de AlexN » Mar Iun 21, 2005 9:57 am
Stati ca deja am luat-o rau pe aratura. Sa mai fac si eu un pas, sa ne departam si mai mult de drumul principal :yD
Mike, concluzia ta este total gresita daca o generalizezi. Basso a spus bine ce a spus, fiecare are motivatiile lui personale. Tu, precum si prietenii tai, aveti o inclinatie pentru stilul italian de opera. Ok, kein Problem! Spui ca ai avut noroc ca n-ai inceput cu Wagner. Spui ca prietenii tai mai ghinionisti nu mai pot asculta nici macar Carmen acum, tot din cauza aceluiasi Wagner Terminatorul. Te inteleg, daca ma raportez la mine. Caci eu am avut imensul ghinion de a incepe cu opera italiana. Si dupa ce am auzit cum suna, n-am vrut sa mai aud de opera timp de ani de zile! De Wagner m-am apropiat tocmai pentru ca nu stiam ca el tot un fel de opera a compus. Primele CD-uri pe care le-am ascultat erau cu extrase orchestrale (Leopold Stokowski) si m-au dat gata!... In mod clar, eu sunt adeptul simfonismului, iar drama muzicala wagneriana o gasesc a fi cea mai inalta forma artistica. Prin urmare, dupa cum vezi, fiecare are felul sau de ghinion. Carmen nici nu pot sa ascult acum, mi se pare atat de absurd... Iar Verdi... Dumnezeu cu mila... dar sa nu mai discutam, parerile mele le gasiti si pe alte thread-uri, n-are rost sa ma repet.
Orice se invata, adevarat. Dar trebuie sa consideri ca si merita. In clipa de fatza, daca am timp, prefer sa ascult cu atentie niste Mahler, decat sa pierd vremea cu muzica de spectacol. Caci da, asta este termenul care defineste cel mai bine creatia italiana: muzica scrisa in scop de entertainment. Francezii parca sunt ceva mai sus, dar tot in aceeasi zona. Nu asta vreau sa aud atunci cand ascult muzica "clasica"!
Basso, nu-ti inteleg punctul de vedere. Ok, la opera te intereseaza in primul rand partea vocala. Evident, la o opera italiana ce altceva sa asculti? Orchestra nu face doi bani, ea doar acompaniaza solistii. Bun, scriitura vocala wagneriana nu are nicidecum stralucirea orbitoare si superficiala a partiturilor italiene, unde se cere virtuozitate. "Muzica mea e declamatie, declamatia mea e muzica", insusi Vrajitorul o spune. Si spre norocul nostru as spune, caci in felul asta reprezentatia este mult mai dramatica, este mult mai coerenta, totul are logica.
"Pentru a interpreta Wagner e nevoie ca cel ce canta sa priceapa tot ce spune (el in primul rand!) si tot ce lasa sa se intzeleaga prin modul in care spune. Ori daca eu nu pricep nemtzeste perfect nu vad de ce sa-mi pierd timpul ascultand ceva ce nu intzeleg in totalitate (atentzie nu la muzica ma refer - muzica e doar o parte a operei, poate partea cea mai simpla)."
Imi pare rau, dar aici nu mai pot fi de acord... Muzica e doar o parte a operei, pai daca pleci de la premiza asta, nu vei asculta niciodata cum trebuie Wagner!!! Da, in cazul operei italiene, este perfect justificat! Dar daca vrei sa asculti Wagner va trebui sa spui: "Muzica este cea mai importanta si mai complexa parte a operei"! Incearca asta si dupa aia mai discutam. Wagner nu trebuie ascultat asa cum asculti Verdi.
"Pai fara text ce sens ar avea muzica vocala?" Are, cum sa n-aiba sens! E vorba ca asculti muzica! Desigur, la Verdi n-ai ce muzica sa asculti... Dar tu crezi ca eu am habar de ce se canta in simfoniile lui Mahler? Habar n-am! Am luat de pe net textul de la Cantecul Pamantului si de la Cantec tanguitor, dar n-am avut timp nici macar sa le rasfoiesc. In schimb muzica, muzica... Muzica e divina! Evident, daca stii si textul, cu atat mai bine! Eu nu incurajez ascultatul de muzica fara sa stii despre ce e vorba, dar spun ca sa poate si fara (pana la un anume nivel de intelegere). Atunci cand orchestra este fascinanta, partea vocala poate sa si lipseasca.
Cel mai bun exemplu in acest sens este Tristan. Suprima in cap layer-ul vocal si urmareste doar orchestra. Este ceva de nedescris, de neegalat... cel mai frumos lucru scris vreodata...
Aici Ghionoiul nu cred ca va fi de acord cu mine: consider ca singurul italian care merita atentie este Puccini. Muzica lui este rascolitoare, are amploare, are stralucire, are coerenta, are dinamism. Orchestra lui are ceva de spus, chiar daca nu in maniera wagneriana. Prin urmare, un spectacol Puccini ascult intotdeauna cu interes.
Schmiede, mein Hammer, ein hartes Schwert!