The very best of...

[Sunny Morning]

OK, primul meu post serios pe forumul asta!
Bine te-am gasit, forumule, bine v-am gasit sanatosi si isteti, forumisti, cum o duc eu, bine, multumesc, dar voi, eh, bine si voi, e bine cind toata lumea e impacata si fericita, deci sa va zic care e treaba.
Eram curioasa al naibii, fiindca am tot auzit pareri de forumul asta. Am preluat contul unui prieten care se pare ca n-a fost prea incintat de vreme ce n-a scris decit 14 mesaje intr-un an...Insa prietena mea cea mai buna e mare fana! De cind ma bate la cap sa vin sa postez aici, imi povesteste ce s-a mai discutat, ce-a patit cutare forumist, e ceva de speriat, zau! Mai bine zis era, ca acum i-a mai trecut... In timp a cooptat inca vreo trei-patru insi, si-a dat intregul program peste cap ca sa poata sta cit mai mult aici cu ochii in ecran, ceea ce de la inceput mi-a displacut intr-un fel la forumul asta, dar acum vad de ce atita taraboi. Pe linga subiecte si mesaje de doi bani, inevitabile in orice comunitate, am dat peste sute de teme cu adevarat interesante, am detectat prietenii care continua dincolo de spatiul virtual, duiosie si umor, precum si jmekerie si mijtouri stravechi romanesti carora nu cred ca le duceam dorul, dar le voi lua ca pe inca un condiment in aceasta uriasa supa pe care o voi degusta de-acum impreuna cu voi, atita timp cit va fi distractiv si frumos.

Threadul asta de jurnale imi convine de minune fiindca aici poti comunica despre tine fel de fel de timpenii, care pe alte subiecte nu stiu pe cine ar interesa. Ca aici ar interesa pe cineva, ma indoiesc de asemenea. Dar eu am intreaga simbata libera.
Prezentarea si caracterizarea personajului Sunny Morning:
Fizic sint normala, inaltime potrivita, culoarea parului si ochilor precum castana coapta obisnuita, masura 36 la haine, 37 la pantofi, B la sutien si S la sapca. Adica n-am capul deloc mare. Nuu, potrivit. Ca sa rupa monotonia si obisnuinta, mama natura s-a mai gindit sa ma inzestreze cu picioare oarecum strimbe, maxilare oarecum late si glezne de-a dreptul grosolane. De ce n-o fi variat si ea cu niste solduri si buze a la Naomi Campbell, nas si par a la Heather Locklear si picioare ca ale lui Jennifer Garner, nu pot cu nici un chip sa inteleg si o consider si pina-n ziua de azi o rautate voita din partea ei!
Dar dincolo de toate astea, numai asa ca sa-i fac in ciuda, eu ma plac! Ma plac din toate puterile! Si e frumos ca nu numai eu! Am intilnit persoane care n-aveau nici un interes sa ma menajeze sau sa ma flateze si care au zis ca sint chic, sarmanta si dezinvolta. Mie nu mi-e prea clar ce-nseamna asta, dar inclin sa cred ca e de bine!
Asadar, here she is, Sunny Morning, ladies and gentlemen, please give her a biiig wellcome!
Ta-ta-na-na-naaaaaa!

[Sunny Morning]

M-am saturat sa ma mai ascund, sa spun altceva decit gindesc, sa raspund mereu cuminte no sir yes sir, sa ma comport altfel decit simt, numai fiindca asa fac toti ceilalti si asa se asteapta de la mine si asa e mai sigur pentru a-mi mentine locsorul meu caldut si sigur. Stii ce ? M-am saturat, fir-ar al dracului! Cine s-a mai saturat sa ridice doua degete! Salut, prieteni, sintem cam multi, ha?
Personajul pe care ma trezesc ca-l joc tot mai des ma dezgusta si ma oboseste. Ma slabeste. Aveam cindva curaj sa-nfrunt orice, ce naiba s-a-ntimplat, am imbatrinit?
Poate-am imbatrinit, de-am ajuns sa traiesc ziua in care hienele care mi se tirau umilite la picioare au prins curaj sa intinda gitul si sa muste. Miine au sa sfirtece, daca nu ma ridic sa le dau peste bot.
Vale.

[Sunny Morning]

Ieri am fost in Bavaria. Aceasta este o regiune foarte frumoasa, populata de oameni bravi, care beau bere.
M-am nimerit chiar in perioada sarbatorii numite Octoberfest, cind toti bavarezii ies pe strazi in costume populare, beau multa bere, devoreaza cirnati si cinta arii vesele despre flacai din vechime care beau multa bere. Flacaii in cauza se distingeau nu doar prin faptul ca sorbeau cantitati uriase din mai sus pomenita licoare in fiecare zi, ei au intrat in legenda mai ales pentru rivna neobosita pe care au acordat-o acestei nobile activitati pina la sfirsitul vajnicei lor vieti. Ascultatorului i se infatiseaza cu lux de amanunte de cite ori pe zi beau ei bere, cum evolua acest fenomen in decurs de o saptamina, cu rapoarte zilnice, care erau cantitatile exacte, dar mai ales cum anume se desfasura procesul (dadeau noroc, cintau arii vesele despre flacai celebri, si apoi berea gilgiia in spume pe gitlejurile lor insetate, pina cind nu mai raminea nici o picatura. In cana. Caci, din fericire, in vecinatate asteptau noi butoaie burduhanoase, pline).
Dar sa nu va inchipuiti ca bavarezii se limiteaza la cintece de-astea cu flacai! Nuuu, ei intoneaza si induiosatoare viersuiri despre domnisoare celebre din trecut, numai zimbet si piept, zdravene si sanatoase, care e-adevarat ca se pricepeau si la a cinta iodlere si la a mulge vaca, dar meritau slavite cu precadere pentru excelenta lor capacitate de a cara cite sase halbe uriase cu bere in fiecare mina clientilor insetati ai "Gasthaus"-ului!
In rest, la aceasta sarbatoare bavarezii se mai distreaza cumparind si daruindu-si unii altora inimi mari din turta dulce care se atirna cu o sfoara pe dupa git, inscriptionate cu diverse vorbe de duh, nume ca Hansi, Petra sau Dieter, ori induiosatoare declaratii de dragoste. Maninca Braten (friptura) cu Klos (niste cocolosi de aluat fiert, impropriu numiti galusti), Spí¤tzle (un fel de taietei de casa), Rí¶sti (cartofi rasi prajiti cu oua), Sauerkraut (varza acra calita), dar mai ales Bratwurst, Bockwurst, Currywurst si mii de alte feluri de wurst, cirnati adica.
Si peste tot domneste fericirea si buna-dispozitie, toata lumea e prietenoasa si pusa pe glume si nici un duhnitor a bere nu se-apuca la hartza cu ceilalti duhnitori a bere, ci dimpotriva, se iau pe dupa git prieteneste si cinta din toti rarunchii.

Privirile de farmec bete mi le-am intors o clipa catre minunatul forum, unde am aflat ca «case closed», ceea ce inseamna ca am totusi onoarea cu oameni destepti, nu mi-am luat nici asteptatul baban, deci am toate motivele ca acum sa-mi torn un Brunello precum cihlimbarul si sa degust un camembert de poezie, asezata confortabil la televizor. Am si un concert nou pe DVD, daca nu-mi place nici un film.
Asadar, seara de vis si pe miine, forumisti!

[Sunny Morning]

Adineauri am vazut cu ochii mei cum a fost ucis un om! Nu ma mai pot concentra la nimic altceva, cred ca va trece mult timp pina sa-mi apara altceva inaintea ochilor de-acum incolo.
Era un criminal pe care-l urmarea politia de vreo trei zile, l-am vazut chiar aseara la stiri. Azi dimineata a avut proasta inspiratie sa se refugieze in curtea unei scoli si sa ia ostatec un copil.
Politistii n-au stat la discutii si l-au impuscat direct in cap, ca-n filme.
Am vazut toata treaba din masina, cam de la treizeci de metri. Era o straduta ingusta si a trebuit sa trag pe trotuar sa fac loc unei duzini de masini de politie care navalisera din ambele sensuri, cu sirenele urlind. Strada s-a umplut instantaneu de politisti inarmati si o politista a urlat la mine sa ma las in jos si sa stau nemiscata, comanda pe care, paralizata de frica, n-as fi putut-o incalca nici sa vreau.
Din straduta se vedea curtea din spate a unei scoli, cam paraginita si napadita de buruieni inalte, si intr-un colt al cladirii se ascundeau criminalii (erau doi). Pareau tare disperati, strigind nu stiu-ce, agitind pistoalele in aer si impingind din cind in cind afara de dupa colt un pusti pierit, alb la fatza, care cred ca-si daduse de mult drumul pe el. Ca-n filme, ce mai.
Nu mai lungesc povestea, a durat mai bine de-o jumatate de ora, la un moment dat unul din criminali a iesit la vedere, tinindu-se in spatele copilului (numai ca ala mic ii venea pina la briu, na, cred ca in momentu-ala nu se putea gindi si el la toate, sa-l ia in brate sau ceva), cu intentia sa se retraga spre poarta din fatza scolii si sa scape. Nu stiu care dintre politisti l-a aranjat, ca toti erau cu pistoalele atintite de dupa masini, dar l-a ochit direct in frunte. Iar tipul n-a cazut asa magistral ca-n filme, ci i s-au taiat genunchii si-a cazut gramada pe el ca un sac de cartofi, cu picioarele-ndoite dedesubt si gitul sucit, intr-o balta imensa de singe. A fost atita singe cum nu pot descrie, si curgea in valuri. Copilasul salvat era si el acoperit de singe, si parul ii arata ca o casca rosie. E ciudat ce imagini isi alege creierul sa stocheze, dar imaginea baietelului mi-a ramas cel mai puternic in minte. Celalalt bandit s-a predat instantaneu cind a vazut ca i-a murit colegul. Un politist si o politista, o fata blonda si cu o infatisare oarecum fragila, au tabarit imediat pe el si l-au culcat cu fatza la pamint si miinile la spate, apasindu-i chipul pe caldarim fara mila. Politista blonda avea o forta de bestie.
Abia acum incepusera sa se stringa curiosi, si s-a stirnit adevaratul vacarm, cu salvari, fotografi, bariere de politisti, totusi m-a uimit sa constat ca nimeni n-a intrat in panica. Pina si cetatenii au ramas linistiti si intelegatori de parca erau instruiti anume. A mai durat vreo ora pina cind am putut iesi cu masina de-acolo si am incercat sa nu mai privesc catre balta enorma de singe care ramasese.
Sint socata. N-a fost de fapt ca-n filme. A fost mult mai rau, a fost ca-n realitate. Inca nu-mi vine sa cred c-am trait asa ceva. Ma gindesc cum o fi pentru baietel. Cred ca nu va putea uita toata viata.

[Sunny Morning]

Bat la usa la Atlassib. Astept. Nimic. Bat din nou, putin mai tare. Dupa vreun minut, cind tocmai dau sa plec, usa se deschide larg, figura acra de functionar burtos, nespalat si fara par se impodobeste cu un rinjet slinos.
- Se poate, domnisoara, era sa-mi darimati usa! ecoul tonului de smecher de ferentari care se simte buricul universului fiindca te are la mina imi revine in centrul auzului de parca nu m-ar fi parasit niciodata. Pai se poate asa ceva? continua 'mnealui. Ia sa va pun eu sa platiti, ia uitati cita gaura ati facut, ati indoit tabla aici!
Zimbesc din intreaga rezerva de civilizatie pe care o pot aduna in graba prin strafundurile caracterului meu pervertit si-l aprob, sperind ca astfel voi pune capat subiectului « da, hahaha, asa e, asa e... ». Fundalul sonor e asigurat de adi de la vilcea sau vreun coleg de-al lui, peretii sint tixiti cu Minodora, Ozon si Blondy. Trec repede la subiect, ca-mi doresc sa ma car rapid.
- Am si eu pachetelul asta pentru Romania.
- Aoleu, domnisoara! isi afiseaza domnia sa figura numarul 2, de suferind in ultimul stadiu de cancer, in sensul ca nu pentru asta se afla el acolo, sa preia pachete pentru autocar, de fapt are o functie de conducere si chiar il jignesc cu pretentiile mele, dar, pentru mine, poate se mai gindeste, uite, chiar acum se da in el o lupta apriga daca sa faca o exceptie care i-ar intuneca vesnic constiinta. Exista si multe contraargumente insa:
- Si tocmai acum veniti, cind mai e putin si pleaca autocarul ! Ma si tineti de la treaba, ca eu trebuie sa fiu acolo cind pleaca.
- Ei, dar e abia doua jum’ate si autocarul pleaca la patru! zimbetul larg vad cu placuta uimire ca ma mai tine si caut prin portofel dupa argumentul final, cum m-a obisnuit patria inca de mica.
Se pare ca acesta e convingator, fiindca suferinta lui se preschimba intr-o fericire radianta si, in timp ce cintareste si sigileaza pachetelul (fara ca macar sa se uite in el, ce onoare) spiritul nemarginit ii permite sa-si afiseze concomitent fatza de god’s gift to women pentru a-mi lansa traditionala invitatie la cafea. Ma scuz ca trebuie sa-mi refuz aceasta nesperata placere si sa fug inapoi la serviciu.
Cu o ultima schitza de zimbet ma refugiez afara si inspir cu nesat aerul strainatatilor, admir oamenii imbracati cu bun gust, zimbind unii altora cu buna-vointa si salutindu-se politicos. Ma simt din nou libera.

Azi dimineata am sunat-o pe maica-mea. Primise deja pachetul si era bucuroasa ca n-am uitat de ziua ei (cum as fi uitat... ?). Cel mai tare o impresionase cutia muzicala, m-a intrebat ce e in ea , se temea sa o deschida, nu care cumva sa-i strice mecanismul si sa opreasca sunetele-acelea dulci. I-am spus ca inauntru sint cele mai bune trufe din lume, sa le savureze cit sint proaspete, stiindu-i obiceiul de a pastra pentru vremuri mai amare.
-Auzi, ii sopteste incintata lui taica-meu care trage cu urechea linga ea, inauntru sint bomboane! Apoi mie: Dar apoi, dupa ce mincam bomboanele, mai cinta?
Imi dau lacrimile. Imi pare rau ca nu sint linga ei, sa-i imbratisez si sa-i rasfatz cu cite merita. Imi trec prin minte toate bananele din copilarie, coapte cite o vesnicie in dulap la intuneric, din care ei n-au gustat niciodata ca sa ni le lase noua, copiilor, imi amintesc ciocolata, pe care o gustau doar din privirile noastre fericite, si multe alte mici rasfaturi de care n-au avut parte. Credeam ca acum, cind nu mai au linga ei copii carora se la sacrifice toate cele, se vor ocupa mai mult de ei insisi.
Dar s-au obisnuit asa, dragii de ei! Si de-aia-mi pare rau ca nu sint acolo sa am grija chiar sa nu le lipseasca nimic.

[Sunny Morning]

Mi s-au pierdut pagini inestimabile din jurnal, sint cernita si bocesc, hu, hu, huuu!
Toate scrierile penelului meu odata harnic, toti colegii, gradinile, familiile lor, domnul M si toate aventurile s-au risipit ca si cum nici n-ar fi fost! Cu ce inima sa mai continui eu acum sa povestesc minunatiile intimplate-n viata mea-n ultimul timp?! Ooaaaaa!

[Sunny Morning]

Am fost bolnava. De ceva asa ca o raceala gripoasa combinata cu laringita, amigdalita, bronsita, sinuzita si alte "...ite" pe care nu le-am gasit descrise-n carte asa ca nu le pot numi, dar ho-ho, ce-am mai suferit de ele! Ma bucur insa. In primul rind ca mi-a trecut, in al doilea rind pentru ca in felul asta am invatat ceva foarte important: phoaa, ce bine e sa fii sanatos! Deci, dragi forumisti care cititi acilea, sa va luati intotdeauna vitaminele si sa nu uitati de portia zilnica de legume si fructe proaspete, da?

In tara asta minunata, sa mori in spasme in fata farmacistului, nu primesti un nici macar un faringosept sau o picatura de nas fara reteta, sa fii tu si mama lui! Pai nu? De unde stie el ca nu folosesti paracetamolu-ala ca sa-ti faci o bomba?! Sau, mai rau, sa-l inghiti!? Fara sfatul medicului!? Are dreptate omu’...

Deci, ce mai, m-adun eu de prin pat pe unde zaceam printre cani de ceai si sticle goale de frectie, chitita sa-i fac o vizita doctorului, caruia mereu ii promit ca-l revizitez cit de curind pot si-ntotdeauna ma tin de cuvint! Dar, cind ies in strada, ce sa vad? Intre timp se deschisese un cabinet medical nou chiar in vecinatate. ...Pai voi ce-ati fi facut in locul meu?

Sigur c-am intrat! Mirosea frumos, a mobila noua si-a pereti zugraviti, era decorat modern, luminos, si asistenta s-a fisticit cind m-a vazut si nu mai contenea cu amabilitatile. M-am simtit bine, doctorita mi-a scris o reteta babana cu toate medicamentele care mi-au trecut prin cap, cu care-mi amintesc ca ma doftoricea maica-mea-n copilarie, plus inca citeva de la ea, ca de-aia e doctorita, nu? Mai greu a fost pina-au tiparit reteta, ca s-au chinuit si ea, si asistenta vreo juma’ de ora cu masina aia noua de tiparit care nu vroia deloc sa se supuna ordinelor, si pina la urma au luat pixu’ si-au scris reteta de mina.

In doua zile m-am pus pe picioare. Factura care mi-a venit de la doctorita purta numarul 000001 si valora mai putin de o zecime din cit ma asteptam. Mi-a aruncat-o asistenta direct in cutie, care se afla oricum mai aproape decit oficiul postal. De aceea ma bucur ca am o vecina doctorita si ne salutam calduros cind ne-ntilnim, ca doar am fost primul ei client, nu?

Happy End



Da, declar pe proprie raspundere ca sint constienta de cacofoniile care s-au strecurat in textul meu, le ignor si-mi declin intreaga responsabilitate pentru prezenta lor acolo, Sunny Morning, 8 ian 2005.

[Sunny Morning]

Muzica albastra-violet... Fum de tigara... Lumina difuza... Sfirsit de zi de munca. Relaxare... Stau pe o masuta (locul din fotoliu mi-a fost luat ca de obicei de domnul Motan care toarce din toata inima tolanit pe puloverul lui Abi) am capul sprijinit in palme si ascult... A iesit bine. Chitara plinge note plutitoare si adormite, ca-ntr-un vis... Aici urmeaza partea unde Annie isi duce vocea atit de jos incit se transforma intr-un geamat soptit si simt cum mi se face pielea de gaina. „Oo-ho-hooo!â€Â

[Sunny Morning]

Phoai de capul meu, ma puse nerostitu’ sa m-aventurez in seara asta la un concert de-ala „cultural“, asa-i zice, nu, cind iti vine sa casti, sa te scarpini, sa rizi, sa zgudui sticla de coca-cola pina se transforma-n pipi si sa-ti promiti cu solemnitate ca data viitoare gata, nu mai...si iar injuraturi de parintii si dumnezeii mamii lu’ dobitocu’ ala de ti-a laudat la telefon pe artistu’ emerit in cauza si te-a invitat cu nesfirsita caldura si in mod negresit, fara sa-ti pomeneasca insa ca distractia si costa, si inca mai ceva decit o sticla de vin de la benzinarie (adica mai scumpa), fie el vinu’ si australian!

Acestea fiind zise, iata ca m-am mai linistit si pot pentru ca sa m-asez sa va povestesc dandanaua!

Ma suna o „prietenaâ€Â