Unde/ce ati facut de revolutie??

[Nicholas_Alex]

Asta este pentru cei mai in "virsta", ca nu are rost sa vina cineva sa scrie "Eu sugeam la tzitza stinga"....

Daca imi aduc bine aminte, eram la munca, cind prin sectie a venit zvonul ca televiziunea este ocupata. Bineinteles ca am dat drumul la tv, am vazut care era treaba, si am fugit repede in centru. Acolo era o groaza de lume, care se scurgea spre Casa Alba. Cind am ajuns eu, doar ce intrau tiganii inauntru la furat, spart, stricat, etc.

Au zburat televizoare, scaune, birouri pe geamuri, lozinci zise de aia din Piata Chiliei, jumatate in romaneste, jumatate in turceste, debandada. Am intrat si eu in Casa Alba, mai mult din curiozitate sa vad cum este, dar am fost repede dat afara, de un grup de oameni care hotarisera sa sechestreze birourile.

Am apucat si eu un steag (cu gaura in el, bineinteles), si cu inca vreo mie de oameni am pornit pe jos pe fostul Lenin, spre Securitate. Am ajuns acolo, si am fost printre primi care au intrat inauntru. Era un hol cu usi in amindoua partile, si o scara in mijloc, care ducea la etaj. Lumea ma impingea din spate, era inghesuiala, cind din dreapta, iese un militian in uniforma. Va spun sincer, cit a mers de a tranversat holul, a stat numai in pumni si picioare, dar intr-un fel, a reusit sa intre pe usa din stinga si sa o incuie. In timp ce unii sau apucat de furat arme (am citit mai tirziu in ziar, ca ai cauta politia, fiind prinshi pe camera de vederi, eu am ieshit afara, in spate, si cu inca citiva, am scos gratiile de la celule de la subsol, strigind: "ieshiti bah afara, este revolutie" *lol*

Dupa care mi sa facut foame, si m-am dus repede acasa, apoi am petrecut toata noaptea in fata Casei Albe, pazind-o de "teroristi".

Zilele ce au urmat, am fost pe unde ziceau aia ce se trage, dar o singura data am vazut, in spate la Tomis...tragea unul dintr-un bloc, au intrat soldati, dar nu au gasit pe nimeni?? :con:

Cam asta a fost...

[Oribilul Mosh]

Eu eram destul de mic in decembrie '89. Aveam 10 ani. Tin minte ca pana pe 20 decembrie am fost cu un prieten la tzara vreo 5-6 zile. Asa ca nu stiam nimic din ce se intampla. Care-i smenu cu Ceausescu & stuff.

Mi-au zis parintzii care e treaba cand am ajuns in Bucuresti. Si ma uitam si eu la televizor cu mintea unui copil de 10 ani. Tin minte ca strigam de nebun prin casa : "ole,ole,ole....Ceausescu nu mai e".
Mai tin minte ca tata iesea noptzile afara impreuna cu altzi vecini pt. a apara blocul de teroristi. Stateau de garda la intrare. Printre ei era si un vanator renumit pe nume Nea Walter ..cu a sa pusca de vanatoare.

Mai tin minte ca a fost singurul meu Craciun fara brad. Ne-am luat brad abia pe 27-28.

In rest...doar o bucurie mare,mare de tot. Ma gandeam atunci ca vom fi ca Germania. Aveam eu niste reviste nemtzesti si ma uitam toata ziua la ele....facandu-mi mii de vise.

[river]

Si eu imi aduc aminte ca a fost singurul craciun fara brad...ai mei au pus doar o creanga de brad de lustra, cu trei globuri, unul rosu, unul galben si unul albastru...si mai imi amintesc ca ma uitam la tv si-mi era la naibii de mila de raposatu...deh, eram mica dar cu inima mare, ce sa-i faci...m-au convins p'orma cei din jur ca nu tre sa-mi fie mila.... ) Si-am inceput si io sa strig prin casa ole, ole, ceausescu nu mai e, dar in sufletul meu, tot mila imi era de el (copiii ashtia)

[Hera]

Aveam 7 ani la revolutie, chiar ii implineam pe 23 decembrie.Unde eram? Eram acasa si f ingrijorata ,impreuna cu bunica mea,dar nu din cauza revolutiei , ci din cauza ca mama mea plecase cu 2 saptamani inainte in Bulgaria si urma sa se intoarca pe 22 ( ca sa fie acasa de ziua mea si de craciun). Dar din cauza izbucnirii revolutitei , nimeni nu avea voie sa intre in tara. Din cate imi amintesc abia pe 26 sau 27 a putut sa ajunga inapoi in romania.

[dirklady]

Eu imi aduc aminte ca ma pregateam sa plec la scoala. Pe atunci aveam 14ani. Mama statea intinsa pe pat si se uita la televizor cand deodata totul s-a intrerupt si a intrat in unda una care zicea ca totul s-a terminat ,ca Ceausescu "a cazut",ca suntem liberi...etc. Mama nu m-a mai lasat sa plec la scoala,eram speriati. Tata trebuia sa ajunga seara acasa pentru ca era plecat la tara la bunici si imi aduc aminte ca eram foarte ingrijorati pentru el.Eu sunt din Iasi.......era o distanta mare,de tot ce se intampla acolo....dar spaima tot era. Stiu ca in aceea noapte ai mei au stat trezi toata noapte cu vecinii uitandu-se la tv,ascultand Europa libera,si dandu-si cu parerea intre ei. Eu stiu ca am avut brad de Craciun. Ciao

[Mr Hyde]

Aveam aproape 8 ani... in vacanta la Targoviste la bunici. A fost destul de interesant, desi nu prea-mi dadeam seama despre ce e vorba. Imi amintesc ca noaptea se auzeau focuri de arma in draci - cine si-n cine dracu tragea nu stiu... imi mai amintesc de Dinescu si Caramitru, Revolutia Romana in direct, "Ringul" de Nicolaescu intrerupt de stirea ca Ceausescu a fost executat si starea de stupefactie pe care am avut-o.

[Rolo Tomasi]

Pentru mine revolutia o fost ceva destul de ciudat. Eu din Cluj unde credeti ca eram la ora respectiva? ei bine, la Bucuresti si unde daca nu chiar in piata Universitatii.
Tocmai implinisem 15 ani si pe vremea aceea faceam Tir si tot la doua luni eram pe la ceva concurs in Bucuresti. Eram cazati la ceva hotel in Piata Universitatii (Union?parca linga biserica ) si tocmai mincam la ceva cantina care acum nu cred ca mai exista si care avea vedere spre Intercontinental. La difuzoare se auzea cuvintarea lui Ceausescu. Dintr-o data imi ridic privirea din farfurie si vad o gramada de oameni rupind lozinci imbulindu-se si umplind piata Universitatii. Pentru citeva secunde am ramas cu bucatura-n gura nu stiam ce sa cred nu credam ca poate fi adevarat ce vad.
Am iesit repede afara si ce era acolo era de nedescris. Multime de lume strigind jos Ceausescu femei lesinate linga telefoanele din strada o harababura si ceva extraordinar. Eram bucuros de numa. Cu toate astea antrenorul o tinut mortis sa ne poarte pina la Dinamo la concursul ala afurisit de care nimeni nu avea chef. Am ajun acolo ca si cum nimic nu s-ar fi intimplat. Toata lumea cu pustile in mina gata sa incepeapa cind vine arbitrul si zice ca concursul se anuleaza.
Am plecat inapoi la hotel. Cind am ajuns acolo deja piata era plina la refuz si multimea oarecum mai organizata. Intre timp venisera si o gramada de politisti care formasera deja cordoane. Din cind in cind mai vedeai pe cite unul dus de cite vreo cinci politai in ceva gang de unde il auzeai cum e batut. Am petrecut toata ziua de 21 in holul hotelului care era plin de militieni. Tin minte ca nici nu putem sa ne manifestam bucuria pe fata.
Sincer sa fiu nici nu credeam ca o sa reuseasca, credeam ca o sa fie inabusita in singe ca revolutia de la Brasov.
Cind am ajuns dimineata in Cluj am aflat de la fratele meu ca si acolo fusese revolutie si in multe alte orase din tara.
Am dormit un citeva ore si am fost trezit de un strigat de bucurie ce venea din strada. Tocmai picase Ceausescu.

[catharsis]

eu aveam aproape 6 ani la revolutie, eram in primul an de gradinitza si mi se pare ca era vacantza... abia iesise mama din spital si o mai adusese in plus si pe sora mea... stiu ca ziua de 22 a fost o zi insorita la suceava si eu vroiam sa ies afara sa ma joc, dar nu mi-a dat voie tata care tocmai venise de la serviciu si care imi spuse ca e revolutie si ca sunt soldati pe strada si nu am voie sa ies afara...
craciunul mi l-am petrecut la bunici la tzara si mi se pare ca am avut si brad&mosh si tin minte ca se stricase televizorul si am ascultat procesul lui ceausescu la radio...

[tre]

aveam 8 sau 9 ani in dec. '89. totul a inceput pe la 10 dimineata. m-am trezit si m-am dus sa mananc, timp in care am auzit zgomote afara. m-am uitat pe geam si vedeam o multime de oameni fugind, si vreo 2-3 pe-o cladire mai joasa fluturand steaguri. 'o fi vreo zi importanta de care nu stiu' mi-am zis si m-am dus spre bucatarie. intre timp apare maica-mea speriata si-mi zice sa trag jaluzelele si sa nu beau apa. pleaca din nou. eu in gandul meu '?!'. in fine, mananc si ma pregateam sa-mi vad de ale mele. apare iar maica-mea: n-ai tras jaluzelele? si se-apuca ea sa le traga. fierbe o oala de apa si-o pune la frigider. da ea drumul la tv si am vazut legendara adunatura de oameni pe fond albastru (dinescu, iliescu, etc.). am ascultat fara sa vreau si-am zis 'hopa'. din acel moment putine au fost clipele in care m-am despartit de tv. a aparut intre timp si taica-miu, si unchiu-miu si-o groaza de lume dar ce se-ntampla in jur nu era important, eram cuprins de ce se-ntampla la tv.
[...]
tin minte ca abia pe 26 seara m-am dus si eu sa ma culc. nici nu simteam lipsa bradului sau a mosului.

[zircon]

Draqu', faceam armata la Focsani! Ne-au adunat pe platoul regimentului, ne-a vorbit (bineinteles seful CI (contrainformatii)) despre patriotism si alte cucuri din astea ca sa ne ridice moralul. In seara cu pricina, pe la vreo 2 noaptea a plecat 2/3 din regiment la Bucuresti. Eu am ramas la Focsani unde a doua zi dimineata au inceput sa traga (ma intreb mereu de atunci, cine naiba) si am inceput si noi. In cursul aceleiasi zile, dupaamiaza, am cazut de rand pe pavilionul unitatii, deasupra cladirii. Ca un facut, au inceput impuscaturile, de data asta am vazut clar, din castelul de apa al unitatii. Am descarcat un incarcator tambur (cine a facut armata stie ce e) inspre acel loc. La un moment dat a luat foc castelul de apa. S-au dus camarazi de-ai mei la cautat. Cica au gasit niste paftale ciudate, apartinand unei uniforme necunoscute. In seara aia, mi-am scris adresa pe capacul valizei, la interior, ca macar sa-mi ajunga lucrurile acasa daca crap, speriat si de faptul ca dupa rondul pe cladire am gasit un glont infipt la vreo 20 cm de locul in care statusem cand a inceput rapaiala si pe care il pastrez si acum (ma mai uit din cand in cand la el). Partea comico-tragica a situatiei a fost cand a simtit seful CI al unitatii ca lucrurile s-au intors si alerga prin cazarma cu un aruncator de grenade in spate. Tin minte ca in pauzele de program, puneau aia la difuzoarele unitatii Lambada, era prin topuri. Nu stiu de ce am urat mereu aceasta muzica! Nashpa baietzi! Aaaa! Nu a murit nici unul din regiment.

[Alixanther]

Cluj. Tot militar. Alarma s-a dat intr-o duminica, nu mai stiu exact ziua. Pe la 11 ne-am adunat in clubul unitatii. M-am nimerit intr-una din zecile de "echipe de munitie", care incarcau munitia in camioane de la depozit si o faceau gramezi-gramajoare prin tot locul, in unitate. Am tot incarcat si descarcat lazi pana seara, tarziu. Apoi a urmat evidentul planton si am pierdut sirul zilelor de atunci. Dupa amiaza urmatoare (sau cealalta, nu mai stiu sigur, dupa cum spuneam, am scos AKM-ul la unul dintre schimburi care venise cu 2 ore mai tarziu - "ma, nenorocitilor, la ora 6 vin teroristii. Schimbul trebuia sa vina la 4. Va omor ca pe caini..." - am stat, cred, 14 ore din 24 planton (initial am avut schimburi de 4, mai apoi de 3 ore - si am "prins" cea mai proasta varianta posibila, aia in care in schimbul precedent eram eu, care predam schimbul urmator respectivului de mine) in ziua respectiva. Pe seara, motaiam pe mine cand am demarat spre centrul Clujului. Comandantul subunitatii tocmai proclamase ritos, dupa ce ne-a aliniat, in linie de tragatori: care indrazneste sa se intoarca de pe loc primeste un glont in cap. Nici prin cap nu ne trecea sa primim un glont in cap. Ofiterii parca turbasera. Imi aminteau de albii revolutiei bolsevice. Clujul forfotea, oamenii sopteau din fuga catre noi: sa nu trageti, daca vi se ordona! In cine sa tragem? Noua ni se spusese, cu o zi inainte, ca intrasera ungurii in tara pe la Carei, iar regimentului din care faceam parte i se rezervase o soarta glorioasa: aceea de a "fixa rezervele inamicului". Parca-mi aplaudau genunchii carand lazile de munitie. Bine ca-mi dadusera de lucru, c-altfel cine stie ce-mi trecea prin cap... La plecarea din unitate, sergentul-major cu aprovizionarea parca era un popa, de Pasti - veneam sa ne dea lumina... "veniti baieti, luati cate vreti; de data asta nu se mai numara. Ati umplut toate incarcatoarele? Mai luati cate doua. Da, poti sa iei si direct cutiile, ca sa nu mai pierzi vremea acum. In buzunarele de la manta, daca nu mai ai unde. Parca plecam pe front. Dar oare nu credeam ca plecam pe front? Imi aminteam si de Camil Petrescu. "Timp de 60 de ani a fost pace si acum deschid eu focul"... Din toate blindatele, vreo 14, 1 s-a defectat in unitate si 8 s-au insirat pe drum. Doar 5 au mai ajuns in Cluj. Din care 2 s-au si defectat, mai pe seara. Sabotaj! urla un colonel. "Va bag in Curtea Martiala" - nu se lasa mai prejos comandantul unitatii, "pe toti astia cu atelierul de reparatii! Dam grade la toti civilii si va mai bateti si joc de noi!"
"Sa vina senilele de rezerva..." In piata din centrul Clujului era inca pustiu. Soferii conductori, cu totii olteni, facusera prinsoare - cat au ramas singuri, ca pot face S-uri pe loc (asfalt! nu mai e beton! facem S-uri!) Cand s-au intors ofiterii, s-au apucat cu mainile de par. Toata piata parca era arata - numai S-uri, peste tot. "Ti-ai dracu' voi, nu va poate lasa omu' nesupravegheati, ca numai prostii faceti. Noroc cu evenimentele, ca vedeati voi. Mai vorbim dupa ce se termina..." Se inserase. Baraje de armata pe fiecare straduta. Imi trezeau alte amintiri - filmul "Noaptea generalilor", Varsovia, sub comanda lui von dem Bach-Zelevski. Ne lipseau doar aruncatoarele de flacari, in rest parca era acelasi scenariu. Trupele dispuse pentru a canaliza fluxul de oameni si a-l dirija spre un loc anume. De la periferii se auzeau urale, racnete si huiduieli. Aflasem ca se vorbisera sindicatele (anapoda - se revolta tocmai "clasa muncitoare") sa se intalneasca schimbul 2 cu 3 direct la serviciu, si sa mearga impreuna spre Centru. Schimbul 1 urma sa-i astepte direct in oras. Stratagema Armatei a functionat. In oras nu s-a putut organiza nimeni. Afara -da, dar nu puteau razbate. Se auzeau rapaielile de arma ale barajelor, pe masura ce erau fortate de multime. De unde eram noi, ni se parea ca se apropie - respectiv ca respectivele baraje cedasera, iar pe noi ne cuprinsese panica - "ce-or face astia daca pun mana pe noi?" O idee mai tarziu, ne-am mai linistit; nu reusisera sa sparga nici un baraj. Sunetele se auzeau mai aproape datorita faptului ca incercau prin alta zona, si tot asa. In Piata Centrala a fost nebunie. Un tramvai sau troleibuz - nu se mai stie - a incercat sa forteze un baraj si a fost mitraliat. In el erau si pasageri, nu numai vatman-ul. Naiba stie cum au scapat, cert este ca un numar mic de raniti s-a produs atunci. Unul dintre blindate, aproape izolat de formatie in urma initiativei tramvaiului, a incercat sa-si remedieze pozitia dislocandu-l de pe pozitii. A scartait si l-a trasformat intr-un morman de fiare. Lumea incepea sa-si piarda mintile. Cei din primul batalion au primit ordine sa deschida focul. Unii ofiteri au scos pistolul din toc - dupa cum au relatat camarazii de atunci - si au inceput sa traga si ei in multime. Focul executat la picioare s-a dovedit a fi un ordin-problema. De mila, soldatii s-au hotarat sa execute foc cu 2-3 metri in fata lor. Cum zona in care se aflau "rasculatii" era pavata cu ciment-beton, gloantele ricosau si ii loveau pe acestia in zona pieptului. Astfel, cei care ar fi ramas "doar" invalizi pe viata, au ingrosat randurile victimelor. Treaba incepea sa se-mputa. Barajul nostru s-a trezit brusc "asaltat" din partea opusa. Ne-am intors, speriati, de teama ca am fost prinsi intr-o ambuscada. Alarma falsa, un grup care se intorcea din schimbul 3 (harnici, oamenii astia, nu stiusera sau nu vrusesera sa participe la revolutie...), obosit, acasa. Isi tarsaiau picioarele. Numai de revolutie nu le ardea. Le-am dat voie sa treaca, dupa ce i-am "dislocat", in prealabil, in mai multe grupuri, mai mici. Spre dimineata, toata lumea isi lingea ranile. Armata a decis ca misiunea ei se incheiase si a emis ordinul de repliere in cazarmi. Se terminase ziua in care fusese antirevolutionara. Ziua care urma va vedea din nou Armata in strada, de partea revolutionarilor de data aceasta. Restul se stie, mai mult sau mai putin, din documentare, de la TV...

[zircon]

Mi-am rascolit creierii si mi-am adus aminte ca nu se chema CI (contrainformatii) ci CS (contraspionaj). Si o alta chestie, ca tot pomeneai de munitie Alixanther, tin minte ca au impartit aia munitie, la fel ca la Cluj, ca nu stiam pe unde s-o mai punem. Ne chema la magazie plutonierul responsabil, cu sostele alea luuuungi verzi si ni le umplea, 3-4-5 cate aveai. Dupa chestia asta ne-am dat seama ca treaba era imputita rau. Facand socotelile si tragand linie, la Focsani, unde imi ispaseam eu armata, situatia a fost calma. In luna martie m-am "liberat". Trebuia sa fac armata pina in mai, 1 an si 4 luni dar a dat bolsevicul Ilievici un decret si ne-a dat drumul cu 2 luni mai devreme. Am fost unicul ciclu din istoria armatei romane care a facut 1 an si 2 luni stagiul militar, cu 2 luni mai putin, unica noastra recompensa pentru participarea la Revolutia Romana din decembrie 1989.