despre bine si rau

de **simplu_alex** » Mar Dec 02, 2003 9:41 pm

Incerc sa initiez o discutie despre "bine", discutie probail fara nici o finalitate concreta, un concept care naste in continuare controverse desi este - cred eu - scopul comun tuturor oamenilor.

Fiecare isi vrea binele, intr-un fel sau altul, dar totusi nu putem da o definitie a "binelui" in general. Chiar si particularizat in diferite domenii , "binele" ca si concept isi pastraza caracterul evanescent, si poate avea o multitudine uneori contradictorie de trasaturi.

O analiza completa a "binelui" incepe inevitabil cu spargerea conceptului pe sfere semantice, cred ca este de bun-simt diferentierea intre binele ca si moralitate - si aici inca se poate diviza in multe alte categorii - si binele cuantificat prin nivelul de trai de exemplu. Evit sa discut exclusiv despre "binele" biblic, absolut, pentru ca el are valenta arhetipala si se resimte prea putin si in scopurile noastre - lasand la o parte actiunile, faptele.

In ce masura binele privit ca indestulare satisface necesitatea omului de "evolutie" si in ce masura este el neglijabil intr-o discutie pe aceasta tema? Invers, putem oare renunta complet la partea materiala(includ aici tot ceea ce nu e spiritual) in incercarea unei definitii generale a binelui?
Apare o imediata tentatie de a separa cele doua planuri- cel material de cel spiritual - dar putem neglija o afirmatie de genul "mintea este ochiul sufletului" ? Legatura este in contiuare propusa-de exemplu- de celebru proverb latin "Minte sanatoasa in corp sanatos", si interdependentele material-spiritual se pot extinde in multe alte moduri. Iarasi ma intreb daca este completa o definitie pur "spirituala" a binelui ca si concept general, si, pe de alta parte ma gandesc la riscul degenerarii in banal, in detaliul lipsit de valoare a vreunui lucru material in sine.

Discutia este atat de libera pe cat o permite interpretarea "binelui" din prisma fiecaruia.

de **bhuttu** » Mar Dec 02, 2003 11:41 pm

Din ciclul "Manual de filosofie?Dar avem si-aici, pe fanclub" io zic ca o discutie despre bine si rau, sau chiar doar despre bine isi are sensul doar in cazul in care n-ai altceva mai bun de facut.

In ultima vreme tind sa privesc "binele" ca "natural". E bine ca leul manaca gazela, e bine ca prostii sunt mai multi. Santa semplicidad.

de **gaga** » Mie Dec 03, 2003 9:50 am

nu am vreme sa citesc/aprofundez acum dar mi-a sarit in ochi (ouch) asta:

Evit sa discut exclusiv despre "binele" biblic, absolut

la ce anume te referi? unde apare in biblie conceptul de bine absolut?
eu (tre sa subliniez ca am recitit de curand o mare parte din biblie) nu imi amintesc, pi buni...

bhuttu, shut the fuck up, daca nu te intereseaza nu tre sa gargariseshti posturi de bagare in seama, cateodata nenea de mai sus are idei interesante, desi, e adevarat ca nu le duce niciodata pana la capat

edit: sper ca nu are legatura cu etimologia cuvantului "binecuvantat" ... am intrebat ca sa n-avem vorbe dupe aia, ca am zis ceva si apoi am vrut sa zic altceva :p

iarashi edit: mai e desigur simbolul pomului (marului) care da cunoashterea binelui si raului care ar putea fi interpretate ca si absolute, aci ash avea io alta intrebare care imi sta pe creier de cand am citit geneza, de ce zice dzeul unei religii monoteice, dupa ce mushca adam marul, cum ca (citat aproximativ): "acum omul a ajuns ca unul din noi, stie binele si raul" dzeu zice "NOI" care noi????????:con:

de **bhuttu** » Mie Dec 03, 2003 10:53 am

Initial trimis de dana

bhuttu, shut the fuck up, daca nu te intereseaza nu tre sa gargariseshti posturi de bagare in seama

"acum omul a ajuns ca unul din noi, stie binele si raul" dzeu zice "NOI" care noi????????:con:

1. nici de-al dracu'

2.Treimea, duh!

de **gaga** » Mie Dec 03, 2003 11:39 am

treimea in geneza? dohhh :confused:

de **eyewitness** » Mie Dec 03, 2003 12:16 pm

Initial trimis de simplu_alex
Fiecare isi vrea binele

pai io fumez ca un sarpe si beau ca porcu. pe moment ma simt bine ,deci ie bine per ansamblu cica nu-i bine ca dau coltzu mai devreme deci nu ie bine...asa ca vorba unuia mai dashtept ca mine , rau cu rau da mai rau fara rau ...

de **piskeshu** » Mie Dec 03, 2003 12:21 pm

D-zeu , unul din mai multi d-zei mai mici, deci unul din ei. Cel care n-are alceva mai bun de facut shi face lumea!(vezi gnoze).

Binele ? - n-are nici un sens privit ca bine absolut(poate in religie)! Fiecare se gandeste la p*** lui! Binele apare numai la nivel de individ - vorba de duh : "cand ne-o fi mai rau, asha sa ne fie!"(fiecare gandeste de fapt: cand mi-o fi mai rau...). Egoismu e pe primu plan, fiecare cu binele lui!
Atata timp cat tie ti-e bine, nu te deranjeaza nici binele celorlaltzi...

de **bhuttu** » Mie Dec 03, 2003 12:45 pm

Initial trimis de dana
treimea in geneza? dohhh :confused:

Dana, io cred ori ca ai imbatranit rau, ori ca ai mintit cand ai zis ca

tre sa subliniez ca am recitit de curand o mare parte din biblie

Altfel cum se explica faptul ca nu-ti amintesti, de exemplu episodul in care Dumnezeu i se arata lui Avraam sa-i spuna c-o sa nasca nevasta-sa? Si acolo apare Dumnezeul triptic.Asta numai in geneza.

Ce sa mai zicem de Ioan 1:1 "La inceput era Cuvintul Ã‚Âºi Cuvintul era la Dumnezeu Ã‚Âºi Dumnezeu era Cuvintul".

Ca doar treimea n-o fi inventat-o Hristos, pacatele mele!

de **stefan** » Mie Dec 03, 2003 1:25 pm

Bhuttu, Evanghelia dupa Ioan a fost scrisa dupa Hristos, deci nu sustine afirmatia ta

.

Pe de alta parte, stiu sigur ca in Geneza se vorbeste de Duhul care "statea peste ape" sau asa ceva, si mai este un moment in care Dumnezeul din Vechiul Testament vorbeste cu "noi". O metafora a treimii, din cate stiu, e considerat si episodul cand Avraam primeste vizita a trei ingeri, nu tin minte exact in ce carte din Biblie era.

Sorry pentru lipsa de precizie, referintele sunt din memorie (care deh, mai schioapata), pentru aprofundare google is yer friend.

de **gaga** » Mie Dec 03, 2003 1:29 pm

bhuttu, e jenibil sa dai citate din biblie online (vezi ca pe site-ul ala diacriticele se vad altfel)

eu vorbeam din memorie, tu aberezi de pe gugle, nu mai vb cu tine pe tema asta, satz fie rushinica...

plus ca legatura dintre citatul ala si treimea de care vorbeam nu au nici o legatura, baga-te si tu in seama unde te tzine ...

de **bhuttu** » Mie Dec 03, 2003 3:48 pm

Dana, draguta.

Cu faptul ca n-ai dreptate m-am obisnuit.
Cu faptul ca nu mai vorbesti cu mine... si-asta tinde sa devina regula.
Dar cu faptul ca ne mai citesc si altii si ca le suntem datori cu lamuriri n-o sa ma impac niciodata.

Asadar... ambele episoade au legatura cu treimea. O data citatul ala din Evanghelia dupa Ioan (care intr-adevar face parte din Noul Testament, scrisa se pare in deceniul 6) se refera tot la Geneza si la Creatie, asa ca mi se pare mie ca nu prea conteaza unde e plasat, fane. Ca orice Evanghelie, si Ioan incepe cu un scurt istoric al Vechiului Testament.
http://paginiortodoxe2.tripod.com/ap_si_ev/ev_pasti.html

Asta e linkul, ia si citeste daca nu ma crezi. E primul rezultat de pe Google cu "Ioan 1:1" si de-acolo am dat citatul ca m-am gandit si eu, cu mintea mea a proasta ca nu da bine sa deformez pe faza de uituceala singura carte sfanta a religiei mele. Si eu prost.
Uite, ca sa te impaci, iti zic ca io stiam ca versetul e ceva in genul: "La inceput a fost cuvantul. Si cuvantul era cu Dumnezeu si cuvantul era Dumnezeu." Aceeasi idee, de deformat tot l-am deformat, da' am suparat-o si pe dana, ca bonus.

Si tu fane, tre' sa ai memoria tare scurta daca ai uitat ca treimea i se arata lu' Avraam tot in Geneza de cand ai citi mesajul meu pana l-ai scris p-al tau. Da' stai linistit, noi tot te iubim. Si oricum, da bine sa zici ca te lasa memoria chiar dupa unu' care a citat de pe Google, nu?

PS: O luam pe aratura. Unde e binele si raul?

de **proXtu** » Mie Dec 03, 2003 3:52 pm

no, shi in afara de razbelu' asta .. discutzia despre bine shi despre rau unde este ? sau n'o vad io de rama de la okelari ?

io, dupa cum am invatzat la shcoala, shi raul shi binele e relative ... shi sa discutzi despre kestii relative e ca shi cum am discuta despre "gustibus et coloribus" ... care "non est disputandum" :p deci sa ne gasim o ocupatzie shi sa discutam ;-)
cine incepe ?

de **stefan** » Mie Dec 03, 2003 4:02 pm

bhuttulica,

stim si noi cum incepe Evanghelia lui Ioan, e un citat foarte vestit, daca tu acum l-ai aflat n-am ce-ti face. Aveam un coleg de grupa caruia ii placuse cum incepe "Numele trandafirului", ca sa ma uit sa vad ca era o parafraza dupa paragraful de care vorbesti tu. Daca te incalzeste cu ceva, tin minte ca imediat de paragraful cu "La inceput a fost Cuvantul" vine vorba de Ioan Botezatorul. Ia vezi de verifica () cu gugle. Btw, cred ca e "Cuvantul era la Dumnezeu".

Ce-ai zis tu legat de episodul cu cei trei ingeri este inexact, sau incomplet in cel mai bun caz, daca as fi observat referirea ta probabil ca ti-as fi atras atentia.

Ontopic, cred ca simplu_alex confunda binele in acceptiune hedonista cu binele in acceptiune axiologica sau morala. Practic sunt doua notiuni de bine care nu se suprapun, daca se foloseste acelasi cuvant pentru ele nu inseamna ca se suprapun. De fapt, cred ca e o falsa problema.

de **gaga** » Mie Dec 03, 2003 4:14 pm

uite ca tovarashu fane mi-a luat-o inainte si mai adaug doar...
unde ziceai ca nu am dreptate?
si subliniez, daca pt respectivul citat, supercunoscut, ai avut nevoie de improspatare a memoriei, sa iti precizez ca ma refeream la geneza ca si capitol al bibliei si nu la geneza si creatzie in general?

iar aia cu duhul, cum a zis fane ... io-te ca stii cat tzin io la tine si declar ca nu m-a suparat jenibila tentativa gugalista (a fo drama vietzii mele cand am auzit ca a aparut biblia online in romana, pana acum gugletalkerii dadeau citatele in engleza).

treimea (simbolul) apare mai tarziu, dupa citatul meu.
aprofundeaza si mai vorbim

ontopic: asta e bine

de **bhuttu** » Mie Dec 03, 2003 4:23 pm

O ultima precizare, dupa aia e ca voi, dau marturie scrisa si mergem la notar s-o legalizeze:

in ultimul mesaj al meu am vrut sa zic Geneza(cartea) si Creatia(fenomenul, procesul, povestea). A fost nevoie de dana ca sa-mi dau seama ca se poate interpreta si gresit. Desi in contextul pus de ea nu-mi dau seama care pula mea e diferenta intre cele doua concepte.

In rest, ma scuzati c-am uitat ca dana are intotdeauna dreptate. Io am terminat aici.

de **gaga** » Mie Dec 03, 2003 4:35 pm

Geneza(cartea) si Creatia(fenomenul, procesul, povestea)(...)nu-mi dau seama care pula mea e diferenta intre cele doua concepte.

diferentza e ca respectiva carte nu e concept

n-are dreptate, taman ce m-a desfiintzat fane pe alt subiect

da aci n'ai dreptate, ejti pe langa, nu mai bazai acum, da?
:a

de **Rolo Tomasi** » Mie Dec 03, 2003 8:03 pm

episodul din geneza despre care vorbea bhuttu nu-i cumva asta?:

1.Domnul i S-a aratat la stejarii lui Marme, pe cind Avraam sedea la usa cortului, in timpul zadufului zilei.
2. Avraam a ridicat ochii, si s-a uitat: si iata ca trei barbati stateau in picioare linga el. Cind i-a vazut, a alergat inaintea lor, de la usa cortului si s-a aplecat la pamint.

Geneza 18

de **simplu_alex** » Mie Dec 03, 2003 8:21 pm

Stefan,
Eu nu confund binele in maniera hedonista cu binele privit din unghiul moralitatii. Sunt doua intelesuri total diferite ale "binelui" dar nu asta incercam eu sa imbin. Acestea sunt de fapt exemple ale unor "enititati" -deficitara exprimare- care au atribuita caracteristica "bine". Ele nu definsc binele ci considera implicita definitia acestuia si impart "lucrurile" in bune, rele inutile etc asta in functie de contextul in care discutam. Evident ca in maniera hedonista, viata privita ca placere, "bine = placere" iar in maniera moralista "bine = etic".

Ceea ce cautam eu - sunt intr-adevar pasibil de naivitate - este o esenta comuna a tuturor "tipurilor" de bine, sau -macar- discutii pe tema binelui privit din diferite perspective.

Evident ca ceea ce este bine intr-o maniera poate fi considerat rau in cealalta maniera, dar au o trasatura comuna : omul nu se poate lipsi de ele - indiferent de domeniul ales trebuie sa existe un bine si un rau. Poate itzi pare un adevar banal, poate o ineptie. Binele planetei, binele ca si etica, binele ca si randament, binele ca si senzatie, binele... de fapt ai spus -si sunt perfect de acord cu tine - ca pur si simplu "poarta acelasi nume dar nu se suprapun".. totusi de ce o coincidenta atat de mare? sau binele sa se rezume atunci numai la rolul "comparativ" dependent de context?

Dana,
ai zis ca nu imi continui ideile, ca nu le duc pana la capat -mai degraba nu le detaliez- si este adevarat dar nu are sens monologul...
Binele biblic imi pare "absolut" pentru ca da definitia binelui in toate "categoriile" "manierele" in care se pune problema binelui, da o convergenta a tuturor ipostazelor. Orice om, indiferent de ceea ce face, de ceea ce spune sau gandeste stie daca este "bine" sau "rau"(ceea ce spune,face sau gandeste) daca isi alege ca reper "binele biblic". Nu are aceeasi natura ca si etica, ea fiind exclusivista ca si domenii de cuprindere, de fapt inclusa in "binele biblic".

-De ce se bucura pestii?
-Pentru ca trecem raul.

O subtila incercare - nu imi apartine, un dialog "oriental" parca...- de definitie a unui "bine" general, universal.

de **gaga** » Joi Dec 04, 2003 9:31 am

rolo, nu stiu exact la ce se referea, oricum, episodul cu avraam si sara apare tarziu, pe cand ovreii erau deja trib stabil, mult dupa adam si eva de care vorbeam eu.
in fapt nu exclud ideea lui bhuttu, a treimii la care s-ar fi facut referire in citatul dat de mine, doar discutam pe marginea dilemei.

alex, daca incluzi conceptul de "bine" in "divin", ai dreptate sa il consideri absolut dpdv al aunui bun crestin, nehabotnic religios vorbind.
dar cand ai spus "binele" in sens biblic, crestin, m-am legat de cuvant/concept din perspectiva imaginii biblice a termenului, incepand cu vechiul testament ... pe undeva am gresit, acesta nefiind cartea "de capatai a crestinismului" ci mai degraba o istorie a poporului "ales", conceptele uzitate ale crestinismului aparand dupa hrist si acolo, intr-adevar, exista un "bine" absolut (cine face binele este din dumnezeu ...)

dar vezi, punand conditia de a se discuta despre binele biblic ai ingradit, dpdv filosofic se poate ramifica pe o alta pista, cea a perceptziei sau a binelui raportat la adevaruri personale ... sau, sau, sau ...

de **alex malcovici** » Vin Dec 05, 2003 5:33 pm

;P ;P ;P ;P

e pacat ca o discutie despre bine si rau poate degenera chiar in halul asta. daca nu sinteti in stare sa pastrati o tema de discutie desfiintati de tot posturile astea.

sint inutile. (sau poate ca sint utile unor ?!?!?!? care nu au altceva de facut? :con: )

"pi buni" :bleah:

de **gaga** » Lun Dec 08, 2003 9:12 am

draga alex, nu te obliga nimeni nici sa scrii nici sa citesti, nu se afce forumizare cu sila.
de aceea va invit cat se poate de amabil sa scrieti acolo unde va place sau sa creatzi subiecte demne de calibrul dvs.
reamintesc, prezenta nu este obligatorie pe nici un subiect, dvs ati adresat cuvinte urate nesustinute de vreo alternativa sau de vreun argument plauzibil.

de aceea va multumesc pt intelegerea pe care mi-o acordati si pentru linistea forumustilor aveti un avert pt postul de mai sus.

de **Rolo Tomasi** » Mie Dec 10, 2003 1:21 am

alex,

intrebare : notiunea de bine si rau ii innascuta sau se dobindeste prin invatare ?

de **simplu_alex** » Mie Dec 10, 2003 9:04 pm

Draga Rolo Tomasi, o notiune nu se dobandeste... se defineste.

Cred ca intrebarea ta ar suna : "Ne nastem buni, sau devenim buni?" - nu stiu daca la asta te refereai - iar raspunsul e de asemenea: Nu stiu. Chiar nu stiu daca unii sunt predestinatzi sa fie "buni" sau pur si simplu ansamblu situatziilor prin care trec pe parcursul vietzii, incepand de la nastere, creaza "disponibilitatea" spre bine.Inclin sa cred ca cele doua se imbina.

Oricum sa remarcam ca nu stim ce inseamna sa fii "bun" in sine. Adica eu nu stiu. Ma ghidez dupa sistemul meu de gandire care e insa maleabil si conjunctural- dependent de starea mea de spirit

Nu cred ca exista "binele" ,in sine; "binele" e de fapt definit -in mintea mea- ca : "Binele fiecaruia este ,in fiecare caz, ceea ce e 'constructiv' din punctul de vedere al acestuia ". Definitia mea e -in capul meu- abstracta. De fapt cred ca mai bine ar suna : "Binele este ceea ce se afla la + 00 in sistemul de axe personal dupa care te ghidezi in viatza"
Ceea ce mi se pare interesant sunt 'anomaliile',paradoxurile: daca in axiomele tale undeva pe la infinit se afla "capacitatea de a creea un sistem de axe 'veridic' " atunci totul se poate da peste cap.. recursiv.

de **Rolo Tomasi** » Joi Dec 11, 2003 7:41 am

Intrebarea mea nu era daca ne nastem buni sau devenim buni ci daca ne nastem cu capacitatea de a recunoaste si a face diferenta intre bine si rau sau daca lucrul asta se invata pe parcurs.

Daca stiu eu bine cind un om acuzat de crima e absolvit pe baza de boala psihica (insanity) argumentul avocatului consta in faptul ca acuzatul este incapabil de a face tocmai aceasta diferenta intre bine si rau. Iti da de gindit treaba asta?

Putem defini binele? Nu prea. Putem insa sa-l recunostem? Eu zic ca da. In alta ordine de idei daca o actiune ii benefica pentru un individ x dar actinea individului x provoaca rau unui individ y cum definim aceasta actiune?

de **gaga** » Joi Dec 11, 2003 10:42 am

dificil de catalogat, exista mai multe posibile cai de discutii vs posturile voastre.

notiunea se defineste fiind prin definitie o definitie... nu e legat de subiectul abstract al binelui.

omul absolvit pe baza incapacitatii de care vb rolo are antecedente in religii ancestrale in care fiecare lucru/obiect/persoana trebuie luat si "iubit" asa cum este el insushi, aspect abordat interesant si la oliver stone la un moment dat.

binele, prin definitie (nu stiu exact ca dexul e acasa), are legatura cu un beneficiu, personal sau nu. binele legat de bunatate tinde spre ceva divin fiind legat de valori morale.

de aceea a vorbi despre asta te poate arunca din bratzele unui mercantilism egoist direct in paginile lui kant sau hegel.
exista inclinatii destul de bine argumentate in care binele este legat de satisfactii personale, de EU (de ex. cand dai de pomana, facand un asa zis bine altuia, iti faci de fapt tie insutzi pt ca te simtzi mai bun)

binele frumos perceput, cel biblic, "a iubi oamenii de dragul oamenilor" este, cred eu, apanajul strict al unor persoane cu har, prin har intelegand o anumita puritate sufleteasca si curat altruista extrem de rara, daca nu chiar inexistenta (ma mai gandesc la asta, avand un exemplu real al unei astfel de persoane)

in alta ordine de idei (rolo), putem defini binele dpdv al unor concepte inradacinate, al unor dogme, binele celalalt de care pot aduce vorba doar ca perceptie indepartata fiind prin esenta filosofic, nu poate decat fi discutat, nicidecum definit.

deci da,

depinde

de **alex malcovici** » Vin Dec 12, 2003 3:01 pm

Initial trimis de dana
draga alex, nu te obliga nimeni nici sa scrii nici sa citesti, nu se afce forumizare cu sila.
de aceea va invit cat se poate de amabil sa scrieti acolo unde va place sau sa creatzi subiecte demne de calibrul dvs.
reamintesc, prezenta nu este obligatorie pe nici un subiect, dvs ati adresat cuvinte urate nesustinute de vreo alternativa sau de vreun argument plauzibil.

de aceea va multumesc pt intelegerea pe care mi-o acordati si pentru linistea forumustilor aveti un avert pt postul de mai sus.

daca nu se afce forumizare cu sila atunci vu atit mai rau, iar faptul ca am adresat cuvinte urite nu il inteleg dar poate ca mi-l explicati dumneavoastra... la modul in care se discuta ar fi cazul sa va avertizati reciproc pina intr-atit incit n-ati mai putea dialoga in nici un fel.

nu pot sa am intelegere atit timp cit nu e nimic de inteles.

si inca ceva... cum face dana sa fie atit de senzationala incit sa stie ea sa raspunda la orice ca un om mare. hm:cow: ?

de **gaga** » Lun Dec 15, 2003 12:00 pm

eu nu intzeleg urmatoarele:

1. ce inseamna asta? "atunci vu atit mai rau"

2. ce cauta vaca aia acolo, daca e semnatura sau poza personala pricep si percep, daca nu tre' sa dau un avertisment pt. offtopicul cu vaca in subiectul cu bine si rau ... sau daca se dovedeste ca e o vaca buna care discuta despre ce e rau, reconsideram

sa stie ea sa raspunda la orice ca un om mare.

intreaba-ma ceva despre matematica, sa vezi ca nu-ti raspund. sau intreaba-ma pe forumul de lutze ca nici nu-l citesc si o sa ai satisfactzie garantata.

de **thecce** » Dum Mar 21, 2004 8:34 pm

sunt mai multe:
care vaca?? poate daca pui mana pe ea sa scrie... ca altfel arata mai mult a scroafa... nu bag mana in fok, nu incerc decat sa atzatz treburile, dar mi se pare ca a facut referire la tine, danone...
parca asa.
e.. acuma...
la un moment dat am vazut situatzia cam asa: adica de ce un copil pus in fatza unei optziuni alege mai curand latura rea a lucrurilor?
vreau sa zic anume ca parca binele ar fi, daca am imagina niste planuri, asa, cam in spatele raului, si ca avem tendintza naturala de a ne opri la prima optziune, care e raul... apoi binele apare doar daca faci efortul ca sa elimini raul dinaintea okilor.
ce avetzi de zis de asta
de ce e mai usor accesibil raul? de ce te simtzi tentat mai mult spre rau?
asa...
apoi cu binele.. la nivel de societate binele este stabilit statistic... vreau sa zic ca ce e bine acuma nu era bine acum 1000 de ani si invers. ganditzi-va la sclavaj numai.
apoi... se poate spune despre bine ca arata latura divina a omului? adica omul a fost facut dupa chipul si asemanarea lui dumnezeu, nu?
daca omul a dobandit cunoasterea universala atunci cand a muscat din mar, adica in urma ispitei, ceea ce presupune raul, savarsind pacatul originar, atunci, daca binele sta sub semnul pacatului, mai poate fi el considerat bine? oare nu este un pacat sa traiesti mereu cu constiintza binelui si a raului? oare nu ar trebui sa incerci sa te rupi de dualitatea asta perversa care te macina in fiece clipa? si sa incerci si frumusetzea absolutului avaloric?
asa...
zice danone... nimic personal, dar imi dai voie sa itzi zic napolact? imi suna mai bine, plus ca danone imi da o diaree... (asta ma face sa am in minte o imagine nu foarte placuta cand ma gandesc la tine)
"apanajul strict al unor persoane cu har, prin har intelegand o anumita puritate sufleteasca si curat altruista extrem de rara, daca nu chiar inexistenta"

exista asa oameni, si io am un asa exemplu de om, la fel cum ziceai si domniata... deci faci bine ca mai revizuiesti ce ai zis. Binele ala... se poate numi si Iubirea Aproapelui exact in modul in care a propovaduit-o Isus... anume sa simtzi ca tzi se umple sufletul de o lumina calda cand intalnesti un om in jurul tau si sa stii ca nu ai fi in stare sa faci un rau cuiva... pentru ca nu stii ce este raul...
potzi recunoaste raul, dar ca sa potzi sa il produci trebuie sa faci eforturi extraordinare dictate de necesitatea omului spre care il indreptzi de a fi confruntat cu ceea ce face el mereu, in fiecare zi.,.. cu alte cuvinte ceva de genul "ce tzie nu-tzi place altuia nu-i face" aruncat in figura lui.
ceea ce zice malcovici.. anume ca:
"cum face dana sa fie atit de senzationala incit sa stie ea sa raspunda la orice ca un om mare"
mi se pare total gresit fiindca binele si raul la fel ca multe alte subiecte care se refera la umanitatea nostra nu e un pacat sa le abordezi exact asa cum potzi, cum esti in stare, e dreptul tau de fiintza umana sa itzi spui parerea si e dreptul tau ca parerea aia sa fie ascultata de cei din jur. Iar daca parerile napolactului sunt foarte bune si te fac sa le invidiezi e problema ta ca nu gandesti la fel de mult si de frumos ca ea, nu crezi?
asa ca nu te mai lega de sus numita, klar?
nu ai substantza necesara pentru a o combate. ea nici macar nu trebuia sa se oboseasca sa itzi dea o replica, simplul fapt ca exista constituind o destul de mare pedeapsa pentru tine.

de **gaga** » Lun Mar 22, 2004 9:58 am

Iubirea Aproapelui

supstantife proprii, copchil tanpit din tzara prazului (vez ce frumos shtiu sa forbesc?) nu te mai obosi sa faci altceva decat sa citesti regulamentul

hjsfdsj: gamiash in capu meu ca am dat enter aiurea, sa reluam:

1. pt boldurile alea care desemneaza cateva jigniri personale, cica, nepermise, ai avert.

2.

ganditzi-va la sclavaj numai.

sigur nu la serclaj?

3.

subiecte care se refera la umanitatea nostra nu e un pacat sa le abordezi exact asa cum potzi, cum esti in stare, e dreptul tau de fiintza umana sa itzi spui parerea si e dreptul tau ca parerea aia sa fie ascultata de cei din jur.

ahap, in special daca stii sa vorbesti acea limba natala, cea romana, care are subiect, predicat, mai sunt si niste acorduri pe acolo, plus semne de punctuatie...

4.

exact in modul in care a propovaduit-o Isus... anume sa simtzi ca tzi se umple sufletul de o lumina calda cand intalnesti un om in jurul tau si sa stii ca nu ai fi in stare sa faci un rau cuiva... pentru ca nu stii ce este raul...

LOL bah, LOL, pune labutza pe biblie si lasa tastele ....

5.

"ce tzie nu-tzi place altuia nu-i face"

hai ca acest genial post ma face sa ma trezesc incet incet din somn ...

6.

Iar daca parerile napolactului sunt foarte bune si te fac sa le invidiezi e problema ta ca nu gandesti la fel de mult si de frumos ca ea, nu crezi?

cu cine te certzi frumoaso?

7.

ea nici macar nu trebuia sa se oboseasca sa itzi dea o replica, simplul fapt ca exista constituind o destul de mare pedeapsa pentru tine.

vai, dar e placerea mea sa citesc toti agramatzii care scriu pe "literatura" (este ceva creativ care din punct de vedere stilistic trebuie sa fie sau sa tinda spre arta)

de **simplu_alex** » Joi Mar 25, 2004 7:06 pm

Da, acest topic (ca si multe altele) degenereaza si este un pic prea "pretentzios" - adica greu de zis ceva concret pe o tema atat de vaga.

Am recitit acum ce zicea Stefan mai sus... si am cazut pe ganduri: "binele = placere"... hmm oricum e interesant - macar atat - ca desi nu putem da absolut nici o definitzie clara a binelui.. totzi avem macar o impresie a ceea ce e bine si ceea ce e rau, indiferent de unghiul din care privim.

despre bine si rau

despre bine si rau

Re: despre bine si rau

hoooo!

Cititi si voi tot, nu doar ce va convine

Cine este conectat