Versuri productie proprie

[paiacec]

Pentru domnu Necko,sa nu mai fie trista!

TOAMNA

A venit toamna!Schimba-tzi culoarea parului
Intr-o culoare ruginie sau frunze moarte.
Infrupteaza-te din rodul marului,
Asculta shi simte a vantului shoapte...

Priveshte in jur cum totul se schimba!
Da!Shtiu!...Un trist anotimp!
Prin aer,priveshte cum stoluri se "plimba"
Purtate de vanturi pe-un cantec de nimb!

E ceatza shi bura?Noroi?Stropi maruntzi
De ploaie nebuna ce curge de sus?
Hai!...uita tristetzea,nu potzi sa renuntzi
Sa priveshti in amurg spre apus,

Sa vezi cum zambeshte padurea de soare,
Sa simtzi cum te-ntorci iar in timp,
Iar gandul ascuns dintr-o data dispare,
Caci, toamna-i frumos anotimp!

P.S. - nu va luatzi de dezacordul din versul trei strofa doi!N-am gasit alta rima:)

[Necko]

tarantula beata de romantism si nu numai, tzumesc mult! e tare frumos si, desi am zimbit trist, am zimbit

[Lestat]

Fight Club



Ochiul se-nchide izbit ,
Buza imi crapa lovita
Sub teasta simt scartziit
De nebunie starnita ...

Osul imi iese prin carne
Mana-mi atarna umflata
Prea fara vlaga sa-ntoarne
Vreo lovitura scapata .

Dintii se misca-n gingii
Sange tasneste pe gura
Limba facuta fashii ,
Se rataceste-n dantura .

Sira spinarii-n bucati
Se descompune zdrobita
Pielea cu urme de colti
Mi se farama strivita .

Gatul pocneste a rupt
Capul se-nclina ciudat
Creerul afara-i supt
Prin craniul despicat .



Imi shade calaul pe pat ,
Cu ochi vicleni de pisica
EA - David , eu - Goliath ,
eu mare , EA asa mica ...


.

[paiacec]

Saptamana asta o fo chiar productiva in ceea ce priveshte rimele, asha ca,inca una!

Ce scriu acum,nu-i pentru tine
Sau alta persoana!E doar pentru mine,
E chiar viatza mea,umilul motiv
Pentru care traiesc... sa fie fictiv?
Vezi tu?vorbesc pentru mine,
Spun vorbe de rau,ba chiar shi de bine,
Pe care le-aud mereu,singur eu!
Te vreau langa mine,aproape,mereu!
Asha-mi suna-n minte aceste idei!
Faci parte din ele!...ca vrei,ca nu vrei...
Nu da la oparte nimic ce-i frumos:
Nici raul din mine,nici bunul hidos,
Nici vorbele dulci,nici negrele ganduri,
Nici viul fior provocat de saruturi...
Ma tem de mine insumi,ma tem ca ai s a fugi
De visurile mele,de vorbele ce-ndrugi,
De fericirea mea,sau,poate shi a ta,
De mana-tzi ce mangaie cu grija tampla mea...
Deja mi-e dor de tine! - acum chiar ma repet -
In stilu-mi de renume , umil shi desuet...
Raman acum cu noapte,ashtept sa te visez,
O sa itzi simt gandirea citindu-tzi sfantul Crez
Shi o sa-tzi spun atunci cand o sa te-ntalnesc,
Tot ce vreau de la tine shi totul ce tanjesc!

[Necko]

Ea stie cind merge pe strada
Ca tu de mina-o tii si-o-mpiedici sa cada?
Sau ca atunci cind doarme, pierduta-adinc in noapte
Tu parul i-l rasfiri, rostindu-i calde soapte?
Si cind de dimineata, cu soarele odata
Ea se trezeste lenes, de vise inca beata,
Tu o saruti pe gene si ochii ii deschizi
Si o privesti dorind-o, cu ochii tai timizi...
Si ca atunci cind tace,cu gindul dus departe
Tu ii respecti tacerea, insa o simti aproape...
Ea stie ca oriunde si-n fiecare ceas
Tu o-nsotesti cu gindul, urmind-o pas cu pas?
Nu stie, caci poate daca-ar sti,
Nu ar putea alege... pe tine te-ar iubi.

[Raz van Helsing]

Ciclul Sabiei de trandafir

Cosciugul din al fierului cald murmur,
Ce maner are de aur pur
Sta-n continuare inclestat si-nchis
Desi pe el o lumanare s-a aprins.
Inauntru-i o fecioara
Ce-avea sfanta misiune
Din plastic reciclat sa infaptuiasca veche minune
Dar pe frunte si pe pantec troneaza aspra genune
Iara tatal ei vegheaza
Pe obraji lacrimi ierneaza
Dar se imbarbateaza singur
Si stie ca tot raul se duce din nou spre bine
Al cui bine? Pentru cine? El aceasta nu o stie...
Crai de peste lungi hotare
Curteaza fecioara ingropata de-inca vie
Pentru lacat de sicrie cauta fiecare chei,
Dara timpul fantomatic pentru ea si pentru ei
Trece neclintit si cu coloana de matase-gelatina
Si nu poat’ si nici nu vrea decat in gradina spre-a cosciugului fereastra cu ochi fara de vreun licar cu plictis sa urmareasca,
Un sarut al unui crai ca-n basme ar putea sa o trezeasca
Ar putea si far de buze straine familiare daca-r vrea ea sa traiasca
Dar asa cum e in coma
Nu vede lumina de intuneric
Nici sicriului decor feeric
Si de n-ar fi dulce purtata pe aripi gaunoase de cosmar
Natura ar insamanta-o si-n luna si sub luna unui vechi nobil lastar
Sub cires in floare-ar naste
Al poeziei etern dar.

[Raz van Helsing]

Iat-o si pe a doua, Piskeshu:

Cosciugul din al fierului cald murmur,
Ce maner are de aur pur
Sta-n continuare inclestat si-nchis
Desi pe el o lumanare s-a aprins.
Inauntru-i o fecioara
Ce-avea sfanta misiune
Din plastic reciclat sa infaptuiasca veche minune
Dar pe frunte si pe pantec troneaza aspra genune
Iara tatal ei vegheaza
Pe obraji lacrimi ierneaza
Dar se imbarbateaza singur
Si stie ca tot raul se duce din nou spre bine
Al cui bine? Pentru cine? El aceasta nu o stie...
Crai de peste lungi hotare
Curteaza fecioara ingropata de-inca vie
Pentru lacat de sicrie cauta fiecare chei,
Dara timpul fantomatic pentru ea si pentru ei
Trece neclintit si cu coloana de matase-gelatina
Si nu poat’ si nici nu vrea decat in gradina spre-a cosciugului fereastra cu ochi fara de vreun licar cu plictis sa urmareasca,
Un sarut al unui crai ca-n basme ar putea sa o trezeasca
Ar putea si far de buze straine familiare daca-r vrea ea sa traiasca
Dar asa cum e in coma
Nu vede lumina de intuneric
Nici sicriului decor feeric
Si de n-ar fi dulce purtata pe aripi gaunoase de cosmar
Natura ar insamanta-o si-n luna si sub luna unui vechi nobil lastar
Sub cires in floare-ar naste
Al poeziei etern dar.

[paiacec]

Oli,saz fie rushine!N-ai mai bagat nimic?

Astazi una cu dedicatzie speciala pentru Danone ca sa mai stea umpic.
...shi nu in ultimul rand pentru domnulNecko oriunde ar fi.

Privirea celui care vrea,
Privirea celui care minte,
Privirea omului cu minte,
Privirea mea,privirea ta,
E-o reflectare cristalina.

Nu pot sa ma privesc in tine,
Nu shtiu de potzi sa vezi prin mine,
Nu cred ca tot ce fac e bine,
Nu am habar ce e cu tine,...
Mai bine iau o aspirina.

Imi place corpul tau suav,
Imi plac eternele moravuri,
Imi place crudul meu narav
Sa-tzi plac tot trupul fara nazuri...
Pe care trag o dunga fina.

Adio spun coshmarurilor proaste!
Tu spui pa-pa la lucruri simple,
Adio drage maini shi coapse,
Tu,spui saruta-ma pe tample...
Morala e : " Ce-o sa mai vina?"

[wednesday]

asta-i singurul topic de poezii? pt ca eu pot sa jur ca am postat aici o creatie si nu o gasesc nicaieri...

anyway...asta-i scrisa acum 2 seri...

Povestea razei


Un ochi il tin inchis
Privesc si clipesc cu celalalt.
Plang daca e nevoie...

Desprind ... geana de geana, geana de pleoapa

Se zareste o chemare.

Privesc catre soare.
Nu e un astru concret.
Ma inunda lumina calda si blanda ,
Densa, nesfanta ... spurcata de abundenta ei...
Blasfemic se-ascunde-n mister
Forma luminii.

Curge prin ochi, din afara-nautru
Sper miez ... spre nucleu,
Clocoteste in mine mereu
Izbindu-se de peretii vascularizati...
Sangele-mi molcom porneste mai greu...

Nu voi utia imaginea ochiului de veghe

Si nu uit sa gust mierea ce-l unge pe celalalt
O raza se-ntinde din insasi soarele...
Se rasuceste si ma strapunge din plin
Se impleteste cu viscerele
Tentacule de lumina smucesc in mine
Un neuron ce suspina...

O balnda raza de lumina...

Mangai alt par.

Nu imi e posibil sa ating fiecare raza a soalrelui
Astrul cu tendinte exapnsioniste
...Invazia si cucerirea stralucirii...

Fiecare raza ... un alter-ego plapand...
Purtat de vantul sufland...

[paiacec]

PUI DE FABULA

Am avut o fantezie
Cu o fata de actor
Shi, nici moarta,d-apoi vie,
Nu-mi mai trebuie ,sa mor!

Ne faceam de cap tot felul,
Ne iubeam la infinit,
Dar, de cand i-am dat inelul,
Parca a inabunit.

Am mai intalnit o fata
Cu par negru ondulat ,
Cu familie bogata,
Asha ca, am renuntzat.

Ea vroia ca sa se simta
Ca o zana cu palat.
Mi-am dat seama ca-i smintita...
...pacat!Era buna-n pat!

Viatza e frumoasa shi fara femei,
Caci,daca n-ai una,sigur ai vreo trei
Shi,daca vrea soarta ca sa fie-asha,
O ai shi pe-a patra sa inchei luna.

Asha ca morala,de vretzi sa aflatzi,
(sa shtitzi ca-i valabil doar pentru barbatzi),
E, sa luatzi tainu-n fiecare luna,
Cate o femeie doar,pe saptamana.

[Euridice_]

imi cer scuze anticipat pentru o eventuala lipsa de talent:

intoarce-te la somn

Intoarce-te la somn copile
Caci altfel oameni negrii vor veni
Dar poate vazandu-te in nestire
Te vor lasa in pacea somnului a te topi.

Nu incerca sa deschizi ochii
La tot ce se intampla in jurul tau
Caci ai cunoasterii tale copii
Iminent a ta speranta o vor lovi.

[paiacec]

Brava euridichio!:D
Ia sa mai zic shi io ceva!...

VIATZA DE SPITAL

N-am ce vorbi cu moshii,
N-am ce vorbi cu nimeni.
Mi-e scarba de totzi proshtii,
De mine,deasemeni

Se-aude cate-odata
O voce de sub perna,
Senila,sugrumata,
Un om ca o caverna.

Mai vine-o asistenta,
Cate-un vizitator,
Eu stau cu nasu-n perna
Shi-ashtept nepasator...

Ma uit in noaptea neagra,
Ma uit in nepasare,
Cum lilieci alearga,...
...vampirii cu-nsetare...

Inchid acum caietul
Shi sper sa pot dormi.
Pornesc apoi razboiul:
Doar eu shi tzantzarii!

GATA!

[Anke]

:sal:
Am scris aceasta poezie "cu gandul la un gand albastru..." :cry:

Cimitirul gandurilor mele

In cimitirul gandurilor vii
Am ingropat si ganduri moarte
Imprastiate printre gandurile vii
Se plimba ca niste stafii...

Azi am fost la-nmormantarea
Unui gand de mai demult
As fi mai stat, dar nu m-a last ploaia
Sa-mi iau adio de la acel gand...

Am plecat repede, incet plangand...
Si astfel s-a nascut un alt gand:
Maine am sa ma-ntorc la mormamt
Sa-mi iau adio de la acel gand!

Ieri a fost ziua de maine.
La cimitirul gandurilor mele
N-am mers de teama unui alt mormant
Al unui alt, albastru, gand

Dar as fi mers si-n miez de noapte
Sa stiu ca as fi putut scoate
Din locuinta gandurilor moarte
Albastrul gand, ce nu murise, poate.

c-ya :a

[whatever]

astea is ceva versuri facute pentru o melodie ... am facut si partea instrumentala in sfarsit, ramane sa le pun laolalta cumva si sa vad ce iese.

The Cube

It's cold and it's white
and it fits me just right
and everybody needs to break out
but the walls are always larger
and the gates are always smaller


So familiar, yet so overwhelmingly
undefined cubes of white
and white dust comes, and white dust covers me
I sniff, i choke, i fall and then i smile


It's warm and it's white
and it doesn't fit me anymore
and everybody already got out
but MY walls are getting smaller
and MY gates are getting larger

[...]


It's smooth and no longer white
and i can see outside
the walls crumble at my feet
the cube is falling to pieces
but they never tasted better

[Raz van Helsing]

Pe aceasta lume ca o dulce floare de uita-ma, dar nu te uita pe tine,
Intr-un castel cu peretii arsi la temelii si gauri de ghiulele umplute cu culori pastel,
Pe aceasta rugaciune tinuta numai in picioare, mancand mere cazute din livada altcuiva,
Sub acest pod construit de carii, sub care dorm cu o lumanare vesnic la gatul dantelat pescarii,
Sarutand o albina in drumul ei spre un incendiu si binecuvantand un glas de copil cu obrazul inecat de lacrimi... Ah, ape, cum va veti revarsa pentru a naste iarasi noul!
Pasind nehotarat pe o carare luminata doar de o lingura sincera de miere,
Fredonand uitarea, avand in minte doar indicatorul vopsit gresit, spre care ma deplasez,
Ajungand sa imi iau avant, sa ma dau in leaganul din cel mai dulce lemn, incercand umil suava contopire cu minunea pentru care eu creez.

[Raz van Helsing]

Trece izvorul nesecat si rece intr-o prapastie de calimara tuciurie, o plasma fara forma si o gresita definitie absoarbe neantul arogant, o groapa se intersecteaza cu un impuls amagitor si diletant, o caracatita invalida prin flori de gheata insipida trece amenintator si vrea sa se inece; spirala aminteste de lipsa unui viitor si tacerea apasatoare imbraca un antreprenor, cioroiul orb isi vinde ciocul platinat si o stanca se arunca intinat spre o cascada fara de folos si de inceput candelabrul cu forme noi de interes sta cu becuri intacte care put; lumanari mucegaite stau ca pe un tron de ierburi seci parfumuri cu aparente si alte vechi si noi clemente; relativul pretinde ca intelege si injunghie echilibrat un absolut, intr-o panglica rupta de nimic conceputa si deloc dorita, ramane doar miros de cerb, de rutina, de pulbere de sange nedospita si CAUZA.

[Raz van Helsing]

Asa grait-a Friedrich Nietzsche

Eu nu cred nici intr-un Bacon, nici in Hegel sau in Kant
Nici in Biblie, taoism, sau in ateism, ca altii.
Eu nu cred nici in discutii, expuneri, teorii, toate in contradictoriu
Nici in om renascentist, nici in imbecil notoriu.
Eu nu cred nici in cenzura, nici in gand clar inutil
Nici in munca, nici in eres, nici in propriu interes.
Eu nu cred nici intr-un lider, nici in puternici sau slabi,
Nici in diferentieri stupide gen romani, evrei, arabi.
Eu nu cred nici in limite, nici in sfanta plafonare
Nici in relativitate, sau autosugestionare.
Deloc nu ma intereseaza de nu credeti in ce-i viu
Voi faceti precum va place, eu voi face precum stiu.

[Raz van Helsing]

Nu vreau o lume de morti

Picura cu ritm angelic, nectarul de trandafire,
Cea mai crunta moarte este-a nu crede in iubire.
Zburda liber o pasune cu stramosii in privire,
Cea mai crunta moarte este-a nu crede in iubire.
Adie simplu o libelula invelindu-se in sclipire,
Cea mai crunta moarte este-a nu crede in iubire.
Pluteste altaru-n vise, roua de la patrafire,
Cea mai crunta moarte este-a nu crede in iubire.
Se patrunde in versuri vara, devenind din nou simtire,
Cea mai crunta moarte este-a nu crede in iubire.

Fanu-n purpur se preface, cufundand in reverie,
Cea mai crunta moarte este-a nu crede in iubire.
Vantul mangaie randunica nascuta din boemie,
Cea mai crunta moarte este-a nu crede in iubire.

[Raz van Helsing]

Elochim

Printre amintiri de verde apenin paseste mangaiat de frunze Elochim,
Priveste cu al sau praf de soclu, un manunchi, ce a iesit din strafulgerarile unui trunchi.
Pe o volbura de mortele nonsalant, picura vernisand talant,
Se asterne pe-un covor de gri bacant, inmarmurirea cercului de diamant.
Tunete se coboara ca in franturi de boare sa ii vegheze pe o soapta
ninsoarea cea plina de soare.
Se aduna sa ii amane tristi cremenea sclipitoare un carnaval de cristi.
Culege flori de lotus traversand incantatoare vertebratii care plang,
Involbureaza antice verisoare precantand, foite de septembrie incrangand,
Calca pe candele cu broboade imbalsamate, cucernic susura diafane incantatii.
Pe a vesniciei cununa, impartasind un dor ce nu se vrea strain,
Cenusa luminanda- lui Elochim.

[Raz van Helsing]

Masonica (Simfonia nepasarii)

Cosciugul faurit intr-un desert de lacuri
Inconstient alunecand spre un cantat de caine
Orb, Atentia distributiva intre cioburi de corb
Simfonia de lebede tuciurii in aripi de ciment
Cu rime de beton crapat, cand doar mortul respirand
Cruci de aparent benign in dantela de spin
Adulmecand moloz incrucisat cu o funda de canar incarcerat
Ciocanul si-l ascute incrangand mii de gauri cu miros de plute
In aripi atacate de un palat de buruieni, cu tavanul de licheni
In neputinta-i cruda,
Orfanul are nenumarate rude.

[Raz van Helsing]

Crema de paradisiac lubrifiaza un stalp,
Puternic el se crede acum picamer,
Si isi inalta fiii diformi spre cer,
Un grup de antiperete surade glasului lacrimogen,
Provoaca indigestie parfumului de tren,
Coboara stalpul si sondeaza visuri,
Avortand documentat si prescuipand abisuri,
Caramida peste caramida, platforma de nisip vertical miscator,
Sta cu demnitatea unui cersetor,
Dune se afunda-n creier, furtuna desertului se invarte in gol in suflet,
Campania pentru a salva o simulare,
Cu pancarta nobila in ritm de gratar,
Clinchetul mobilei anunta prelungirea unui avatar,
Haine patrunse de pulsificare
Instiga inchinarea la singura mare,
Intreruperi de oaze incurca simfonia,
Orbind verigi de lant criogenat,
Turnuri de fildes –contrabanda-
Se oglindesc in mahalele de azbest.

Privind cu a bebelusului inchipuire
Fila cu fila se invioreaza harpele din cer
Imbratisez senin ca o ploaie purificata pe
ingerasul meu Sahel.

[Raz van Helsing]

Peste lumea, inca valuri,
Se asterne lin scanteie,
Viorand glas fantomatic
Cu candoare de femeie,

Peste a timpului marama,
Innoptand cuferi din crin,
Se cununa umilul Soare
Inghetat de mori de spin.

Peste codri unde ecoul
Se plimba nestingherit
Coboratu-s-a feciorul
Ce-a incendiat un schit.

Si anunta clar izvorul
Ca in loc de flori de mar
Cu gunoi se innoieste
Podoaba lui Mandru Par.

Zeii greci isi freaca barba
Joaca invelindu-se tarot
Gand eficient si singur
Ii distreaza si-l iau pot.

Sta intins in caru-i aur
Reflectandu-se-n vitel
Imparatul cel cu zestre
Imbaiat cu caramel.

Mielul si-a pierdut zburdarea
S-a sfintit in pod de nuci
Asezutu-s-a matasea
Rosie, pe puf de cruci.

Si totusi sapte senine
Cuprind piesele de sah
Cu apsarica placere
Se astern in camp de mac.

Zburda pe versant in boare
Ancestrand priviri de lei
Preschimba ingeri in ploaie
Si navod in dumnezei.

Proorocind incandescenta
Amintind fii de lumina
Vestejite cani de sulfur
Rasuna-va iar surdina.

Pe o pajiste cu pantec
Zamislind trup purpuriu
Cantadorii se inalta
Visul iarasi este viu.

Stiu ca totu-i suferinta
Stiu ca poti sa o transformi.

[Raz van Helsing]

Amintire stelata

Colina cu vis de aur,
Oglindindu-se-n castel,
Se asterne peste ceata,
Cu iz de amor rebel,

Palisandre cu naframa,
Fantasme liliachii,
Se cuprind in hora lespezi,
Fete de papirusi repezi,

Fulgerand senin si pasnic,
Guri de trepte cu pas falnic,
Acajuuri fara rama,
Morganate azurii

Se imprima cu flori calde,
Rauri dulci far’ creuzet,
Sagetand parade-nalte,
Felix oranj-violet,

Sub cascade bolta-i peste,
Fulgi de ramuri de maslin,
Umplu cu suras de dafin,
Inocent potir de Crist,

Sub o vale fara cruce,
Unde flori de lotus duce,
Se unesc in cant de roua,
Mere antici care ploua,

Panisand ferigi in boare,
Cu petale mag solar
Suflu-nmiresmat de phoenix,
Glas al muzei selenar

Parfumat pastel de mare,
Preumbland sclipitor care,
Dupa-o lupta se-ncununa,
Sub un fir de borangic.

Cu al ielelor coroana
Faurita-n mandru schit
Prin padure de Nirvana
Dionysos reintregit.

Se insir candid lalele,
Respirand fluture pur,
Duios canta randunele
Briza fericirii murmur.

[paiacec]

Ma simt onorat sa dau eu tonul la incercari de poezii pe anul doomiicinci,asha ca,la fel cum ii sta bine unui paiacec veshnic amorezat,asha ii stau shi cuvintele pe foaie.Poezeaua asta i-o dedic lu' 'ubirica mea,ca merita macar atat saraca!

Iubita mea,itzi spun senin:
Mi-e dor de zambetul tau fin,
De ochii-tzi ce lucesc nebuni...
...Ma simt stingher,ca azi e Luni!

Abia ashtept sa treaca timpul,
Sa-tzi mai revad odata chipul,
Sa simt cum bratzele-mi despartzi...
Shi-s trist din nou,...ca azi e Martzi!

O noua zi incep cu tine-n gand,
Visez cu ochi deschishi cum seara-tzi cant,
Sau itzi dedic o poezie-aleasa,
In Miercurea cea nemiloasa!

Azi, este Joi iubita mea!...
Shi-tzi jur pe ce-am mai sfant c-ash vrea
Sa te ating,sa te sarut,
Pe buze fragezi shi pe gat,

Pe ochii mari shi sclipitori,
Ca-n pom de iarna lumanari,
Dar, am uitat sa-tzi spun ceva:
Ca, azi e Vineri,draga mea!

E Sambata shi-ncerc sa-tzi spun
Privindu-tzi chip shi parul brun,
Ca-s fericit shi ca ash vrea
Sa spargi singuratatea mea!...
.......................................
Duminica!...Ce trista zi!
Ca langa tine nu pot fi!...
...Ajung la casa de nebuni
Gandindu-ma ca, Maine-i LUNI!


Gata!
Hai Mr. P.,zi ceva de rau ca-tzi sparg capu!:D

[paiacec]

Azi e joi shi vine nenea Necko sa ceteasca poesia!
Shi pentru ca o anumita The Offended a zis ca ishi destainuie toata viatza sa, uite o poezea special pentru ea.

Ashtept smerit sa-mi spui ceva,
Sa simt in pieptu-mi cum se rup
Enigmele, ce-tzi stau pe trup,
In suflet,ochi shi mintea ta.

Ashtept sa vii sa-mi spui curand
Povestea ta,ca pe-un secret:
Mirific, tainic,desuet...
...Shi sa te-aprob ca om de rand.

Ash vrea sa-mi spui ceva sublim,
Ceva ce inima-tzi framanta,
Sudoarea ce-tzi apare-n tampla
Privind la propriul tau destin...!
.................................................
De ce nu spui nimic shi taci?
Ai ganduri despre tine-ascunse?
Ai vorbele cu lacrimi unse?...
...Hai!Spune-mi mie!ce-ai sa faci?

De nu vei vrea sa spui nimic:
Nici gand ascuns,nici vorbe simple,
Nici de ce ai sudoare-n tample...
Te las s-adormi; (macar umpic) !

Gata! The offended ashteptam totzi cu infrigurare povestea vietzi tale!:)

[paiacec]

Din ciclul hai sa mai bagam ceva,inca una cu dedicatzie pentru 90-60-90 ,ca sa aive shi ea ceva de la paiacecu.
Shi nu in ultimul rand pentru aiu shi Mr.P,ca sa are shi ei ce comenta!:D

Seara se lasa cu o tristetze sumbra
La geamul meu cel ferecat,
prin care vad a lunii umbra
Ce-mi sta de straja langa pat.

Din raza lunii fermecata
O silueta se zareshte
Senina,dar shi-ntunecata
A unei fete de poveste.

Nu o cunosc shi-ash vrea sa shtiu
Ce taina mare o-nconjoara?
Ce-ascunde corpul straveziu
Ca o vapaie mortuara?

povestea ei o shtiu batranii:
Shi ghicitoarele o shtiu:
E cea ce cu puterea firii
Se plimba-n ceas de noptzi tarziu

In cautarea fericirii,
A omului cu suflet pur,
Ce siluit a fost purtarii
A mashtii false de om dur.

In ciuda oamenilor rai,
A lumii-ntregi ce-n suflet scurma,
In ochii ei vor fi vapai
Shi-n sine veshnica nocturna.

[sin ella]

paiacec, iti multumesc frumos pentru minunata poezea si cu riscul de a fi mancata cu fulgi cu tot de critica literara, iti spun pe aceasta cale ca:

Urmandu-ti sfatul am dormit
o noapte, macsim doo
si-ntr-un tarziu cand m-am trezit,
am observat c-afara
nici soarele n-a rasarit,
nici n-a-ncetat sa ploo.

Dar nu-i nimic. Ce-mi pasa mie
ca nu mai are lumea soare,
ca ploaia n-are indurare,
ca vara-n veci n-o sa mai vie,
cand tu in visuri ma alinti
cu sarutari fierbinti o mie? ;v

Cat despre viata mea, ei bine,
pot doar sa-ti spun ca ea cu tine
ar fi furtuna, ar fi nebuna,
ar fi potop, ar fi durere,
ar fi cutremur de pamant
sau avalansa. Intr-un cuvant
ar fi risipa. ... de placere.

Vezi ce efect ravasitor au versurile tale asupra mea? :yD

(copyright cui i se cuvine pentru "macsim doo" si "ploo")

Cam asa arata prima si ultima mea poezie (promit!) scrisa pe furis si-n fuga mare.

[v1n3ri]

"As da zile de la mine
Sa mai joc un pool cu tine
Ca te-am batut in disperare
Si ti-am facut zile amare"

Daca vreti, pun si coloana sonora ).

[khayman]

Hai ca vad ca toti lasa complexele la o parte si isi posteaza poeziile...ma bag si eu...
Sa vedem ce reactii apar...

Speranta


Adorm sperand c-o sa visez,
Fata pe care doar in vis
Pot sa o intalnesc.
E trist ca mi se-ntampla asta,

Dar,poate asta mi-este soarta...
Caci,pana acum,niciodata,
N-am fost convins cu-adevarat
De nici o fata...

Ca ea ar putea sa fie
Cea care ar valora
Cat fete-o mie,
Si mi-ar putea aduce intregire.

Toate astea ma fac sa ma intreb:
Sunt oare eu unul care,
E prea greu de multumit?
Sa fie oare lumea chiar atat de stearpa?...

Sa nu mai fie oare nici un suflet
Care sa nu valoreze cat o ceapa degerata?
Nu,nu!Nu vreau sa fie asa!
Caci asta,ar inseman pieirea mea...

that's it...

[Euridice_]

File de scrum

Pe drum,pe campul cenusiu
Se rostogoleste,se ridica spre cerul plumburiu
Atata scrum din vise scurs
Din asteptatul sfarsit ce a apus.

Dar ce esente se topesc
In parfumul scrumului ceresc
Ce cheama atatia muritori
CU harpe plangatoare spre a deveni tristi si goi?

Si-n urma filelor de scrum
Trec cortegii ce par aduse din lumini trecute
Si rad si plang,respira fum
Pivind spre ale lor rani cu scrum cusute.