
si , ca sa fiu si on topic, am sa spun despre cartea aia , asa cum am vazut-o eu atunci cand am citit-o, adik la 15 ani. tin minte ca in perioada aia ascultam f mult claiderman si am citit-o pe fundalul muzicii lui, fapt ce a accentuat trairile mele interioare-muzica relativ trista, carte cu subiect trist.in acelasi timp, in perioada aceea a vietii mele eram impresionata de toti scriitori realisti si un pic pesimisti ( recunosc ca nu am citit decat f putine romane sf si politiste sau fantastice-cu exceptia lui eliade si voiculescu ). asadar, cum eu vedeam numai partea neagra a vietii atunci, normal ca m-a impresionat un personaj ca makar, care ,dupa mine nu avea nici un motiv de a mai trai sau de se bucura de viata, avand in vedere conditiile sociale in care era plasat .ei, bine, cartea asta mi-a aratat atunci ca exista motive pt care sa traiesti (chit ca sunt minore ), ca te poti bucura de ceea ce ai ( cum makar avea numa bucuria scrisorilor acelea cu varvara), ca poti trece peste conditia sociala , atata timp cat ti-ai depasit conditia umana.
ps: daca te-a deranjat postul meu, poti tu ruga un moderator sa il mute la citate
