autopublicitate neobrazata...

[clara nicollet]

... se mai intampla. Sper sa ma iertati.

Asadar, vreau sa va propun sa cititi o carte : "Sancta simplicitas" de Clara Nicollet (eu am scris-o asa ca o laud ca pe puii ciorii: este buna, n-o sa regretati). A fost deja publicata la inceputul acestui an, si recent lansata la targul de carte Gaudeamus (faceti o cautare pe google, o s-o gasiti). A mai fost publicata de curand si la editura virtuala LiterNet, de unde o puteti descarca in format pdf, bineinteles gratuit :

http://editura.liternet.ro/cnicolletsancta.php

Nu va ramane multa vreme acolo, deci daca va intereseaza, va trebui sa va grabiti. La inceputul anului viitor, varianta integrala a cartii va aparea si pe pagina mea web, acum in constructie (alaturi de alte doua carti pe care le-am scris, "Arta alegerii", 1997 si "Prietenul meu, vantul",1999, astazi epuizate in librarii).

Acum: de ce va propun sa cititi aceasta carte? In primul rand pentru ca sunt foarte mandra de ea, se intelege. Am muncit mult ca s-o scriu si dorinta mea cea mai fierbinte e sa fie citita de cat mai multa lume. As dori sa stiu ce impresie au altii despre ea. Si alt motiv ar fi ca o discutie recenta de pe acest forum mi-a atras atentia: "Preferati literatura straina sau literatura romana?" Cineva spunea ca literatura romana este mic copil pe langa cea din alte tari. Eu as vrea sa demonstrez ca nu este chiar asa. Ca si scriitorii romani contemporani pot fi cu adevarat buni, in orice caz se straduiesc (si va recomand in acest sens, daca ajungeti pe LiterNet, sa va aruncat ochii si pe celelalte carti, toate sunt valoroase, sa stiti). Poate ca pozitia mea este speciala, in sensul ca, desi scriu in romaneste, traiesc de multa vreme in Franta si poate m-am contaminat cu germenii unei alte culturi. Nu stiu. Daca imi veti face onoarea sa-mi cititi cartea poate imi veti spune voi pe unde ma situez.

Inainte sa-mi inchei acest mesaj, cu multumiri pentru rabdarea pe care mi-ati acordat-o pana aici, as vrea sa va propun sa cititi o scurta prezentare a cartii, care sper sa va motiveze sa descarcati pdf-ul de pe LiterNet. In ceea ce ma priveste, daca tot m-am inscris, imi voi oferi din cand in cand placerea sa particip si eu la discutiile voastre, daca ma primiti.

--------------------------

Romanul "Sancta Simplicitas" este conceput ca o retea in ale carei noduri sunt plasate o serie de personaje minore, cu personalitati diverse, a caror existenta serveste doar ca pretext pentru construirea identitatilor complexe si imprevizibile ale celor doi eroi principali : Maria Albu si Stefan Carturianu. Acestia constituie ei insisi un pretext pentru explorarea complicatului univers uman, in contextul stimulant al unor permanente incitatii la reflectie. Prin universalitatea temelor abordate, care se adreseaza tuturor oamenilor deopotriva, dincolo de orice bariere spatiale sau temporale, aceasta carte poate fi privita ca o suita de eseuri filozofice transpuse intr-o forma literara usor accesibila.

Se va deduce din cele de mai sus ca actiunea cartii nu reprezinta centrul ei de greutate, aceasta desfasurandu-se pe doua planuri cat se poate de simple : viata conjugala si cea profesionala a Mariei, un personaj care capata contur si se impune nu prin conflictele care ii bulverseaza existenta, ci prin intensitatea cu care le traieste. Carturianu -- celalalt personaj cheie, un handicapat fizic si social, simbol modern al geniului fragil si neinteles -- actioneaza ca un element destabilizator in toate planurile existentei altfel plate a eroinei. Relatia complexa, de admiratie si ura, care se stabileste intre aceste personaje capata dimensiunile unei veritabile antiteze intre diferitele tendinte comportamentale intalnite in societatea de azi : naivitate vs cinism, sensibilitate excesiva vs ratiune calculata, complezenta politicoasa vs franchete ofensatoare, conformism vs nonconformism. Insesi existentele celor doua personaje evolueaza in planuri diametral opuse, cea a savantului Carturianu exhibandu-se zgomotos si agresiv, cea a Mariei fiind, dimpotriva, puternic interiorizata, in exterior lasand sa se intrevada doar o imagine minimalizatoare de simplitate, inocenta si naivitate.

Intalnirea acestor doua destine se petrece ca si cum in viata Mariei nimic dinainte si dupa episodul "Carturianu" nu ar avea importanta, aparitia lui meteorica fiind singurul moment semnificativ, declansator al unei profunde metamorfoze a personalitatii ei, care va tinde treptat spre emancipare si eliberarea de constrangeri sociale si de conveniente. In "Sancta simplicitas" nu exista rupturi de timp intre planuri, actiunea incepe brusc, intr-un moment lipsit de semnificatie, pentru a ilustra monotonia existentei zilnice a Mariei, si progreseaza neintrerupt, curge catre deznodamant, fara impartire in capitole, fara utilizarea unei ortografii specifice dialogurilor. Structura cartii a fost gandita pentru a sugera ca timpul nu este decat o dimensiune continua, neindeplinind nici o functie de selectie sau de organizare, ca si cum cititorul nu ar fi de fapt invitat la lectura, ci la vizionarea unui film turnat intr un singur plan. Impresia de a trai actiunea in acelasi timp cu eroii ei este intarita de utilizarea ca timp narativ a prezentului.

Titlul cartii se inspira din cuvintele atribuite reformatorului religios Jan Hus (sau, dupa altii, lui Ieronim din Praga, ars pe rug impreuna cu acesta pentru erezie), cuvinte rostite la adresa unei batrane care, in speranta unei rasplati ceresti, s-a apropiat de rug ca sa inteteasca focul cu cateva vreascuri. Expresia "o, sancta simplicitas", astazi utilizata ca o constatare malitioasa a unui act de ignoranta inconstienta sau de conformism naiv, revine pe parcursul cartii ca un laitmotiv, in raport cu latura vizibila a personalitatii Mariei.

Dincolo de dialogurile de tinuta intelectuala, destinate cu precadere unui public elitist, cartea se adreseaza prin intriga ei, care se construieste incet, ca un puzzle, unei game largi de cititori, de la femeile divortate si mamele celibatare, cu idealuri feministe marturisite sau nu, aflate in cautarea unei noi identitati, la toti aceia care, prin handicapurile lor diverse, prin personalitatea lor dificila ca si prin excentricitatea ideilor se simt marginalizati de societate. Romanul integreaza in paginile sale chiar si o mica enigma, care poate retine atentia iubitorilor de literatura politista.

[Mr Teo]

Chiar ma interesat oleaca.