de Mirela » Mar Iun 10, 2003 10:26 pm
In ultimele cateva zile ma mir cum de nu m-am intoxicat de atata Goran Bregovic. Ca si aseara, cand voi ajunge acasa din bucatarie mai mult ca sigur o sa se auda muzica tiganeasca, iar dintr-unul din dormitoare Bregovic.
4, 4 si ceva dimineatza. Spartul petrecerii. Ultimii ramasi incep si ei sa se imprastie care-incotro, cautandu-si hainele, mai aprinzand o ultima tigara (daca au avut marele noroc sa le scape una nefumata de ceilalti)...si deodata se aude o melodie la inceput mai lentutza. Un moment de tacere, apoi deodata, toti cei pe care ii mai tine, sar in sus entuziasmati. "Hai, copii, cu curaj. Ultimul." (bieninteles ca asta nu va fi nici pe departe ultimul dans, sigur ne "instiga" la inca unu-doua.) Initial un cerc haotic, din care se desprind "versatii" (a se intelege romani+polonezi), ca pana la urma sa pornim, in mijlocul camerei, o mini-hora improvizata, indracita. Ne invartim pana la ameteala, tinandu-ne de umeri, si urland din rarunchi
Boom, boom, boom, boom, boom
kutz, kutz ehy ja
Boom, boom, boom, boom, boom
Kana hi naj kutz, kutz ehy ja
(...)
Kalashnikov
Kalashnikov
Kalashnikov, kalashnikov
Eeeeeeh...
cateva secunde mai tarziu, abia sufland dar cu nijte zambete cat ceru' de mari, incetinim, ne oprim, si ii tragem un group-hug zdravan, in timp ce tzedeul de pe laptop canta ragusit..."Mesecina, mesecina.................yoy-yoy! yoy-yoy!"
Pink fluffy dynosaurs
Tremendously hardcore...
We are not born with the conviction that Pepsi is better than Coke and that heavy metal liberates the soul (Solomon, 2003). We try it out for ourselves...