de Humbert » Mar Dec 22, 2009 2:59 pm
Nu ar fi corect să spunem muzică religioasă clasică dacă vorbim de Machaut. Şi muzica sacră a evoluat odata cu cea seculară, aşa că avem şi opere baroc - Buxtehude, Bach, Handel o gramada, clasice - Mozart, Beethoven şi romanticii cu preferinţa lor maladivă pentru recviemuri.
Dacă vorbim de Machaut ne referim la muzica medievală a sec. XIV, sau ars nova cum o numeşte, adică o tehnica polifonică evoluată. Liniile melodice sunt foarte simple, avand un ambitus relativ restrans, probabil de aici impresia de cunoscut. Muzica medievală tarzie, cea a Renaşterii cu gesturile ei artificiale si apoi baroc cu accente dramatice şi patetism exagerat pe mine mă plictiseşte. Dacă mă uit insă la sec. XI-XII găsesc o artă profund umană, lipsită de manierisme stupide, in sonorităţile lui Hildegard din Bingen, o călugăriţă cisterciană şi primul compozitor a cărui biografie este cunoscută. "Imnurile extazului" degajă o atmosferă diafană de tranchilitate şi naturaleţe, executate cu un respect deosebit faţă de stilul perioadei, fără excese sau vibrato-uri supărătoare, de ansamblul Sequentia.