mic eseu despre muzica

[whatever]

Nu ma intrebati ce imi veni sa scriu frazele ce urmeaza aici. Pur si simplu stau si ascult muzica la casti, si imi dau inca odata seama cat de mult inseamna muzica pentru mine. Cum a inceput totul ? Inca de mic am avut acces la casete si chiar cd'uri aduse de afara, asa ca deja pana prin 1993 am avut norocul sa ascult Blood Sugar Sex Magik, Metallica, Dirt, si alte minunatii de albume, din care nu am inteles desigur nimic. Dar imi placeau. Red Hot Chili Peppers imi placeau atunci prin 92, doar pentru ca imi parea mie ca Anthony are mutra de indian. Ce stiam eu de Under The Bridge sau Give it Away la vremea aia ? Metallica iarasi, am primit discul de la tatal meu vitreg, si ala mi-a placut ca ... nu stiu. Habar nu am cum gandeam atunci, dar cert e ca ascultam in aceeasi zi si Metallica si Abbey Road de la The Beatles, si Slippery When Wet de la Bon Jovi. Si toate mi-au placut foaaaaaaaaaarte mult atunci. Si Metallica, oai de capu meu ... ascultam non stop RTL, Master si Justice. Apoi mi-am luat cand au aparut Load, Reload, si chiar si S&M, dar deja se terminase de destula vreme perioada Metallica pentru mine.

Si timpul trece, eu am crescut, si am dat de Offspring ! Oai de capul meu, ce vremuri geniale, prin 94-95, cand aveam Smash, apoi am luat Ignition. Mega fan Offspring am fost si inca imi plac tare mult. Atunci erau clipurile alea de la Come Out And Play si Self Esteem daca le mai stiti ... alb negru, cu skateuri si cu Dexter cu tricourile alea cu dungi. Apoi tot in perioada aia am luat Faith No More - King for a day .... Fool for a Lifetime, un album fara de care nu ajungeam fan Mike Patton in ziua de azi, sau noa, poate ajungeam dar mai tarziu. Eram terminat dupa Ugly in the Morning, ca imi placea la 11 ani sa il aud pe Patton cum se balbaie in piesa aia. Apoi ce a urmat ? Nirvana. Perioada de adolescent frustrat, indragostit de colega mea din banca de langa usa, care acuma imi e cea mai buna prietena. Am iubit Nirvana in ultimul hal, si nu doar Nirvana. Aia a fost pentru mine perioada cand am descoperit si Tad, si Mudhoney, Brad si Bikini Kill, ca sa nu mai zic de Pearl Jam, Soundgarden, Alice in Chains, Bush, Candlebox, Silverchair si restul. Si tot la prietena mea de care ziceam planuisem sa scriem pe un semn de circulatie mare si frumos "Yield". Dar de atatia ani nu am facut treaba asta. Pacat.

In fine, am ajuns pe la 13-14 ani deja, prin 1997. Si am ascultat R.A.C.L.A. cu Cei Care Te Calca Pe Cap. Si am ramas blocat pe albumul ala. Si am inceput sa ascult hip hop. Cypress Hill si Wu Tang pe vremea aia. Apoi primele albume Eminem, si apoi Dilated Peoples, Jedi Mind Tricks, Busta Rhymes, si multi altii. Si inca ascult mult hip hop. Si imi place. Si de la noi am fost mare fan R.A.C.L.A. Acuma nu imi plac deloc in componenta asta .... de fapt nu tare imi mai place nimic din hip hopul romanesc. Dar ce vremuri erau si alea, cand ascultam si Delikt, si Getto Daci, mai incolo Sotto Inteso si R.A.S.A.

Jane's Addiction iarasi m-au fascinat in ultimul hal. Si Dave Navarro, asta pe la 15 ani. Eram mare fan Jane, si ascultam din astea, si The Pixies atunci. Si sa nu uit de Prodigy. Care iarasi ii ascult de foarte multi ani, imi plac FOARTE mult, si datorita lor am pasit pe drumul de post rock/electro. Si de la The Prodigy si JMJ, chiar si Kraftwerk, am ajuns in decursul anilor sa ascult si sa imi placa foarte mult Aphex Twin, Squarepusher, Lackluster, Mouse on Mars, Autechre, Venetian Snares, Stuntrock, si de aici pana la noise si industrial nu a fost decat un pas, si am ascultat Merzbow, Masonna, apoi am trecut la Melt Banana si The Locust, etc etc.

Si Marilyn Manson + Nine Inch Nails. Deci cat de mult imi plac. Da, sunt fan Manson, imi pare genial. Si Reznor la fel. Si sa nu uit de Tool !!! Iubesc si formatia aia. Si Deftones. Despre KoЯn sa nu mai zic. Si ca veni vorba, am dat prin 2000 de Mr. Bungle si de Fantí´mas. Patton ! Am ramas blocat. Dar stiti asta. Red Hot Chili Peppers ! Iubesc nespus primele lor albume, de fapt aproape tot ce au scos afara de ultimele 2. Insane Clown Posse. Mult drum'n'bass, si asta de ani buni de zile, de cand erau dnb partyuri la noi in Arad, apoi au urmat TM Base'urile. Si multe alte partyuri de genul. Imi place si goa, si rave, si trance. Hoia Baciu, rave party ! Sper sa ajung la anu' acolo. Vai de mine, cate imi plac. Si tot asa cate nu imi plac ! Mult prea multe, dar nu are rost sa zic despre ele. Ah, Incubus ! Si aia imi plac enorm. Si primele albume System of a Down. Si din emo am gasit lucruri bune pornind de la riffurile celor din Atreyu, pana la vocea de la At The Drive In.

Si ce nu imi plac ? Nu imi place black metalul pe care nu l-am inteles niciodata, si nici nu mai incerc sa il inteleg. Nu merita. Death metalul e in principiu fain, dar depinde mult de trupa aici, ceea ce nu e cazul la black (din punctul meu de vedere) Nu imi plac DELOC chestiile de heavy metal, power metal, viking metal, si alea alea. Sau chestii gen Nightwish, care sincer le detest. Urasc genul acela de trupa. Motive am destule, dar nu am chef sa scriu de ce nu imi place ceva aici, mai bine zic ce imi place.

Apoi tot in perioada aia de 15 ani ziceam ca imi fac trupa cu ceva prieteni. Si dupa vreo 3 ani chiar a iesit trupa, culmea, nu cu cei cu care zisesem atunci, dar ce mai conta. Atunci am zis ca o sa continui cu bassul, nu ma mai las de el, asa cum am prapadit 4 ani de pian si 2 de chitara, si uite, deja asta e al 5'lea an parca la bass, si nici nu ma gandesc sa ma las. Si ce greu a fost la inceput, aveam ceva porcarie de bass rusesc, apoi unul polonez parca, doar un pic mai tarziu am putut sa imi iau un yahama, acuma am si statie hughes&kettner, si sunt mega multumit. Si am cantat, ce fain era cand cantam ! Chiar daca nu il suportam pe idiotul de solist, din cauza caruia in cele din urma am parasit trupa. Dar cantam !!!! Imi indeplinisem visul din adolescenta. Si stiu exact ce vreau sa fac in continuare, desi am abia 21 de ani. Vreau sa cant cat mai mult, si pe toate planurile. Si rock, si hip hop, si electro (si culmea, am avut si concerte de rock, si de hip hop, si am si demouri trase de electro). Si totusi nu e destul. Mai am eu ceva idei, nu prea le pot spune aici, dar sper sa iasa .... daca o sa iasa, o sa aveti o surpriza, daca nu, o sa am eu o dezamagire. Si vreau sa vad cat mai multe concerte. Si sa ascult cat mai multa muzica. Pentru ca e prea putin cat am facut pana acuma, si simt ca nu e destul.

Chiar ieri am ascultat Sleepytime Gorilla Museum si mi-am dat seama ca si ei si Dog Fashion Disco au copiat pe Bungle super mult. Si acuma ascult ceva varianta live de la Ma Meeshka Mow Skwoz cantata de Mr. Bungle. Si cum naiba sa nu simt ca mi se ridica parul cand aud clapa aia geniala in spate cu efecte de techno, contrabassul lui Trevor, si pe Patton bolborosind : zoo ma mah manut mamoyugh, xi maa hea doo dauy dohdoyugh, tszeettaa ba doa bau koyugh, ma magh max maynot nolnoyugh, szi deah daddoobaught byugh, xi daa tdey gkao gho gkoyughfouuuuuuu ... Sau cand il ascult pe acelasi Patton cantand The Girls Of Porn cu saxofonul ala pervers in spate si ma gandesc la ce showuri live erau si ce facea lumea pe asa o piesa. Sau cand ascult iarasi concerte vechi de la Chili Peppers. Sau Prodigy live la Bucuresti in 1995. Sau cand ma gandesc la concertul R.A.C.L.A. de aici din 1999. Sau cand am cantat noi cu Womb Of Maggots. Ce fain a fost, nu imi vine sa cred.

Nici nu imi trece prin cap gandul sa scriu aici doar ca sa ies in fata ca cica ma dau mare ca am ascultat alea si alea. Deloc. Scriu aici doar pentru ca simt nevoia sa va spun cat de mult iubesc muzica. Ingrozitor de mult. Suna patetic sau nu, o luati cum vreti, dar muzica e viata mea. O iubesc prea mult. Si de ce sa ma limitez la o singura chestie in cazul asta ? De asta ascult si rock, si hip hop, si noise, si electro, si drum'n'bass, si reggae, si jazz, si cam orice. Pentru ca pot gasi atatea lucruri frumoase in fiecare, si nimic nu ma bucura mai mult decat atunci cand gasesc acele lucruri

Voi iubiti muzica ?

[whatever]

Rock. Aici vorbesc 99% doar de rock Doar ca iara nu prea am o idee clara cum sa incep ceea ce vreau sa spun, asta poate pentru ca nici eu nu stiu prea bine ce vreau sa spun. Am doar niste notiuni foarte vagi despre anumite chestii care le intalneam zilnic prin perioada 97-2001 (adica atunci cand deja aveam peste 14 ani si incepeam sa judec si eu singur cat de cat) Bai, asa vremuri erau atunci prin Arad ..... si asta o zic pentru ca am prins si perioada mega celebra de la Perla, unde se adunau rockerii, si doamne dumnezeule ce era acolo. Eu am fost acolo de vreo 2 ori in viata mea, desigur nu singur, ce naiba, aveam vreo 9 ani atunci sau ceva de genul, pe acolo umblau oameni gen Vodca, Hoit, si alti "veterani" din Arad, care acuma au inspre 35-40 de ani daca stiu bine.

Tot in perioada aia mergeam la vecinul de mai sus (care e(ra) mare fan hair metal si heavy si din astea), si mancam gogosi, si ascultam Sepultura. Fain, nu ? El are cu vreo 5-6 ani mai mult decat mine daca stiu bine, si de atunci nu prea ne-am mai vazut ... facultati si alea alea, ne mai intalnim rar. Ultima data am stat de vorba cu el vara asta, pe strand, in "noul" bar de rock, intitulat Nerv. Si ne-am vazut din intamplare, fiecare la alta masa cu berea si tigara Lucky Strike, in timp ce din difuzoare urla Symphony Of Destruction. In orice caz, trecand peste perioada glorioasa a rockului din Arad, care s-a si concretizat tot prin vremea aia cu Grimegod (Tuuuuuubi, mai stii tuica aia de la mine de acasa ? ) cu Slammer, cu fosta trupa a lui Stellu (actualmente in R.A.S.A.), care si daca ma bati aici nu imi amintesc cum ii zice, ceva gen Abator parca, da nu mai stiu ... [later edit, Apostaza !!!] , Underdoze astea dintre trupele ceva mai cunoscute. Vokodlok nu stiu exact pe cand au aparut, dar tot d'ai nostri sunt, am si facut repetitii la ei de cateva ori.

Oricum, sa revenim la ceea ce intentionam sa zic. Aveam deja si eu vreo 14-15 ani, ascultam deja KoЯn, Deftones, Tool, Nine Inch Nails, Marilyn Manson, si alte chestii care la vremea aia desigur ca imi pareau iesite din comun si eram tare mandru ca am asa ceva si ca si ascult. Si atunci erau ultimele mele rabufniri interioare care imi ziceau sa mai ascult ceva din ceea ce ascultam cu multa vreme inainte, adica Metallica, Megadeth, Bon Jovi, Sepultura, chiar si chestii gen Tiamat, Therion sau The Gathering. Ce mult mi-au placut astea, si ce repede mi-a trecut, in special cu Therion, asta pentru ca din an in paste mai caut Astral Sleep de la Tiamat si il pun in cd player. Aaaaaaanyhow ... ce vroiam sa spun de fapt ? Mda, habar nu am cum sa ma exprim. Ideea de baza e ca desi aveam doar vreo 15 ani, chiar simteam ceva pentru ca ascult ceea ce ascult. Oaaaai, trebe sa va zic chestia asta. Candva prin 1992-93 am primit din Austria un solex mega fain cu Megadeth, care si in ziua de azi l-am pastrat !!! E mega distrus, rupt in coate, decolorat de la atata tocit pe bancile claselor primare/gimnaziului/liceului (unde il purtam din valoare sentimentala chiar daca Megadeth nu mai ascultam demult)

In orice caz, la un moment dat, eram prin clasa a 6`a cred, mergeam la meditatii la mate pentru olimpiada sau ceva de genu (sau erau oare ca ramasesem in urna cu materia ? , nu conteaza oricum) si desigur aveam pe mine solexul cu Megadeth, parul lung, jeansi negri faini, bocanci, si trec pe langa mine 3 indivizi cu geci de piele, par super lung, tinte, pantaloni de piele, tricouri cu Guns, cu Slayer sau dracu mai stie cu ce erau, si se uita toti 3 la mine, si unul imi face semnul de thumb's up. Oai de capu meu ce fericit am fost ziua aia. Aveam 12 ani, what the fuck ? In fine, sa incerc din nou sa revin la miezul problemei. Faza e urmatoarea.

Prin perioada 97-2001 (predominant prin 99 si 2000) inca mai era feelingul ala absolut genial, care nu am cum sa il descriu (noa, ce vreti acuma de la mine ?) Era feelingul ala care m'a indemnat sa strig pe strada dupa altul care avea tricou cu Offspring ca Offspring is mega faini si ca si mie imi plac. Era acelasi feeling care ma facea sa zambesc de fiecare data cand mergeam in Barock si puneau Alice In Chains. Sau acelasi feeling care il aveam de fiecare data cand stateam acasa cu Cata (fratele lui Mihnea) si cantam la chitare Smells Like Teen Spirit. E feelingul ala de Terminator 2 ! Da, nu radeti de mine. Vroiam sa ma simt, si chiar ma simteam ca si cum traiam pe asa o straduta ca si John Connors, exact asa un neighbourhood, cu asa case frumoase, curti mari cu multa iarba, strada lata, unde te puteai juca fotbal cu prietenii .... atunci ascultam Ugly Kid Joe, si mergeam la jocuri mecanice. Eram incredibil de fericit. Oare a fost cea mai frumoasa perioada din scurta mea viata de pana acuma ? Sau mergeam pe strada cu cativa ani mai tarziu cu alt prieten foarte bun de`al meu din vremea aia, amandoi fani KoЯn si alea alea, si ne uitam dupa lumea de pe strada. Si nu o sa uit in viata mea cand am ajuns aproape in fata teatrului, si trece o fata incredibil de draguta strada. Si il intreb cine e, si el imi zice pe un ton confidential, ca tanara respectiva e cunoscuta in anturajul rockerilor drept "Black Beauty", asta oare pentru ca fata de atunci avea parul lung si negru, ochi negri, un corp incredibil de frumos si se imbraca in haine negre ? Posibil .... Apoi peste vreo 3 ani tipa s-a dat total pe drum'n'bass ...............

Ce faaaaaaaaain era, nu imi vine sa cred ...... Era perioada cand scoteau Vita de Vie genialul Fenomental, sau cand apareau si Omul Cu Sobolani. Ascultasem pe atunci si Culori de la IPR, si totul a continuat pana cand a iesit pe piata albumul de la Coma. Acuma am pus in winamp Turn The Page. Nu mai ascult Metallica de ani de zile. Dar imi plac. Toata viata mea o sa imi placa. Garage Inc. totusi nu mi-a placut niciodata asa de mult, nu neaparat pentru ca ar fi piesele coveruri, dar nu stiu .... ceva lipsea. Piesa asta in schimb, cel putin primul minut are exact feelingul ala pe care incerc sa il reproduc stangaci aici prin cuvinte. O combinatie perfecta de melancolie, straduta de cartier, vreme calduta afara, mult praf si inca ceva. Nu stiu. Asa rau imi pare acuma ca nu o sa mai prind asa vremuri. Sunt ferm convins de treaba asta. De atunci am inlocuit merele si corcodusele cu tigari, si imi pare rau.

In zilele urmatoare o sa ma pun sa scriu ceva despre perioada de partyuri electro de pe la noi .... Daca nu merg intr-un road trip pana atunci si imi bag piciorul in tot. Mii dor sa calatoresc. Cel si cel mai dor imi e sa cant din nou rock (pentru ca la urma urmei, oricat de mult electro sau industrial sau orice altceva ascult) tot rock raman. Vreau din nou sa mergem sa cantam la Bucuresti, sa mergem cu trenul ca o trupa adevarata, sa bem in tren, sa ne prostim, sa compunem din nou melodii, sa ne imbratisam iarasi dupa fiecare concert, fie el reusit, fie el nereusit. Vreau sa merg iarasi la Sighisoara, dar cu alta trupa. Vreau sa cant iarasi alaturi de eQm, sau de data asta alaturi de GrimeGod. Vreau sa cant din nou. A trecut mult prea multa vreme de la imensa pauza luata. Si vreau sa spun ca imi bag pula in tara asta, unde daca nu ai bani sau relatii, nu poti sa gasesti o mizerie de sala de repetitii, sau sa iti iei niste instrumente faine care sa te si tina. Si imi bag pula si in trupa Amicii. Ati vazut ce scule au aia ? De ce oare ? Hmmm .... Si formatii ca si Scrum sau Blindside sau DoDiez nu au ajuns niciodata la mediatizarea celor din Amicii.

Cum sa inchei inca o confesiune ? .... Prin 2000 eram in Irlanda de Nord, si ne intorceam de la Belfast catre micutul orasel unde stateam, si mergeam cu autocarul. Eram pe langa altii cu prietenul ala al meu de care ziceam mai sus, care mi-a spus despre Black Beauty aia. Si era noapte, tarziu, afara picura marunt, era foarte frig. Si stateam in masina, ascultam ..And Justice For All, aveam pe noi tricouri cu Manson si Metalica, si la un moment dat (da, inca ascult Turn The Page, o sa intelegeti de ce) am dat sa sterg geamul complet aburit. Si in momentul in care am pus mana pe geam si am facut miscarea clasica stanga-dreapta de stergere a trecut un alt autocar pe langa noi si intr-o fractiune de secunda o fata (am apucat sa vad) de la un geam de acolo mi-a facut cu mana drept raspuns la ceea ce ea crezuse ca si eu fac. Stiu ca pare o nimica toata .... dar pentru mine exact lucrurile astea "marunte" conteaza cel mai mult, lucruri care pot sa para detalii inutile pentru altii .....

M-am deprimat acuma. Ma duc sa imi iau tigari si poate ascult asa de dragul vremurilor bune de altadata White Pony'ul de la Deftones. Unde am pus oare cd`ul ? .....

[whatever]

Deftones - Passenger. Piesa e cantata cu Maynard din Tool la voce, pe langa Chino Moreno. Am trait cele mai intense, incredibile si uimitoare momente din viata mea de pana acuma ascultand piesa asta, intr'o noapte rece din 2002.

Deftones pentru mine inseamna fara doar si poate clasa a 11'a. Pentru ca atunci ascultam non stop White Pony'ul. Atunci eram inebunit dupa Feiticeira si dupa Passenger. Passenger e orgasm muzical. Passenger inseamna pentru mine cel mai infricosator, si totodata cel mai linistitor feeling din toata lumea aceasta. Pentru ca in piesa asta se regasesc niste idei incredibile, si totul are un feeling de noapte rece, ploioasa, autostrada (da, e o obsesie de-a mea, de care probabil ca nu o sa scap niciodata) si iarasi rece rece si rece. Si o fata trebuie sa fie neaparat langa mine. Rece. Si autostrada traverseaza un camp lung si trist. Si imaginea urmatoare e cu mine intr-o masina, condusa de fata rece, ascultand Passenger. Si mergem tot si tot mai repede. Si e tot mai rece, ploua marunt si e intuneric. Si totul nu se poate termina decat intr-un singur mod. Autostrada e prea lunga, lasam masina sa mearga in voie si apoi ne futem pana cand ar trebui sa se faca dimineata, dar NU se mai face dimineata, si tot mergem.

Piesa asta o ascultam cand zaceam absolut distrus in ceva club din oras, aveam castile pe urechi, ascultam sau incercam sa ascult Passenger, nu intelegeam nimic, doar simteam absolut tot ceea ce am scris mai sus.

Imi e frig. Si tare dor de toti prietenii mei din Bucuresti.


I lay
Still and breatheless
Just like always
Still I want some more
Mirrors sideways
Who cares what’s behind
Just like always
Still your passenger

The chrome buttons buckled on leather surfaces
These and other lucky witnesses
Now to calm me
This time won’t you please...
Drive faster!

Roll the window down
This cool night air is curious
Let the whole world look in
Who cares who sees anything?
I’m your passenger
I’m your passenger

Drop...these down
Then...put them on me
Nice...cool seats there
To cushion your knees
Now to calm me
Take me around again
Don’t pull over
This time won’t you please
Drive faster!!!

Roll the window down
This cool night air is curious
Let the whole world look in
Who cares who sees what tonight?
Roll these misty windows
Down to catch my breath and then
Go and go and don’t just
Drive me home then back again!

Here I lay
Just like always
Don’t let me
Go...

[whatever]

motto : niciodata sa nu deranjati un om care asculta o melodie si e prins in mijlocul auditiei. NICIODATA !


Deftones au cuprins in muzica lor toate sechelele mele. Toate tripurile in care am ramas eu vreodata. De aceea imi pot imagina sosele lungi si goale, orase imense, goale, pline de lumini, industrializate si uneori intunecate, masinarii (nu va ganditi la automobil), acea fata omniprezenta cu care ma fut in masina, masochism, isterie ...

Imaginea care o am cel mai des e aceea de autostrada pustie lunga care se intinde in noapte, si cu mine stand undeva la o curba. Si de acolo de sus se vede un intreg oras luminat. Si eu stau si fumez tigara linistit in timp ce in jurul meu si in acelasi timp in tripul meu se intampla toate dorintele mele. Si orasul imi creste in batista ce o tin in palma, impreuna cu case, cu fabrici, cu oameni, cu masinarii si cu autostrazi. Eu asta imi imaginez cand ascult Feiticeira. "She made me touch the machine ... NEW MURDERER" Deci eu nu pot sa nu ascult melodia si sa nu ma pun in ipostaza personajului principal din ea. Daca nu stiti povestea cautati-o. Si tot cand ascult Feiticeira am alt trip. Mult mai sadic si mai sinistru. De ce trebuie sa ma gandesc la o alta continuare pentru Passenger ?? De ce fata isi scoate dintre picioare o prelungire metalica cu mainile ei de metal. Si apoi isi scoate multe obiecte ascutite din corp. De ce ?!?!?!?

Si inca nu am terminat ...

Iarasi Deftones, si iarasi o piesa gen Passenger. Duran Duran nu mi-au placut niciodata, si nici nu cred ca o sa imi placa. DAR, au ei o piesa pe nume The Chauffeur. Care a aparut pe un tribute album Duran Duran, cantata de catre Deftones.

Piesa asta nu o stiam, desi imi placeau foarte mult Deftones. Pana cand intr-o vara, eram pe strand si vine la mine Roxi (o prietena buna de tot, care mi-a si facut dreadurile) si imi intinde cd playerul cu casti cu tot, si imi spune ceva de genul : "Raul, deci trebuie neaparat sa auzi piesa asta, stiu sigur ca o sa iti placa" Am zis bine, am luat cd playerul, si am dat play. Si nu mi-a venit sa cred cat de faina e melodia. Apoi Roxi mi-a dat cd`ul si am ascultat piesa si in alte circumstante, in alte conditii, si in alt loc ........ Si brusc ma simteam inotand in melodie, plutind in mijlocul ei, in timp ce acele acorduri ireale la chitara se repetau la infinit. Si eram speriat si nu stiam unde sunt, ce se petrece, si piesa curgea in mine, ma invada in tot corpul, si totusi, ma simteam ca si cum eram dumnezeu. Si eram. Descoperisem placerea absoluta. Eram unul cu muzica. Eu eram muzica. Stiam in acele momente ca de fapt eu cantam ceea ce aud, si nu Deftones.

[.........]



The Chauffeur


Out on the tar plains
the glides are moving
all looking for
a new place to drive
You sit beside me
so newly charming
sweating dewdrops glisten
freshing your side

And the sun drips down
bedding heavy behind
the front of your dress
all shadowy lined
and the droning engine
throbs in time
with your beating heart

Way down the lane away
living for another day
the aphids swarm up
in the drifting haze
swim seagull in the sky
towards some hollow
western isle
my envied lady
holds you fast
in her gaze

And the sun drips down
bedding heavy behind
the front of your dress
all shadowy lined
and the droning engine
throbs in time
with your beating heart 2X

Sing Blue Silver

And watching lovers part
I feel you smiling
what glass splinters
lie so deep in your mind
to tear out from your eyes
with a word to stiffen
brooding lies
and I'll only watch
you leave me
further behind

And the sun drips down
bedding heavy behind
the front of your dress
all shadowy lined
and the droning engine
throbs in time
with your beating heart

Sing Blue Silver
Sing, Sing Blue Silver

[whatever]

Canva prin august 2004 am avut cu F.A.D.E. un concert la Sighisoara. Am plecat miercuri din Arad, joi era concertul, si apoi toata lumea planuia sa revina acasa. Doar eu nu. Pentru ca deja stabilisem cu (x) ca o sa ma intalnesc cu ea in Bucuresti. Si nu doar atat, pentru ca erau multi alti prieteni pe care vroiam foarte mult sa ii vad, toti din capitala. Si asa a si fost. Am ajuns la Sighisoara miercuri pe la 2 daca tin eu minte (superb oras, merita vizitat oricand) nedormiti, obositi, era o caldura infernala, oai de capul meu, toti erau tunsi scurt, numai eu cu ditamai dreadurile dupa mine, si nu mai rezistam. Cat am stat in Sighi am umblat fara tricouri pe acolo, cred ca erau lejer 37-38 de grade pe afara. Ceva neamt ne-a organizat concertul, Mark il cheama, a fost super tipul, ne-a platit drumul, cazarea, am avut bautura la concert, toate cele, deci pentru o trupa care era la inceput de drum, a fost mega ok

Asta a fost unul dintre cele 2 concerte la care dyslex nu a venit cu noi (la toate celelalte, si au fost destule, a venit si el, pana si la Bucuresti). Si ne-am distrat, dar era mult mai fain daca era si el. In F.A.D.E. cantam eu la bass si uneori la voce, FlameKid la tobe, Alex era la chitara, si Florin "solistul". Cand am facut trupa in 2003, eu la 19 ani eram al doilea cel mai in varsta. Atunci nu era Alex, aveam un rus mega ok, Lioha (cred) la chitara, pe Ionel la clapa, apoi Lioha a plecat inapoi in Rusia (cred), am mai schimbat vreo 2 chitaristi, si l-am gasit pe Alex, wonderkid, care la 16 ani cat avea atunci canta pe de rost solourile din One, Creeping Death, Paradise City, game, acorduri dubioase, si bemoale septime, toate cele. Dar, din pacate Alex nu stia decat heavy si thrash. Si poate ar fi fost ok si asa, dar pur si simplu refuza orice alta auditie. I-am dat de la Deftones la Tool, de la Faith No More la System of a Down, de la Disturbed la Jimmy's Chicken Shack si tot asa. Degeaba. Din cauza lui Florin, Ionel a plecat din trupa, era sa plec si eu, am mai stat, dar deja se formasera 2 tabere, FlameKid si cu mine, respectiv Florin si Alex. Eh, ce a fost a fost, nu are rost sa ma intorc acuma in timp si sa imi dau seama unde s-a gresit si toate cele. Tot ce vreau sa fac e sa va mai zic aici ceva chestii, si candva sa va si povestesc cele mai faine 2 concerte ce le-am avut vreodata cu F.A.D.E.

La Sighisoara a fost un concert mega fain. Am cantat in ceva club, ii zice Insomnia, si in deschidere la noi au fost Opus 9. Nu mai tin eu minte exact cum au cantat baietii aia, dar stiu ca mi-a placut coverul lor dupa Vara pe Olita. Super tare a sunat. Ei au cantat pe la 9 si un pic, deci noi am intrat pe scena pe la 10. Deci trebuie sa va zic cum eram imbracat, o sa vedeti de ce. Aveam ceva baggy pants, si atat Apoi mi-am luat si un tricou pe mine. In fine, am intrat pe scena, am inceput cu .... mai sa fie, sincer nu mai stiu cu ce am inceput, dar mai am pe undeva foaia cu setlistul !!! Cred ca am cantat vreo 13 -14 melodii. Oai, si cu vreo 2 saptamani inainte de concert, noi repetam la Vokodlok acasa (big word up pentru Todor, si pentru repetitii si pentru mai multe chestii, plus pedala de la Bucuresti). Si acolo am inceput sa cantam noi Break Stuff cu mine la voce, tot acolo am facut piesa fara nume, careia i-am zis pana la urma Sighisoara, come and see, care parca trebuia sa fie cum on me, sau come to me, nah, dracu stie. Ce imi placea piesa aia, cred ca a fost cea mai lucrata a noastra. Aveam acolo intro de un minut, solo dupa prima strofa, scurt de data asta ! primul break si prima schimbare inainte de a doua strofa, strofa, bridge, refren, apoi in loc de solo venea partea lui FlameKid si a mea, SepuChiliPepperNoMoreish, cu vreo 20 de secunde de ritmuri tribale si slap bass, apoi refren, apoi outro. Heh ..... Oricum, am cantat si am cantat. De la pateticismele de balade marca Florin, pana la mega funkul One Heart, si mega pattonismul Caffeine, pana la ultra heavyul The Very Day, pana la Under The Bridge (?!? cred) si One. Plus Enter Sandman parca, hahaha, da, la final de tot, cand toata lumea era rupta de beata, mini mosheala si se pune Alex sa cante Enter Sandman, apoi One. Haha, ce tare a fost, mai ales ca l-am lasat singur pe scena, ca noi coboraseram deja.

Oricum, s-a terminat totul pe la 12 si ceva. Eu la 1 si un sfert aveam tren catre Bucuresti. Plus ca trebuia sa ajungem acasa sa ne schimbam, eram mega transpirati si obositi, trebuia sa imi iau bagajele, trebuia sa imi iau si bilet de tren ! Ce mai, eram super la limita cu timpul. Noa, ne strangem noi instrumentele, dam sa iesim afara. MEGA PLOAIE TORENTIALA acolo, era Jihadul pravalit peste noi in format de ropote de ploaie. Ok, imi zic eu, asta o sa fie nasol. Am mers prin ploaia aia vreo 10 minute pana am gasit un taxi, apoi fuga la casa unde stateam, apoi eu direct pac, intru, bagaje, baie, imi aprind o tigara, las bassul sa il care FlameKid, pac afara in masina si dus am fost catre gara, cu Florin care a venit sa imi tina de urat. In gara o gasca de vreo 20 de tigani care faceau scandal, si mega frig. Mda ... nasoala situatie. Trenul avea o mica intarziere, am stat pe langa 3 politisti care erau pe acolo sa nu ne omoare tiganii, a venit si acceleratul, m-am urcat si dus am fost.

[...]

Cred ca am fumat 2 pachete pana am ajuns la Bucuresti, nedormit, nemancat, rupt de oboseala, m-am intalnit cu (x) in gara, si ne-am dus la ea acasa ....

[...]

Mult mai tarziu ne-am intalnit si cu Sorin, cu Maria, cu Vlad, si restul de prieteni pe care vroiam sa ii (re)vad. A fost super fain. Si am fost seara aia la Vlad acasa toata lumea (eram vreo 10 oameni daca mai stiu eu bine) Si tot acolo l-am cunoscut pe Nede din Do# (word up again si pentru el) si datorita lui si demoului F.A.D.E. care era la Vlad pe calculator am ajuns sa avem un concert in Underworld, la care o sa ajung altadata.