The Byrds

Forumul asociat fanclubului The Byrds

The Byrds

Mesajde stefan » Mie Aug 13, 2003 1:10 am

Intai au fost doua melodii de pe compilatia "Flower Power", "Mr Tambourine Man" si "Eight Miles High", dup-aceea un album, "Turn! Turn! Turn!", absolut superb, dupa care altele doua pe filiera Aliosha, "Mr Tambourine Man" si "Younger Than Yesterday", ultimul fiind preferatul meu. Si acum o selectie pe doua CD-uri, "The Essential Byrds". Asa am facut cunostinta cu una din cele mai importante formatii americane din anii '60, The Byrds. Daca n-ati auzit de ei, treaba voastra, eu zic ca e pacat.

S-au format in 1964 avand in nucleu pe Jim McGuinn, David Crosby (acelasi de la Crosby, Stills, Nash and Young) si Gene Clark, ultimul fiind principalul compozitor al trupei la inceputuri. Pe langa acest nucleu ei mai angajeaza pe Chris Hillman la bas si Michael Clarke la baterie. La inceput canta folk plus coveruri dupa Beatles. Trec la chitari electrice dupa ce vad "A Hard Day's Night", filmul Beatles-ilor. In 1965 fac rost de un demo al lui Dylan cu melodia Mr Tambourine Man, careia McGuinn ii modifica ritmul si in ianuarie, cu doua luni inainte de versiunea lui Dylan, melodia iese ca single. Se remarca de la inceput chitara Rickenbacker a lui McGuinn (care isi va schimba numele din Jim in Roger, din cauza unui guru nenorocit :D) cu 12 corzi, care va fi parte importanta din sound-ul formatiei. Urmeaza albumul "Mr Tambourine Man", apoi "Turn! Turn! Turn!", destul de asemanator cu primul, cu David Crosby intregind echipa de compozitori. Sunt considerati raspunsul american dat Beatles-ilor, pe langa creatori ai folk-rock-ului. Ii vor influenta la randul lor pe Beatles, si vor scoate primul single psihedelic (de fapt un double entendre, melodia era despre frica lui Gene Clark de a zbura cu avionul), "Eight Miles High", perceputa ambiguu de public, probabil cu incurajarea formatiei. Melodia este cat se poate de psihedelica din punct de vedere muzical, si la vremea aceea "high" nu putea fi interpretat decat ca "bubuit" sau cum vreti sa ziceti.

Tot in 1966 apare "Fifth Dimension", un album psihedelic, cu melodii cu referiri la droguri ca "5D (Fifth Dimension)" si "Mr Spaceman" ale lui McGuinn, revolutionar in felul sau. Va fi o influenta importanta pentru Jefferson Airplane. De asemenea, Byrds au avut o influenta importanta asupra formatiei Love a lui Arthur Lee, si probabil si asupra veteranilor Beach Boys. "Eight Miles High" va fi din pacate ultimul lor hit important, si acesta sabotat de radio-urile care au interzis difuzarea sa datorita presupusei referiri la droguri. Tot in 1966 Gene Clark pleaca din formatie, o pierdere importanta.

In ciuda acestei prime reduceri de efectiv, 1967 apare "Younger Than Yesterday", cel mai bun din cele trei pe care le-am ascultat eu, solide, ca "Have You Seen Her Face", "Renaissance Fair", "Thoughts And Words", si un cover reusit dupa Dylan, "My Back Pages". Daca pe primele doua albume (in special primul) numarul de cover-uri este destul de mare, pe "Younger Than Yesterday" avem doar un cover dupa Dylan.

Crosby pleaca si el in 1967 in timpul inregistrarilor la "The Notorious Byrd Brothers" pentru a forma Crosby, Stills, Nash and Young, si grupul pierde inca un compozitor, ramanand Hillman si McGuinn. Pleaca si Michael Clarke, inlocuit de Kevin Kelley. In 1968 este recrutat Gram Parsons, un muzician country care va determina formatia sa inregistreze primul album de country-rock, "Sweetheart of the Rodeo", de pe care probabil stiti "Hickory Wind" si "Drug Store Truck Drivin' Man", ambele reluate de Joan Baez, a doua la Woodstock. Mie imi plac mai mult versiunile celor de la Byrds, dar deh, n-o prea inghit pe Baez.

Dupa ce pleaca si Hillman si Parsons, McGuinn ramane singurul membru din formatia initiala, Byrds devenind un fel de backing band al sau. Va mai scoate cinci albume, din care sunt de remarcat "Ballad Of Easy Rider", cu melodia cu acelasi nume de pe coloana sonora a filmului "Easy Rider" si probabil "Untitled", din cate am auzit.

In 1973 Byrds se regrupeaza in formula initiala ca urmare a unei oferte consistente de bani valabila numai in cazul refacerii respectivei formule. Albumul rezultat, scos din motive pecuniare mai degraba decat din convingere, este probabil primul exemplu de esec al unei reuniuni al unei formatii vechi din motivatii financiare.

Gene Clark a murit in 1993, la fel si Michael Clarke, asa ca nu mai au sanse sa o mai puna de un reunion in prima formula.

Pe langa interpretii a unora din cele mai reusite cover-uri dupa Dylan (stilul lor initial putea fi descris simplist ca Dylan meets Beatles), ca "My Back Pages", "Chimes Of Freedom", "Lay Down Your Weary Tune", "It's All Over Now Baby Blue" (varianta de pe bonus tracks la "Turn! Turn! Turn!"), au revolutionat muzica anilor '60, aducand o contributie importanta la rock-ul psihedelic, dar si la popularizarea country-rock-ului. Bine, asta nu stiu cat de bine e, dar melodiile de pe "Sweetheart" pe care le am suna destul de bine. Din melodiile lor cele mai interesante si/sau cunoscute: "Turn! Turn! Turn!" (cover dupa Pete Seeger), "The World Turns All Around Her", "It's No Use", "It Won't Be Wrong", "Eight Miles High", "5D", ce am pomenit de pe "Younger...", "Drug Store Truck Drivin' Man", "Ballad Of Easy Rider", "Jesus Is Just Alright".
subpolar homesick fane

"This here post might offend you some
If it doesn't it's because you're dumb"
stefan
Junior Member
 
Mesaje: 2282
Membru din: Dum Feb 24, 2002 1:00 pm
Localitate: Bucuresti

Înapoi la The Byrds

Cine este conectat

Utilizatorii ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat şi 1 vizitator