Opera

[AlexN]

Sorry Ghionoiule, dar Puccini a avut parte de libretisti buni. Poate vrei sa spui ca Verdi are niste librete jalnice, aia da! Dar libretele lui Puccini sunt foarte dinamice, iar el a reusit sa surprinda bine in muzica lucrul asta.

Nu-ti place muzica, e ok, nimeni nu se supara. Sincer pe mine ma enerveaza tocmai ariile alea de Verdi care spui tu ca merg la drum lung si zgomotos Daca e sa fie doar melodie, atunci prefer clar melodia lui Puccini... asa lacrimogena cum e ea...

Oricum, nu incerca sa ma convertesti de la Puccini la Verdi ca nu reusesti. Eu tot cu Wagner raman!

[ghionoiul]

Hehe, nu incerc sa convertesc pe nimeni la nimic, si cu atat mai putin pe tine de la Puccini la Verdi, de parca ai fi afiliat la Puccini si nu la stim noi cine
Apropo de asta, ieri, ascultand Siegfried, cu splendida scena finala a desteptarii, ma treceau fiori si ma intrebam in sinea mea oare ce oi fi gasit eu asa interesant la Othello, de mai si incercam sa-i conving pe bietii oameni...
Una peste alta, e fiecare cu meritele lui, ale unora mai mari, ale altora si mai mari.
Tot una peste alta profit de ocazie pentru a-mi lua ramas bun pentru o saptamana, intrucat plec pe munte, in Piatra Craiului, sa fiu mai aproape de cer, poate cine stie, aud de printre nori acordurile Wallhalei...
Hai ca am luat-o razna de tot

[AlexN]

Ghionoiule, drum bun si concediu frumos iti urez in acest caz! Si, daca gasesti curcubeul, nu uita sa arunci o privire si la Walhalla!

Intr-adevar, scena desteptarii o gasesc nu una dintre cele mai frumoase din Tetralogie, ci una dintre cele mai frumoase bucati muzicale compuse vreodata!!! Am mai spus eu pe undeva, e incredibil cata maretie se obtine cu doar doua note... Dar trebuie sa fii Wagner ca sa scrii asa ceva!...

Dar stie cineva pe unde s-au ascuns Basso si Mike? Si-au luat deja vancata si au lasat terenul in intregime wagneristilor inraiti?

[AlexN]

Acum ca mi-a picat in mana si ascult in intregime Madama Butterfly (am citit si libretul zilele trecute), sunt socat de o chestie: temele alea care se repeta sunt un fel de leit-motive primitive? Nu ascult cu libretul in fatza, nu-mi permit acest lux, asa ca nu-mi dau seama care e precis contextul in care apar.

Revenind la disputa cu Ghionoiul (care va raspunde cand se va intoarce), libretul la Madama Butterfly mi se pare net superior comparat cu Nabucco si Faust (de exemplu). Desigur, nu poate fi suspectat de implicatii filozofice profunde (cum ar fi cazul la Wagner), nici ca ar fi o capodopera literara. Totusi e ceva frumos, in sensul de entertainment, nu te plictiseste. Butterfly te cucereste prin naivitatea si increderea ei oarba. Nici chiar Pinkerton nu este un personaj complet plat.

Muzica lui Puccini are meritul de a fi frumoasa, tocmai buna ca sa te destinzi fara sa te gandesti la nemarginirea Universului. Desigur, nu avem de-a face cu vreo structura muzicala complexa, dar melodia este frumoasa.

Melodia lui Puccini este mult mai frumoasa si mai inspirata decat cea a lui Verdi. Poate ca intr-adevar, Verdi reuseste sa redescopere drama muzicala. Dar facand-o din perspectiva italiana, pur si simplu nu se lipeste si din punctul meu de vedere, neputandu-se nici macar apropia de Wagner, pierde tot. Puccini macar ramane in traditia lui de macaronar, dar face melodie frumoasa. Eu descopar ca e placut sa il ascult.

Singura chestie care as reprosa-o lucarilor sale orientale: lipsa melodiei orientale... se aude uneori o aluzie asa, dar daca ar fi fost mai abundenta, eu zic ca ar fi fost chiar interesant. Un aer exotic, o adiere ademenitoare a departarilor...

[Sopry]

Muzica lui Puccini are meritul de a fi frumoasa, tocmai buna ca sa te destinzi fara sa te gandesti la nemarginirea Universului. Desigur, nu avem de-a face cu vreo structura muzicala complexa, dar melodia este frumoasa.

Imi pare rau sa te contrazic, dar in spatele acelei "simplitati" de care vorbesti tu se ascunde atata complexitate armonica incat ti se face parul cret daca incerci sa o analizezi. Crede-ma ca stiu ce vorbesc. Incearca sa faci o analiza formal-armonica cu toate elementele de agogica si dinamica si vezi ce iese. Iar ca melodist Puccini e sublim, dar nu il depaseste pe Mascagni. Am o mare slabiciune pentru veristi, am ascultat mult si pot sa ma alatur celor care spun despre Cavalleria Rusticana ca e manifestul verismului.

[ghionoiul]

Alex, ai pus-o ! La agogice cu tine, ingratule !

[AlexN]

Incearca sa faci o analiza formal-armonica cu toate elementele de agogica si dinamica si vezi ce iese.

Sopry, daca vrei fac o analiza armonica dezvoltand in serii Fourier. Spune-ne si noua cum e cu elementele agogice si analiza formal-armonica. Nu de alta, dar nu suntem toti cei de aici specialisti in muzica.

Eu nu spun ca Puccini nu e un melodist bun. Simplitatea de care am vorbit se constata prin comparatie cu densitatea muzicii lui Wagner. Asta o spun doar la o analiza cu "urechea libera", orice metoda formal-armonica si agogica depasindu-mi competentele.

[ghionoiul]

N-am avut de lucru si am ascultat Mefistofele de Boito. Dezamagire totala. Probabil ca principalul artizan al acestei dezamagiri sunt eu insumi, care mi-am creat niste asteptari supradimensionate de la aceasta lucrare.
Mefistofele e creatia unui tinerel de 26 de ani, bine intentionat fara indoiala, pornit rau impotriva bubelor seculare ale operei italiene, si care, spre deosebire de compatriotii sai, a cutreierat Europa destul de mult si a vazut cum se facea muzica adevarata la mijlocul sec. 19. Problema e ca Boito nu statea prea bine nici cu inspiratia, nici cu experienta. Chestia cu inspiratia s-a verificat mai apoi, Boito nefiind in stare sa termine niciodata cea de-a doua sa opera.
A iesit o lucrare dezlanata, aproape haotica, in care muzica noua, socanta pentru vremea aceea, coexista in buna intelegere cu pasaje solid ancorate in cliseele belcantismului italian si ale grand opera-ului francez. Iar faptul ca muzica e socanta pe alocuri nu inseamna neaparat ca e si de mare calitate. Mai rau, conceptia de ansamblu a operei - deci fondul - e traditionala, adica de slaba calitate.
Cu regret trebuie sa spun ca operele de maturitate ale lui Verdi, cel crescut incet si cu forte proprii, sunt net superioare. Chiar si Don Carlos, ca sa nu mai zic de Aida. Cu atat mai putin Othello si Falstaff, la a caror realizare insa Boito are marea lui contributie ca libretist, o contributie in orice caz mai rodnica decat incercarea sa esuata cu Mefistofele.

[colegu]

neap ghionoiule,ce spui tu acum se datoreaza faptului ca saracul boito si-a patchuit si si-a revizuit opera ca sa fie acceptata de italienii care-l acuzau de wagnerism.

varianta originala a operei,aia daca s-ar interpreta ar fi cu adevarat frumos,dar tre sa ne multumim si cu super-revizuita versiune.
pai faust initial era bariton,in varianta actuala e tenor. ce mai vrei.cu asta am spus tot.
nici nu ma mir ca saracul boito n-a fost in stare sa termine alta opera.
daca s-a chinuit si a facut o opera faina iar "criticii" o resping si-o returneaza spre modificari care s-o faca mai naspa,cum naiba sa-ti mai vina chef sa faci alta opera?
dar totusi,la fel ca la don carlos exista si aici pasaje de o foarte mare frumusete,precum si pasaje extrem de plictisitoare.
de fapt astea sunt caracteristice oricarei opere.
mai nou,am inceput sa apreciez opera ruseasca(prokofiev si sostakovici) precum si adevaratele capodopere ale lui rautavaara.

[ghionoiul]

Hm, nu stiu cum arata versiunea originala, posibil sa ai dreptate, dar dincolo de comutarea bariton-tenor ramane aspectul de fond: conceptia operei, care e clar facuta pe calapodul italian. Intr-adevar opera are si cateva momente de exceptie. Orice opera, precum zici, are momente mai bune si momente mai slabe, dar pe cand la Wagner acestea se succed precum dealurile si vaile unui peisaj colinar, la Boito sunt precum niste insule stancoase intr-o mare.
Artisti carora li s-a returnat o lucrare pentru revizuire pe gustul publicului bantuie prin toate secolele si prin toate artele, si n-au facut depresie pe chestia asta. Sau daca au facut, au trecut peste. Boito n-a mai avut inspiratie, asta-i adevarul. Daca ar fi avut, sunt convins ca in timp ar fi creat ceva superior. Altfel sigur ca nu-i putem cere foarte multe unui tanar de 26 de ani pe care nu-l cheama nici Mozart, nici Mendelssohn

[colegu]

sigur ca nu,aia doi au trait cam cu o suta de ani inaintea lui boito asta.
sa luam de exemplu preludiul de la mefistofele..e plin de coruri care te indeamna catre un soi de meditatie,nu-s cum sa spun..
total diferit de corul tiganilor,prizonierilor,dadacelor,pruncilor,porcilor etc.. =)) care se regasesc prin peisajul verdian.
adica nu sunt coruri care spun in mare "ce tare sunt eu",ci incearca sa induca o anumita stare.
in fond subiectul este unul destul de dramatic,si nu poate fi abordat "italieneste"...
ma rog,in sensul lui verdi,care si in don carlo trebuia sa fie mai lacrimogen(avand in vedere subiectul).

din punctul meu de vedere muzica si pictura s-au ancorat in banalitate pana in secolul 20(hai,sf sec 19)
in germania liszt era initiatorul,dar i-a luat repede wagner locul ,si daca nu era el nu-l mai vedeam nici pe bruckner, nici pe mahler.
in italia boito era destul de singurel,si sa fim seriosi,nu era el un tip de factura lui wagner.si apoi,era si el italian(ma rog,o corcitura,ca nu era fix italian) s-avea si el un soi de chemare nationalista.

oricum,noroc cu romanticii astia,si cu toata sleahta predecesoare lor..
ca fara ei ma mai bucuram de de secolu' 20 la sfantu-asteapta.

ma rog,eu unul sunt fan boito,si ce n-as da sa ascult un mefistofele in varianta originala,sumbra si plina de sonoritati grave.


apropo de hotter si dictia lui impecabila..
am ascultat recent wilhelm tell de rossini cu callas...
fratele meu,nu se intelege nimic din ce oracaie aia..
parca face vocalize,parca e un soi de caine...
nici nu ma mai intreb de unde i-a venit lu hotter ideea "geniala"..

bleah.macar aia are o scuza ca-i greaca si scrierea latina e cam hieroglifica pentru ea.ca doar astia de canta ruseste citesc textul transliterat.
dar hotter,poate o fi fost corijent la germana...mai stii...

[AlexN]

din punctul meu de vedere muzica si pictura s-au ancorat in banalitate pana in secolul 20(hai,sf sec 19)

Colegule, asta e parerea ta si... cam atat. In mod evident, eu nu pot fi de acord. Romantismul secolului 19 a fost, pentru mine, triumful in arta. Secolul 20 a adus un singur lucru bun in arta: cinematografia.

[ghionoiul]

Romantismul secolului 19 a fost, pentru mine, triumful in arta. Secolul 20 a adus un singur lucru bun in arta: cinematografia.

Alex, asta e parerea ta si... cam atat. Eu nu mai adaug şi altceva, ca să nu ai ce cita

[basso noble]

Serios - opera italiana se dorea un spectacol pentru mase largi de spectatori nu intotdeauna instruiti. Chiar credeti ca cineva poate incepe sa asculte opera direct cu Salomea sau Electra a lui Strauss sau cu Inelul Nibelungilor?
Pentru ca spectacolele sa aduca ceva public (stiti cateodata mai conteaza si cata lume vine in sala ca spectacolul sa ramana pe afis) trebuiau sa fie ceva mai comerciale, adica trebuiau presarate cu melodioare dragutze si usor de retinut, trebuiau sa aiba un text simplu (si care eventual se repeta de cel putzin doua ori per arie) si un fir epic presarat cu rasturnari spectaculoase de situatzie (a se vedea telenovelele gen Il Trovatore sau Simon Boccanegra ca sa ma limitez la opera clasica si sa nu intru in amanunte de preclasicism inflorat, decadent si alambicat la maxim)
In alta ordine de idei, vad ca nu-l slabitzi de loc pe Wagner, incercatzi sa ascultatzi ceva opera chinezeasca si poate o sa avetzi o revelatzie - au o opera destul de cunoscuta (una care dureaza vreo 12 ore) imi scapa titlul - vedetzi daac nu cumva toate inventziile lui Wagner nu erau cumva descoperite de altii cu mult inainte.

[ghionoiul]

Ohohoooo... basso noble, te binevenim din nou ! Inţeleg că ai fost plecat taaaare departe in ultima vreme, poate in China, să ne aduci veşti măreţe despre creaţia de operă din vremea dinastiei Ming

N-o fi inventat Wagner leitmotivul (Mozart in Don Giovanni are şi el un leitmotiv), dar in mod sigur l-a dus aproape de perfecţiune, aşa că mă lasă rece chinezii, cu tot cu busolă, hartie şi praf de puşcă.

Despre spectacolele care trebuiau să atragă publicul: de acord, asta era aşa cum spui pe vremea lui Verdi. Astăzi, cand melomanul modern are o perspectivă relevantă asupra muzicii trecutului, se presupune că ar trebui să facem diferenţa intre muzica ce gadilă plăcut urechea şi cea care mai atinge şi alte organe.

[basso noble]

[quote="ghionoiul"]Ohohoooo... basso noble, te binevenim din nou ! Inţ]
1. N-am fost - sunt inca plecat.
2. Opera chinezeasca nu m-a impresionat prea tare (de fapt am fost impresionat doar de durata operei... care depaseste cu mult rabdarea mea), mai exact n-am priceput mare lucru din ea, dap era intr-adevar plina de repetitzii de teme ceea ce e explicabil... trebuiau sa umple cumva cele 12 ore ).
3. Ascultatorul modern de opera trebuie si el sa se formeze, asa dupa cum intai invetzi alfabetul, apoi invetzi si abia dupa aceea te treci la romane si dupa ce ai citit suficient de multe te apuci de critica, tot la fel si in muzica o iei treptat, muzica de opera nu trebuie "judecata" cu criteriile muzicii simfonice. Opera nu este doar muzica dupa cum nici liedul nu este doar muzica, ambele reprezinta forme diferite de exprimare artistica. Ca sa gasesc un alt exemplu... nu se poate compara dansul sportiv cu baletul, dupa cum nu se poate compara baletul clasic cu dansul modern. A spune ca un compozitor e mai bun ca altul e o ciudatenie, e ca si cum as spune ca Picasso e mai mare decat Rembrandt, sau Van Gogh mai mare decat Tizian, nu la fel stau lucrurile cu operele lor dar formularea corecta e cu "imi place mai tare" si nu "e mai bun" cred ca e necesara o relativizare.

[ghionoiul]

Nu absolutizează nimeni nimic, stai liniştit...
De acord total că opera e mai mult decat muzică. Sau cel puţin aşa ar trebui să fie. Numai că la 95% din opera italiană opera = muzică + costume, decoruri şi mişcare scenică. Atat. Nu tu text, nu tu artă dramatică. E un simplu pretext de a etala muzică, şi nici aia prea de soi (asta după umila mea părere).

[Ciuhandru]

[quote="ghionoiul"]Astă]

Eu as zice "deformanta", nu relevanta, pentru ca este complet irelevant sa judeci muzica de la 1830 cu criteriile din 2006.

[ghionoiul]

Ciuhandru, nu ştiu la cine faci referire cand spui că judecă muzica de la 1830 cu criteriile din 2006. Eu nu mă recunosc printre ei.

Pur şi simplu vreau să spun că timpul iţi oferă perspectiva obiectivă de a-i decela pe cei care au avut ceva de spus cu adevărat de cei care sunt de umplutură. Şi asta chiar intre artişti care au trăit in acelaşi timp. De exemplu Rossini a mai lăsat, de bine de rău, cate ceva care-şi merită locul in istoria operei, pe cand Spontini e de umplutură. Nu mai dau şi alte exemple, că presimt că o să-mi sari in cap

[AlexN]

Chiar credeti ca cineva poate incepe sa asculte opera direct cu Salomea sau Electra a lui Strauss sau cu Inelul Nibelungilor?

Da, eu am inceput asa. Pana sa-l descopar pe Wagner am stat cat am putut de departe de opera.

...formularea corecta e cu "imi place mai tare" si nu "e mai bun" cred ca e necesara o relativizare.

E oarecum adevarat, dar nu in intregime. Exista clar o ierarhie a celor mai buni si a celor mai putini buni. Bruch nu e la fel de bun ca Brahms, dar asta nu inseamna ca nu imi plac concertele lui pentru vioara!!!

Eu as zice "deformanta", nu relevanta, pentru ca este complet irelevant sa judeci muzica de la 1830 cu criteriile din 2006.

Ba da, asta si trebuie sa facem, caci asta inseamna progres! Studiind, stiu eu, teoriile lui Max Planck, nimeni nu zice "ba, ce idiot a fost Galilei ala!" ci din contra, spunem "Galilei a avut dreptate in acest caz particular al mecanicii" si trecem mai departe, sa vedem unde putem duce stiinta moderna. La fel si cu muzica trecutului. "Mozart a avut ceva de spus, foarte valabil la vremea respectiva si, culmea, valabil si azi! Spontini a fost in voga pe vremea lui, astazi este complet expirat, o muzica la limita imbecilului." Desigur, nici tie nici mie nu ne place muzica "clasica" moderna (desi, trebuie sa recunosc, printre recomandarile Colegului am gasit lucrari valabile!) Cu toate astea, trebuie sa recunosc ca progresul este necesar si in acest domeniu, indiferent cat de putini adepti are si in ce directie are loc acesta... Daca nu-mi place un compozitor contemporan, pot foarte bine sa ascult si Deep Purple...

[colegu]

prima opera pe care am ascultat-o (de la inceput la sfarsit) a fost fix inelul nibelungilor! opera care inca mai e printre preferatele mele(top 3 sa zicem)

asa ca nu-i musai sa fii cine stie ce cult sau mai stiu eu ce ca sa poti incepe cu ditai colosu de 14 ore!

si nici wagner nu e la fel de bun ca brahms,pt ca sunt doua lucruri diferite(ca sa revin,pe brahms il poti compara cu subert sau betoven,dar in nici un caz cu bruch sau alt romantic get beget )

[colegu]

prin operí£,majoritatea iní¾eleg bulºitul(pí£rerea mea) italienesc marca verdi,pucini,belini,mí£slini,gigelini,etceterini..
eu unul nu iní¾eleg ºi nu prea gust chestiile de mai sus,adicí£ gust,ca pe o muzicí£ ce nu-mi spune mai nimic.o muzicí£ pe alocuri fainí£ Ã‚Âºi atat.

nu-i de mirare cí£ la capitolul operí£ il prefer pe wagner. ºi e vorba de opera romanticí£.
ori muzica nu incepe ºi nu se terminí£ cu romantismul,ºi nici opera nu incepe ºi nu se terminí£ cu wagner..din punctul meu de vedere incepe,dar e clar cí£ nu se terminí£...
ºi cum sunt destul de í£upí£n mainded,am incercat sí£ ascult ºi alte opere.ºi cum opera contemporaní£ cu wagner mi s-a pí£rut sub opera neamí¾ului am ridicat ºtacheta cu un curent - ce-ar fi sí£ ascult operí£ postromanticí£?
prima astfel de operí£ a fost oedipul lui enescu,care s-a dovedit a fi destul de plictisitoare ºi adormití£,mai puí¾in primul act.
probabil cí£ primul act mi-a rí£mas in minte pt cí£ la celealte ºi-a fí£cut simí¾it prezení¾a plictisul.apoi am ascultat mascarada lui nielsen pe care am ºi uitat-o.e drept,nu-s fanul operei comice,ºi paní£ nu demult eram suficient de rece ºi la maisterzingerii wagnerieni.
apoi a urmat oedipus rex-ul lui stravinski,macbethul lui dsch(extrem de í¾ipatí£ pe alocuri ºi inascultabil - nici nu-i de mirare de ce a fost banatí£ )
e clar cí£ la capitolul operí£ ruseascí£,pe spate m-a dat prkofiev care-i un maestru ºi punct.
í£sta ar fi primul compozitor care poate sí£-l inlocuiascí£ cu succes pe marele wagner,ºi unde mai pui ºi prolificitatea in compozií¾ia de "ºi altele" meritul lui e cu atat mai mare avand in vedere imbecilismul lui wagner ca simfonist =))
prokofiev e doar un neoclasic,ºi de-atunci s-au mai scurs vro 50 de ani.

prin perioada contemporaní£,cacofonismul fiind la mare modí£ e tare greu sí£ gí£seºti opere agreabile.
eu unul am gí£sit - la grand macabre de ligeti,ºi mai mult,opera lui rautavaara!
paní£ acum am ascultat doar 3 opere(vincent,thomas ºi aleksis kivi)
dar ce opere!pí£cat cí£ nu pricep boabí£ din finlandezí£,dar nu-i musai sí£ pricepi germaní£ ca sí£ prinzi mesajul din finalul la tristan ºi izolda(mild und leise etc. etc..)
ºi unde mai pui cí£ rautavaara are o predispozií¾ie pentru baritoni(jorma hynninen interpreteazí£ la mai toate title-rolul) e cu atat mai bine!

un alt punct forte este cí£ operele dureazí£ relativ puí¾in,dar la finalul operei punctul í£sta nu mai e forte deloc,pt cí£ totul e atat de fain incat nu vrei sí£ se termine.
deºi rautavaara a "compus" ºi librete in germaní£ nu se inghesiuie nimeni sí£-l interpreteze.de fapt sunt destui,dar prost e cí£ nu existí£ case de discuri care sí£-ºi dea foc la valizí£ - cí£ de,la belini ºi pucini ºi strambini se inghesuie norodul amator de traviatí£.
asta cu inghesuitul e relativ comparativ cu caí¾i se inghesuie la britnei. =))

mesaju e cí£,dací£ aveí¾i chef de operí£ valabilí£, ºi nu sunteí¾i modernistofobi ví£ recomand cu cí£ldurí£ opera lui serghei ºi a lui einojuhani!
maxim de baftí£

[ghionoiul]

prima astfel de operí£ a fost oedipul lui enescu,care s-a dovedit a fi destul de plictisitoare ºi adormití£,mai puí¾in primul act.

Mă mir... Muzica din Oedip e Enescu pur, măcar şi doar pentru muzică şi nu văd de ce te-ai plictisi.
Dar adevărul e că Oedip, mai mult ca alte opere dinaintea lui, e o creaţie ce trebuie văzută in spectacol, nu doar ascultată. E ceva la limita intre muzica secolului 20 şi dramaturgia antică. La ultimul festival Enescu am fost atat de absorbit de Oedip ca spectacol total, incat n-am ştiut nici cand s-a terminat, nici cum a fost muzica M-am mai dus odată după doar vreo 2 săptămani doar ca să savurez muzica...

In altă ordine de idei, am făcut o comparaţie punctuală pe marea scenă a morţii lui Boris Godunov in interpretările lui Şaliapin şi London - ambele live. E aproape imposibil de spus care cantă mai bine. Amandoi cantă extraordinar. Dar Şaliapin joacă rolul ceva mai convingător, moartea lui e parcă mai "adevărată". Chiar şi doar ascultand coloana sonoră parcă vezi in faţa ochilor scena cu Boris agonizand... London parcă e mai preocupat (ceva normal, dealtfel) să-şi stăpanească bine textul in limba rusă - lucru care-i reuşeşte intr-o lăudabilă proporţie de peste 90%, cu o pronunţie neaşteptat de bună pentru un american. Scutit de această grijă, Şaliapin trăieşte rolul. Repet, comparaţia e valabilă doar pe scena in discuţie, incă n-am ascultat tot Borisul cu George London, iar cu Şaliapin nu-l am...

[colegu]

nu l-am ascultat pe saliapin asa ca nu pot face o comparatie.
avand in vedere anul in care a fost inregistrata opera,1962,ma face ,o data in plus,sa-l apreciez pe george london,care reuseste se cante absolut superb desi vocea nu-i in pasele cele mai bune

[ghionoiul]

Şi tot despre Londra: ieri am ascultat la RRM cateva arii de Mozart cu el, şi cred că nu e deloc deplasat calificativul ce i s-a dat, de "bas mozartian al secolului 20". O voce viguroasă, care dă culoare unor personaje altfel cam şterse (contele sau Bartolo din Nunta lui Figaro), impletită cu o frazare mozartiană impecabilă, rar auzită la un bas.

[colegu]

mi-am schimbat parerea despre opera lui enescu..
e clara treaba,nu-i bine sa asculti o opera si sa te gandesti la alte lucruri..
insa tot exista o problema,peste care pot trece totusi,la fel ca la rautavaara,urasc cum suna limba franceza.si nici finlandeza nu-mi prea place..
dupa mine exista 2 limbi compatibile cu opera - germana si rusa,restul n-are nici o treaba..
asa imi plac si operele lui britten,dar engleza aia ma scoate din minti.
probabil ca din cauza francezei n-am inghitit la inceput oedipul.

eu unul in locul lui enescu angajam un libretist latin,da deh,trebuia el sa-si manifeste francacofonia intr-un fel.
acum tocmai se termina actul 2,si pot spune ca este net peste primul.din punct de vedere muzical zet iz.ca la actiune e clar ca n-am priceput nimic din ce se petrece acolo pe scena,in inregistrarea asta stereo cu maestrul foster la pupitru

[ghionoiul]

Pentru Oedip există şi inregistrarea cu Ohanesian, care, din cate ştiu eu, e in romaneşte. Nu ştiu dacă la modul absolut sună mai bine ca franceza, dar măcar sună mai familiar. Eu personal n-am nimic cu franceza, şi in plus era şi destul de greu ca Oedip să fie scris in rusă sau in elina clasică. Mai mult decat atat, cum spuneam, Oedip e intr-o mare măsură o piesă de teatru, deci cred eu că are mai puţin de suferit schimband limba in care se joacă, spre deosebire de Amurgul Zeilor care sună ca dracu' in italiană sau Boris Godunov in germană.
Oricum, ai prins ideea: decat să asculţi Oedip ca simplu fond sonor, mai bine nu-l mai asculţi deloc. Trebuie măcar să te concentrezi asupra lui, eventual cu libretul in mană, dacă nu-l poţi viziona live sau video. De aia nici n-am mai ascultat Oedip de multă vreme

[AlexN]

Der Rosenkavalier – comedie muzicala in trei acte
4 iunie 2006
Bayerische Staatsoper
Dirijor: Peter Schneider

Libret: Hugo von Hofmannsthal
Muzica: Richard Strauss

Dintre personajele importante:
- „feldmaresala“ Werdenberg: Adrianne Pieczonka
- baronul Ochs: Kristinn Sigmundsson
- Octavian: Daniela Sindram
- von Faninal: Martin Gantner
- Sophie: Marlis Petersen

Subiectul nu-l voi povesti aici deoarece este destul de incurcat si dupa parerea mea nu merita atata atentie. Rezumate se gasesc pe net, unele mai clare, altele mai confuze. De exemplu:
http://www.metoperafamily.org/metopera/discover/stories/synopsis.aspx?id=21

Este vorba de o comedie cu muzica supradimensionata. Recunosc ca principiile de compozitie ale lui R. Strauss imi sunt momentan necunoscute si mi-e greu sa inteleg de ce a ales aceasta metoda. Ca sa dau un exemplu, atunci cand Ochs este ranit usor la brat, muzica este mai degraba demna de caderea Walhallei. Sa fie oare un mijloc de a aduce zambetul pe buzele spectatorilor? Opozitia intre muzica si ridicolul situatiei? Exemplul nu e singular.

Partitura vocala este asemanatoare cu ceea ce suntem obisnuiti in “Vier letzte Liederâ€Â

[AlexN]

Elektra – tragedie intr-un act
25 iulie 2006
Bayerische Staatsoper
Dirijor: Peter Schneider

Libret: Hugo von Hofmannsthal
Muzica: Richard Strauss

Personajele importante:
- Clitemnestra: Jane Henschel
- Elektra: Gabriele Schnaut
- Crisothemis: Silvana Dussmann
- Aegis: Wolfgang Müller-Lorenz
- Orest: Sten Byriel

Povestea:

Dupa intoarcerea sa din Razboiul Troian, regele Agamemnon este ucis de catre sotia sa, Clitemnestra si amantul ei, Aegis. Elektra, fiica lui Agamemnon si a Clitemnestrei, doreste sa razbune moartea tatalui. Ea asteapta reintoarcerea fratelui ei Orest, care a fost indepartat de la curte pe cand era copil, dupa uciderea tatalui.

Fetele rad si isi bat joc de Elektra, care este nevoita sa traiasca ca o renegata in afara portilor palatului. Elektra invoca spiritul tatalui ei mort si rememoreaza imaginea crimei. Are o viziune a zilei in care ea si Orest isi vor indeplini razbunarea sangeroasa.

Sora ei, Crisothemis, o avertizeaza pe Elektra ca mama lor, Clitemnestra, planuieste sa o inchida. Crisothemis, care tanjeste dupa dragoste si o viata implinita, se teme ca va avea aceeasi soarta. Isi invinuieste sora pentru situatia in care se gasesc amandoua.

Clitemnestra este torturata de cosmaruri in care Orest apare si isi razbuna tatal. Se apropie de fiica, sperand ca Elektra va spune ceva care sa opreasca aceste cosmaruri. Nu intelege totusi ce inseamna vorbele Elektrei cand aceasta ii zice ca n-o sa mai aiba cosmaruri dupa ce persoana potrivita va fi ucisa cu un topor. Chiar cand Elektra, plina de ura, se pregateste sa-i explice, regina primeste vestea mortii lui Orest. Rade de vorbele fiicei si dispare in palat.

Elektra este hotarata sa indeplineasca acum doar cu ajutorul Crisothemisei planul ei de razbunare impotriva Clitemnestrei si a lui Aegis. Dar sora refuza sa ia parte.

Un strain apare acum, pretinzand ca el este mesagerul care a venit sa informeze curtea de moartea lui Orest. Cand Elektra blesteama mesagerul si spune cine este, mesagerul isi dezvaluie identitatea: este chiar Orest. A venit sa-si razbune tatal. Inainte ca Elektra sa-i poata da toporul cu care insusi Agamemnon a fost ucis si pe care l-a pastrat pentru Orest, el este chemat in palat sa apara in fata reginei. Tipatul reginei, in timp ce moare, o exalteaza pe Elektra.

Aegis acum se reintoarce. Elektra il saluta cu prietenie prefacuta, confirma vestile despre moartea lui Orest si il insoteste in palat, unde fratele asteapta.

In bucuria razbunarii, Elektra abia isi da seama cand Crisothemis vine sa-i spuna ca Orest a sosit si i-a ucis pe Clitemnestra si Aegis.

-----

Un libret de exceptie, dupa parerea mea. O muzica de exceptie, fara a fi totusi senzationala. Dar de ce oare? Probabil cunostintele mele reduse in materie de R. Strauss imi limiteaza posibilitatile de a patrunde in esenta ei. Asa ca tot ce voi scrie acum provine doar din intelegerea superficiala rezultata din prima auditie.

Muzica Elektrei este abrupta, asa cum acum imi dau seama ca e de fapt cam toata muzica lui R. Strauss. Parca ar fi formata din particule neregulate care n-au reusit sa se topeasca pentru a deveni omogene. E o muzica “cuantizataâ€Â

[Ciuhandru]

?
Ciudatenia inscenarii a fost tocmai alegerea facuta pentru Octavian (cavalerul rozelor): o femeie! Chestia asta banuiesc din cauza ca Octavian trebuie sa umble deghizat ceva timp in femeie (Mariandel). Asa ca... de ce sa se mai complice cu doi interpreti pentru aceeasi persoana? Haios felul in care Daniela Sindram se chinuia sa se poarte ca un barbat atunci cand Octavian era... Octavian.

Nene Alexule, nu-i nici o ciudatenie, dimpotriva, e cat se poate de normal si in respectul strict al partiturii. Asa a compus R. Strauss rolul lui Octavian: pentru mezzo-soprana in travesti.