
Si desi poate parea ca dau in povestiri pentru copii, sincer va zic, are mama un trandafir chinezesc care este foarte atasat de prezenta ei. Daca pleaca mama din localitate o perioada de doo trei zile (perioada in care oricum nu-l uda si daca trebuie totusi udat cineva o face), trandafirul realmente sufera, se ingalbeneste si ii cad frunzele. La reluarea lui in primire de catre mama, care-i mai si vorbeste din cand in cand si-i mangaie frunzele, trandafirul isi revine la fel de frumos si de infloritor....
Revenind la tema noastra... Nu sunt de acord ca plantele nu comunica sau, mai bine zis, acesta nu mi se pare un argument valabil pentru un vegetarian. Am o prietena (slava domnului ca nu intra p'aci sa se recunoasca in cele de mai jos!!! ) care a devenit, de vreo 4 ani, vegetariana.
Am fost mirati, bine'nteles de alegerea ei dar am acceptat-o pentru ca, am zis noi asa-i frumos intr-o societate democratica. Numai ca, vegetariana noastra, ca si cum pana acum patru ani n-ar fi fost si ea "carnivor", a inceput, putin cate putin sa ne terorizeze cu chestii de genul : "hamsiile alea au murit in chinuri groaznice ca sa le mancati voi!", "oare cum puteti manca mortaciuni?", "voi nu va ganditi cat sufera aceste forme de viata?".
Am inteles unde batea... Motivul vegetarianismului ei era dragostea profunda pentru animale, forme de viata, ca si plantele... Si si-a umplut casa de vreo 7 caini si patru pisici (sta la curte!) si de cand s-a "vegetarianizat" nu mai ai ce discuta cu ea... Decat despre animalele ei de curte.
Si faptul ca argumentul ei nu mi se pare justificat (animalele respira! n.a. "SI PLANTELE RESPIRA!), nici forma ei de vegetarianism nu o mai pot accepta.
gata!