te-am lasat sa intri in sufletul meu fara sa stiu ca o sa ma doara....nici macar nu stiu cand am inceput sa te iubesc ... totul a inceput ca o joaca de copii.. un meci de baschet ...de aici a pornit totul... inca din primele secunde ale acestui joc care acum mi se pare stupid...ne-am inteles perfect... nici prin cap nu imi trecea ce va urma... o simpla dupa-amiaza ... o simpla zi...o simpla vizita... un simplu meci de baschet... toate aceste lucruri simple m-au facut sa cunos iubirea, daruirea totala, m-au facut sa simt cum e sa simti ca traiesti pentru si prin cel de langa tine...inca nu imi vine sa cred k un joc ...poate provoca...o joaca in doi...atat de serioasa... stiu ca inca din prima clipa in care m-ai vazut ai stiut ce va urma...erai atat de sigur de parca ai fi simtit ...m-ai fi simtit ... m-ai facut sa cred in visele tale ... te-am iubit...cu tot sufletul meu.. acum nu fac decat sa imi aduc aminte de prima zi in care ne-am cunoscut...eram atat de caraghioasa... ca un copil ce nu stia ca mos craciun nu exista... am crezut ca totul este o joaca pana in momentul in care am vzut ca ...fara tine nu pot trai...fiecare lucru imi amintea de tine...inima batea de 10 ori mai repede cand te vedeam sau numai la auzul vocii tale...simteam cum ma trec fiori pe sira spinarii cand ma atingeai... de multe ori am evitat privirea ochilor tai ...pentru ca imi strapungeau scutul pe care mi-l formasem inainte, pentru a ma "apara" de iubire... nu vroiam sa mai sufar...si ti-am zis "don't phunk with my hearth" ... doar pentru o clipa m-am lasat purtata de adierea parfumului tau...si...m-am pierdut in privirea ochilor tai...atunci ...chiar in acel moment m-am oglindit in ei... am vazut ca ma minteam singura sau ma ascundeam dupa degete... mi-ai zis sa te las sa ai grija de mine...si ai avut, cum numai un inger pazitor poate avea grija de cineva ...mi-ai fost alaturi in cele mai grele momente si pentru tine am trecut peste multe... iti sunt datoare... m-ai invatat foarte multe... m-ai invatat sa iubesc...m-ai invatat sa am incredere in mine...pt ca din prima clipa in care m-ai vazut...mi-ai zis:"hai ca poti, stiu ca poti" desi nu intelegeam atunci ce vrei sa spui...acum te inteleg perfect...acum incep sa inteleg multe... inteleg ca tot ce ai facut...ai facut pentru mine desi in acele momente te invinuiam pentru multe lucruri ...pacat ca am inteles prea tarziu... acum nu iti mai pot multumi... nu te pot ajuta , nu iti pot fi alaturi cand iti va fi greu... nu pot fi la randul meu ingerul tau pazitor...
mi-ai dat aripi si am zburat ...si ce frumos a fost...m-ai luat cu tine intr-o lume numai a noastra unde totul era perfect ... acum.. nu fac decat sa incerc sa imi regenerez aripile ce odata cu plecarea ta au fost taiate de la baza... si sa invat sa zbor din nou... visez la lumea perfecta pe care mi-ai aratat-o pe care am creat-o amandoi
viata mea sta la picioarele tale... nu trebuie decat sa spui ca "am nevoie de tine"...imaginea ta o am pictata cu sange si suferinta in inima mea...si daca te uiti atent in ochii mey vei vedea un tablou al unei persoane uitate de mult inconjurat de o aura trista ..nuantata in gri si rosu
trezita la realitate dupa plecarea ta ...am cazut in abis si nu m-am mai putut ridica ... desi ma agatam de speranta ca te voi revedea si te voi avea din nou langa mine, cu timpul am inghesuit intr-un coltisor in inima mea...amintirea ta ...am incercat sa ma tin de promisiunea pe care ti-am facut-o si sa merg inainte sa fii mandru de mine ..sa stii ca ai o fata care merge inntotdeauna inainte si care nu se da batuta... sa poti avea incredere in mine ca si pana acum... inima mea...era ingropata... sentimentele mele erau amortite...intr-o stare de paralizie totala si permanenta....
in scimb .... cand am crezut ca am dat totul uitarii si mi-am reluat vechile obiceiuri...ai aparut tu...de parca ai fi simtit ca te voi uita... am renascut cu primul "buna copilu ce mai faci" ochii imi erau spalati de siroaie de lacrimi de fericire... in acele momente imi venea sa strig de bucurie dar eram atat de ...stupefiata...incat am paralizat in fata monitorului... nu stiam cum sa reactionez... nici acum nu stiu ce e in sufletul meu...pt ca nu vreau sa majesc imaginea, din trecut, perfecta a chipului tau cu dezamagirea prezentului
eu nu vreau decat ca fiinta pe care o iubesc atat sa aiba parte de ajutorul pe care l-am primit eu de la ea...de dragostea ce mi s-a oferit... de intel;egerea de care am avut parte... de lumea perfecta pe care ne-am creat-o amandoi... aceasta lume perfecta sa o poata regasi alaturi de altcineva ... de cineva care este mai presus de amintirea mea... mai presus de personalitatea mea instabila si sentimentele mele mult prea fragile care cu o singura adiere a vantului sunt ranite si ma retrag in carapacea mea...si ma inchid in mine... nu ii doresc decat sa iaba parte de fericirea suprema la care visa...
un inger nu isi poate gasi sensul decat alaturi de alt inger...
dar eu??? ce voi face eu??? voi pastra amintirea lui intacta ca sa ma pot ridica in momentele in care imi va fi greu...voi pune aceasta amintire la baza fiecarei initiative de a zbura din nou... pentru ca momentele fericite te ajuta sa le uiti si sa treci peste cele grele...
