nu văd sensul unei cărţi in care autorul creează gigei proşti!
inţeleg că castorp e exemplul perfect de individ mediocru, chiar el "povestitorul" spune la un moment dat asta, ce debitează gigel(hans) pun pe seama exaltării etc..
dar nu inţeleg de ce mann ii castrează de creier şi pe setembrini sau nafta. de fapt italianul este clar tipul habotnicului musulman cu ochelari de cal, iar nafta e un soi de nihilist.
iar "povestitorul" ii tratează cu un respect care nu inţeleg de unde poate veni, din ce considerente logice?
in schimb, madam ştí¶r e pusă la zid cu fiecare ocazie.
ca să nu mai pun că personajul doctorului crocovski(sau cum l-o chema) e de-a dreptul morbid.
dar ceea ce este extrem de ciudat, e că intr-un sanatoriu de tuberculoşi, lumea fumează fără nicio jenă, şi se imbuibă ca porcii cu tot soiul de mancăruri.
in schimb orice tendinţă de satisfacere a nevoilor sexuale nu prea-i văzută cu ochi buni.
nu spun că autoru aberează, spun doar că găsesc această carte extrem de absurdă, cu personaje cariate pe dinăuntru care au pretenţia că stăpanesc adevărul spiritual (italianu şi evreiaşul).
omul cand nu e sănătos nici mintea nu-i merge, iar doctorii care se presupune că-s sănătoşi la trup, sunt bolnavi mintal de-a dreptul. nu-i vorbă, că nici gigeii sănătoşi care mai vin de la oraş(vezi tinapăl) se tampesc şi ei cat ai clipi.
şi pană şi iubirea e cariată in cartea asta. şi cand tragi linia finală, vezi că cel care-l reprezintă pe mann cel mai bine e fix nafta.
in loc de muntele vrăjit s-ar potrivi mai degrabă muntele tampit
si inca superficiala, dupa cum singur recunosti
greşeşti, tocmai pentru a evita superficialitatea am alocat atata timp acestei cărţi.