Piesele pe care le-am scris la cele 10 sunt toate mici bijuterii, de care ma leaga ceva...
De exemplu, prima piesa pe care-am auzit-o cu Cargo a fost , v-am mai spus Povestiri din gara...poate ca daca a mea colega de banca nu mi-o fredona atata in creieri nici n-as fi ajuns sa-i cunosc (ca de vazut, ma mai obliga meseria) si daca piesa aia cu "Sparg paharul, vreau sa te uit" n-ar fi trezit ceva in mine, poate nu m-ar fi interesat sa-i cunosc si la devin prietena. Tot cu piesa aia m-am indragostit prima oara, desi trebuie sa recunosc ca am judecat fals. Si prin celelalte piese Cargo mentionate la top10 m-am indragostit si m-am reindragostit si am gresit si rasgresit si gresit din ce in ce mai tare in legatura cu persoana care facea obiectul.
Celelate Cuvinte, cu-ale sale versuri de la "Scrisori iubite" (sper sa le stiti) mi-aduc mereu aminte ca sunt o femeie mult prea romantica si ma fac sa duc dorul vremurilor in care primeam flori si ma plimbam de mana, asta ca sa dau numai exemple cliseu.
La Al. Andries piesa nu contine decat aceste versuri: "Stiu ca inca-i prea devreme, strazile toate sunt pustii, daca insa vei veni, te voi astepta sa stii, asta-n fiecare zi, pana cand vei veni". Aceste versuri, ca si cele ale piesei Holograf, "Oriunde te vei afla ' (voi fi aproape, oriunde vei fi, oriunde te vei afla, Oricand ma vei chema, voi fi aproape, oriunde vei, oriunde ma vei chema, In urma ta) reprezinta credinta mea trista: sunt in stare sa astept pentru totdeauna un om la care tin, chiar daca stiu ca, probabil, nu va veni niciodata. Si daca...? Eu trebuie sa fiu acolo.
Cu Valeriu Sterian, situatia se inrautateste de tot, fiindca eu sunt extrem de pesimista si cred, de multe ori ca "Simt colivia vietii prea stramta/ Prea neincapatoare/ Si totul ma doare,/Iar jocul meschin al vietii-i un chin/De nesuportat"....aceleasi sentimente le am si fata de piesa Iluzia unei insule. versurile lui paunescu n-ar fi fost toate fara muzica "amaratului" de Vali, dupa care plang si bocesc si sufar si acum. Un om deosebit.
A mai ramsa Iris-ul, cu aceasta piesa si cu atmosfera ei sensibila, ma confund pur si simplu.
In rest, cea mai frumoasa amintire e cu Pink Floyd - Wish You Were Here... Intr-o seara, am dansat in fata Teatrului National cu cineva de-l iubeam mult mult si piesa am pus-o (el a pus-o) pe un reportofon. A doua zi ne-am despartit...oare din cauza ca eram, dupa 2 ani, cum a zis Kickass

Astept...