fost o mare schimbare in lume, pe toate planurile, fara doar si poate. TOCMAI LA ASTA MA REFEREAM: SCHIM-BA-RE. dialectica istorica, tovarasi. da nu e vina mea daca suna prea socialist-marxist.
gandeste-te la hegel atunci, ciuhandrule, daca digeri prea greu termenul de socialism. nu te supara, dar nu prea mi se pare intelept sa refuzi din start a accepta si partile bune ale unui fenomen, indiferent de ideologie. deh, mai putin nazismul si fascismul. si eu detest ideea de comunism, am in sange nevoia de libertate de exprimare si de decizie. si nici n-am vreo ceva de castigat daca iau partea lui marx. dar tre sa accept ca a avut si intentii bune. americanii si vesticii au inceput a-i studia filosofia din nou cu interes, ca e vasta si , bineinteles de pe pozitii neutre. dar si cu implicatie emotionala. de ex: in america toate feministele ofteaza dupa ce a castigat femeia in estul europei. si feministi mai mari decat marx si mill, nu cred ca au existat.
si mai tre sa admiti ca lenin avea dreptate cand vorbea de ouale sparte. nu cred ca exista schimbare politica, istorica majora fara sacrificii. asta ca sa revenim la revolutia franceza. ca s-a ajuns la ce s-a ajuns, e partea a doua.
la o oroare. ca si in cazul socialismului , de astfel. si nu-l mai numi sociopat pe alde rousseau. n-are a face cu robespierre.
si in orice se greseste. e adevarat ca urmarile unui sistem filosofic pot fi catatrofale, daca este manuit de oameni bolnavi. dar gandeste-te si la urmarile capodoperei si sudorii unor oameni de stiinta (vedeti bine ca eu nu generalizez): bomba atomica, arme cu nemiluita si alte grozavii.
poate un filosof sau o carte fi cat de periculoasa, n-o sa se compare niciodata cu pericolul in care am fost aruncati de era nucleara. deja suntem pe duca din cauza industriei.
si inca o intrebare pt colegu: critici comunismul si te bucuri de libertatea capitalista. ce e capitalismul? unde isi are originea?
si rev franc a fost, de asemeni, un exemplu.