Gandul meu de zi cu zi...din carapace adunate..

[o_tzestoasa]

Yo am o mare nelamurire: yo dice dreacu nushtiu sa urasc? yo dice nu-mi stiu baga picioarele in sufletele omenilor ce m-au calcat in picioare? Yo am o caracteristica pe care o detest, shi care imi e reprosata de prietenii mei cei mai apropiati: sunt proasta de buna! Sa ma fut in ea bunatate! Deja nu ma mai pot suporta! D'apoi yo's chiar asa de redusa sa nu stiu uri? Si sa ma fut in ea mbitie, pe care mi-o manifest in ele mai ciudata moduri, cum ar fi sa tin diete imposibile shi sa rabd foame pana ma albastresc ca sa slabesc un juma de kil, da nu ma pot ambitiona sa nu ma mai gandesc la un om care de altef mi-o facut f mult rau.
Da in toate astea, creca e shi un bine, creca daca am puterea sa recunosc ca-s slaba shi incompetenta in a fii rea, mai am o sansa sa ma vindec! sper macar! Sper sa poci afce rautzaturi cu fruntea sus, sper sa nu mai pup unde am scuipat shi sper sa am destula minte sa nu mai fiu buna cu cine m-o spurcat! Da da, asta e noul meu scop in viata, sa devin spurcata! Parac vad ac ma tine pana maine, da bine ca am incercat

[o_tzestoasa]

Ea avea 8 ani, era in clasa a2a. Il iubea atat cat stia ea iubi atunci, si lumea ei se impartea asa: ea si tata de o parte, si restul familiei...de umplutura. Asa au fost circumstantele...el si-a dorit intotdeuna fata si deh, primul lor copil a fost baiat. El era foarte bolnav si stiau cat risca daca mai fac un copil...si s-au gandit sa incerce, totusi. El isi zicea ca poate mai are cativa ani de trait si ea isi zicea, fiind crescuta singura la parinti, ca e mai bine sa fie doi frati, sa nu ramana baiatul singur, dupa ce ii moare si tatal. Si asa, a aparut ea.
Cand avea doo luni, boala lui s-a agravat, nefrita s-a facut glomerulo-nefrita, rinichii s-au blocat de tot...in tara nu-i puteau face nimic. L-ar fi lasat sa muara...i-au zis "pacat Duma, ca ai facut doi copii frumosi, pacat de ei si de nevasta"...a plecat in Germania unde a inceput dializa. S-a intors in tara cand avea ea vreo 8 luni. Avea pe post de bagaje trei genti cu catetere si filtre, ca sa isi "cumpere" intrarea la nefrologia din Cluj. Desi lucra in alimentatie si fiind de la munte avea lemn si alte alea, nu a fost de ajuns ca sa il primeasca la dializa. L-au pus sa vine cu "material didactic" de afara. Si uite asa, de pe 5 aprilie '85 a inceput dializa. Incet incet, s-a pensionat de boala si asa a inceput viatza lor impreuna...o lua de la scoala, o ducea in parc, erau tot timpul impreuna si isi spuneau "tutzu" si "titza". Doar ca, de multe ori, iesitul in parc, mersul la picnic si alte activitati de familie se lasau cu preinfarcte, cu nitroglicerina sub limba, cu doi copii si mama la volan intr-o dacie galnbena, urmanda salvarea ce il ducea pe el la urgente...copilarie ei nu a fost, poate, asa cum trebuia sa fie, dar era fericita si se isi dorea un singur lucru, sa poata merge cu el la Viena, la mult promisul transplant de rinichi.
Au trecut cativa ani si pt ca aparatele nu ii putea filtra sangele la fel de bine cum ar fi facut-o organismult, calciu a inceput sa ii se depuna in jurul inimii, asa ca si o crusta, ingrosata de la luna la luna. Nu se mai putea pune problema de mersul la Viena, nu ar fi rezistat la drum lung. Asa ca, pe pila, relatii si tot felul de altele si altii, i s-a propus sa fie un soi de cobai pt primele transplante de rinichi de la Cluj sau Targu Mures. Dintre toti, sotie, copii, frate lui etc etc, doar mama lui era compatibila.
Ce fericit a fost in ziua aia! A intrat in casa si nici nu a mai tras usa dupa el "e comaptibila mama, Lucia! E compatibila! O sa fie bine, gata, se termina cosmarul!" A luat-o in brate, erau transfigurati de atata bucurie. Tot drumul pana la mama lui si-au zambit si s-au tinut strans de mana. Erau casatortit de 15 ani, 15 ani de chin pt amandoi, el cu boala, ea langa el, in tot. Si de mana ei, amandoi copiii. Au ajuns si au intart numai ei doi in casa. Noi doi eram mici si tampiti si ne bateam in curte. Dupa cateva minute a iesit ea. Nu mai zambea, era trista. Nu vorbea cu noi. Din casa nu se auzea nimic. A iesit si el. s-a asezat pe scarile casei, si-a luat fata in maini si a plans, ca un copil. S-au urcat in masina si au plecat toti patru, fara sa isi vorbeasca tot drumul pana la Cluj. "N-o sa fie bine,tutzule?"... i-a raspuns sec "NU!". Niciodata nu i s-a parut mai rece, mai serios decat atunci, niciodata nu a avut ochii atat de goi. Pt ca mama lui, pocaita fiind, nu a acceptat sa ii doneze un rinichi. "Vasile, fiecare traim cat ne e dat." Pocaita pt ca biserica ortodoxa era departe de ea, la celalalt capat de sat, pocaita pt ca se dadeau ajutoarele de dupa revolutie, pocaita pt ca...e un gunoi.
Au trecut luni, cateva. I-a spus de dimineatza ca nu o sa mearga dupa ea la scoala, pe ca e obosit si vrea sa dorma, asa ca a mers mam dupa ea. Au venit amandoua spre casa, el urac in masina, mergea la dializa. Le-a asteptat, le-a luat pe amndou in brate, ac de ramas bun. Seara, erau amandouala televizor, micuta se juca si ea curata cartofi. Au sunat de la spital ca Vasile e rau. Si-a luat in graba poseta si i-a zis micutei ca vine bunicu sa stea cu ea, ca tata nu e bine. a venit bunicu si inainte de culcare, i-a zis zambind "auzi, bubu, asa ca tata o sa fie bine? a trecut prin atatea pana acuma, trece el si peste asta! sambata mi-a promis ca ma duce sa ma dau in balerina si la masinute. vine si Rares, stii?". A adormit zambind.
S-a trezit devreme, si mama o mangaia pe cap. Si tot ce isi mai aduce aminte ..."Dorutza, a murit tutzu"...si primul lucru la care s-a gandit...i-au sufocat inimutza...era 5 aprilie '93

[o_tzestoasa]

stii ce imi pare cel mai rau? ca ti-ai facut o imagine despre mine care nu e deloc in concordantza cu realitatea. Imi pare rau dupa tine, ca om, chiar daca jumatate din omul pe care l-am cunoscut a fost iubitul meu. Si imi pare rau ca nu vrei sa ma cunosti si ca prietena, nu ca "iubita ta"....nu merit...asta e...nu merit. Poate o sa merit intr-o zi. Stii ce imi pare la fel de rau? ca nu stiu daca imaginea pe care o am eu despre tine e in concordantza cu ce poti tu...un fel de Gheorghiudiu si Ela...te vad frumos si bun...intr-o zi, cand o sa mi se ia valu de pe ochi, o sa te vad brusc imbatranit, napadit de celulita si cu mintiuca simpla, mult prea simpla ca sa ma inteleaga...deocamdata te vad frumos...inca te vad frumos.

[o_tzestoasa]

"...Draga mama, cred ca ma sting... Azi a fost o zi de tot cacatu'! Buni s-a intrecut iar cu gluma, am plans cu sughituri, mie sa imi mai faca treburi din este slabe ca ma tai! Stii ce a facut ingrata? Azi dimineata, m-a intrebat ca pe o nepoata iubitoare cand pot sa mergem si anume la piata, sa achizitioneze gogosari si alte cele pentru zacusca, si i-am spus ca de luni lucrez 4 ore, ca oamenii, nu ca Izaura si ca putem sa ne pietzalim in pace, tihna si armonie si ne intoarcem la 3 acasa (m-am oferit sa ii fac cinste cu taxi ca sa nu mi se intinda mainile pana la rotule) si prajim pana tarziu in noapte si terminam the fucking zacusca, ca acu cred ca mi-a sta in gat de atatia nervi si lacrimi! Bun! Si zice ca bine, ca e ok. Si ma duc eu in pauza sa imi iau pozele sa le trimit si vine fomeia de la piatza, incarcata ca un catar si incepe sa ma spurce.... cum am venit eu acasa in loc sa o ajut sa presteze? Da cine viata mea mi-a zis ca ea merge la piatza aia nenorocita? Si m-a facut in toate cele feluri si ca sa vin acasa sa o asist. Si nu m-am dus ca asa m-a suparat de tare ca am simtit ca o sa mor! Si nu mai pot! Daca tot asa imi face, ma si anume tzip in Somes! I-am zis sa mearga la munte sa prajeasca acolo toate spurcaciunile sa nu imputa bunatate de apartament dar nu vrea ca e viforul prea mare si o doare capul. I-am zis ca aerul rece si placut de munte nu poate dacat sa ii face bine si sa o infloresca ca pe o roza, plus ca ii imprumutam trei giobene sa si le puna pe crestet si sa nu o bata crivatul. Si eram amandoua in vacanta, fericite, fara nervi si mai ales una fara alta! Binecuvantata fie ziua cand vei calca Romania! M-a intrebat ieri in ce zi pica 9 decembrie si i-am spus ca joi...a stat o clipa pe ganduri si i-a sclipit caputu' si mi-a zis: "ce bine, atunci o sa mai stau pana duminca si ma mut..." apoi a inceput sa rada si a zis ca o sa o expediez fara mila in aceeasi zi si noroc ca te vei imbuna tu sa o mai tolerezi...i-am zis sa ramana pana la Craciun, ca sigur ne-om ucide pana atunci si stim o treaba sigura. Doamne Doamne, ca nu mai vine Rares sa faca pe tamponul intre noi!
Atata teatru ieftin...pacat ca nu a dat mititica la academie, ca Buciucianu ramanea fara job, lua Buni tot ce era pe piata.
BUN!!! Si imi spala struguri, ca "daca nu mananc mancarea calda " sa manc macar o boaba de strugure, si imi spala, si eu ca muta mananc si se uita cu o scarba profunda si se autosesiseaza "uite, cum mananca toate porcariile" nu stiu ce a vrut sa sugereze discret, dar decat ca m-a bufnit plansul! Asta e, sunt o dobitoaca, dar singurul lucru pe care il mai pot spera cu sufletul meu porcalit este sa nu ii spuna toate cele scarbosenii lui rares si sa ma steaga asta micul de pe lista de favoriti, ca ma tai! Dupa ce ca de 20 de ani ma umilesc si ma perpelesc sa imi adreseze macar un salut de buna dimineata, acuma sa imi stice agosniseala de o viata? te rog cand suni sa nu o spurci si sa ii explici pe o romanesca cat mai inteligibila ca Teodora mai are putin si s-a dus cu nervii pe pul... scuza jargonul si sa se consemneze ca NU de la mama mea am invatzat sa vbesc ashea urat, ca mama e o mare doamna si eu o iubesc! Am nevoie de INTIMITATE si AER! Ca si eu ma simt nu singura, ci pustnica de-a dreptul si ca acasa se vine cu drag si dor, nu cu groaza si cu curu strans! Unde e ziua sa te trang la piept si sa ma simt copil iubit si apreciat nu pielea...
Maine vine Catalina...am mobilizat-o pe Gurdean sa cumpere covoras in baie, ca ala albastru era si anume putregait si s-o tras pe cur in cel mai original fel, pana mi-o dat 200 de mii ca am crezut ca sunt banii de mancare pe vreo 2 saptamani si ne-om manca de sub unghii daca oi cumpara un covor. Da nu m-am lasat, sa stii si am zis ca si de mor, mor pe covorul nou din baie! M-am mobilizat si am spalat tot in baie, am spalat perdelele (" nu le baga in masina, ca le strica, ca masina asta este nefolositoare si ca sunt de fas si vezi tu cum te cearta Rares, aaaaa Dora,aaaa Luci cand vine" - am incheiat citatul). Si tot ashea...REPET A NU I SE SPUNE CUM AM SIFONAT TOTUL TIE, CA MI-AM MANCAT PITA CU EA! OK U? TU FA PE MAMA GRIJULIE SI GANDITA PENTRU SOARTA PUIULUI EI GOLAS SI SUGEREAZA-I CUM CA TREBUIE SA SUPRAVIETUIESC ACESTOR 3 LUNI!!!!!!!!!!!!! ....
Tii minte cand ti-am scris mai-ul asta?...da da, acu aproape 2 ani...eram in culmea disperarii...si acum, cand l-am citit, am zambit, am ras chiar si ma gandeam cat de copila si de suparata am fost cand ti-am scris...Pam pam, au trecut multe de atunci, a venit si ziua aia de 9 decembrie, ai venit acasa, ai plecat iar, a venit EL, a plecat el, a mai murit o parte din mine...si acum ma simt iar pe culmea disperarii dar nu mai stiu scrie ashea, nu mai stiu sa rad de ce mi se intampla, nu-mi mai stiu varsa naduful in mail-uri tragico-comice...acu plang linistit, scrisul ma oboseste si ma doare prea tare...nu iti mai stiu scrie ce simt...vreau sa fiu din nou ca un copil, care vine din curte cu genunchii zdrelitzii, se arunca in bratele tale si printre sughituri iti povesteste cum s-a jucat matza cu vecina de la scara 2 si a cazut de pe trotuar...si tu ii zambesti, o pupi si ii trece...am sufletul zdrelit si mi-e greu sa iti explic cine si ce mi-a facut exact...de ce nu mai e de ajuns sa ma pupi ca sa treaca tot? De ce nu ma mai stiu juca? Mi-e ashea de dor de tine, mamuca.............

[o_tzestoasa]

Ghitza, te-astept diseara la portitza, langa portitza del a scoala, vino, da numa nu veni cum vii tu de obicei, cu mana goala....

Bah, ce ma poti enerva! Azi am fost la plimbare la mall, ca asa e "fashionable" aci "la noi in America"..am fost doar sa ma plimb, ca la scorurile pe care le au magazinele, te simti tot roman, indiferent cati bani faci la jobu de rahat pe care il ai...si stii de ce ma enervezi tu pe mine? ca azi, cum ma plimbam yo pe acolo, era o treaba care semana a parc...foarte artificiala, foarte americana, dar important e ca erau banci multe si copii care se dadeau pe role..si aducea a B-dul Eroilor si m-am gandit la tine si am zambit si mi-ar fi placut sa apari tu de dupa coltz, sa ne intalnim din pura intamplare, sa fii plictisit si sictirit dupa serviciu [e care nu-l mai suporti, sa fim aproape lefteri amandoi, sau macar tu sa nu ai niji un leu, da' sa am eu inca vreo 5 tigari pe care sa le fumam pana la filtru si un pic peste, pe o banca sau pe gard in Matei Corvin, sa vbim tampitocenii, sa radem de ce ai mai vbit tu cu Mocu pe mess si sa mancam popcorn cu gust de barbeq, ca bani de fripturi de unde dreacu? bine o zis cine o zis cand o zis...sa ma fut in ea de America! Nimic nu se compara cu ore in sir tolaniti amandoi pe pufi in Insomnia, cu serile in Music Pub si alte alea...bah, abia astept sa vin acasa, auzi? Nu mi-e dor de cineva mai mult ca de altcineva, mi-e pur si simplu dor de TOT!