La rascruce de ganduri

[Shaki]

Ma urmaresc nishte coshmaruri cu morti vii si manechine de plastic. Ieri noapte, intr-o casa parasita, un manechin ca cele din vitrinele magazinelor, cu o expresie sinistra, cu o fatza descompusa, ma amenintza tacut. De data asta m-am enervat... dupa ce ca dorm putzin, mai am si vise urate. Asa ca i-am smuls capul si l-am aruncat pe fereastra... m-am gandit pentru un moment ca ar putea sa reprezinte un pericol si asa, fara cap... dar m-a cuprins din nou furia si am plecat...
M-am intrebat, cand m-am trezit, daca nu cumva e posibil sa devin si eu un manechin grotesc sau o moarta. Sper sa nu ma paraseasca sufletul meu... Dar uneori ma ingrijoreaza ca nu mai pot sa simt nimic. Ma simt bine cand citesc sau ascult muzica, dar cam asta e tot... De ce e asa de greu sa fiu fericita?
Am descoperit ca sunt frumoase si diminetzile, atunci cand scriu in jurnal

[Shaki]

Ieri am luat biletele alea pe care mi le-am dorit atata. Dupa care am mers la bibliotek ce s-a deschis in cartierul meu. M-am simtit bine, eram intr-o dispozitie foarte aiurea. Chicoteam, am incercat sa fumez si mi s-a facut rau, bleah, faceam numa' aiureli. N-am baut decat o amarata de bere... dar cred k eram obosita rau, cum am ajuns acasa am adormit... si mai aveam si nishte chestii de facut.
Am visat ceva foarte incurcat, nu-mi amintesc decat franturi de vis, dar m-am trezit cu o parere de rau dupa ceva ce nu pot obtine nici macar in vis. Dimineatza a fost... ca orice dimineatza... uffff...
Acum... stau ink si ma gandesc la vis, macar la ce simteam daca tot nu-mi amintesc prea bine, si as vrea sa mai dorm si sa mai visez...

[Shaki]

E ciudat, foarte ciudat sa se intample totul pe dos decat era normal... orice aparenta de normalitate dispare si ma lasa pe mine singura intr-o lume pe dos, in care soarele rasare de unde ar trebui sa apuna si asa mai departe... Sunt obosita, obosita sa arat puternica, obosita sa zambesc cand imi vine sa urlu, obosita de minciuni. Exista oameni a caror simpla prezenta ma pune in garda, incep sa surad si sa-mi prezint viata de parca n-ar exista ceva mai frumos pe lumea asta, si ei ma cred... de ce nu m-ar crede? Cine poate privi in sufletul meu ca sa-si poata da seama ce simt? Si... oare ce simt? Oare ar trebui sa fiu fericita?... De unde sa stiu, daca am impresia ca s-a sters orice granita dintre bine si rau, si ca ideile mele despre moralitate au fost pervertite de ani de zile? Parca tot ce m-a ranit mult, mult timp, acum ma protejeaza... ca sa ma dezorienteze si mai tare? Ca sa ma prinda intr-o capcana din care sa nu mai pot iesi?
E foarte urat sa urasti... te deformeaza. As vrea sa nu mai urasc pe nimeni... si sa ma odihnesc.

[Shaki]

Azi am ras... ~) Stateam singura in birou si radeam, in primul rand de ultimele posturi de pe un thread de pe sex... si in al doilea rand de lutza de mine, ca am scris "primat" in loc de "primar" intr-o scrisoare, desi nu cred k am greshit prea mult...
Am inceput sa traiesc numai nostalgii...
Mi-am amintit k atunci cand mi-am inceput jurnalul pe fc, vroiam sa nu ma intereseze ce spun ceilaltzi despre el, dar acum imi dau seama k nu e asa. Mi-am amintit ce frumos a fost cand am fost Craciunitza, dar ce mult mi-a lipsit netu' si fc... si ce bine era, intr-un fel, cand eram in facultate. Ma tot gandesc daca sa scriu aici k doresc sa moara toata lumea, sau k port bikini rosii *p De multe ori acum nici nu mai plang cand imi merge prost, k m-am obishnuit. Dar ink beau prea mult si chicotesc aiurea, si ink citesc, ink ma prostesc mai mult decat ar fi cazul, si ink ma gandesc daca sa dau sau nu la master... E o senzatie placuta, sa stai si sa razi... Ieri am uitat sa scriu k am visat, din nou, k ma drogam. De data asta incercam sa fumez marijuana, si desigur nu prea reuseam pt. k nu shtiu sa fumez, si in plus era o senzatie cam najpa, desi marijuana avea un gust aparte...
Cata coerentza...

[Shaki]

Comme amie, tu es vraiment super. Tu sais toujours deviner quand j'ai besoin de me changer les idees ou bien avoir un petit conseil pour me reconforter. Tu sais garder un secret, me rassurer et trouver un mouchoir quand le film est triste a pleurer. Tu sais me convaincre par un simple "pourquoi pas?", partager un dessert auquel j'essaie de resister par sentiment de culpabilite...
Enfin, je vais resumer tout ca en te disant que c'est formidable de connaitre quelqu'un comme toi...

S-a intors Val din Franta Pe Val o cunosc din facultate, a fost un an mai mica decat mine. In anul II, neavand ce face, m-am dus la o festivitate de deschidere, unde o fata foarte eleganta a venit sa ma intrebe daca cumva ii voi fi colega... I-am spus ca sunt cu un an mai mare, si din fericire am ramas bune prietene. Val este o fata foarte frumoasa, de o frumusete aristocratica. Ii place sa se imbrace elegant... din ziua in care am cunoscut-o imi amintesc perfect o esarfa de matase cu care isi acoperise umerii. Din cauza asta uneori pare increzuta... dar doar pentru cine n-o cunoaste cu adevarat, pentru ca in realitate este foarte deschisa cu toata lumea.
N-o mai vazusem de mult, fusese ocupata cu scoala si cu serviciu, si isi pregatea cu multa emotie excursia la Paris. Ma bucur ca s-a intors... Mi-a adus o bucatzica din Franta cu ea, a impartit-o cu mine cand imi povesteaa despre Turnul Eiffel, despre Louvre, despre gradini, flori, despre iarba care e mai verde, oamenii care zambesc mai mult si sunt mai binevoitori... Era putzin dezamagita de intoarcere si de Romania... din pacate am mai surprins aceasta expresie si la alti amici care au fost plecati.
Sper sa ajung si eu in Franta intr-o zi... dar pana atunci o pot privi prin ochii lui Val... un zambet si un suflet cald care mi-a facut viata mai fericita, si a carei prietenie n-o s-o uit, oriunde ne-am duce.

[Shaki]

Credeam ca nu pot sa fiu fericita din vina mea, a melancoliei si tristetii care imi dadeau mereu tarcoale... Am inceput sa iau pe rand fiecare lucru pe care il tratam cu superficialitate, si am inteles mai multe. Fericirea mea nu e o himera, ci ceva extrem de la indemana si de minunat. Apoi, am observat cu amaraciune cat de multi se foloseau de convingerile mele gresite ca sa ma domine. Cat s-au opus noilor mele idei, desi nu aveau nimic de pierdut. Atunci m-am simtit pentru prima data furioasa cu adevarat. N-o sa mai las pe nimeni sa ma controleze, nici sa-mi spuna ca nu pot fi fericita. N-o sa mai vina nimeni cu bullshit-uri de genul: fericirea e o iluzie pe care n-o pot atinge in lumea asta... m-am saturat de filozofii ieftine, pe care cei care le folosesc nici macar nu le cunosc suficient... As vrea sa incep o revolutie...
Aseara vedeam zanele ca niste himere cum danseaza printre copaci, si simteam ce inseamna visul unei nopti de vara...

[Shaki]

Astazi m-am simtit ca o pata de culoare neagra intr-o lume gri..., gri, gris, grey, totul mi se parea uniform...
Aseara m-a certat k beau votca, dupa ce acum cateva saptamani ma adora asa... nu s-a pierdut intre timp decat cuvantul "incredere"
Daca dansez pe marginea unui abis, nu conteaza ca as putea sa cad, nu conteaza ca m-as putea rani, doar dansul merita trait.
Imi pare - acum - bine ca am plans atunci...

[Shaki]

Am cea mai proasta zi de nu mai tin minte... ma dezamagesc cumplit multe persoane...
Si nu shtiu de ce, azi Shakira nu ma mai inveseleshte, desi LS imi transmitea tot optimismul ei...

"God resigned from hearing my old story/every night I'm paying hell for glory/I'm embarrassed but I'm much more sorry...

But I can't help it if I'm just a fool/always having my heart set on you/'til the time you start changing the rules/I'll keep chasing the soles of your shoes

Fool"

[Shaki]

nu, nu sunt egoista, nu, nu vreau sa nu mai fiu inchisa in mine, nu, nu ma intereseaza sa-i conduc pe cei din jur, nu, nu am chef sa nu mai fiu pesimista sau nesigura, nu, nu-mi place sa mi se spuna ce ar trebui sa fac, nu-mi place sa fac ce trebuie, nu ma simt in stare sa plec la mare, nu ma simt mai bine, n-o sa ma simt mai bine, nu mi se pare corect deloc ce se intampla, urasc colivia voastra aurita, daca va place voua, va priveste, dar nu mi-o putetzi impune si mie...
...it is only a shadow and a dream what you love...

[Shaki]

Am fost trista in ultimul timp... am crezut despre cineva ca imi este prieten numai k m-am lovit de zicala aceea cu "prietenul la nevoie se cunoashte". Am avut nishte discutii si nishte certuri absolut stupide cu proiectul acela de excursie, la care n-am cum sa particip... mi-a fost ingrozitor sa nu pot sa merg nici pana la serviciu si inapoi acasa decat insotita de prietenul meu... eu care incerc mereu sa fiu independenta. M-am simtit aproape umilita, si de obicei cand ma simt rau sunt si eu rea, nici eu nu ma plac, ma cert, ma supar usor... stiu ca ar trebui sa fiu mai buna dar simt k n-am energie.
Ma uitam ieri seara la cerceii mei... o pereche de cercei mici, care nici nu shtiu ce reprezinta si n-au nici o valoare, si totusi tin la ei foarte mult. I-am cumparat cand eram cu Misha prin magazine... mergeam la o berik cu ea Ma gandeam cat de ciudat e atunci cand lucruri aparent minore capata o importanta asa de mare...
Sunt in stare sa ma descurc singura. Dar daca cineva ma ajuta intr-un fel parca il vad intr-o lumina mai calda, stiu ca e o slabiciune asta... Si ma doare sa vad apoi ca poate m-am inselat, ca mi se raspunde la simpatie cu rautate. Nici eu nu vreau sa-l mai vad... ce mi-a spus alaltaieri a fost prea dur si prea urat.

[Shaki]

Timpul nu era in cerc, ci in trepte. De cand am aflat asta, am fost amenintata. Trebuia sa fug... am iesit imbracata in rochia de mireasa, cu buzele insangerate si ochii vineti. Aveam picioarele goale, si zapada mi le ardea. El mi-a spus ca daca alergam n-o sa-mi mai fie frig... eu am hotarat sa iau o masina, pe care am dezgropat-o din zapada si am condus-o. Eram singura. M-am ratacit... nu mai stiam incotro sa ma indrept, si pana la urma m-am dus acasa, unde cel putin era cald. A sunat... si la usa erau ei. Erau batrani, ridati, cu fetze rele... si vroiau sa ma omoare, pentru ca stiam ca timpul e in trepte. I-am intrebat unde este el... sau macar sa-mi spuna numarul lui, sa-i vorbesc. Mi-au spus ca am numarul... dar era altul, era altceva... si cand mi-am spus ca in realitate stiu numarul pe de rost, m-am trezit.
Primul gand care mi-a trecut prin minte a fost ca eram moarta deja.

[Shaki]

So,the season of the fall begins...
Sete de toamna, ce poate fi mai arzator, ce poate fi mai linistitor decat melancolia in care pot sa raman pentru totdeauna... Cad frunzele una cate una, toate iluziile mele absurde, toate tristetzile mele spulberate, cade ploaia din cer, toate lacrimile mele neplanse, le duce vantul departe. Usoara ca o frunza dusa de vant, un vant rece, care ma face sa ma strang in mine, sa fiu cu mine, sa fiu numai a mea. E toamna peste tot, vad o mie de chipuri ale mele in fiecare manifestare a ei. Nu imi incalzesc sufletul cu adevarat decat primele ei raze palide. Sunt eu peste tot, zambind toamnei, fericita. Dansez in ploaia rece, o voluptate infinita... simt toamna, simt ca sunt eu.
Coming closer every day, forever autumn

[Shaki]

Vroiam sa fug. Stateam in pat imbracata, respiram astfel incat sa se creada ca dorm, si ma gandeam la cele mai mici detalii... ma gandeam cum sa ies incet, sa nu ma auda nimeni, cum sa iau autobuzul, cum sa ajung acasa, cat mai repede acasa... Vroiam doar sa ma intorc acasa. Si era ca si cum totul se schimbase, atat de singura, cu atata necunoscut inaintea mea... Dar cand lumina s-a aprins, am plecat impreuna cu eipana la urma, si n-am aflat niciodata cum e sa fugi. Mi-a trecut asta de multe ori prin minte, si chiar daca nu shtiu cum e, sa-mi imaginez, sa traiesc asta in imaginatie a fost indeajuns. Si acum vreau sa plec cat mai departe.

De dimineatza m-am gandit la moarte si mi s-a parut un lucru frumos. Ma gandeam ca sunt una cu natura. As fi vrut sa fiu vant, desi nu mi se parea posibil. Poate doar cea mai pura parte din sufletul meu sa devina, candva, vant... E paradoxal, dar nici nu ma simt deprimata... sa fiu altceva, asta e tot ce imi doresc...

[Shaki]

shaki_rechina: m-am gandit la nishte chestii, imediat cum adun cioburile astea de pe-aici iti povestesc
bx_misha : zi
bx_misha : mai rpd
bx_misha : si ce cioburi?
shaki_rechina: ah nimik
shaki_rechina: doar un broken dream

[Shaki]

Ma trezesc cu o durere ingrozitoare de cap... ah, si mai e juma de ora... un sfert de ora... zece minute... si vine Laura Il sun pe Kit sa vad cum e el si ce sa fac in caz de mahmureala... fratele meu Mihai ma aude in timp ce vorbesc la telefon si imi sugereaza sa mananc putzin iaurt... izbucnesc in ras Parca lucruile nu mai sunt asa rele Dupa doua ore ma trantesc in pat si reiau lectura... telefonul care a contramandat intalnirea forumista ma trezeshte dintr-o toropeala... rostesc un mmmm care nu e din cauza regretului, cum s-a crezut, ci a aerului rece care invadeaza patul, patrunde sub plapuma si ma trezeshte...

Adormisem tocmai cand Margareta devenise vrajitoare, si umbla dezbracata si invizibila prin oras, zburand cu ajutorul unei perii... ce nostimada. Dupa care... se duce la un bal dat de Satan... ma gandesc... not fair Imi dau seama, si ma intristez, ce viatza banala duc... sunt coplesita de cotidian, de platitudine, corupta de o societate infecta, in care nu e nici un pic de fantastic. Imi privesc cu un ochi critic, de straina, mana lipsita de viata cu care tin cartea deschisa, abia daca printr-o vena se mai vede putin sange cum zvacneste, parul imprastiat pe perna... ah (nu e blond deloc), e si el stins... Ma gandesc la zilele in care eram mereu in primejdie sa-mi pierd sufletul, inima sau ratiunea, cand ma salvam singura sau ma salva vreun inger, cand cei din jur mai erau ingeri, cand in sfarsit... traiam.

Acum stau plictisita si astept... visez vag la o camera neagra, la un candelabru, o urasc pe Margareta ca e vrajitoare si merge la un bal cu Satan si vreau sa evadez. Nu vreau sa devin dependenta de cipsuri care nici macar nu sunt bine facuti, nu vreau sa fiu matura si sa-mi imaginez ca sunt importanta, nu vreau sa ma marit si sa-mi doresc sa ma plimb cu altcineva prin parc. Cineva sa ma rapeasca, sa ma duca intr-un castel si sa-mi cante ceva la pian... si asta cat mai repede!

[Shaki]

Imi imaginam cum sa tin o ceremonie pagana imbracata in haine de preot, un mic chicot dracesc si... am vazut o pasare moarta, un trandafir decapitat care zacea pe trepte fara viatza. Cu un simplu gand am ucis si m-am infiorat...
Tu vrei sa avem o casa, sa conducem o masina, sa facem un copil, iar eu casc plictisita. Ma chinui reprosandu-mi ca ma plac si altii, de parca lumina ar putea sa faca ceva ca sa nu mai atraga fluturi. Intr-o zi o sa te omor, o sa tasneasca sange pe care o sa-l sting in ultimul meu sarut, o sa te sarut, cand vei fi rece, macar daca te porti ca un mort sa ai motive. Te-am speriat cand te-am amenintat cu moartea, stii ca as face-o... Sunt un intreg univers, niciodata nu ma vei putea cuprinde... Imi place sa ma gandesc cum o sa te omor, incet, cum o sa te tin in brate si buzele mele iti vor aduce moartea. I love you... I'll kill you... but I'll love you forever.

[Shaki]

Urasc cand cineva nu se tine de cuvant si ma doare dezamagirea...
Pasarea neagra avea un cioc de fier, si sfasia halci de carne insangerata pana cand n-au mai ramas decat oasele. Apoi, obosita, si-a luat zborul spre alta victima sau spre alte inceputuri...
Cu fiecare zi care trece, incerc sa devin mai buna, fiecare pas ma duce mai departe, dar sunt din ce in ce mai putin inteleasa si raman singura, va pierd pe drum... E prea rece viatza asta pentru mine, o moarte calda ar fi mai buna...
... Dar cand pasarea a zburat, o pana neagra i-a cazut din aripa stanga, si am ridicat-o, fara sa stiu ca frumusetea ei e otravita...

[Shaki]

O seara care era mult prea plictisitoare s-a transformat in ceva coplesitor, si am ieshit sa vad cum e pe-afara. Doar intuneric care ma strange din toate partile. Doar eu, mai dezorientata decat oricand. Si dintr-odata imi atrage atentia, din vitrina unui magazin, o pereche de cizmulitze de lac rosu. Kitch. Amenintatoare. Mi-ar fi foarte usor sa fiu asa...

Cand eram mica, am avut un caleidoscop. Prin fatza ochilor mei treceau flori de rubin, mereu altele. Superbe. Magice. Asa si cu mine, se succed stari, fericire impletita prea strans cu tristetze. Am ajuns sa nu vreau sa le mai separ. Mie nu-mi pare deloc rau de posturile pierdute din jurnal, au fost scrise sub impulsuri de moment. Oricum am considerat, de multe ori, jurnalul ca fiind ceva ratat. Shtiu insa ca sunt persoane carora le pare rau... si care, atunci cand ma privesc, ma vad pe mine, nu ce vor ei sa fiu.

[Shaki]

Vreau sa fiu putin diferita de data asta, sau nu diferita... pentru ca e vorba tot de ceea ce simt, doar ca nu mai sunt trista. Sunt fericita
Cand am trecut printr-un moment care ar fi putut fi mai dificil, s-au intins destule maini sa ma ajute, si tristetea a murit inainte de a incepe bine. Si sunt fericita. Privesc fiecare zi senina cu o dragoste de viata pe care nu stiam ca o am, astept iarna sa mi se topeasca fulgii pe mainile calde, si am sufletul deschis, strans imbratisat cu toti cei care imi sunt prieteni
Nu spun ca nu vor mai exista umbre, voi mai avea momente de cadere, dar le pot accepta, fac parte din mine si sovaielile. Cred insa ca o sa raman asa, si e bine, pentru prima data nu ma mai resping

[Shaki]

O vecina isi duce pisicutza bolnavioara la doctor, o superbitate mare, alb cu negru. O intreb ce are, privesc pisicutza prin gratiile cushtii in care o duce la veterinar. Nu mimez interesul, iubesc pisicile, dar cand se indeparteaza imi dau seama cat m-a obosit sa port o conversatzie normala. Dupa doua discutzii la telefon terminate cu receptorul trantit in furca, ma intind pe pat... simt pulsul foarte ridicat in tampla, parul e la fel de imprashtiat, si eu infrigurata. Mi-e somn. Maine voi avea o zi obositoare, incerc sa mai fac cate ceva... pe ym, vorbesc cu cineva, incercand sa par la fel, cat mai normala, ma ingroapa cuvantul asta... Dar durerea e prea puternica, a devenit o durere fizica si ma macina, nu mai sunt capabila de nici o reactie decat sa fiu al naibii de obisnuita, sa vorbesc, sa-mi vorbesc viatza pana se termina. Doare. Sunt prizoniera, cu muzica data la maxim, cu genunchii imbratzishatzi.

[Shaki]

Pentru ca multi prieteni de pe forum imi cer amanunte pe ym, si pentru ca aici e jurnalul meu, locshorul meu, unde scriu ce vreau *p... m-am hotarat sa incep sa scriu aici impresiile de la concerte
Ieri seara am fost in Club A, la concert Negura Bunget. Club A e o hruba infecta, cu un personal complet idiot, si a treia... de fapt a patra oara nu mai calc pe-acolo Am ajuns foarte devreme, dar venea direct de la scarbici, n-aveam timp sa ma mai intorc acasa. Misha a ajuns mult mai incolo, deja incepuse concertul. A fost o inbulzeala incredibila, erau multzi doritori sa asculte Negura, si mi-a fost teama pentru Misha... desi ea zicea k o dadacesc, imi pare rau, dar simtzeam o raspundere pentru ea, si sa nu intzeleaga k o simtzeam k pe o povara, din contra. Nishte inconshtientzi faceau pogo si o fata a cazut rau in fatza noastra... ce mai, eu nu mai merg in Club A, nu vreau sa ajungem sa ne calcam in picioare Misha a fost foarte amuzanta, a spus : "Nu te vedeam dand din cap la concert" Am dat din cap impreuna, am impartzit aceeashi bere, am stat impreuna... acu chiar ca suntem apropiate, suntem prietene
Am cunoscut-o si pe miercuri... seamana putin cu katzy, sper k nu se supara nici una de comparatzie... are obraji bucalatzi... Miercuri a spus, si ea, k am 17 ani, ma bate gandu sa-mi schimb varsta din profilul personal, sa nu mai contrariez atata lume
Muzica super, sonorizare mai buna decat la Magica... distractzie big time
Misha si colegii ei au zambit foarte frumos unei fete care vindea casete, tricouri, cd-uri etc, sa le tzina ghiozdanele ... parshivi-lor*p
Foarte frumos, m-am trezit zambind unui soare extrem de luminos, pacat k ziua nu a continuat asa bine pentru mine
Poate saptamana viitoare sau cand era... ajung in Underworld

[Shaki]

Ma simt prea obosita ca sa mai merg la concert. Dar fata din oglinda ma cearta, ma numeshte baba... si cum chiar si partea de baba comoda din mine are un orgoliu nemasurat, pana la urma ies de sub dushul cald si nu privesc spre patzutzul comod.
Ajungem in Underworld... am pentru prima oara un mic moment de razgandire cand vad o usa de metal ciudata, de ghena sau de ghetto Foarte putin loc, foarte multi adolescenti care vor sa para duri si nepasatori, dar pe fetzele carora se vede inca spaima ultimei teze la mate. Foarte singuri, de fapt foarte singura eu. Si suparata k nu exista garderoba *p
Beau si astept concertul, astept concertul si beau, cred k nu ma gandesc la nimik, sau nu-mi amintesc acum la ce ma gandeam. Un baiat imi striga "fear of the dark, i love it", aluzie la tricoul pe care il port, imprumutat de la Kitt. Ii zambesc, ii spun ca si eu Ma gandesc acum cat de tare m-au deranjat complimentele lui Mihai, desi nu erau mai vinovate decat "fear of the dark, i love it" si o privire admirativa, poate e vorba si de atitudine pana la urma...
Concertul incepe cu "Devil's Diner", melodie Lake of Tears As the bell strikes 12, he welcomes us to hell...
Dupa ce pleaca Nexus, simt ca nu mai am aer. Urc putin pana afara, dar e frig, totusi sunt obosita... din pacate, dupa patru melodii cantate de Trooper, trebuie sa plec, pentru ca nu mai sunt in stare sa rezist... cu o mica parere de rau si cu promisiunea facuta, in gand, ca va mai fi asa.
Dorm goala. Visez morti si groaza. Nu pot sa tip in vis. Ma trezesc brusc si simt ca infrunt tot raul singura. Adorm din nou.

[Shaki]

Stau pe malul marii. Nisip, chip oglindit in apa, visare. O prietena vine si, foarte entuziasmata, ma roaga sa o insotesc, imi spune ca, impreuna cu mai multe fete, au descoperit ceva interesant, ca nu trebuie sa lipsesc.

Era un labirint sapat in stanca, mai multe camere, si nu se putea trece dintr-una in cealalta pana nu jucai un mic joc. Radeam, nici nu mai tin minte cate am jucat, nici nu mai tin minte cat de departe ajunsesem, cand, intr-o camera, trebuia sa dansam pe o barna ingusta. Lavinia dansa.

Lavinia danseaza minunat, zambeste increzatoare si face multe piruete, cu o repeziciune incredibila. Cand danseaza, isi scutura buclele brunete, tunse scurt. Eu dansez in urma ei, si o privesc. Imi pare rau ca nu arat si eu asa, si cu cat ma gandesc la asta, devin mai nesigura, miscarile devin lipsite de echilibru si, pana la urma, cad.

Ce am facut?... n-o sa mai putem merge mai departe din vina mea. Ma simt coplesita de tristete, daca m-as fi gandit la mine, nu la ea, as fi ajuns cu bine la capat. Totusi, usa se deschide...

Intru in cealalta camera cu fruntea plecata, inca am remuscari. Cristina imi spune sa nu mai fiu suparata, ea tot timpul a fost prea ingaduitoare cu mine. Ma intreaba daca vreau un medalion albastru... camera e plina de mese pe care se afla bijuterii, toate fetele s-au inghesuit si le admira, eu stau deoparte... tin medalionul albastru in mana si il privesc, albastrul ma raneste, imi evoca numai suferinta si dorinte imposibile, nu ma hotarasc sa il iau, nu stiu daca sa accept ce simt, ce se va intampla daca asta va deveni o parte din mine?...

Si, in timp ce eu stau nehotarata cu medalionul albastru in mana, fetele au disparut, ma uit in jur surprinsa , speriata, dar am ramas singura... singura ca la inceput...

[Shaki]

Mai aveam medalionul sau nu cand am trecut in camera celalalta?... Nu-mi mai amintesc. Dar nici una dintre fete nu erau acolo, desi sperasem pentru moment. Camera era goala, singurele de acolo erau o batrana, care statea in picioare, imbracata in alb, ca intr-un giulgiu, si o fata cazuta la picioarele ei, inconstienta. Nu stiu de ce nu mi s-a parut nimic neobisnuit in asta, am alergat spre batrana si am intrebat unde sunt prietenele mele, cum pot sa ajung la ele. Mi s-a indicat o fereastra, si le-am vazut de parca ar fi fost langa mine... erau legate, langa un foc de tabara, si pazite de un barbat cu o infatisare care mi-a inspirat ceva greu de descris... teama, dar si o usoara simpatie, parca il stiam, parca il mai vazusem, parca fusesem legata de el prin ceva de care nu mai puteam sa imi mai amintesc.

Am intrebat cum pot sa ajung acolo... pentru ca fereastra parea o oglinda sau un glob de cristal, simteam ca este o iluzie fara sa incerc sa o deschid. "Mergi drept inainte. Nu te opri, nu vorbi cu nimeni, nu privi in jur. Deschide fiecare usa si mergi pana la capat"

Nu mi-as fi imaginat ca este atat de simplu... rand pe rand mi se deschidea fiecare usa, fara sa trebuiasca sa fac ceva deosebit, si in scurt timp, desi nerabdarii mele i se pareau secole, am ajuns de partea celalata a unei ferestre care nu exista.

[Shaki]

Am crezut ca va fi simplu, ca odata ajunsa langa voi, o sa va eliberez si o sa ne intoarcem din lumea aceea fara sens, sa fiu singura inapoi la valuri si cer senin (albastru?...ah nu albastru). Dar n-am fost destul de rapida, si-mi pare rau ca am dezamagit din nou. El s-a intors. Ochii sunt intunecatzi si arunca scantei. Vocea lui taioasa spune un singur cuvant, atunci cand incerc sa fug copilareste, sperand ca poate mai e o sansa, ca poate voi reveni la voi..."Urmaritzi-o!"

Si astfel am alergat in noapte, destul de mult timp incat sa nu mai tin minte cand a inceput totul, destul de mult timp incat sa cred ca am alergat de cand ma stiu. Nu este suficient, imi spunea respiratia mea intretaiata, voi fi ajunsa din urma,e greu sa urci, panta e abrupta, nu vreau sa cad, nu vreau sa esuez... In momentul acela m-am transformat... am devenit un cal negru. Nu as putea sa spun cum s-a petrecut asta, doar ca intr-o clipa eram departe, eram puternica, eram libera, eram tenace, si cei care ma urmareau nu ma puteau vedea... nu in noapte, nu in padurea unde incercasem sa ma ascund...

[Shaki]

Dar eu nu vreau sa fiu fericit. Nu cred in fericire... desi o doresc. Mi-e teama, chiar, de fericire. Nu pot dormi linistit decat in primejdie, in nesiguranta, in durere, in plictiseala amara.

Povestea a refuzat sa se scrie. S-a harjonit putin cu minea mea, mi-a evocat imagini, m-a suparat si m-a facut sa ma indoiesc k mai pot sa o redau. Eram in toae personajele, in renuntarea lor, in blazare, in dorinta de putere, in resemnare, in intrebarile care apar la sfarsitul unei vieti... in indoiala daca a fost trait demn, daca ramane ceva in urma. Intelegeam, dar simteam mereu ca eu sunt alta, si nu doream decat libertatea vantului din padurea in care m-am pierdut.

Dupa-amiezile mi se par crude si plictisitoare. E cel mai bun timp pentru un sentiment putin trist... nu mi-l marturisesc nici mie decat pe jumatate si in secret, creez o conspiratie cu mine insami. Dar cand lucrez ma imbata, ma ameteste fara sa-mi scada luciditatea.. devin atenta, devin mai buna, desi ma chiuie sa ma ascund de mine Cand sunt singura, privesc acest sentiment in fata, e un inamic invizibil. Pe buze am un sarut absent, privesc un picior intr-o soseta copilareasca, se intinde plictisit... dar e stiu ca si el se preface.

Diminetile sunt obositoare sau senine, seara e mereu altfel. Doar dupa-amiaza sunt indragostita... sunt indragostita de ceva interzis.

[Shaki]

Mi-a fost tulburat somnul de teama sau de intrebari dintotdeauna. Cand eram mica, ma foiam si-mi spuneam povesti pe care le uitam de indata ce le inventam. Tin minte mai mult noptile de la bunici: vantul batea ramuri in fereastra, cate o nuca mai cadea in gradina, un cocean de porumb se rostogolea in podul casei... o mie de prilejuri de a tresari sau de a-mi trezi curiozitatea. Simteam prea vie natura afara, avea motiv sa fie plina de viata acum, cand nici un ochi omenesc n-o spiona, si auzeam cum sopteste fiecare fir de iarba...

Tot copil, chemam ingeri seara sa-mi vegheze somnul, dar un inger s-a lasat surprins dupa mult timp, cand, printre gene, i-am surprins o ultima stralucire inainte de a se face nevazut. Si, in loc sa ii fiu recunoscatoare pentru paza, m-am razvratit, lovita in mandrie de graba cu care m-a parasit, si l-am eliberat, sa umble pe carari pe care sa se poata lasa vazut fara grija.

Totusi, balaurii copilariei se transformasera in demoni si spaima mea se amesteca cu ciuda cand vedeam cat de lungi sunt noptile de fapt. Da... noptile sunt mult mai lungi ca zilele si bogate in umbre care ameninta, care uita de mine abia cand apar timide primele raze ale diminetii. Si noaptea nu e nimic de vazut... felinare aproape oarbe, un cer cu putine, prea putine stele... ploaie, lacrimi?

Asa am inceput sa inlocuiesc temerile nelamurite cu carti... asezam cartile in chip de turn de aparare impotriva nevazutului si, pe rand, le lasam sa ma vrajeasca. In teama si in intrebarile personajelor, le ingropam pe ale mele, pentru ca intr-un tarziu, obosita, sa reusesc sa inving, sa adorm adanc si fara vise.

[Shaki]

De oglinda retrovizoare atarna un sirag scurt de margele mari, din lemn. Alaturi, impletit, era un lant de argint cu pietre bleu, care se termina cu o cruce. In oglinda se reflectau doar suvite de par, lungi, blond-inchis, rasucite, gata sa supuna sau sa ucida, nevazute.

Charon spuse un cuvant obscen, probabil din cauza traficului aglomerat, si calatorul din dreapta se intoarse spre mine si ma sfatui parinteste sa nu ii urmez exemplul in privinta limbajului. Cu cel mai suav ton, am replicat: "Eu?... Ingeras", si am continuat sa privesc apatica pe fereastra. Din cand in cand, atunci cand Charon sau ceilalti admirau vreun model nou de masina care trecea, ma prefaceam ca ma intereseaza sau ca particip la discutie. Incepuse sa ploua incet si monoton.

Dupa ce Charon a platit parcarea, am ajuns in iad. Iadul era caldut, dulceag-sentimental si impodobit cu globuri mari. Albastre. Nu puteau fi decat albastre...

Am ajuns aproape in acelasi timp cu el. Era entuziasmat si totusi usor dezorientat. Charon a remarcat ca priveste din cand in cand spre usa, asteptand-o pe ea, nepasatoarea absenta. Dar usile iadului (renovate, facute din termopan care se inchidea etans) nu lasa sa intre nici frigul de afara, nici pe cea iubita.

Cand ne-am intors, ploua mai tare, atata tot. Locul care ar fi putut sa fie al ei era ocupat de o adolescenta bagareata, cu aere de artista, tunsa frantuzeste si care i-a spus lui Kitt foarte dezinvolt ca nu-l crede tocmai intreg la minte.

In ceea ce ma priveste, iadul socotea ca e mai bine sa raman in spatiul plictiselii din care venisem. Pana si picaturile de ploaie urmau pe fereastra drumul trasat de ilustrele lor inaintase. Eu de ce as fi facut altfel?

[Shaki]

Am impresia ca eshti superficiala, nu te gandeshti decat la binele tau... eshti plina de defecte si nu tii cont de mine

Dupa ce mi-ai spus asta, am inceput sa-mi inventariez defectele. La mana stanga, doua unghii sunt ushor denivelate si una taiata mai scurt. Buza de jos e uscata. Ameteala patruleaza intre tampla stanga si cea dreapta, dar parca se sedimenteaza in dreapta. Doare. Imi vine sa tip.

Ma hotarasc sa ma ridic, pentru ca nu mai pot suporta vocea aceea ascutita. Intotdeauna o sa fie vara, soare si o sa aiba cine sa isi tanguiasca nefericirea. Cine zicea ca toate astea o sa piara, se insela. Si intr-o lume oricat de avansata tot vad sentimentalism obositor. Putina responsabilitate ar opri toata mascarada asta... si ti-ar prinde bine si tie.

[Shaki]

Stau in baie, am un gust amar in gura si ezit. Stiu ca e rau, dar prefer sa simt asta decat durerea care imi trece prin fiecare por... Sunt ametita, fascinata si infricosata. Imi dezgolesc umarul stang si lama intra de trei ori. Exact asa de simplu... Ma impleticesc pana in camera, si, pe intuneric, imi tin bratul lipit de corp, de parca l-as fi taiat de tot si acum as incerca prosteste sa il prind la loc; stiam ca sunt lasa, dar nu atat de lasa incat sa ma tem de o zgarietura. Incolteste ideea obsedanta ca sangele nu e decat un lichid poluant... m-as vrea golita de sange, si rece, e prea caldut si comod. Sa traiesc mi se pare monoton si apasator, ma teneteaza mai mult sa fiu o umbra.

"You have the right to remain happy..."