Sleepytime Gorilla Museum

[whatever]

asa cum am promis in urma cu cateva zile, si in incercarea (disperata) de a resurecta forumul de rock international, deschid aici un subiect despre o alta trupa favorita de-a mea, si anume Sleepytime Gorilla Museum

Ei bine, pana acum a fost usor. Sleepytime Gorilla Museum nu sunt deloc o trupa cunoscuta, si nici usor de ascultat. Peste multe din piesele lor pluteste fantoma apasatoare a celor de la Mr. Bungle, si cu toate acestea, SGM au reusit sa isi impuna un sound propriu, care sincer sa fiu nu l-am mai auzit nicaieri. Ciudat, nu ? Nils Frykdahl, solistul si chitaristul canta in stilul lui Patton (pana si timbrul vocal se aseamana cat de cat), dar soundul per ansamblu nu aduce a Bungle, desi costumatia (uneori) si feelingul unei auditii sau a vizionarii unui concert pe mine ma duc cu gandul la portiuni din Disco Volante.

Pentru a putea intelege mai bine Sleepytime Gorilla Museum, ar trebui sa stiti Tin Hat Trio (suna tare interesant, mie imi plac) sau Idiot Flesh. Din cele 2 trupe, s-au format oamenii despre care vorbesc mai sus. Si ca tot veni vorba, cine sunt Sleepytime Gorilla Museum, si ce vor ei de la lume in general ? Va spun sincer, cand am vazut primul concert live cu ei (il mai am pe undeva) am ramas socat. O costumatie de scena absolut fenomenala, in special la Nils (avea cateva dreaduri blonde, cioc imens, ochelari de sudura, fluturasi rosii in cap, tot felul de inele, fusta, pantaloni in carouri sub ea, etc etc) Si restul erau imbracati in acelasi spirit. Poate va pare banal. Dar merge de minune cu showurile prezentate in timpul concertului, ca sa fiu mai explicit, cu teatrul de papusi pus in practica pe scena.

Si asta nu e tot. Inca nu am vazut (urmeaza pe viitor daca am noroc) prezentarile de proiecte SF pe scena. Plus tehnicile de dans Butoh, care sunt facute de cei de la Ink Boat (care au turnee impreuna cu SGM). Plus alte lucruri care si eu inca mai trebuie sa le descopar.

Sleepytime Gorilla Museum au reusit si ei (pentru ca au fost alti deschizatori de drumuri inaintea lor, ca si The Residents, Frank Zappa, Coil, Mr. Bungle) sa calce in picioare si apoi sa arunce cu nonsalanta la gunoi foaia cu limitarile conceptului de rock (ma refer la structurile pieselor care uneori chiar nu evadeaza din teme clasice si previzibile, sau anumite subiecte abordate, show-uri live, instrumentele -> si aici voi reveni), pentru ca sa ia apoi o alta coala de hartie, si sa redefineasca ei (in viziunea lor desigur) cu ce se mananca stilul acesta extrem de deschis si de frumos, caruia oamenii binevoitori i-au zis rock experimental.

Trupa foloseste live o tona de instrumente homemade, care ii confera acel sound greu de imitat (daca nu chiar imposibil). Dan Rathbun (bassistul trupei/si nu numai) se ocupa in atelierul sau de manufacturarea unor device-uri dubioase, precum : The Slide-Piano Log, the Percussion Guitar, the Electric Pancreas, the Vatican, plus the Pedal-action Wiggler. Nu ma intrebati exact ce face fiecare, pentru ca nici eu nu stiu prea bine. Cand ascult SGM incerc sa imi dau seama de unde ies toate sunetele ciudate care le aud si care imi invadeaza cutia craniana si jur ca nu reusesc sa imi dau seama de tot ce se intampla in muzica/mintea bolnava a oamenilor care au facut asa ceva. Pe langa astea, oamenii mai utilizeaza o serie de instrumente mai rare (Bungle au fost printre primii care au folosit asa ceva) ca si Xilofonul (nu e rar, dar mai putin utilizat in muzica ... .sa ii zicem totusi rock) Autoharp, Glockenspiel, Toy Piano, sau Viking Rowboat.

Carla Kihlstedt e tipa din formatie (ea canta si in Tin Hat Trio) care se ocupa cu vocile angelice care uneori apar pe albume, pe langa grohaielile (cand e cazul) lui Nils. Plus ca se mai ocupa si de viori, percutie, autoharp, is probabil si altele. Matthias Bossi e cu restul instrumentelor mai dubioase, Michael Mellender tot la percutie si la alte instrumente pe care naiba le mai stie + voce. Nils mai canta si la flaut iar Dan Rathbun si la trombon, si chitara.

Se zice ca Sleepytime Gorilla Museum ar fi avant-rock, sau rock experimental (si culmea, chiar denumirea aceasta care ofera atatea posibilitati imi pare improbabila pentru a ii caracteriza pe oamenii astia)

Nu pot sa descriu muzica lor. Aveti elementele in zecile de randuri scrise mai sus, incercati sa le puneti cap-coada, adaugati un bass super apasator, cu un efect pe slap cum mai rar auzi, un semn pe care scrie No Humans Allowed, curentul dada transpus in muzica, si aveti Sleepytime Gorilla Museum.