Bianka's Diary

[Titina]

azi a fost o zi super.Am fost cu o prietena la Mini Prix,deh...undeva aproape de mine trebuia sa fie shi n-aveam unde...sa-mi iau nishte pantaloni f largi(ceea ce-mi doream,dar nu aveam).Shi mi-am luat unii chiar foarteeee largi chiare prea largi,da` arata mishto oricum.Da` mi-a placut mult faza cand ne-a prins controlorul ca n-aveam bilete.Lol...cica la mine: "va rog frumos sa nu ne dati amenda,ca suntem dintr-o familie foarte saraca shi avem numai 12 ani shi credeam ca pana-n 14 ani poti merge shi fara bilet..." apoi ala tot vroia sa ne dea amenda...am continuat: "eu de obicei nu merg cu autobuze/tramvaie deci nu shtiam(lol)...(shi aici m-am scapat,mai mult de kternik)eu merg cu mashina,cu shoferul de obicei.." . Deja incepuse sa se uite ciudat la mine...mai ales ca eu nu aratam a 12 ani shi nici a fata saraca...dupa felul in care eram imbracat shi mai ales dupa geanta care o aveam.Eh,am dres-o eu pan'la urma: "Eh,nu avem noi shofer,s-au oferit nishte prieteni de familie sa ne ajute din acest punct de vedere,ca noi nu avem o situatie prea buna..." Shi pfiu.....am scapat...cica la prietena mea: " de ce n-ai inceput sa plangi? "..lol..de parca eu plang la comanda.

i saw again Queen Of The Damned...god,i loooove this movie!!
shi arata shi super bine Stuart Townsend:

[Titina]

Azi am fost pe la pizza hut shi apoi am pierdut timpul prin casa...deh...cum fac eu de obicei in vacantze.Neavand ce face,m-am uita la The Ring.God!Mishto filmul,foarte mishto,dar am ramas nitzel traumatizata dupa ce l-am vzt.am inceput sa-mi pun nush cate intrebari care inainte nici macar nu-mi treceau prin minte,nici nu se punea probleme sa ma framante alta data.Dar asha,in timpul filmului parca am inceput sa ma intreb "daca e adevarat ce cred unii,ca dupa moarte nu mai exista nimica,ci ramai singur...".Singuratatea mi se pare oricum cel mai nasol lucru din lume,cel mai dureros shi d'aia mi-am pus intrebarea aia.Dar e curios,deoarece am vzt muuulte filme horror shi chiar sunt preferatele mele,dar nici un film pana acuma shi nimic nu m-a facut sa gandesc acest lucru.Eu,care consider ca dupa moarte iti reiei viatza sau oricum...traieshti un altfel de viata altundeva,sa gandesc ca mi-e frica de moarte.Niciodata nu mi-a fost frica shi chiar m-a speriat faptul ca m-am agndit la acest lucru.Poate asta shi datorita faptului ca de o saptamana am un wallpaper cam ciudat...shi se shtie ca orice imagine la care te uiti f mult timp,iti intra in cap shi poate sa-ti influenteze chiar shi felul de a gandi.Shi nu numai imagine...muzica,film,etc.Iar dupa ce am vazut The Ring shi mi-am revazut wallpaperul parca aveam o dorinta mare sa-l schimb,sa nu-l mai vad,ca shi cand mi-ar fi fost frica d el..Foarte ciudat...niciodata nu m-am mai simtit asha ciudat.De fapt am simtit aceste lucruri numai cat am vzt The Ring.Apoi,cand am aprins lumina,am intrat pe YM,pe forum,pe alte site-uri shi am vzt ca nu sunt singura,ca exista viata in jurul meu,mi-am revenit...intr-un fel..nu-mi dau seama de unde-mi vien acest sentiment..Ma gandeam eu in timpul filmului: "daca mor fara a reushi sa fac ceea ce-mi propun..dar eu shtiu ce vreau sa fac in viata?Nu...dar shtiu ca sunt multe lucruri care vreau sa le fac shi care vreau sa mi se intample shi nu vreau sa mor inainte de a le face".Deci asta inseamna ca totushi in acele momente mi-a fost frica de moarte...dar nu trebuie sa-mi fie..poate frica de singuratate,dar eu cred ca dupa moarte nu ehsti singur...nici atunci!Deci acu nu prea ma simt in apele mele...parca ma influenteaza prea mutl imaginile astea,muzica pe care o asculta,filmele,etc...shi ma influenteaza intr-un fel in rau cred...
Eh....sa incerc sa uit ce am simtit in timp ce am vzt acel film,ca poate or fi doar intrebari idioate,care mi le pun numai sa incerc sa inteleg/gandesc "departe"....
Dar mai bine nu-mi mai pun intrebari....ci doar sa incerc sa gandesc cum gandeam inainte de a vedea filmul.

[Titina]

hm...ma tot gandesc ce rpd a trecut revelionul shi ce nashpa am petrecut ieri ...
ca de obicei,de fapt ca shi anul trecut de revelion,exact la 12 noaptea am avut again senzatia aia de depresie...ca nu ma mai suport nici pe mine shi nici pe cei din jur,ca m-am saturat de tot...inca putin shi incepeam sa plang,dar deh..aveam fard shi mi s-ar fi intins daca plangeam dar tot a curs o lacrima shi nu inteleg de ce simt acest lucru atat de des.Momentan ma simt bine,cu toate ca nu am un chef prea mare de viata in mine,dar nu inteleg de ce,cand am tot ce-mi doresc shi recunosc ca multi shi-ar dori sa aibe ce am eu(chiar daca mie nu-mi place sa vb asha mult despre asta sau sa ma mandresc,etc),eu ma sim asha plictisita shi fara sens in viata.Sunt sanatoasa,am bani,orice ash yice mi se indeplineshte...eh nu chiar orice,dar...nu sunt proasta,nu sunt urata,nu sunt diforma,nu sunt surda sau oarba sau cu probleme grave,nu am corp urat sau sanii prea mici sau mai shtiu eu ce chestii idioate care le macina pe fete in general....etc...shi tot nu sunt fericita.De multe ori incerc sa fiu fericita shi sa rad cu toti cei din jur dar pur shi simplu nu reushesc decat pe moment...apoi din nou imi dispare yambetul de pe fatza shi din nou imi pun intrebari fara raspuns.Oricum sper sa fie numai o perioada mai ciudata a acestei varste shi sa treaca rpd.De revelion pur shi simplu n-am putut sa zambesc shi nu m-ash fi simtit bine,zambind cu cei din jur....mai rau: simteam ca nici cei din jur nu tre sa zambeasca shi ca tre sa-i intristey shi pe ei... weird...really weird...
Eh,mi-a trecut nitel starea asta dupa ce am baut doar 1 pahar de vin shi unul de shampanie...doar atat shi am inceput sa rad dar gandeam lucid

[Titina]

in sfarshit m-am intors din Austria,dar...faza-i ca-mi pare rau intr-un fel ca acu se termina vacantza shi incepe shcoala...nu m-ar deranja acest lucru daca nu ne-ar da martzi test la romana din toata materia primului semestru ...
in Austria toushi a fost mishto,cu toate ca a fost shi multa plictiseala ptr mine...am fost numai cu parintii shi cu nishte prieteni de familie.Mai mult cu prietenii ashtia am vb..
in rest...deh...cum am eu ceva,nush ce cu chelnerii shi receptionerii,am intrat in vb shi cu receptionerul hotelului Schick,care era super dragutz shi de treaba(23 ani) ...(nu hotelul,ci receptionerul,ok? ) lol..
mai multe nu scriu,ptr ca nu am chef shi timp,dar shi ca acest jurnal e pe net pus shi....deh...mai multe am scris in jurnalul adevarat

[Titina]

tocmai ieri am vzt filmul The Butterfly Effect shi m-a impresionat.Normal,datorita ideii filmului,dar shi pentru un lucru care apare in mai multe filme...tot timpul in filme baietii pot avea sentimente pentru fete shi pun mult suflet pentru ele,iar in realitate....sunt rare asemenea specimene.Shi chiar daca multora li se pare ciudat ca eu sa zic acest lucru shi sa-mi doresc sa existe mai multi baieti cu sentimente,nu este.Asta datorita faptului ca am shi eu un suflet,chiar daca nu mi-l pun pe tava shi nu dau impresia ca pot sa tzin la cineva foarte mult sau ca pot fi naiva,copilaroasa in sensul bun al cuvantului.Nu-mi place sa arat tuturor aceasta fatza a mea,ca tocmai aceasta fatza e plina de mister shi de frumusetze pura,nu cea care o afishez.Nu zic ca afishez doar o imagine care nu ma reprezinta,care nu sunt eu,dar aceasta imagine nu am reprezinta in totalitate.Shi fiecare om are un suflet plin de bunatate shi stralucire,dar putini sunt cei care il afisheaza shi vorbesc deschis despre sentimentele lor.Multi se simt vulnerabili aratandu-shi sentimentele shi de multe ori ma simt shi eu asha.Uneori cred ca aratandu-mi sentimentele shi punandu-mi sufletul pe tava in fatza tuturor imi dispare misterul shi frumusetzea interioara.Dar eu vreau sa cred ca pana shi cel mai rau om are suflet.Fara suflet eshti nimic.
Da,deja intru in chestii cam....deviate de la inceputul acestui post
Sunt multe lucruri care le simt acum in legatura cu ce am scris mai sus,dar nu ma pot exprima in cuvinte...unele sentimente nu se pot exprima in cuvinte shi oricum nu vreau sa ma descarc deschizandu-mi sufletul pe acest forum,unde poate oricine citi...
In legatura cu frazele cu care am inceput acest post....inca vrea sa cred ca sunt mai multe specimenele de baieti care au suflet shi sper sa-mi pice unu` in cale

[Titina]

Stii...cateodata ma gandesc eu asa...cum ar fi ca noi sa putem sa oprim timpul (care de fapt parerea mea e ca nu exista decat ptr partea materiala si doar ptr viata pe pamant.sufletul n-are timp.Intr-un fel cred ca noi am "inventat" timpul.Daca n-ar fi ceasurile,etc cu care sa vedem cat e ora,in ce data suntem...ce s-ar intampla?Cum am mai vedea noi ca timpul trece chiar asha de rpd?)Sa oprim timpul si sa dam voie sufletului sa ne vorbeasca,sa gandeasca in locul nostru.Sa ne gandim la prezentul nostru,la ce avem acum,la ce nu avem,la e ne-am dori shi sa putem medita la urmatorul pas pe care o sa-l facem.Sa ramanem intr-o singura clipa shi sa ne gandim la urmatoarea clipa profund...Sufletul n-are timp,deci ptr el nu conteaza..
fiecare clipa,fiecare gand,fiecare simtire e o alegere facuta in viata.Daca noi n-am fi facut greselile din trecut,n-am fi ajuns unde suntem acuma,totul ar fi decurs altfel,n-am fi trecut prin ce am trecut ca sa ajungem in acest moment.am fi luat-o pe cu totul alta cale,daca doar o singura gresheala din trecutul nostru n-am fi facut-o.
Daca suntem multumiti de cum traim acum shi nu regretam foarte tare nimik din trecut,inseamna ca toate...de fapt majoritatea greshelilor din trecut au avut un folos,un sens,ptr k ne-au adus aici unde suntem noi acum.

[Titina]

scris in jurnalul adevarat pe 08.02.2005 :
Sometimes I feel like I am two persons. Maybe in another life I made something very bad and now,I have to get my punishment in this life. I feel like another soul has captured mine and is trying to defeat me and give me only suffering and tears. “I don’t want to be happy,I want only to suffer”-this is what I think of,in some moments. These thoughs are told by the other ‘me’. I feel like I’m feeling and thinking more in the spiritual life than the others near me…sometimes I start crying not knowing why,just wanting to get my tears off my soul,cause they’re too heavy for me…why I feel all these things?Why I cannot be normal all the time,just like the others?Why this ‘another me’ wants me to suffer.Even when good things happen to me,and they’re often happening,I feel like it’s not faire and I don’t have to be happy,even if I want to. Music always helped me pass moments in my life..moments of happiness or sadness.Why trying to understand all these things?Why trying to find out who or what is this ‘another me’?Do I have double personality?No,it cannot be,cause no one has more than one personality,but then…hy wanting to hurt myself.Is this ‘psyhic-masochism’ or what…?Am I not meant for this world?Am I not meant for the material world?Maybe I should not try to find the answers to all these questions,but maybe I should try to stop thinking so deep.Maybe I should try thinking just in this material world.The only question that goes through my mind in these moments is….WHY?Why me?Why world?Why everything?Sadness and happiness in the end will be the same !After hating all,after hating yourself you’ll feel love and happiness for all the things around you.After feeling and being alone you’ll find out that this is because no one understands you,no one feels what you’re feeling. Why….why love?why hate?why love and hate aren’t the same thing?Maybe they are…cause now I don’t know what I feel…loving hate is sweet…when you love everything you start loving even hate.Hate is a feeling,a part of `everything`.
(written while listening to Nightwish-Sleeping sun , Evanescence-Breathe no more;Hello;Missing;October)

[Titina]

Anything Right
by P.O.D.
So much to say so little time for me to explain the way I feel
You only see things the way you want to see them
It makes sense to you all these things you do
You got it all figured out while everyone is confused
How do you do it?
In your mind I'm just blind
You're right all of the time
If I think for myself, I guess I'm way out of line
I'm not who you are
I'm so sorry

Chorus:
I can't do anything right
You don't know me, stay out of my life
Kick me while I'm down, I want you to
I can't be like you
Don't want to be like you

No matter what I do it's never good enough
I give all that is me; still it's never enough
So, why try? I give up.
What does it feel like to be in your shoes
And walk over everyone like you do?
Tear me down again, I want you to.
You're lovely, so beautiful
You're perfect in every way.
Your interior rusted. I'm so disgusted.
Can't trust it. You're busted.

n-am putut sa ma abtzin sa pun versurile astea aici...sunt superbe.!!!!

[Titina]

in sfarshit mai scriu shi io in jurnalul asta...k de cand n-am mai intrat pe net...
Cred ca momentan in viata mea totul e cam la fel ca inainte,nimik schimbat...nimik f interesan.tocmai azi dimineatza i-am vizitat again pe foshtii colegi de la tonitza....deci eu in nici un liceu n-am mai vzt asha linishte in pauze shi in ore...parca sunt plictisiti de viata,nush ce au...bine k m-am mutat d'acolo.Iar in Monnet e cealalta extrema nu prea-mi vine inspiratia sa scriu ceva frumos,dar...poate-mi vine mai incolo...sweet dreams diary!

[Titina]

ziceam eu azi k cica vreau (din nou) sa ma schimb...de fapt incerc,dar cred ca cel mai bine e sa nu am mai gandesc la atatea schimbari in felul meu de a fi,ci sa ashtept pana ce ma voi gasi in totalitate pe mine shi n-o sa-mi mai pun atatea intrebari shi n-o sa ma mai gandesc la atatea laturi ale mele....faza-i k oricum ce naiba?asta-i varsta....unii ishi gasesc felul de a fi mai rpd,altii mai greu....poate mai incolo nici n-o sa mai fiu asha schimbatoare cum sunt acum...eh...sa ashtept,k nu e graba trebuie timp...
azi am fost la ziua unei fete,a fost super tare,cu toate k fata era cls a6a shi erau majoritatea pici de a6a...lol...bine k mai erau cativa de varsta mea,k altfel....

[Titina]

frica...se gaseshte in fiecare dintre noi shi ar trebui s-o infrangem,ar trebui sa nu mai existe deloc.Fiindca tocmai d ce ne e frica nu scapam.De cele mai multe ori exista frica de a nu fi acceptat de cei din jur,de a nu fi iubit...de a ramane singur...ramanand singur totusi incepi sa simti ca te ai pe tine si incepi cateodata sa crezi ca si lucrurile din jurul tau pe care le-ai atins capata ceva din sufletul shi simtirea ta...incepi sa crezi ca lucrurile te iubesc si te fac sa nu te mai simti singur.Dar ce se intampla cand nici macar lucrurile nu te mai plac?Sau cand nici macar tu nu te mai placi,nu te ami intelegi?Stai singur in camera ta si te uiti in jur,in liniste...canapeaua,masa,obiectele stau in preajma ta si te consoleaza si asha nu mai eshti singur.Te uiti pe fereastra si simti ca lumina te iubeste,vantul care sufla afara te ocroteshte si incepi sa crezi ca iubirea oferita de acestea e mai pretioasa decat iubirea oferita de oameni shi iti aduce mai repede zambetul pe buze...te uiti in oglinda si vezi ca existi si nu te urasti...shi asta-ti aduce zambetul pe buze.Dar ce se intampla cand simti ca nici macar vantul,soarele,cerul sau florile nu te mai iubesc?Ce se intampla cand lucrurile nu-ti mai "spun" nimic,iar tu nu le mai intelegi...?Daca nu te mai intelegi nici tu pe tine?Parca vantul te izgoneshte,lumea te ignora si nimic pe pamantul asta nu-ti mai aduce zambetul pe buze...incepi sa plangi,gandindu-te ca nu eshti facut pentru lumea asta...ai vrea sa mori...dar daca nici pe lumea cealalta nimeni nu te va iubi?Daca nici acolo nu vei fi fericit?Nu mai suporti si vrei sa te sinucizi...si pana la urma mori de atata stres gandindu-te la atatea lucruri shi amanunte din viata asta...iti moare sufletul,fiindca ochii tai inca se uita in gol,in sus ...nu te mai gandeshti la nimic,nu mai poti gandi,iar zambetul de pe buze e departe de tine....te uiti shi te uiti in gol...ochii care ar trebui sa-ti dezvaluie sufletul nu mai dezvaluie nimic,doar privesc fara sclipire tavanul,care nici el nu te mai iubeshte...Ce rau e cand nici iubirea sincera de la lumea inconjuratoare n-o mai primeshti...ce rau e cand nici macar dragostea vantului ce sufla pe fatza ta n-o mai simti...ce rau e cand nu mai intelegi lumea,tu de fapt vrand sa intelegi fiecare amanunt al ei...shi asha ajungi sa nu mai simti nimic...
...shi ce bine e ca eu nu am un suflet asha gol cum ash putea sa am,daca n-ash simti nimic...

[Titina]

it's a brand new day...incerc sa nu ma gandesc la ziua de ieri,doar in prezent shi in viitor.Oricati nervi am avut ieri,trebuie sa cred ca e noua zi,ca shi cand mi-ash incepe o noua viata,uitand de viata precedenta...Doar asha pot avea zambetul pe buze,neamintindu-mi de trecut sau de muzica ce am ascultat-o in momente de tristete din trecut,care-mi aduce aminte....Trebuie sa uit de parerile celor din jur despre mine,doar asha pot face urmatorul pas in aceasta zi.
IT'S A BRAND NEW DAY!!!

[Titina]

Cum ar fi daca n-as fi om? Daca as fi doar un spirit trimis pe lumea asta doar sa observe agitatia oamenilor pentru a trai?M-as uita afarasi asvedea lumea,trecand cu greu peste fiecare zi shi vrand sa traiasca.Toti se chinuie sa traiasca,dar totusi le e frica de viata,le e frica de moarte,oare de ce nu le-o fi frica?M-as uita la ceas,la miscarea secundarului…dar eu n-am timp,ca ceilalti oameni.Pentru mine,doar ca spirit,timpul nu inseamna nimic.Cateodata poti gandi ca lumea e facuta numai din suferinta…oriunde te-ai afla exista pericolul.Orice te poate ucide din clipa in clipa.Accidente,oameni pe jumatate morti,privindu-si propriul sange stiind ca vor muri,dar totusi zbatandu-se sa traiasca macar cateva secund in plus, toate acestea fac parte din lumea asta.Dar fiind doar un spirit,aceste lucruri nu ma impresioneaza…oamenii vor sa traiasca si se chinuie pentru acest lucru,cu toate ca cel mai simplu e sa traiesti in lumea cealalta.Nimeni nu se chinuie sa moara.Este cel mai simplu…oriunde exista “pericolul” de a muri.Apa,foc,copaci,gheata,zapada,cutite,scaune,mese,orice te poate omori…absolut orice.Daca as privi pentru cateva minute ca prin ochii unui demon la lumea inconjuratoare…?Stres,chin,nervi este ceea ce vad in ochii oamenilor de pe strazi…oricand poate oricare dintre ei sa fie calcat de o masina si sa moara pe loc.noi ne creem raul,noi ne creem pericolul.Prin tot ce creem ptr a ne ajuta,ne creem si pericol.Cate accidente…..cat sange,cati ochii tristi,pe jumatate inchisi,cate maini lungite pe bordura,cu degetele inca miscandu-se,incercand sa mai gaseasca o picatura de viata,dar in jur numai picauri de sange se ivesc…daca n-ar exista lucrurile create de catre oameni,ar exista mai putin pericol,dar n-am putea trai fara acestea…nu putem trai fara pericol,nu putem trai fara imagini morbide,care doar fac parte din aceasta viata,dar numai imaginatia noastra le transforma in ceva de groaza…pericolul adduce moartea,deci nu putem trai fara moarte…si daca aceasta viata pe care o traim acum face parte din viata de dupa moarte?Daca noi am murit de fapt?

[Titina]

And if Death would be beautiful...Would us be that scared of it then?...
Fiecare om a avut mai multe vieti inainte,poate nu in aceasta lume shi ceea ce a facut in acele vieti nu e uitat niciodata.Deci pedeapsa pentru acele lucruri vine intr-un tarziu,chiar cand nu te ashtepti,poate in alta viata.Daca imaginea creata de noi asupra Mortzii este de fapt un suflet ce intr-o viatza anterioara a facut multe gresheli shi acum vine pedeapsa,avand acest titlu de Moarte....un titlu ce sperie orice om,un title neinteles,pe care nici un om nu prea vrea sa-l inteleaga,deoarece ii este frica shi doar la auzul lui...Aceasta pedeapsa,de a fi intr-un fel respins este aplicata imaginii generale a Mortzii.Poate daca incercam s-o intelegem nu ne-ar mai fi asha teama de ea.Am incerca sa fim "prieteni" cu ea,sa nu fim nishte lashi carora le e frica de orice.
Daca Moartea ar fi acel suflet de care vorbeam mai sus,poate ar zambi in acest moment,gandind ca exista persoane care se chinuie s-o inteleaga.De fapt care ishi spun c-o inteleg,fara sa se chinuie prea tare.Se spune ca nu e bine sa vorbim asha mult despre moarte...dar dc sa ne temem?Este doar trecerea catre o alta viatza.shi uite cum vorbesc deschis despre acest subiect shi nu mi-e frica shi nu mi se intampla nimic rau.Oamenii cred ca moartea are legatura cu diavolul.Acest diavol nici nu exista,este doar imaginea creata de oameni asupra a tot ceea ce inseamna rau.Dar acest rau face parte din viatza,din lume,fara el n-am putea trai...

[Titina]

oare daca ash muri acum,mi-ar simti careva lipsa?sau ash fi doar o umbra trecatoare prin aceasta lume,neinsemnand nimik special ptr nimeni....?ar trebui cateodata sa-mi pun intrebarile astea...
Is there someone missing me?

[Titina]

I see the girl I wanna be....And I'm so far from her.I still hope that maybe one day I'll be like her,'cause she's all I dreamed in this life and her life is so beautiful and perfect in my vision...Her soul is so different of mine but I know that someday I'll smile at her and realise that I'm her...And she'll say to me that I've made it,I've realised what I wanted in my whole life.And then I can stop searching and asking questions about what I feel or what I want,'cause I'll have all the answers to all I want to know.And the smile won't leave my face alone again...

[Titina]

25.04.2005

ce plictisitoare poate fi trecerea timpului cand pur si simplu ti-e frica sa te apuci de ceva,ti-e frica sa-ncepi sa faci un lucru,deoarece nu vrei sa nu apuci sa-l termini…ma apucasem sa citesc Cartarescu – Pururi tanar,infasurat in pixeli shi m-am lasat de ea,fiindca pur si simplu parca nue de mine.Nu-mi place.Ador in timp ce o citesc.In schimb acu cateva zile am terminat De veghe in lanul de secara de Salinger shi vreau sa zic ca mi-a placut f mult.J ma mir,deoarece eu nu prea imi ocup timpul cu cititul shi sunt putine carti ce-mi plac J Parca ma simt indragostita…de viata asta,nush`,…de tot ce-i in jur,de mine,de orice,imi vine sa zambesc si nu stiu de ce.Alta data cand ma simteam indragostita (viata,eu,baieti,etc) eram trista sau suparata.Si nu stiu de ce schimbarea asta.Oricum e mult mai bine simtind ca vreau sa zambesc si fiind asa “fericita”.De obicei cand am inspiratie pentru scrieri lungi in jurnal sunt trista,fiindca eu lucruri profunde nu pot scrie decat in momente de tristete.Tristetea reusesc s-o exprim mult mai bine in cuvinte.Fiind fericita parca nici nu-mi gasesc cuvintele,nici n-am ce spune…n-am ce scrie.Pur si simplu n-am inspiratie si mai bine ma opresc,decat sa incep sa aberez lolz :D

PS : Ce tare,eram pe strada cu o prietena,alaltaieri,mergand spre Malibu.De fapt eram in fatza Mc-ului de la Romana shi fiindk ea se baza pe mine iar eu pe ea,am greshit drumul :P dupa un timp,ma suna cel cu care trebuia sa ne mai intalnim in club sa ma intrebe pe unde suntem…noi n-aveam habar nici unde suntem,nici cum ajungeam again pe “calea cea buna” spre Malibu ~p eh,am descoperit rpd : “Stiti cumva pe unde ne aflam???” ~p am intrebat eu p un om in toata firea,la vreo 50 shi ceva de ani,de pe strada ~p intai s-a uitat ca la o nebuna,mirat …si intr-un tarziu ne-a raspuns :P

[monk]

ce ciudat ma simt acum...tot timpul in jurul sarbatorilor sau de sarbatori ma simt cam ciudat.I feel happy and sad at the same time.Simt k ii iubesc pe toti din jurul meu shi k-s indragostita de tot,dar in acelashi timp parca nu-mi vine sa stau cu zambetul pe buze...weird,da totushi imi place starea asta.Pot sa zic k simt shi ura shi iubire in acelashi timp.

[Titina]

06.05.2005

Cum se poate ca intr-un moment sa se schimbe totul,sa treci brusc de la o stare la alta si sa nu mai stii cum sa scapi de aceste ganduri ce ti-au alungat zambetul si fericirea.Acu 5 minute ma simteam foarte normal,fericita,parca nimeni nu putea sa ma faca sa ma intristez.Si nici prin gand nu-mi trecea mie ca in urmatoarele 2 momente o sa ma simt ultimul om de pe pamant si fara rost si o sa incerc sa scap de mine,sa ies din corpul meu blestemat,s’alung tot ceea ce am fost si poate chiar tot ceea ce inca sunt…si uite cum toata increderea in mine ce sperasem sa ramana intacta a disparut intr-o clipa…cat am luptat pentru aceasta incredere si cat o sa incerc in continuare sa lupt incercand s-o regasesc prin trecutul meu oribil.Stiu ca intr-un colt al sufletului meu nu simt aceste lucruri si o parte din mine vrea sa ma faca sa cred ca sunt o persoana normala si ca am,ca toi cei din jurul meu,ceva special,sunt unica si n-ar trebui sa ma urasc asa mult.Dau impresia ca ma iubesc foarte mult si ca n-as vrea sa schimb nimic la mine,dar incep sa cred ca e doar o masca si eu de fapt nu ma inteleg,nu m-am inteles niciodata si mi-e frica de faptul ca nu o sa ma inteleg niciodata.Ce persoana indecisa pot fi…dificila…prin lucurile ce le-am facut si din pacate inca le fac imi alung acel mic colt special din mine,ce ar trebui sa ma faca sa zambesc,acel mic colt ce unele persoane ar trebui sa-l descopere ca sa-si faca o parere corecta despre mine.Intai ar trebui sa ma redescopar eu pe mine,fiindca observ ca eu,crezand ca n-am nimic special,alung acest ceva,iar unele persoane din jur il observa…dar ce rost are,daca eu nu vreau sa cred in acest “special” ?LNu simt nici ura,nici iubire,nici fericire,nici tristete…si nu e bine.Nesimtind nimic sau poate chiar simtindu-le pe toate deodata,parca nu mai traiesc.”Sunt speciala”!Ar trebui sa-mi repet aceste 2 cuvinte pana ce ma voi simti implinita,cu zambetul pe buze,radiind de viata si de lumina.Trebuie sa exista macar o persoana in aceasta lume ce ma crede speciala sau m-ar crede speciala,daca m-ar cunoaste,deci n-ar trebui sa ma pedepsesc asa,crezand ca nu sunt.N-ar trebui sa-mi fac asa probleme din orice,fiindca in realitate chiar n-am de ce… L multi altii din jurul meu au motive intemeiate sa se simta distrusi,tristi,etc…eu chiar nu am de ce!Poate doar datorita felului meu de a fi,dupa atatea greseli (daca se pot numi asa) din trecut ce m-au adus in starea asta si au facut atatea pareri de regretat,in jur,despre mine.Lumea vede ceea ce arat eu ca sunt,nu ceea ce incerc sa par sau persoana in care incerc sa ma schimb.Observ ca la fiecare schimbare ajung si mai rau…poate ar fi mai bine sa nu mai incerc sa ma schimb deloc si sa incetez sa par ceea ce vreau sa fiu;pur si simplu sa incerc sa fiu eu,nu ceea ce as dori.

[Titina]

oare acum ca am reushit sa gasesc raspuns la nishte intrebari,se va schimba ceva?se va schimba ceva acum ca mi-am dat seama ca majoritatea problemelor care mi le faceam erau datorita faptului ca intr-un fel imi este frica sa ma apropi prea mult,sa ma atashez de oameni?...nu shtiu de unde aceasta frica de a deveni vulnerabila si de a ma atasa prea mult de oameni ... oare-mi va fi bine asha?:( nu prea cred,daca dau impresia ca resping lumea din jur dc nu pot iubi?dc nu ma pot atasha shi sunt atat de distanta?

[Titina]

de ce…din nou imi pun intrebarea asta,nestiind de ce.E o intrebare de baza in momente in care nu sti ce te deranjeaza la tine sau la lumea din jur si nu poti cauta in profunzime printer gandurile si sentimentele tale,cautand ceea ce te macina.Doamne,iti multumesc ca nu ma lasi sa-mi indeplinesc toate dorintele negandite…iti multumesc ca nu ma lasi sa imi schimb viata sau persoana mea… L Ca daca m-as asculta,acum as fi cu totul alta persoana,as fi o combinatie de sentimente caudate,de nici eu nu m-as sti cine sunt.Cum pot in acelasi timp sa urasc o persoana atat de mult,incat sa imi doresc sa fi fost ea?De ce de la ura ajung sa simt tristete si dorinta de a nu mai fi eu…si de a fi o persoana despre care stiu ca n-are nimic mai special decat mine?O urasc,cu toate ca n-o cunosc,n-am vorbit niciodata cu ea…”Buna,eu sunt Alexandra…” Atat si a fost de ajuns ca sentimentul de ura sa nasca in mine,uitandu-ma la ea…Dar de la ura pana la a vrea sa fiu ea cum am putut ajunge??De fapt,nu,nu vreau sa fiu ea,de ce sa imi doresc asta?Ea are viata ei,n-am nimic cu ea,de ce sa vreau sa o urmaresc,gandindu-ma cum ar fi fost sa fiu ea.Nestiind-o gandesc asa si imi dau seama ca n-as mai aprecia-o/ura-o asa tare daca I-as cunoaste viata.Ciudat,nu?O apreciez si o urasc ina celasi timp…si pentru ce??Pentru faptul ca ma gandesc ca are ceva ce eu nu am?”E o curva,sunt mult mai speciala ca ea!!”De ce sa zic asa,daca e doar o impresie de moment.N-am dreptul s-o fac curva doar dupa felul in care se comporta si se imbraca,fiindca stiu si eu cum ma imbrac si stiu si cum ma catalogheaza unii oameni la prima vedere.Si stiu ca nu-mi place si ca nu e correct.Deci de ce as cataloga-o asa?Numai fiindca nu support sa imi doresc a fi altcineva nici macar pentru o zi…cand voi ajunge si eu la concluzia ca sunt speciala asa cum sunt,fara sa urmaresc o alta viata?Macar ma calmez la gandul ca e o stare de moment,o “criza” ce o sa-mi treaca maine dimineata.Ma uitam la ea cat de mult se iubeste si cat de multumita e in pielea ei.Oare sunt si eu asa multumita?La suprafata da,dar in interior parca duc o lupta…

Si repet...ce bine e ca e numai o abureala de moment,dintr-o stare de "criza"...adica asa vreau sa cred,ca e grav daca nu e asa

[Titina]

why….incep o noua fila din jurnal cu aceasta intrebare din nou…oare inca mai sunt ceea ce eram candva?oare inca mai sunt acea fata pura,cu fatza de inger innocent?cat imi doresc in acest moment sa mai fiu si sa mi se mai zica asa…”fatza inocenta”…fiecare om,daca e sa o luam in general,e ceea ce crede el ca e.Cel mai mult conteaza sa fii ceea ce crezi tu ca esti…iar eu inca ma mai cred acea fata inocenta de alta data.Chiar daca e o diferenta mare intre ceea ce eram acum 3 ore shi ceea ce sunt acum.”I lost a part of me”.Am pierdut acea Bianca sincera si curata de alta data…de ce?De ce un lucru ce totusi ti-l doreai sa te schimbe..de ce un lucru ce l-ai vrut sa te faca sa vrei sa scapi de tine…mergand spre casa mi-am dat seama cu ce pashi grabiti mergeam.Am ajuns sa fug deja spre casa,pur si simplu fugind de ceea ce s-a intamplat,fugind de acel un sfert de ora ce m-a schimbat.Dar nu vreau sa cred ca m-a schimbat,nu vreau sa cred ca m-am pierdut.Nu vreau sa ma pierd de cum eram ieri sau acu cateva ore…
Incerc sa fug de acel moment si incerc sa ma apropi cat mai mult de trecutul curat si pur ce-l am…si e bine ca inca il mai am.Orice s-ar intampla si oricum as ajunge si orice as face,zambetul shi puritatea din ochii mei n-o sa dispara…poate cei din jur nu vor observa acest lucru,dar eu da…fiindca imi place sa cred ca am aceeasi gandire si aceleasi sentimente de alta data,nu acele sentimente din acel un sfert de ora…si chiar vreau sa multumesc persoanelor ce vor vedea aceasta puritate in mine shi in ochii mei si nu ma vor placea pentru ce arat,ci pentru cine sunt si pentru ce se afla in mine…acele persoane se vor simti daca vor citi aceste randuri…printer care sunt shi eu.Imi vad puritatea in oglinda,o vad cum vrea sa ma domine,sa nu ma lase sa ma pierd…”Fly me away”…sufletul imi va ramane pur orice as face…nu-l voi lasa sa se piarda…chiar in momentele dinaintea mortzii mele imi voi simti ochii inca puri si curati zambind catre sufletul mele nespulberat de ceea ce fac…si de ceea ce arat ca sunt…Nu,nu ma compar cu cei din jurul meu,cu cei cu care iau contact…chiar daca arat ca sunt ca ei,pentru a supravietui si a gusta din viata aceasta,imi voi ramane intotdeauna neschimbata.Imi voi ramane neatinsa,exact ca ochii puri ai unui copil ce abia-i deschide pentru prima oara…

Aceasta minciuna ma face sa ma simt EU,ma face sa simt ca nu apartin numai acestei vieti ce are capat,ma face sa ma simt mai mult de-atat,mai mult decat simpla Bianca pe care o cunoaste toata lumea…

[Titina]

I feel so empty…ma doare capu` de nu mai pot L de ce vreau eu totul?Chiar nu-mi dau seama canu pot avea totul?De fapt nici nu stiu ce vreau…cred ca ar trebui sa ma multumesc si cu ceva ce simt ca nu vreau,numai pentru a-mi demondtra ca nu pto avea tot ce vreau,fiindca nu merit…de fapt nimeni nu merita totul..”Is it so hard to believe?”Pe cine vreau?Ce vreau?Ce astept de la mine?Dar de la viata mea?Oare va reusi careva sa ma scoata din starea asta cu adevarat?Oare va reusi careva sa ma salveze din nebunia mea?Fiindca eu nu mai pot..am incercat prin multe metode si n-am ajuns la nici un rezultat…doar la acela ca mi-e frica sa ma atasez de oameni,mi-e frica sa le zmabesc din toata inima,mi-e frica sa ma arat pe mine sau ceea ce simt…frica de a deveni vulnerabila in fata celorlalti…dar de unde aceasta frica?Si de ce?Datorita acestei frici simt ca eu sunt de vina si-mi revars toata furia pe mine sau fac eu cum fac,ca cei din jur sa ma evite … si sa-mi faca rau…mai pe scurt,imi fac rau cu mana mea…who knows me?Ma gandesc…oare mie pot sa ma arat cu adevarat?Pot sa-mi zambesc simtind ca nu ascund nimic?Dar de ce numai mie?Cu ce-mi poate face rau lumea din jur daca imi arat adevaratul zambet sincer?Lumea ma iubeste si poate observa acest zambet,dar de ce nu vreau sa accept ca lumea tine la mine?De ce nu vreau sa accept ca pot fi fericita din acest punct de vedere?Dar se satura si aceasta lume ce ma place….se satura si ma lasa in pace si atunci raman singura…de-a dreptul singura…nuami o persoana ce nu ma va lasa in pace si ma va placea chiar si cand il injur incercand sa-l fac sa ma evite ma poate ajuta…acea persoana ce ma poate face sa inteleg,ce va putea sa scoata din mine aceasta frica,facandu-ma sa simt cu adevarat si sa ma apreciez cu adevarat.Simt ca ceva ma intelege,dar nu persoane,nu ceva ce apartine acestei lumi…si asa ma despart total de lumea in care traiesc,traind cu impresia ca nu ma vrea.Si cand imi vine in minte gandul ca as putea iubi sau ca iubesc pe cineva,incerc sa-l alung,spunandu-mi ca nu iubesc,ca n-am aceasta putere,ca toti ceilalti.Oare chiar asa de rau e?De aceea vreau sa fiu uneori alta persoana,o persoana care iubeste,care simte si care n-are aceasta frica de a se atasa…Plz let me escape from myself!!!But still feeling that I’m “ME”…”Wild horses,I wanna be like you…”
Myself….I wanna be like you,but I can’t…trying and trying,trying to be a perfect ME,but still hoping and searching untill someone will find and rearrange me…
“So I try,I give up…what does it feel like to be in your shoes and walk over everyone like u do…u’re lovely,so beautiful,u’re perfect in every way…” Still trying to find these words in someone’s mouth or in someone’s eyes,starring and smiling at me.
Anyone…someone…thank u for finding and accepting me…

[Titina]

I feel so empty…ma doare capu` de nu mai pot L de ce vreau eu totul?Chiar nu-mi dau seama canu pot avea totul?De fapt nici nu stiu ce vreau…cred ca ar trebui sa ma multumesc si cu ceva ce simt ca nu vreau,numai pentru a-mi demondtra ca nu pto avea tot ce vreau,fiindca nu merit…de fapt nimeni nu merita totul..”Is it so hard to believe?”Pe cine vreau?Ce vreau?Ce astept de la mine?Dar de la viata mea?Oare va reusi careva sa ma scoata din starea asta cu adevarat?Oare va reusi careva sa ma salveze din nebunia mea?Fiindca eu nu mai pot..am incercat prin multe metode si n-am ajuns la nici un rezultat…doar la acela ca mi-e frica sa ma atasez de oameni,mi-e frica sa le zmabesc din toata inima,mi-e frica sa ma arat pe mine sau ceea ce simt…frica de a deveni vulnerabila in fata celorlalti…dar de unde aceasta frica?Si de ce?Datorita acestei frici simt ca eu sunt de vina si-mi revars toata furia pe mine sau fac eu cum fac,ca cei din jur sa ma evite … si sa-mi faca rau…mai pe scurt,imi fac rau cu mana mea … who knows me ? Ma gandesc…oare mie pot sa ma arat cu adevarat?Pot sa-mi zambesc simtind ca nu ascund nimic?Dar de ce numai mie?Cu ce-mi poate face rau lumea din jur daca imi arat adevaratul zambet sincer?Lumea ma iubeste si poate observa acest zambet,dar de ce nu vreau sa accept ca lumea tine la mine?De ce nu vreau sa accept ca pot fi fericita din acest punct de vedere?Dar se satura si aceasta lume ce ma place….se satura si ma lasa in pace si atunci raman singura…de-a dreptul singura…nuami o persoana ce nu ma va lasa in pace si ma va placea chiar si cand il injur incercand sa-l fac sa ma evite ma poate ajuta…acea persoana ce ma poate face sa inteleg,ce va putea sa scoata din mine aceasta frica,facandu-ma sa simt cu adevarat si sa ma apreciez cu adevarat.Simt ca ceva ma intelege,dar nu persoane,nu ceva ce apartine acestei lumi…si asa ma despart total de lumea in care traiesc,traind cu impresia ca nu ma vrea.Si cand imi vine in minte gandul ca as putea iubi sau ca iubesc pe cineva,incerc sa-l alung,spunandu-mi ca nu iubesc,ca n-am aceasta putere,ca toti ceilalti.Oare chiar asa de rau e?De aceea vreau sa fiu uneori alta persoana,o persoana care iubeste,care simte si care n-are aceasta frica de a se atasa…Plz let me escape from myself!!!But still feeling that I’m “ ME ” … ” Wild horses,I wanna be like you… ”
Myself….I wanna be like you,but I can’t…trying and trying,trying to be a perfect ME ,but still hoping and searching untill someone will find and rearrange me…
“ So I try,I give up … what does it feel like to be in your shoes and walk over everyone like u do…u’re lovely,so beautiful,u’re perfect in every way…” Still trying to find these words in someone’s mouth or in someone’s eyes,starring and smiling at me.
Anyone…someone…thank u for finding and accepting me…

[Titina]

Imi dau seama ca dau cu piciorul la orice mana de ajutor din partea celor din jur,din partea celor care vor sa ma ajute sa scap de frica de atashare.Shi cand ma gandesc ca este singura mea problema.Din cauza acestei frici am probleme cu relatiile stabile,nu pot avea relatii stabile,baietii nu ma pot placea decat ptr cum arat,fiindk mai mult nu-I las eu sa ma placa,mi-e frica sa ma atasez prea mult unui stil sau unui gen de muzica fiindca apoi mi-e ca nu mai apartin deloc altui stil…shi ca ma atashez prea tare…deci toate problemele care ma terorizau pana acum sunt din cauza acestei frici…shi e lume care vrea sa ma ajute,dar pur shi simplu nu-i las … e ca shi cand imi vreau raul…ceea ce,din pacate,se shi observa.”Esti prea rece…de ce ti-e frica sa te apropii de oameni,de ce ti-e frica sa-ti arati sufletul?”Nu shtiu….nu am shi nu am avut niciodata un raspuns clar la vreo intrebare … e ca si cand as urma niste reguli si nu as avea voie sa gresesc…oare exista vreun lucru,vreo fiinta sau ceva ce sa ma cunoasca,cu adevarat?Sunt atasata de vreun lucru?Chiar si de o floare sau o frunza neinsemnata din lumea asta…?Da…oamenii nu’s acelasi lucru cu natura sau cu altele ce apartin sau nu acestei lumi…

[Titina]

ce frumoasa,ce sincera si ce curata par cand sunt luata sau doar ametzita...ce pur imi pare sufletul...zic tot ce am pe suflet,si incep sa-mi recunosc chiar mie niste lucruri ce ar fi bine sa le recunosc si cand sunt cu picioarele pe pamant...mi-ar fi viata mai simpla daca as face asa.Dar din pacate maine n-o sa mai cred ce gandesc acum.... "I'm so in love..." maine o sa-mi fie frica de aceasta afirmatia...frica de vreo posibila apropiere sufleteasca de cineva...

si ce generoasa sunt cand sunt luata de-as gandi asa tot timpul...de exemplu azi i-am dat banii ce-i cerusem mai demult unei prietene pe o tigara nu mai avea tigari...vroia neaparat...shi mi-a cerut o tigara...shi la kterink i-am cerut 10.000 ea mi-a dat banii si azi,luata fiind,mi-am dat seama de nesimtirea mea(pura gluma,da altii o iau k o dovada de zgarcenie ) shi i-am dat banii inapoi chiar shi in plus

[Titina]

I feel so fucking scared… L vreau s-o iau de la capat,vreau viata mea again…si totusi nu regret,dar ma gandesc cum ar fi fost daca n-ar fi fost asa,daca as fi luat-o pe alta cale cum ar veni…I felt so in love yesterday…iar acum simt respingere si fata de mine shi fata de tot ce are legatura cu ce simteam ieri.Oricum cred ca-i chiar mai bine asa … why am I so fucking scared?Scared of life,scared of death,scared of everything around me… L scared of me…”Take me back to the start” find me again…am impresia ca toti ma urasc,pur si simplu imi vine sa plang dar nu vreau ! Am nevoie de cineva sa ma inteleaga si sa ma consoleze in acest moment foarte dificil … de fapt asa pare acum… I don’t even know what to say…I don’t know how to continue,dar stiu ca am multe pe suflet…

[Titina]

Life gets so hard when you feel the real pain or when you feel death coming over you.And I know I never felt the real pain,but still think that in these few 3 days I felt more scared…I feel more mature,more in life and I wanna go back in time,when I was feeling only happiness and smiles…I love you,life,I love you,”myself”,so please,please don’t leave me now…not now,let me die with a smile on my face. “I fear how I feel inside”
Vreau sa plang,vreau sa-mi plang aceasta saptamana prin care am trecut,vreau sa mi-o sterg din viata si din amintirea mea,fiindca ar fi mult mai bine pentru mine…chiar daca asta ar insemna sa fiu acum mai imatura si mai pura L “Tell me that it’s over” please…and I know it’s over,as putea sa trec peste aceste momente prin care am trecut ca si cand nimic nu s-a intamplat…dar sufletul meu nu poate fi mintit…va ramane o mica rana tot timpul…amprenta ramane…

[Titina]

"Cat m-am consumat in ultimul timp...se va vindeca oare rana facuta?Rana tocmai de mine facuta...prin gandurile si presupunerile mele..."

Da...Se va vindeca...simt.....Somebody tell me that it's over,'cause I don't believe myself!

IT'S OVER !!!



(I hope so...)

[Titina]

nu ma mai recunosc...cat de mult m-am indepartat de mine,de gandirea mea..aceste cuvinte fac cat tot ce am scris ultimele datzi in jurnal.