
E perfect acceptabil ca un wagnerian ca si mine sa-l ia din aceasta perspectiva peste picior pe bunul italian, dar e de-a mirarilea cand panarama de donizetti e pus deasupra lui verdi. Sau oricare alt flasnetar din neamul lui.
Orice gusturi am avea fiecare vizavi de opera italiana sau fata de Verdi, ar trebui sa fim de acord ca acesta a fost primul operist italian (scolit in "buna" traditie a belcantoului) care a produs, intr-un final - si subliniez: INTR-UN FINAL - ceva cat de cat demn sa ramana pentru posteritate alaturi de marile drame ale lui Wagner.
Verdi nu a fost inzestrat de Dumnezeu cu geniul lui Wagner. A avut insa o admirabila si reala dorinta de autoperfectionare, inexistenta la Bellini&Co. Asa se face ca, fara sa beneficieze de emulatia creatoare a mediului muzical germanic, ca Wagner, Verdi a reusit sa evolueze independent, intr-un mediu total ostil artei de mare anvergura, de la stadiul de opereta de 2 bani (Obertas) la cel de drama muzicala. Faptul ca, independent de Wagner, ba chiar in ciuda unei permanente ciondaneli cu acesta, el a redescoperit principiile dramei muzicale, chiar si fara sa le teoretizeze atata ca Wagner, inseamna doua lucruri: ca aceste principii sunt intr-adevar valabile, si ca Verdi a razbit pana la drum. Norocul lui (si, de ce nu, si al nostru) ca a trait destul sa apuce momentul, altfel ar fi ramas la fel de prafuit ca Donizetti.
Am mai spus-o, consider ca 90% din creatia lui Verdi e sub limita mea de atentie. Insa acel 10% care a ramas si de care eu ma bucur sincer, a meritat toata stradania lui Verdi. Ca lucrari complete, consider ca numai Recviemul (in domeniul vocal-simfonic, ce-i drept), Othello si Falstaff sunt memorabile. Daca judecam fragmentar insa, in Aida gasim multe momente de drama muzicala. E drept ca stilul e altul, e italian, nu german, dar nu zice nimeni ca drama muzicala s-a nascut cu halba de bere nemteasca in mana. Pot oricand sa va dau exemple de aplicare cu succes ale principiilor dramei muzicale in Rigoletto si La forza del destino. Sporadic, e drept, dar e vorba pur si simplu de niste momente in evolutia lenta, dar constanta, a lui Verdi catre nivelul de Maestru cantaret

Cred ca am expus destul de clar argumentele pentru care eu personal il consider pe Verdi vrednic de toata admiratia mea. S-a nascut un oarecare si a murit Maestru.