crhm.
eu cand eram micutz (3-4-5 ani) imi doream sa fiu gimnast si ma gandeam mult la exercitii pe care urma sa le fac si cate si mai cate.
de pe la 6 ani am inceput sa fiu pasionat de teatru cu atat mai mult cu cat tata a lucrat o lunga perioada din viata sa in teatru. mergeam la piese, la repetitii, priveam totul din culise. la bloc, cu copiii, cand ne bateam cu zapada eu ii trageam mereu pe sfoara, ma faceam ca ma doare chiar daca n-aveam nici pe dracu', si incepeam sa plang si sa joc un teatru pe acolo iar aia nu mai stiu cum sa ma imbuneze.

si dupa ce le spuneam ca a fost o mica farsa rasuflau usurati si-mi spuneau ca as fi un actor exceptional
pe la vreo 9-10-11 ani cand am inceput sa constientizez despre ce e vorba in meseria asta incepeam sa-mi exersez credibilitatea ca actor in fata unor persoane care ma cunosteau mai bine ca oricine altcineva: parintii. si inventam eu fel de fel de situatii incredibile, adevarate scenete, le dadeam astora palpitatii, si mai sa-mi traga o muma de bataie cand le ziceam ca de fapt...

crhm.
dar eu eram fericit ca mi-a tinut schema. deci actor.