Cronicile intunecate ale Mortzii Negre

[moartea_neagra]

azi am descoperit ca sunt prea visatoare...ashea ca m'am hotarat sa mai scriu shi nishte chestii realiste....puei....ma dor picioarele,fundul,ceafa,ochii....capul daca stau sa ma gandesc shi azi nu am chef de nimeni ami exact nu am chef de nimic...."imi cer scuze ca nici azi nu te'am dorit!"...cam ashea ceva...
la mine in casa iar se fumeaza.....cele 2 pupeze mandre stau shi fumeaza in balcon shi io stau cu geamu deschis la camera...nu e tot aia ca shi cand ar fuma in camera??da imi e prea lene sa ma ridic sa inchid geamu.....
in alta ordine de idei...am stat in picoare in 3 zile18 ore!!!! felicitari shi vreau bani ca altfel nu merge treaba...io ma duc acolo in magazinul ics sa fac promotzie la produsul....cico rico!!
stau in picioare prima ora...dupa,ma smecheresc shi ma ashez pe cosh...vad cum sta treaba shi sta bine...imi iau pauza de 20 de minute cu o mica prelungire de 10 minute....ca nu potzi sa mananci shi sa te pishi toate astea in 20 de minute...mie pana acum nu mi'a reushit....ies din cancerul din spate printre fluieraturi evident....shi intru in magazin.....ma duc la colega ii spun "hai cole fugi in pauza" pleaca fata bun bazata ca io o sa fac treaba...ma agatza nishte chestii care se baga singure in seama....ii ignor in mare parte dar le fac putzin reclama la cico rico shi fraierii il shi cumpara...in 20 de minute in stilul acesta deja vandusem 5 sticle... cea mai buna metoda este sa le dai copiilor sa guste ca daca le place foarte mult o sa bazaie pana o sa le cumpere mami nishte cico rico de la fata din portocaliu sau de la tanti cum mi s'a mai zis....ma gandeam io....pai fratzilor daca io la 15 ani am fatza de tanti...cum pana mea o sa arat la 20??baba??
ma rog...mai trece fata de la ifantis pe la mine....mai savurez un carnacior cabanos....ca dupa masa ashea...k feliutzele alea mici subtzirele nu ajungeau nici pe o masea ashea ca pentru o nehalita ca mine cred ca am foamea in sange....nu se shtie.....shi la final...adica cu 20 de minute mai devreme decat prevede programul....hai sa strangem shandramaua....lucru care nu este bine caci sambata ne trezim cu unu de la firma ca greshise magazinul shi ne aduce o jucarica cico rico...cica sa o inlocuiasca pe aia care se stricase...care se stricase?ca a noastra mergea aiurea...dar ashea merg toate...se uita ala la mashinarie...da de manivela vede ca se aprind beculetzele shi zice:"aoleu!!!!" shi incepe sa alerge....
ma rog io tocmai incepeam sa beau paharele cu cico de pe stand....cand tipul era in spatele meu...foarte tare....shi intr'un final strangem shandramaua o bagam in sacul de plastic din doatre dar care acum nu mai era bun de nimic,ne bagam nishte sticle de cico rico in ghiozdan shi mergem sa ne schimbam....ne schimbam noi,in vestiar domnea acelashi miros de putred amestecat cu obishnuitul miros de picioare shi hai la shefa de tura sa ne semneze procesele verbale....tananam...inca o data reusheshte sa ne umple de nervi.....imi venea sa ii fac guler hartiile alea....citez:"ca ce mi le lasatzi mie pe toate astea?ca ce asta inseamna ca io trebuie sa stau sa am grija de standul vostru shi de sticlele voastre?da ce sunt io aici??"io i'am tot bagat procesele alea sub nas...sta ce sta shi le semneaza proasta....shi hai sa plecam...plecam noi,evident trebuia sa trecem pe la control...trecem ne controleaza,se uita la sticlele de cico rico lung dar ne lasa sa plecam....trecem pe la fetele cu promotzia de la bunica....ii aleg io o caserola lu mami meu ca shtiu ca astea ii plac...shi mai iau shi un ciorapel de ala de craciun de la fetele cu promotzia de la snickers shi am plecat acasa...de fapt nu chiar acasa...dar ashea ca un mare peseu pentru mine:bah tuto...de acum ianinte cand eshti rupta de spate...fa'tzi dracului un bine shi nu mai cara 3 kile in spate plus alte mari tampenii...ca ai vazut ca azi de dimineatza nu mai erai in satre sa te dai jos din pat....
in incheiere......am dorit doar sa arat cat de marfa e sa ai 15 ani sa lucrezi pe diferite promotzii pentru...nishte bani amaratzi...shi cum e sa itzi faci nervi...nu e deloc bine dar asta e....cand nu ai de unde itzi mai faci shi singur....

cico rico cu pulpa rulzzzzz!!!!!!

[moartea_neagra]

te caut....te caut pe strazi,te caut in soare,te caut in frunzele cazute pe asfaltul rece shi inghetzat...te caut pe cer,te caut in umbra zilelor ce au trcut...te caut in mine,te caut in fiecare persoana pe care o intalmesc...te caut acsa,te caut in apa,te caut in sufletul meu...dar nu ai mai ramas tu...a ramas doar dara de pa care ai lasat'o....te tot caut shi nu te mai gasesc....nu mai eshti...de ce nu mi'ai zis ca ai plecat?ahi fi vrut macar "adio" sa itzi zic...poate suna cam tragic dar atat voiam sa itzi zic...te caut in sticlele de bere pe jumatate terminate,te caut in toate chishtocurile de tzigara aruncate neglijent in scrumiera,te caut in fiecare zambet,in fiecare privire calda.in fiacrea strangere de mana,in fiecare imbratzishare,in fiacre pas pe care il fac,in fiacre zi a saptamanii,in fiecare loc in care am fost shi am numarat apusurile shi rasariturile...te caut la lumina stelelor shi sub clarul de luna...dar tu nu mai eshti acolo...de ce?
ai lasat totul in ruma ca sa itzi cautzi un alt soare care sa te incalzeasca ashea cum ai vrea...
punct shi de la capat...iar..incepe o noua pagina a vietzii pe care sa ashtern zilele ce ma ashteapta....
a new story begins at the point where another one ends....

[moartea_neagra]

auzi pashii goi pe coridor,shi tresari atunci cand usha se deschisese.Se intoarse sa vada cine este,caci curriozitatea este cea mai dominanta trasatura umana,dar apoi ishi plecase din nou capul deasupra mesei.Langa ea erau hartii rupte shi presarate cu lacrimi,lumanarea ce ardea de cand se intunecase shi o poza....
domnishoara ce statea undeva in spatele ei nu se putu opri sa nu o priveasca cu mila.Era o fata pe la 17 ani,motiv pentru care era considerata naiva shi necoapta,dar demonstrase contrariul inca de cand sosie in casa aceasta.avea mainile mari shi degetele lungi shi subtziri,iar unghiile roase.ochii ii erau mari,cu forma migdalata shi de un verde ce trada o frumusetze copilareasca.Era tanara dar gandea prea matur pentru varsta ei.
Vazand'o,Andreea se ridica de la masa shi se repezi la ea,apucand'o de umeri.
-shtiai?
-da!ii raspunse ea rece shi scurt,dar foarte calm shi linishtit in acelashi timp.
andreea cazu in genunchi shi incepu sa planga....era prea mult pentru ea...
-doua persoane am crezut ca nu o sa ma inshele in toata viatza mea..dar uite....tocmai tu!
acum voia doar sa ii faca rau dar razbunarea nu ii statea in fire...se intoarse cu spatele la ea shi se uita spre lumanarea ce inca ardea pe masa,shi ce mai trosnea din cand in cand.Acum parca avea totul in fatza.tot planul lor,shi shtia ce se intamplase....
Cu o ultima fortzare o impinse pe copila shi ii spuse:
-nu se termina aici!nu inca!ieshi!
-nu ne opreshti tu!ii striga tanara speriata shi incepuse sa fuga pe coridoarele reci ale casei razand isteric.

se intoarse spre masa,shi dintr'o singura mishcare aruncase tot ce se afla pe aceasta pe jos...lumanarea cazuse shi se stinse,dar parea ca intunericul nu o supara...se mai auzea cate un foshnet din can in cand dar dupa o vreme linishtea deveni suportabila.
pashind incet deschise geamul larg shi se uita in jos....era o distantza foarte mare pana jos dar nu voia asta....se uita afara in stanga shi in dreapta,shi ishi facu u plan despre cum poate ajunge pe acoperish.Ieshi pe pervazul rece de afara shi ncepu sa se catzere tznandu'se de odioasele statui ce ii prejmuiau fereastra.Mereu urase camera asta tocmai din acest motiv...nu era o infocata a stilului clasic dar casa aceatsa putea sa aiba macar bun gust.
ishi aducea aminte cum a venit aici shi cum il auzea pe el spunandu'i:
-uite de azi...eshti acasa...acesta este palatul nostru...
shi nu greshea!avea dimensiuni impresionante,dar era mai mic decat un palat.dar cu toate acestea ashea l'a numit mereu.
Acum ploaia cadea pe tabl;a ce invelea casa,iar frigul incepuse sa o doboare...se simtzea sfarshita...scoase hartia din buzunarul camashii shi se mai uita o data la ea.apoi scoase poza o saruta shi o tzinu in mana.Stropii de ploaie ii umbreau chipul celui ce zambea discret....

la parterul aceleashi case,tanara cu ochi verzi se uita pe geam shi tremura...nu shtia daca ceea ce facuse era bine shi nici ce se va intampla de acum inainte....
deodata o bubuitura zgudui tacerea mormantala a conacului
"ah andreea!eshti atat de slaba!ba da!aici s'a terminat!"
tzipetele celor ce se adunasera in curtea casei o determinara sa iasa afara...fusese surprinsa de ceea ce gasi in mana ei...incepu sa tremure shi sa fuga a doua oara pe coridoarele reci shi pustii ale casei plangand shi aruncandu'shi halatul.Urla shi nu putea sa se opreasca.ieshi pe uha din spate shi nu se mai intoarse.nimeni nu shtia ce s'a intamplat cu ea.multzi spun ca s'a aruncat in lacul din apropierea casei...altzii spun ca inca mai traieshte..dar nimeni nu shtie....

"aici se termina povestea celor doua"spuse batranul shi stinsese lumina placand din camera cu capul plecat....
-oh draga mea!spuse el shi se duse in camea lui tzinand strans poza ei in mana.
plangand,inchise usha camerei......

[moartea_neagra]

un clinchet prelung intrerupse tacerea...
aprinzandu'shi o tzigara,cu un simplu gest al mainii curma viatza sunetului.
era ciudat cum in astfel de momente agitate ishi gaseshte linishtea cea mult cautata.nu voia sa fie deranjata din ceea ce ea numea "arta creatiei".
era o experta in a intzelege psihicul uman,dar nu putea avea nici mai mica idee cum sa ishi abordeze eul interior,nu gasea calea propice sa ishi discute shi nici momentul potrivit.
se simtea ca atunci cand era mica shi era trasa la raspundere pentru nishte boacane copilareshti.
fugea de raspunderea pe care shi'o asumase acum mult timp.
linishtita,mai tarse un fum din tzigara shi o ashezase pe marginea scrumiere.
brusc se simtzea exclusa.singurul moment al ei de apartenentza la specia umana,a fost atunci cand a primit lude pentru ale ei sfaturi excelente shi competenete.
nu se simztea in largul ei shi totushi ii venea sa zburde shi sa vorbeaca...dar avea cu cine?
nu era prima data cand i se intampla ashea.aingura persoana cu care putea vorbi,a plecat acum mult timp.
da,se simtzea abandonata,dar trebuia sa lupte...pentru ce?nu shtia...nu i s'a zis...
o zi intreaga ar fi fost in stare sa piarda,numai sa se gandeasca care ii este rostul in lume.dar nu avea timp pentru ashea ceva.acum singurl lucru pe care shi'l permitea sa il faca in timpul liber era sa piarda vremea.
se saturase de toate exercitziile de meditatzie shi de cautare a sufletului.nu existau destule dovezi palpabile care sa ii sustzina cauza..se plictisise....
ishi ridica tzigara,o scutura de scrum shi o fuma pana la capat,apoi o stinse in scrumiera,apasand cu degetele ei lungi pe chishtoc.
telefonul suna...tresari....o scoase din starea de amortzeala motzita...facu ochii mari shi raspunse...
dupa aproximativ 10 minute,puse telefonul in furca...
se indrepta spre dormitor,deschise tlevizorul shi cazu franta pe pat






it's weird how tragedy brings people together

[moartea_neagra]

Hear your heartbeat
Beat a frantic pace
And it's not even seven AM
You're feeling the rush of anguish settling
You cannot help showing them in
Hurry up then
Or you'll fall behind and
They will take control of you
And you need to heal the hurt behind your eyes
Fickle words crowding your mind

So
Sleep, sugar, let your dreams flood in
Like waves of sweet fire, you're safe within
Sleep, sweetie, let your floods come rushing in
And carry you over to a new morning

Try as you might
You try to give it up
Seems to be holding on fast
It's hand in your hand
A shadow over you
A beggar for soul in your face
Still it don't mater if you won't listen
If you won't let them follow you
You just need to heal
Make good all your lies
Move on and don't look behind

So
Sleep, sugar, let your dreams flood in
Like waves of sweet fire, you're safe within
Sleep, sweetie, let your floods come rushing in
And carry you over to a new morning

Day after day
Fickle visions messing with your head
Fickle, vicious
Sleeping in your bed
Messing with your head
Fickle visions
Fickle, vicious...

Sleep, sugar, let your dreams flood in
Like waves of sweet fire, you're safe within
Sleep, sweetie, let your floods come rushing in
And carry you over to a new morning

poets of the fall-sleep

[_dace_]

nu-mi cautam nici un soare ci doar ma cautam p myself! sorry

[moartea_neagra]

in fiecare dimineatza ma imbratzisheaza cu un suras dulce acleashi sentiment ingrozitor se singuratate shi nelinishte...shi atunci ma intreb...unde am greshit?sau...am greshit iar?am ales un drum umblat de mult...am ales sa calc peste cei ce tzineau la mine...deshi pare un regret este de fapt o resmenare shi un sentiment de ushurare...iar ma simt io aia in plus?shi iar ma intreb de ce sunt tocmai io cea cre trebuie sa faca asta?nu a mai fost facut inca o data?ma uit in oglinda shi incerc sa deslushesc in spatele imaginii de persoana proaspat dormita sub tren,shi ce vad?goliciune...raceala...rautate?agonie...ura?unde incap?nefericire...singuratate...
in fiecare zi din nu shtiu ce motiv trebuie sa ma enervez..ashea ca mereu ma gandesc ce trebuie sa mi se mai intample....de ce?de ce nu pot gandi macar o data pozitiv..dar ce este de fapt atat de important incat sa merite gandire pozitiva?nu shtiu...deshi incerc sa ma gandesc ca nu mi se intampla cu un anumit scop,ci mai mult...din intamplare,shtiu ca nu e ashea....dar degeaba...tot mi se intampla....daca mai vad un singur cuplu de manelishti jur ca o sa innebunesc...prea tarziu...deja mi se apleaca cand ma gandesc ca cineva chiar crede ca a gasit droagostea shi ca poate face viatza mai buna...io am abandonat ideile astea de copil tembel shi incep sa vad shi latura aia...ca nu pe totzi ne ashteapta ceva bun acolo...dar atunci cand tzi'ai pierdut sperantza se nashte alta..shi ashea speri iar...dar oare mai merita sa speri?
ma agatz de lucruri imposibile..dar daca sunt imposibile atunci de ce mi le scoate soarta in permanentza in fatza?ca sa constituie experientza mea de viatza..atunci de ce imi pasa ashea de mult?ash vrea sa fim sub acelashi acoperish...sa privim zapada,sa ascultam "sleep" shi sa bem ciocolata calda..sau prigat:)sau sa ieshim afar shi sa auzim impreuna cum trosneshte zapada sub bocanci...dar nu se poate shi shtiu asta...ma gandesc cum este acolo...in vasta lume...in imensul necunoscut...oare cand am sa te intalnesc?sau deja te'am intalnit???




More than you know it, i'm aware
Of this connection that we share
Yeah I know it seems like sometimes I don't care
But you are the colours that I wear
It's been a few hours, nearly dawn
You've been real quiet all along
Now I cannot help but think there's something wrong
Hey baby what's going on?

3 AM we seemed alright
On our way into the light
Now 3 AM is gone
Along with where there's nothing wrong
3 AM we seemed alright

If I have been thoughtless, let me know
I can take a hint you know
Though i'm a little slow
Just don't keep it in you
Lest it take root and grow
The bottom line here is I love you so

3 AM we seemed alright
On our way into the light
Now 3 AM is gone
Along with where there's nothing wrong
3 AM we seemed alright

3 AM we seemed alright
We're on our way into the light
Now 3 AM is gone
Along with where there's nothing wrong
3 AM we seemed alright

Ooooh

3 AM we seemed alright
On our way into the light
Now 3 AM is gone
Along with where there's nothing wrong
3 AM we seemed alright

Ooooh

3 AM we seemed alright
On our way into the light
Now 3 AM is gone
Along with where there's nothing wrong
3 AM we seemed alright

[moartea_neagra]

Doua inimi se alaturara intr’un vals ce se anuntza a fi lung,calm shi placut...ce este cu acest dans?nimeni nu shtie....au fost doua suflete singure...care s’au gasit...cand niciunul nu mai ashtepta nimic de la soarta...
A fost nevoie de un minut ca mainile sa se intalneasca,ochii sa se priveasca shi buzele sa ishi vorbeasca...a fost nevoie de doua minute ca sufletele sa se gaseasca si corpurile sa se stranga cu caldura ...a fost nevoie de atat de putzin efort...cine se ashtepta la gasirea jumatatzii tocmai intr’un asemenea loc ?implinirea visului sau doar o iluzie ?
Simte frica,emotzie dar totushi sufletul i se ridica pana in cerul cel inalt shi albastru shi zbura cuprins de visare...ce credea ca poate muri,renashtea shi ce credea ca poate uita ishi amintea...ce spera sa gaseasca a gasit,iar ce spera sa lase in urma a lasat departe...nu mai erau umbre care sa ii clatine fericirea sau amenintzari infricoshatoare....era doar el...acolo...muzica suna vesela in boxele vechi,inalte shi prafuite dar nimic nu ii impiedica sa ishi auda pulsul sau ritmul respiratziei.Simtzi ca se dedubleaza shi ca se vede de undeva de sus...atata fericire plutea in jurul lor...nu observa privirile rele ce le erau adresate din nu shtiu ce motiv..nu mai observa nimic...simtzi caldura celuilalt suflet atat de aproape incat ii era imposibil sa urasca sau sa mai poata rveni la sentimente urate fatza de cineva...oricine...daduse uitarii ceea ce o speriase shi se aventura iar ,ca un copil ce nu mai ashteapta un raspuns....pleca departe...atatea zile numarate shi pierdute degeaba...doar pentru a simtzi din nou ca traieshte...se simtzea implinita...undeva deasupra tuturor...simtzea haosul departe...nu mai simtzea teama autodistrucitva..nu mai simtzea nimic decat nishte maini calde care ii atingeau fatza shi o agitau...explozie de verde...universul se desfacuse...uitase totul..cine era...unde era...cum de ajunsese acolo...se simtzea neputincioasa intre acele doua maini ce pareau sa o adore...de ce nu se putea smulge din acest dulce blestem ?din acest dans salbatic ??
Daca ar fi inchis ochii shi apoi i’ar fi deschis...oare s’ar fi trezit ?sa se trezeasca departe de cel care ii aparase sperantzele shi ii reinviase emotziile,suflarea shi gandirea ?dar nu avea cum sa fie o simpla iluzie...
Caldura se intensifica,ritmul muzicii se schimba....pashii se iutzeau...ishi lasa visatoare capul pe umarul lui ashteptand probabil confirmarea realitatzii sau a autenticitatzii acestui moment trait de ea cu atata intensitate...
Era multzumita...da..pentru prima data era multzumita cu ceea ce facea...simtzea ca este bine,dar ii era frica sa ii spuna asta...mai simtzise o data asta shi totushi nu era chiar totul perfect...shi iluzia s’a destramat...a preferat sa ishi apropie capul de gatul lui shi sa ii miroasa parfumul...se simtzea plutind in bratzele lui..plutea spre veshnicie..pluteau la nesfarshit intr’un vals etern...intr’un dans al inimilor ce nu avea sa se sfarsheasca niciodata...in acest dans se simtzea implinita..caci simtzea pentru prima oara ca traieshte cu adevarat...
Traia momentul atat de puternic.....inca simtzea mainile calde plimbandu’i’se pe trup shi suspina la fiecare indepartare a lor...atunci il curpinse in barzte,si se uita lung in ochii lui... simtzi iar caldura mainilor lui protectoare shi valsul continua...
Contempland tacerea,dansau....spre nemurire...spre nesfarshit....spre inceputurile lor...

[moartea_neagra]

Flyes with a broken wing, she's ever so graceful, so like an angel,
but I see, tears flow quietly.

The struggle she's seen this spring, when nothing comes dancing,
paying a handsome fee, and still she smiles at me.

And I can't take it, no I can't help but wonder...

Why do we sacrifice the beautiful ones?
How do you break a heart of gold?
Why do we sacrifice our beautiful souls?
Heroes of tales unsung, untold.

Sweet as an angel sings, she gives though she has none left but the
last one, free, unhesitatingly.

And I am humbled, I'm a broken mirror, and I can't help but wonder...

Why do we sacrifice the beautiful ones?
How do you break a heart of gold?
Why do we sacrifice our beautiful souls?
Heroes of tales unsung, untold.

Why do we sacrifice the beautiful ones?
Why when they walk with love alone?
Why do we sacrifice our beautiful souls?
Just trying to find their way home.

i am filled with emptyness and sorrow...my wings are broken and i am trapped..here...underneath...falling forever..searching for my soul...and for something that they say it is hidden inside me...fot my strength...they say it is within you...fuck it..i can't find mine....

[moartea_neagra]

inca o poveste neterminatase gandi si ea si incepuse sa mearga pe nesfarsitele trotuare ce i se intindeau la picioare..
aerul rece si uscat ii zgaria fata si in inrosea obrajii...arata ca o papusa chinezeasca de portelan...
isi amintea cum era vremea acum ceva timp si cum se plimba pe aceste strazi insorite...iar acum aceleasi strazi imbracasera o forma sobra ce era luminata de niste felinare ce dadeau impresia de pustietate...
ar fi trebuit sa fie acasa la ora aceea dar de ce sa se mai duca iar acolo?da,realiza ca era norocoasa ca avea pana si casa aceea dar ar fi dat orice numai sa fie linistita...dar cum nu era prefera sa se plimbe pe strazi...
avusese o saptamana atat de agitata si de suparatoare..isi daduse toate planurile peste cap din cauza unor sentimente de moment..
se simtea singura si lasata balta...atati prieteni a avut si acum a ramas numai ea..singura..tot ea sa se incurajeze si sa isi tina fruntea sus si tot ea sa isi stearga lacrimile atunci cand avea sa se intoarca acasa si sa planga caci nimic nu mai era asa cum trebuia...
isi pierduse speranta si increderea in cei din jurul ei...
incepuse sa ninga cu fulgi mari..isi aducea aminte in copilarie cum se dadea cu sania si cum prindea fulgii cu limba...incerca sa schiteze un zambet...dar uitase sa zambeasca si nu semana decat cu o grimasa a fetei...
isi baga nasul inapoi in fular si mersese in continuare...ar fi vrut sa poata sa retraiasca vremurile acelea in care avea sperante si iluzii...acele timpuri in care statea linistita pe malul marii si privea cum valurile se sparg de stanci..asta o facea sa se simta deasupra tuturor...
dar acum...se simtea inotand undeva prin mazga de pe fundul baltilor...si simtea cum se afunda...ceea ce o deranja cel mai tare era cum toata lumea facea un fel de front comun impotriva ei..nu ajunsese inca la concluzia daca este sau nu o conspiratie la nivel inalt impotriva ei...dar era aproape convinsa ca intr'o zi o sa afle...
vedea zapada cum se aduna sau era rasfirata de vant si i se facuse firg..atunci se hotari sa se opreasca la o plimbare prin parc...dar nu voia sa revada locul in care au avut loc atatea evenimente ce i'au zdruncinat echilibrul de atatea ori,asa ca se hotarase sa mearga in continuare..nu stia unde..dar nu voia acasa...de ce sa vrea acolo?
ii era frica,scarba dar totodata ramanea uimita in fata haosului ce se declansa de atatea ori in jurul ei...
intotdeauna cautase pacea si linistea..sentimentul de ocrotire...dar a inteles ca totusi cu cat mai mult cauti ceva,cu atat mai mult viata te priveaza de acel lucru....se gandea la ziua in care ar fi avut casa ei si si'ar fi gsit locul undeva..intr'un colt uitat de lume...
atunci ochii i se marira si isi aduse aminte ca in lumea aceasta atat de cruda inca mai are un aliat...
si brusc...se sui in primul autobuz care veni....


nobody sings the beauty of a rose,because nobody remembers it

[moartea_neagra]

ah...incep aceasta pagina virtuala cu un reprosh....facut...mie!!ah doamne...senila dracu ce sunt!ma rog...azi de dimineatza in timp ce ma pregateam sa ma duc spre moarte sigura...adica scoala..pierd doua mashini,dar cu succes reushind sa ma sui in a treia...goala ca shi capul meu am observat...in timp ce stateam atarnata de bara shi semi incalecata pe neanea sau cucoana care statea pe scaun...era o chestie cu plete shi mustatza,va las pe voi sa tragetzi concluziile logice de pe aici,logaritmi shi vase de sange zburdau prin capul meu...imaginatzi'va proprietatea a5a a logaritmilor cum zburda tzinandu'se de mana cu schema marii circulatzii prin capul meu...exact ca in filmele proaste...cu o pajishte insorita pe fundal,cu un soare cu obraji roshii shi floricele pe campii..totushi ceea ce nu am intzeles io este de ce pana mea erau ashea de fericitzi??a venit shi raspunsu..pentru ca nu ei aveau doua lucrari in ziua respectiva...
gandurile logaritmice au incetat la prima frana brusca...am surprins o conversatzie de la un nene...sur,mic de inaltzime pe care il cam shtiu din vedere din alte diminetzi de ashteptat prin statzii(macar nu sutn singura ):"a da shi io am vazut asta cand am fost in Egipt"...da...shi io tocmai facusem o fatza expresiva de proasta acum 5 minute cand nu mai aveam loc sa urc in mashina...dar..invidia din mine a actzionat la timp shi mi'a zis..:"da al drq dak avea bani...mai mergea cu ratbu??"corect!
apoi...am realizat..nu vreau sa ajung batrana shi ca toate conversatziile mele sa se rezume la farmacii shi medicamente...adica...40 de minute3 persoane au vorbit de medicamnete shi povestea foarte amuzata o cucoana cum al dracu farmacist i'a dat alta sticlutza...minunat...apoi cand a termiant au inceput totzi sa rada...am asistat la conversatzie shi ma intrebam...ce li s'a parut amuzant???
partea culminanta a acestei zile a constat in replica"tu ai nevoie sa fii lasata in pace"pacat ca nu shi'a dat seama cine trebuia de asta...
am observat ca femeile sunt curve shi barbatzii boi...unde o fi dreptatea?nu shtiu...azi am prea mult sictir in mine..nici nu am putut sa beau o bere ashea cum merita..savurata..indelung...nu asta conteaza....ah doamne cum nu le mai suport io pe toate...ah cum ii urasc io pe totzi ashtia shi ah cum ash vrea sa ii vad prajitzi...
shi acum te las caci ma dor mainile..nu shtiu de ce...oare pentru ca m'a pus mama sa shterg oglinda juma de ora pana sa fie spotless???coul be...
ah shi puteam sa mai stau s ama lungesc la barfa...da nu avea rost ca toqate discutziile mele se rezumau la acelashi subiect...am auzit de faza de ieri...ce s'a intamplat intre voi???
ah..pana atunci...va urac pe fiecare in parte...



a voastra cu respect..
o xenofoba scarbita!

[moartea_neagra]

ah...incep aceasta pagina virtuala cu un reprosh....facut...mie!!ah doamne...senila dracu ce sunt!ma rog...azi de dimineatza in timp ce ma pregateam sa ma duc spre moarte sigura...adica scoala..pierd doua mashini,dar cu succes reushind sa ma sui in a treia...goala ca shi capul meu am observat...in timp ce stateam atarnata de bara shi semi incalecata pe neanea sau cucoana care statea pe scaun...era o chestie cu plete shi mustatza,va las pe voi sa tragetzi concluziile logice de pe aici,logaritmi shi vase de sange zburdau prin capul meu...imaginatzi'va proprietatea a5a a logaritmilor cum zburda tzinandu'se de mana cu schema marii circulatzii prin capul meu...exact ca in filmele proaste...cu o pajishte insorita pe fundal,cu un soare cu obraji roshii shi floricele pe campii..totushi ceea ce nu am intzeles io este de ce pana mea erau ashea de fericitzi??a venit shi raspunsu..pentru ca nu ei aveau doua lucrari in ziua respectiva...
gandurile logaritmice au incetat la prima frana brusca...am surprins o conversatzie de la un nene...sur,mic de inaltzime pe care il cam shtiu din vedere din alte diminetzi de ashteptat prin statzii(macar nu sutn singura ):"a da shi io am vazut asta cand am fost in Egipt"...da...shi io tocmai facusem o fatza expresiva de proasta acum 5 minute cand nu mai aveam loc sa urc in mashina...dar..invidia din mine a actzionat la timp shi mi'a zis..:"da al drq dak avea bani...mai mergea cu ratbu??"corect!
apoi...am realizat..nu vreau sa ajung batrana shi ca toate conversatziile mele sa se rezume la farmacii shi medicamente...adica...40 de minute3 persoane au vorbit de medicamnete shi povestea foarte amuzata o cucoana cum al dracu farmacist i'a dat alta sticlutza...minunat...apoi cand a termiant au inceput totzi sa rada...am asistat la conversatzie shi ma intrebam...ce li s'a parut amuzant???
partea culminanta a acestei zile a constat in replica"tu ai nevoie sa fii lasata in pace"pacat ca nu shi'a dat seama cine trebuia de asta...
am observat ca femeile sunt curve shi barbatzii boi...unde o fi dreptatea?nu shtiu...azi am prea mult sictir in mine..nici nu am putut sa beau o bere ashea cum merita..savurata..indelung...nu asta conteaza....ah doamne cum nu le mai suport io pe toate...ah cum ii urasc io pe totzi ashtia shi ah cum ash vrea sa ii vad prajitzi...
shi acum te las caci ma dor mainile..nu shtiu de ce...oare pentru ca m'a pus mama sa shterg oglinda juma de ora pana sa fie spotless???coul be...
ah shi puteam sa mai stau s ama lungesc la barfa...da nu avea rost ca toqate discutziile mele se rezumau la acelashi subiect...am auzit de faza de ieri...ce s'a intamplat intre voi???
ah..pana atunci...va urasc pe fiecare in parte...



a voastra cu respect..
o xenofoba scarbita!

[moartea_neagra]

doamne ce scarba imi este de toate!shi cat de dor imi este de o imbartzishare sincera shi calduroasa venita de la un prieten adevarat...imi este sila..scarba sa mai incep inca o data ceva ce am terminat de atatea ori...nu mai suport...
vreau doar lalele galbene shi multa cafea sho fericire..cu vanilie!




you're only an ocean away!

[moartea_neagra]

a inceput iar sa ninga..ninge peste mine,peste noi...se ashterne zapada peste sentimente uitate shi ascunse in cutii prin dulapuri prafuite sau coltzuri intunecate...se ashterne uitarea...
mintzile sunt aceleashi,doar sufletele difera...shi ceea ce auzim shi vedem sunt doar aceleashi sentimente oglindite in altzi ochi....albashtri,verzi,caprui..aceleashi lacrimi curg din ochii tuturor..aceleashi vene se sparg din corpurile tuturor shi aceleashi inimi incep sa nu mai bata...
imi e frica de intunericul care se ashterne incet peste orashul meu cel insorit..pe al carui strazi m'am plimbat de atatea ori..dar niciodata singura...acest orash care ma bantuie,ma raneshte dar care imi da mereu puterea sa zambesc...cateodata ma intreb daca mai are vreun sens...dar ma tzine strans de mana sa nu alunec shi sa nu mai cad..ma scutura de praf shi ma impinge ianinte...deshi merg greu inca mai simt caldura unei maini pe umarul meu..sau chiar acel zambet venind din toata inima..acel zambet care ma face sa zambesc shi io shi sa ma resemnez...caci de fapt asta e natura umana...menirea omului a fost intotdeauna aceea de a iubi,dar natura firii este aceea de a fi impotriva menirii omului...
mai mai uit prin geamurile aburite shi observ ca zapada s'a depus...peste mashini,peste oameni,peste cainii de la coltzul strazii..peste mine..peste sentimentele mele shi peste tot ce am avut drag...
ash vrea sa itzi spun acum ca imi este dor de tine..dar este doar o impreise...nu imi e dor de tine..imi e dor de ceea ce a fost o data...shi cu toate astea ma simt bine..nu mai regret nimic...nu mai plang...shi singuratatea nu ma mai afecteaza...acum imi caut doar pacea shi linishtea...shi asta presupune eliminarea din viatza mea toate lucrurile care nu ma faceau fericita..deshi imi era mai bine inainte..acum ma simt bine...fericita...insorita shi cu un zambet pe fatza..deshi nu mereu sincer,dar intotdeauna din suflet shi cald...
ninge...e atat de frumos shi alb..deshi ash fi preferat primavara shi ghioceii shi lalelele..dar merge shi o cafea pe o astfel de vreme shi un gand frumos gandindu'te cum itzi trosneshte zapada sub bocanci....
shi ashea zambesc din nou....

[moartea_neagra]

cand nu mai am ce face,inchid toate ferestrele shi toate aplicatziile shi ma uit la wallpaperul meu cu lalele...un camp plin cu lalele roshii shi albe..o pajishte verde in spate inconjurata de cateva dealuri pe care au rasarit nishte copacei....ce iamgine frumoasa..totul e atat de furmos shi insorit acolo...inchid ochii shi vreau acolo...dar ii deschid shi ma uit pe geam...
incepe sa se topeasca zapada de ieri...picura pe pervaz de la vecinii de deasupra shi ma streseaza...incep sa acopar zgomotul cu putzina muzica...dar ce muzica...:"you're only an ocean away"
bine ca macar este vacantza..macar acum..nu mai suportam inca o saptamana in care ajungeam la scoala uda pana sub genunchi pe pantalonii de uniforma,mashini care demareaza in viteza shi ma stropesc cu un fel de zloata foarte frumos mirositoare amestecata cu putzintica substantza de a lu basescu...ah...shi in plus sa mai ajung la scoala uda,ca batuta cu o fatza ce tradeaza ca am dormit sub vreun tramvai...shi aud o intrebare in spatele meu:"ce ai patzit"..a nimic..sunt doar uda,plina de nervi..a..shi am mentzionat putzin degerata?nu prea imi mai simt picoarele,mainile,fatza urechile,shi alte partzi esentziale ale corpului meu..cred ca mi'a inghetzat shi un plaman...dar in rest ma sitm chiar foarte bine in dimineatza asta....de ce intrebi?doar pentru ca ma vezi furioasa injurand'o pe baba aia care m'a dat jos de pe scaun la prima ora?sau pe moshul ala care mi'a bagat servieta in fund..?sau poate pe tipul ala care mi'a dat un cot in cap doar pentru ca ii era lene sa imi zica sa ma dau jos de pe compostor...nu nu de asta doamne fereshte...cred ca mai mult pentru ca imi este frig,sunt furioasa,frustrata ca de cateva luni bune nu mi s'a mai intamplat nimic dragutz shi pentru ca fiecare zi pe acest pamant o vad ca pe un blestem?..dar sa fie oare asta?...nu nu cred...ar fi prea...previzibil...zambesc shi ma duc la baie sa ma iau o gura din apa aceea ruginita...doamne cand vad rugina aia din chiuveta mi se face cam greatza..dar...imi este sete..ma lupt cu mine...dau drumu la robinet..inchid ochii shi sorb...ah zici ca a murit ceva in apa asta..dar este o imbunatatzire simtzitoare fatza de cea de ieri...ma cam dor dintzii pentru ca este foarte rece..dar merge...ce potzi patzi...doar putzina hepatita....nimic grav...
dar lasand toate astea la o parte...este o zi frumoasa astazi..insorita(putzin) shi vesela..cred...
imi place cand soarele bate pe blocul de vis-a-vis shi cand dimineatza imi zambeshte...cu toate ca ma trezesc la 8jumate..dar...e bine ca macar nu ma mai trezesc la ora 6...am depashit acel stadiu...cred....deshi azi am facut ochishorii mari la ora 7 dar nu era nimic interesant prin casa ashea ca am mai stat in pat...
acum ma lupt cu frigul care a pus stapanire pe mine...oare pentru ca sora mea a lasat usha de la balcon deschisa ca sa nu se simta fumul de tzigara...e mai bine ashea decat sa mai dea cu tone de ambipur antitabac...oricum tot se simte...dar cand ma intreaba ii raspund doar cu:"mai lasa putzin deschis"...e cea mai buna replica care imi vine in minte...
shi totushi...acestea fiind zise..ma duc sa trag de un hoit de antilopa ca sa ma hranesc pe ziua de azi shi poate sa ii beau sangele ca sa ma shi incalzesc...
soare..soare...soare...lalele..lalele..lalele =>primavara

[moartea_neagra]

I walk the streets of Japan till I get lost
Cause it doesn't remind me of anything
With a graveyard tan n'carrying a cross
It doesn't remind me of anything
I like studying faces in a parking lot
Cause it doesn't remind me of anything
I like driving backwards in the fog
Cause it doesn't remind me of anything


The things that I've loved, things that I've lost
Things I've held sacred that I've dropped
I won't lie no more you can bet
I don't want to learn what I'll need to forget

I like gypsy moths and radio talk
Cause it doesn't remind me of anything
I like gospel music and canned applause
Cause it doesn't remind me of anything
I like colorful clothing in the sun
Cause it doesn't remind me of anything
I like hammering nails, and speaking in tongues
Cause it doesn't remind me of anything


The things that I've loved, things that I've lost
Things I've held sacred that I've dropped
I won't lie no more you can bet
I don't want to learn what I'll need

Bend and shape me
I love the way you are
Slow and sweetly
Like never before
Calm and sleeping
We won't stir up the past
So discreetly
We won't look back


The things that I've loved, things that I've lost
Things I've held sacred that I've dropped
I won't lie no more you can bet
I don't want to learn what I'll need

I like throwing my voice and breaking guitars
Cause it doesn't remind me of anything
I like playing in the sand what's mine is ours
If it doesn't remind me of anything



zapada care se topeshte incet nu imi aduce aminte de nimic...
strazile goale dar luminate de un soare cu dintzi nu imi aduc aminte de nimic....
copacii fara frunze shi perspectiva unei primaveri frumoase nu imi aduc aminte de nimic...
soarele care bate pe blocul de vis'a'vis nu imi aduce aminte de nimic...
vantul care bate in geam nu imi aduce aminte de nimic...
lalelele shi ciocolata nu imi aduc aminte de nimic..
o bere goala shi o scrumiera nu imi aduc aminte de nimic ashea cum nici nishte lumanari cu miros de scortzishoara nu imi aduc aminte de nimic...
shi de fapt nimic nu imi mai aduce aminte de tine....te'am shters din mine shi bine este...am gasit putearea de a trece peste tine shi sa te urasc intr'o oarecare masura..dar ma simt atat de bine!

deasupra tutror!plutind undeva pe norishori pufoshi shi albi...
eu sunt cea care a gasit linishtea shi zboara....linishtea mea cea care nu imi aduce aminte de nimic...

[moartea_neagra]

simt ca trec de la o stare de superficialitate dureroasa la o profunzime aproape poetica...sunt odar foarte curioasa care este acel lucru care ma determina sa ma schimb shi sa vreau shi sa caut altceva decat de obicei...de multe ori am inchis ochii shi am mers mai departe pe motiv ca ashea trebuie sa fie corect...dar niciodata nu am judecatde ce trebuie sa fie ashea shi care ar fi motivele sau ce s'ar intampla daca nu ar mai fi ashea....ma simt undeva sus incercand sa ating apogeul linishtii sau chiar sa simt o oarecare pace sufleteasca..cred ca ma schimb....



"la sase ani,a te dezbraca,nu inseamna nimic.la douazeci si sase este deja o obisnuintza veche.La saisprezece ani insa,a te dezbraca reprezinta un gest de o violenta dementa.[...]
Saisprezece ani de singuratate,de ura de sine,de spaime cu neputinta de formulat,de dorinte niciodata implinite,de suferinte zadarnice,de furii neexplodate si de energie nefolosita se aflau inchisi in acest trup.
Trupurile au trei sanse sa fie frumoase:forta,gratia si implinirea.Anumite corpuri miraculoase reusesc sa le imbine pe toate trei.Al meu,dimpotriva,nu avea nici un dram din cele trei minuni.Absenta ii era limba materna:exprima lipsa de forta,lipsa de gratie si neimplinirea.Era ca un urlet de foame.[...]


Si mi'am amintit vorbele psalmistului:"binecuvantati fie cei ce desteapta iubirea"
Da,binecuvantati fie,caci chiar si daca ar avea toate defectele de pe lume,tot ar fi sarea pamantului,a acestui pamant pe care eu nu eram buna de nimic,eu,a carei existenta n'o remarcase nimeni.
De ce stateau astfel lucrurile?Nu ar fi fost o nedreptate daca eu n-as fi iubit.Or,dimpotriva,eram gata oricand sa iubesc.Inca de cand eram mica,pierdusem sirul fetitelor carora le oferisem inima mea si care nu o voisera;in adolescenta,ma inflamasem pentru un baiat care nici macar nu-si daduse seama ca exist.Si inca aici era vorba de excesele iubirii;dar mie pana si simplele tandreturi imi fusesera refuzate cu obstinatie.[...]


Ma pregateam sa protestez,cand Christa ii vazu pe nsite prieteni de-ai ei.Acestia venira spre noi cu aceleasi efuziuni ursuze ca de obicei.Se apucara sa bea si sa danseze impreuna.
Ma simteam ca la abator,dar cum aveam picioarele bocna,m-am prefacut ca dansez si eu.[...]
Multi dintre studentii din jurul meu erau beti.Mi-ar fi placut si mie sa fiu ca ei,dar eram prea singura ca sa beau.Ma straduiam sa ma batai pe loc.Trecura asa cateva ore istovitoare -o lupta absurda pentru nimic.
Dintr- data,pedepselor cu biciul le luasera locul pedepsele cu carpa de spalat podele:muzica lenta.Baietii se prabusisera peste fete.Un tip cu aspect normal ma apuca si ma stranse in brate.L-am intrebat cum il cheama:
-Renaud.Pe tine?
-Blanche.
Din cate se parea presentarile acestea ii fusesera suficiente,caci in secunda imediat urmatoare m-am trezit cu o gura lipita peste a mea.Obiceiurile acestea mi se pareau cu totul straine,dar cum nu ma mai sarutase nimeni vreodata,m-am hotarat sa analizez cum era.
Era ciudat.Simteam o limba care serpuia ca monstrul din Loch Ness pe cerul gurii mele.Mainile tipului imi explorau fundul.Era neobisnuit sa te simti vizitata.
Trismul asta dura ceva timp.Imi placea."


Amelie Nothomb-Antichrista




incep sa nu ma mai simt diferita..cred ca fiecare adolescent traieshe aceeashi drama si frica doar ca acestea sunt vazute prin altzi ochi...prin ochii fiecaruia....

[moartea_neagra]

shi ashea continua..pagina cu pagina..pas cu pas...inca un picior pus in fatza celuilalt shi inca o pagina scrisa sau murdarita cu ganduri ce se vor frumoase sau cel putzin care incearca sa fie cat de cat cosmetizate...
afara ploua cu stropi maruntzi exact ashea cum imi place mie...muzica incearca sa imi distraga atentzia de la acest joc sinstru al vremii...
ah cate de mult imi place ploaia asta marunta...cand e ashea afara imi place sa ma uit in sus...ma picura pe frunte shi pe ochi shi e atat de bine shi e cald shi e frumos....shi ma gandesc la tine..tu cel de acolo..de aici de undeva din lumea asta tu cel care nu vrei sa vii sa ma scotzi in ploaie sa ma plimbi in parc sau sa imi cantzi un catecel frumos..tu cel care nu vrei sa ma faci sa ma indragostesc de tine...da tu...
nu e nimic...potzi sta acolo cat vrei...nu o sa te ashtept...nu o sa disper in acest lung joc al rabdarii..doar o sa ..stau...shi o sa ma bucur de ceea ce numesc eu viatza de acest dulce blestem pe cre il atragem cu totzii asupra noastra o data cu prima gura de aer luata...acest dulce blestem pe care noi il cauzam...indirect...caci nu exista vicitme fara atacatori...cineva imi daduse o data o definitzie a puterii...eu zic ca este doar ceea ce gaseshti mai pretzios in tine..ceea ce te face sa zambeshti...fie ca e vorba de o amintire pierduta sau doar de un suflet cald...este vorba de o simpla...grimasa a fetzei....


vreau sa ma trezesc din somn intr'un pat de barbat frumos...sa miroasa a str8 a mar shi a tot ce e mai bun intr'o casa...sa ma intrebe "vrei cafea?"io sa'i spun "TE IUBESC!"e oare cineva care sa'mi poata da ashea ceva macar de ziua mea?macar acum ca se apropie....


and so it goes on...page by page and step by step....

[moartea_neagra]

"nu mai ai pasiune!" ashea mi'au zis..dar nimeni nu a gandit cate pasiune este implicata in orice activitate cotidiana..chiar shi atunci cand itzi faci cafeaua...exista pasiune pentru ca vrei sa iasa buna...
ieri stateam shi ma priveam de undeva de deasupra...intr'o oarecare dedublare...intruchipam profilul perfect al copilului depresiv cu tendintze suicidale..stateam in coltz cu doza de bere in mana,cu o sticla goala de sangria shi una de garrone langa mine shi ma initziasem in nishte conversatzii despre fostul,culmea cu cel mai bun prieten al lui!!shi despre viatza asta nasoala...
am aflat ca toata lumea are parintzi ashea mai...ciudatzi asta ca sa mai ascundem din duritatea cuvantului "nebuni".Dar lucrul pe care nu il intzeleg este de ce copiii din ziua de azi nu au rabdare...ei vor ca totul sa li se intample acum...multzi nu shi'au trait nici macar un sfert din viatza shi dispera in momentul in care vad ca dragostea lor este neimplinita...nu critic nevoia de a fi iubit,caci pana la urma cu totzii avem nevoie de asta,dar critic atitudinea distrugatoare si nerabdatoare..a...hai sa le spunem "tinerilor" din ziua de azi...
multe relatzii se leaga la varsta asta shi de aceea toata lumea simte nevoia sa traiasca o iluzie cat mai aproape de realitate..lucrul pe care nu pot sa il intzeleg este:care este idealul lor,ca shi cuplu?
ieri in timp ce ma uitam prin camere ca sa descopar cine a mai borat,si mare mi'a fost surpriza in momentul in care l'am vazut..vanat shi cu ochii pironitzi in tavan...ma speriasem atat de tare icnat am inceput sa zbier ca disperata dupa cineva ca ala mai are putzin shi ishi da duhul...
partea buna este ca a mai stat putzin ashea in..acea inconshtientza shi s'a trezit..dar asta mai tarziu cand io deja dormeam
in fine,in timp ce mai trageam cu ochiu shi ma uitam dupa prietenele mele sa vad cu ce barbatzi de moravuri ushoare ishi petrec timpul,am descoperit de fapt am avut mai mult o revelatzie...parintzii mei tineri....doamne...adica dat fiind faptul ca io ii cunosc acum shi mai shi shtiu ce mare dragoste cu nabadai a fost intre ei,in momentul in care l'am vazut pe el sforaind si ea motzaind disperata pe langa...deja nu mai era totul atat de frumos...
incep sa cred ca ceea ce caut io,este tot o iluzie doar ca problema mea e ca vreau sa dureze macar sau sa para cat mai reala sau cer cel putzin sa nu ma plictisesc de ceea ce vrea sa para o viatza "normala".de ce normalitatea trebuie sa se incadreze intr'un tipar?shi frumusetzea la fel?atunci inca o data se dovedeshte faptul ca omul se incadreaza in tipare

[moartea_neagra]

ratacesc pe strazi si ceea ce incer sa caut este ceea ce gasesc in mine...ma dau jos din troleu pentru ca viscolul sa ma intampine in toata splendoarea lui rece...de ce este atat de frig?de ce ploua mereu?zilele astea am facut cele mai mari tampenii pe care am crezut ca le pot face in 15 ani...si vorbind de varsta...cand ma gandesc ca se apropie ziua mea imi vine sa ma iau cu mainile de cap si sa ma arunc de pe bloc...inca un an???
ma gandeam azi..anult asta a lasat mult de dorit..prea multe...
din tendinta mea de a face ceva bine,sau de a imi fi bine obisnuiesc sa fac cele mai mari tampenii..in loc sa fac ceva bun pentru mine si tocmai cand cred ca nu pot repeta o greseala,atunci mi se intampla ca de data asta sa iasa mai rau...



"mai,problema e ca ai ei nu o apreciaza"..si atunci toata lumea a tacut si se uita lung la mine...cu totii simtim nevoia unui camin primitor si sa ne simtim atat de bine in sanul familiei dar cand nici macar aceasta sansa nu mi se ofera ce pot sa mai fac?atat de mult mi'am dorit o familie draguta..una de aia de care vezi la TV...de aia fara certuri,fara lipsuri...numai cu un imens zambet pe buze si care fac reclama la cereale...nu cer sa fie draguti unul cu altul..da macar cu mine...este atat de aiurea in momentul in care simti ca nici o sarbatoare nu iti mai apartine,si de craciun,paste sau mai stiu io ce alte zile de nastere care de obicei sunt ale mele,sa se certe si sa mai zbiere si la mine de imi vine sa ies nauca pe usa prin cea mai urata zapada...sa plec pur si simplu cu 10mii in buzunar si sa ma duc departe...sa nu ma mai intorc in nici un caz acasa..caci numai casa nu cred ca este....
acasa e locul ala pe care il iubesti,unde te simti bine si unde abea astepti sa ajungi...dar in momentul in care acest refugiu iti este descoperit sau aceasta nevoie iti este refuzata,ce iti mai ramane de facut?
intotdeauna am crezut ca ai mei ma apreciaza doar ca nu prea stiu cum sa isi exprime sentimentele...si acum mai cred asta..caci oarecum desi nu ii mai suport..tot ii iubesc..si as vrea sa le zic mami si tati...desi nu iese decat "dobitoaca" si "cretinu"...dar nu am cerut decat intelegere....
ieri am avut o cearta cu cea care se crede mama bilogica....si desi i'am spus ca nu ma cunoaste a sarit de la un subiect la altul replicand "crezi ca nu am destule pe cap?" deci cunoasterea mea presupune un efort prea mare pentru a putea fi facut...in mod cert...convietuim de aproape 16 ani impreuna si nu ma cunoaste...nu sunt decat copilu ala..sau umbra aia care din cand in cand se mai crizeaza prin casa,care sta in casa la calculator si pe care o mai sacaie unii din cand in cand sau care mai vine cu amenzi...dar in rest....

si ma asteapta asa un viitor sumbru,negru si urat..mereu cand am zis ca ei au totul pe tava mi se replica:"si in momentul in care totul se duce de rapa,ce o sa mai faca?" cine a zis ca o sa se duca de rapa?
nici nu mai suport sa ma trezesc si maine cu acelasi vesnice cearcane negre si parca sapate sub ochii mei..vreau doar sa ajung ..ACASA....intr'o alta acasa sa simt si io o casa calda si frumoasa in care sa miroasa a mancare buna...da stiu ca aici am cam tot ce imi trebuie..nici mai mult,nici mai putin...dar nu e cald....cand intru nu ma izbeste decat lumina rece a neonului din bucatrie sau a becului din hol,un zambet rece si un ton mustrator "bona ziua...pe unde umbli?"niciodata o imbratisare sau macar un zambet adevarat...

am vrut libertate si m'am ales cu aripirle rupte!am vrut dreptate si m'am ales cu o mare gaura in sufletul meu...am ales drumul asta pentru ca este cel mai negru si drept....


"o sa ajungi un contabil,in spatele unui birou...intr'o incapere cu pereti albi,uitandu'te toata ziua peste cifre negre"cel putin asa mi'au zis...

[moartea_neagra]

o vedeam cum era asezata in fata mea si cum incerca sa isi stearga lacrimile intr'un ultim efort disperat de a isi recapata demnitatea sau ceea ce parea a fi autoritatea ei in fata mea...se stergea totul intr'o clipa...vedeam tot ce imi fusese ascuns anii acestia..ma simteam ca si cand as fi fost tradata desi nu aveam nici un amestec in povestea asta...ma simteam aiurea...si nu puteam face nimic ca sa ii alin suferinta...nici sa o mai iau in brate nu am putut...am ras am zbierat..dar in momentul in care a iesit pe usa camerei cine a mai putut sa se abtina?
este atat de urat sa te simti gol in fata celorlalti...sa te simti mintit pe o perioada atat de indelungata...brusc singura autoritate in fata mea...a cazut....
s'a prabusit pur si simplu...nu mai inteleg nimic...am trait 90% din viata intr'o trista iluzie si ceea ce era deprte de a fi o familie perfecta intotdeauna m'a intristat..da,au existat conflicte,dar era si frumos...atunci..cand eram mica..si luam premiu...si aveam coronita si mergeam la o cofetarie sa mancam o prajitura..intotdeauna era o savarina care ma astepta pe masa...si era bine..caci imi lasam diploma si coronita si ma cufundam in jeleul rosu shi frisca pufoasa de cele mai multe ori..nu imi pasa ce se intampla dupa dar asta era momentul meu...sau cand veneau si faceau poze...ma simteam..ca si cand eram una de a lor..simteam ca apartin...
acum..cine mai vine la premieri?de fapt cine ii mai invita...scade gradul de popularitate,conflictele de opinii si de interese sunt mai accentuate ca inainte si inevitabil apare o cearta in public...ca sa evitam toate astea deja nu mai intrebam nimic..mi se pare normal sa nu se mai implice in activitatile mele...
de mica mi s'au spus doua lucruri:"in momentul in care te bate cineva,ori vii cu un ochi in mana,dar sa nu vii batuta si plangand" si al doilea "daca tu nu reusesti sa nu iti inchipui ca o sa iti platim noi studiile,te duci la rebu da si acolo nu mai sunt locuri"
acestea fiindu'mi conditiile,optiunile automat erau limitate...mi'am facut singura drumul si tot ce am reusit sa adun a fost prin forte proprii...
as vrea ca viata mea sa fie usoara si sa aiba un singur sens asa cum sunt multe altele....
dar nimeni nu ma intelege desi multa lume imi este alaturi...iar simt ca duc un razboi..impotriva lor,a mea,a tuturor..dar de ce de data asta simt impulsul sa zambesc?poate va fi bine si pentru mine...daca nu..am vazut ce este rau,stiu ce poate fi mai rau de atat si pur si simplu ma astept la ce este mai rau de la viata...
am invatat sa iau totul ca atare...nu mai intreb nu ma mai opresc...nu mai are rost...timpul este ca un drog....daca este prea mult,te omoara...


i kept the secret and all my sunshine in the darkest corner of my heart...that's where my feelings are burried...and that's where i have burried you!

[moartea_neagra]

"my heart can't possibly break,when it wasn't even whole to start with"
and it feels like it was mine for all this time but now i must face it and give up what i thought i had...

te'ai simtit vreodata ranit?jignit sau lasat balta?de nimeni altcineva decat de tine..?ciudat cum tocmai tu ai putut sa te dezamageshti...
am uitat cum este sa te simti in centrul atentiei..am uitat cum este sa fie ziua ta:)acum ca sunt mai batrana cu un an..care nu s'a ridicat deloc la nivelul ashteptarilor mele...imi permit sa privesc viata ca la 16 ani si o zi...
sper numai ca noul an sa fie insorit si frumos ca ziua de ieri..la figurat sa primesc lalele si trandafiri si sa ma iubeasca toata lumea...
in momentul in care i'am vazut pe toti asezati pe doua randuri de scaune si io stateam in mijloc si nu stiam unde sa ma mai asez...am simtit ca da..apartin!
toata lumea venise pentru mine,pentru ca io ii chemasem si pentru ca era ziua mea..si desi suna ciudat eu eram ceea ce aveau in comun...
imi doresc sa am numai zile de astea!

and then she closed her eyes and blew out the candles!

[moartea_neagra]

acum tot ce mai vedeam printre picaturile marunte de ploaie erau pashii lui grabitzi ce se indreptau spre statzie...ma simtzeam brusc singura shi ash fi vrut sa il opresc...cateodata unele cuvinte trebuie spuse la momentul potrivit..ale mele fusesera spuse prea tarziu de data aceasta...
mi se facuse dor de tot ce insemna el pentru mine...dintr'o data momentele importante incepusera sa mi se invarta in fatza ochilor...
primul zambet..in mashina...unde nu ash fi crezut niciodata ca mi se poate intampla ashea ceva...o persoana atat de vesela care zambea incontinuu...
in momentul in care am simtzit doi ochi atzintitzi asupra mea..m'am oprit...simtzeam ca pana shi sunetul respiratziei mele facea prea mult zgomot...imi era frica sa nu se intoarca,sa nu plece,sa nu fac ceva greshit sau sa nu coboare..a coborat la urmatoarea statzie...
a fost nevoie de un zambet sa imi dau seama ca nu sunt un punct si ca incerc aiurea sa ma ascund..acea persoana care mi'a schimbat intreg destinul...
acum ash fi facut orice sa pot sa il opresc...sa ma arunc in fatza lui in momentul in care s'ar fi urcat in mashina...dar stateam pe loc si ma uitam..imi simtzeam picioarele ca de plumb,inima ca de gheatza si mainile reci...oare daca ash fi facut ceva..ash mai fi putut schimba ceva...
"este prea tarziu acum pentru regrete,indiferent cat de majore sau minore ar fi lucrurile facute...ar trebui sa shtii shi tu ca orice cuvant doare mai tare decat un fapt nemarturisit.."imi spusese toate acestea pe un ton rece shi se intorsese cu spatele plecand...
il vedeam indepartandu'se...ma simtzeam mica shi neputincioasa...shi deshi nerealizand in acel moment,chiar ashea shi devenisem...
caci ce este o floare fara un artist care sa ii imortalizeze frumusetzea incadrata intr'o rama pretentzioasa?
simtzeam cum clipele se scurg,shi incercam sa gasesc o solutzie potrivita..dar ce era potrivit?cum potzi sa indreptzi atata rau?cum potzi sa faci pe cineva sa se abata de la drumul lui?
ploaia se intetzise..deshi imi era frig shi tremuram ramasesem la fel cum ma lasase...cu bratzele deschise,cu lacrimi in ochi shi cu sufletul ingreunat...
mashina sosi in statzie..ashteptam interventzia divina...s'a intors o data spre mine,probabil dorind sa vada pentru ultima data chipul unei persoane distrugatoare,shi se sui in troleu...am vazut ushile inchizandu'se...la capatul rabdarii dar shi a sperantzei am strigat:
"stai!"
shi mashina a plecat,stropindu'ma din cap pana in picioare cu apa murdara ce se adunase la marginea shoselei...nu apucasem sa il mai vad ashea cum fusese o data....
am avut nevoie de o secunda sa realizez ce am pierdut,doua sa realizez ce facusem,shi trei sa decad...a fost atat de ushor...imi doream sa ma intorc sa il vad stand in spatele meu shi zambind exact ca in zilele bune...
shi fara sa shtiu de ce,m'am intors shi m'am uitat inapoi sperand sa il revad..ma uitam cu disperare la chipurile trecatorilor dar el nu era acolo...in spatele meu se intindeau strazile goale shi reci,plouate shi triste...aceste strazi pe care le invioram noi cu rasetele noastre...acele strazi au devenit acum casele amintirilor mele....
neshtiind ce sa mai fac,m'am indreptat spre locul unde l'am vazut stand ultima oara...mashina mea venea...se oprise in fatza mea shi cu un pufait indelung de parca ar fi oftat,deschise ushile...lumea cobora din mashina trecand pe langa mine shi deschizandu'shi grabita shi speriata umbrelele...ushile se inchisera shi mashina pleca...am privit'o indelung pana cand nu am mai vazut'o...m'am intorc cu pashi incetzi spre parc shi am inceput sa ma plimb singura...ashea cum trebuia sa fiu....

[moartea_neagra]

iarna a plecat ashea friguroasa cum era...acum nu mai sunt zilele mohorate,nu mai ploua,nu mai ninge,nu mai picura de sus cand se topeshte zapada proaspat ninsa..acum incepe primavara....deshi simbolic ar fi fost sa inceapa de pe 1martie dar...potzi sa te pui cu vremea?
cateodata simt ca nimanui nu ii mai pasa shi ca totushi nimeni nu imi mai acorda atentzie..."hei citeshte aia","da mai,da nu acum"..."vrei o melodie?","nu acum ca nu am chef de muzica","ai citit mailu meu","nu am avut timp"...
poate ca in multe privintze greshesc io...pentru ca imi pasa prea mult..pentru ca ma implic prea mult..vreau atat de mult sa plec de aici..undeva unde este cald,unde sa imi fie bine si unde sa nu ma simt ashea..de fapt oriunde e mai bine decat aici..cred ca inainte de uri tzara,urasc casa asta...indiferent unde sunt nu pot sa las astea in urma...cateodata ma gandesc cum ar fi fara mine...nici nu imi mai pasa pentru ca io deja shtiu cum mi'ar fi mie..


inspir adanc timp de 5 secunde si imi fac loc prin multimea care se pare ca pusese stapanire pe zona...cuvintele inca imi sunau in cap ca nishte ricosheuri dureroase..mergeam shi ma impiedicam des...nu mai shtiam cu ce mana sa ma shterg la ochi caci eram plina de praf..suparata,trista,plansa si abatuta la cine sa mai apelez?unde sa ma mai duc..revedeam de o mie de ori aceeashi scena...de o mie de ori auzeam acele cuvinte...nu credeam ca nishte cuvinte zise de o persoana a carei prezentze imi este indiferenta,pot rani atat de tare..shi da...m'a durut al naibii de tare...de atata timp ma tot doare shi ma tot plang....dar nimic nu se intampla...
"lucrurile bune vin pe neashteptate"zic ei...si atunci cum se face ca pe neashteptate vin numai lucruri rele...un sprijin..cineva pe care sa il simt aproape indiferent de ce se intampla..shi in spatele cuvintelor sa fie shi adevar...deseori trec neintzeleasa prin lumea asta,caci totzi sunt prea preocupatzi de propriile lor vietzi..atunci cui ce sa ii mai reproshezi?ca nimanui nu ii mai pasa?ca nimeni nu vrea sa te mai auda?sau ca nimeni nu vrea sa te mai vada trista...shi cum credetzi ca ar putea veni fericirea asta?daca nu am nici un sprijin shi totul se sparge in mii de bucatzi iar realitatea ma izbeshte dur,in timp ce stau singura in fatza ei...atunci te mai ashteptzi la lucruri bune?
atunci nu pot decat sa stau shi sa ma intreb de ce?de ce eu?shi de ce ma doare pe mine atat de tare...de ce mereu?de ce continuu....din nou..de ce mie?ash vrea ca saorta sa ia o pauza shi sa faca shi vietzile altora imposibile nu numai pe a mea....ash vrea ca macar o data sa trag draperiile prafuite ce s'au ashezat peste mine shi sa las soarele sa intre....

[moartea_neagra]

inchise usa si intra in camera...se intoarse pe calcaie si privi la tabloul ce atarna mandru deasupra semineului...
O femeie zambea trista de acolo de sus....buzele ei rosii,conturate fin si ochii ei negri pe care ii simteai atintiti asupra ta indiferent in ce colt al camerei era..te fixa si te simteai inconjurat...
"mama zicea ca privirea ei te opreste sa faci tampeniile pe care mintea ti le propune...si ca te mustra dupa ce nu o asculti,dar ca este mereu blanda..asa cum a fost in realitate..ce pacat ca nu am cunoscut'o nu?"
barbatul ce statea in fata ei tresari brusc..
"ciudat ca spui asta...cum adica nu ai cunoscut'o?"
femeia se intoarse cu spatele la el si fixase cu privirea un punct din departare
"toata lumea crede acelasi lucru..eu spun adevarul...da,vorbeam...dar nu am cunoscut'o...este uimitor cum cineva poate schimba mii de masti si totusi sa ramana adimrat intr'o casa in care se crede tot ce se aude...atunci cand casa imi va reveni mie,primul lucru pe care il voi face va fi..."se opri brusc...se intoarse spre cel ce o asculta si continua
"dar desigur..pana atunci mai este mult...as zice ca ai mei parinti sunt prea longevivi pentru a imi putea construi un plan exact....
ah nu te mai uita cu ochii aia la mine si cu expresia aia tampa...femeia aceasta a manipulat o casa...macar dupa ce a murit ma asteptam ca cineva sa se trezeasca.."
"toti cei care au urmat'o au facut din propria lor dorinta..nimic mai mult..."
"asta va zicea?asta imi zicea si mie...si uite'o cum jubileaza pe acel perete,cum zambeste crud si cum ma compatimeste..da ma mustra...pentru ce nu am facut...pentru ce nu voi face si pentru ce voi gandi..mereu va fi la fel..intentionez sa nu o mai las sa ma bantuie de dincolo de mormant...de aceea consider ca ar fi mai bine daca..."
"daca ce?daca ai rupe tabloul acela?ca sa te razbuni?pentru ce?"
femeie tasni si dintr'un gest deschise sertarul biroului langa care se afla si scoase o hartie ingalbenita la iveala...i'o inmana barbatului care statea in fata ei...
"asta era ceea ce aveam...eu..inainte sa vina ea aici...si acum tot eu sunt cea in plus...dar ....stand aici si vorbind de acest tablou care oricum va pieri,si sa rascolesc trecutul...sa ma ard cu ceea ce a fost o amintire a unei femei influente...."
"stii ca niciodata nu va fi la fel,nu?"
femeia se indrepta spre usa..privi inca o data in urma si iesi din camera cu pasi grabiti,cu capul plecat si cu foaia in mana...pleca trista si abatuta...
portretul statea pe perete...falnic si invingator..ceea ce fusese o poveste era transformat in legenda...umil,barbatul se uita la femeia din poza....
pe chip i se citea ironia si un zambet crud rasari...
atunci realizase ca traise o minciuna...dar cum sa urasti o persoana moarta?poti uri amintirea dar nu si persoana...caci ce pedeapsa poate fi mai cruda decat eliberarea si constientizarea libertatii propirului spirit

[moartea_neagra]

"se pare ca o sa ploua azi"zise batranul in timp ce statea pe scarile casei sale.
vantul agita frunzele care foshneau frenetic...crengile salciei se arcuiau in aer,plesnind ca nishte bice...praful se ridica si ca un val de ceatza inainta,lasand in urma vartejuri de frunze moarte....
de la geamul casei cu acoperish roshu statea shi se uita o femeie...
ochii ei negri shi plini mustrau zarea shi cautau pe linia orizontului o rochitza roshie....
furtuna era pe cale sa inceapa..shtia cum nu ii placeau furtunile shi cum o inspaimantau...nemaistand pe ganduri se duse spre cuier shi inshfaca haina cea maronie..
ii simtzea shi acum prezentza in casa deshi nu zicea nimic nimanui...il simtzea in hainele pe care le purta...il simtzea in mobila pe care a mutat'o si in peretzii pe care i'a acoperit cu un strat vulgar de galben..dar atat cat se pricepea reushise sa schimbe aroma casei,astfel ca atunci cand intrai in casa sa simtzi dragostea dar shi mirosul de scortzishoara care o purta atat de departe pe firul amintirilor ei....
ieshi grabita din casa...
vantul sufla cu mai multa putere iar norii cei negri se adunasera deasupra casutzei cu acoperish roshu...un fulger alb despica cerul iar sunetul tunetelor se auzi la fel de puternic..exact ca in acele vremuri cand ploua shi se ascundea in poala bunicii ei...simtzea mirosul prajiturilor cu vanilie shi a baloanelor pe care le tzinea ascunse in dulapul ei cu miresme de iasomie...ii era atat de dor dar acele vremuri...erau ingalbenite de timp shi o purtau intr'un timp indepartat shi uitat de omenire....
norul de praf se ridicase shi se indrepta furtunos sprea ea ..inchise ochii shi simtzi cum frunzele ii zgarie ploapele...cu ochii intredeschishi zari rochitza roshie mishcandu'se...se duse shi o prinse de panglica roz pe care o purta la mana....rochitza tresari shi se intoarse...zambi shi pashi cu incredere alaturi de acea femeie cu parul valvoi in norii de praf shi care se lupta cu vantul salbatic...
ajunsa pe veranda ramase acolo cateva clipe uiatndu'se intr'un punct fix..lasa rochitza jos shi deschise usha de la casa...in cateva secunde rochitza era in sigurantza...
batranul inca statea sprijinit in bastonul lui cel cu cap de argint....
femeie ii puse mana pe umar shi ii zise:
"nu intri?o sa ploua"
batranul intoarse nishte ochi albashtri,lucioshi shi miratzi inspre ea...se ridica batraneshte shi o urma in casa...deschise usha shi intrand ishi lua nepoata in bratze ridicand'o in aer shi sarutand'o pe frunte

[moartea_neagra]

From the hurricane of thoughts,she landed next to a path.She didn't know where that path would lead her,but still,with no reason,she followed it...
Along the way she could see sparks of memory..it seemed so far away....
There is no doubt she was looking for something,it's just that she didn't know what for...
she could have found it at the end of the road..or somewhere along the way.She heard a whisper coming from the distant forest.She looked both ways and behind her..nothing...except the wind raising the dust...
a few more steps and she heard a "pssst!".
instead of turning back,she looked forward...it was a rock.
she picked it up slowly and started bouncing it,up and down.What was she thinking of?it was a rock!of course,rocks didn't talk....
staring at the emptyness of the sky,she dropped the rock,as if it was too heavy.She shook her head and opened her eyes...she startled...she was awake...
big soap baloons rose high towards the sky...she followed them with her sight....and startled again...
flowers were falling from the trees planted on the side of the road...it smelled as if spring had arrived....
she looked ahead with fear,but for the first time she stepped forward with confidence...she knew where she was going,and where this road was leading her....towards nowhere...it was a road to the unknown....and she intended to follow it...

[moartea_neagra]

de ce continui sa cred ca iadul asta o sa treaca sau o sa se termine,cand orice zambet e shters cu atata vilentza shi raceala,intr'o singura secunda punandu'i intreaga existentza sub semnul intrebarii.
Cateodata ash vrea sa shterg tot cu buretele shi s alas in urma numai vid,nicidecum urmele unui trecut masluit...
De ce atata ura?shi credeam ca asist la desfashurarea zilnica a unui cerc vicios...niciodata nu ash fi crezut sa creez eu vreunul...de ar shti cineva tot ce gandesc..ce ushor mi'ar fi..m'ar consola numai gandul ca cineva shtie shi nu intzelege...
la ce bun sa traieshti o viatza cand limitele acesteia sunt aflate undeva in mizerie..iar in mijloc se gaseshte o clipa de fericire ascunsa sub paienjenishuri de minciuni shi zambete false sau shterse cu ura...fortzate sa se duca in alta parte caci un zambet nu se paote intoarce de unde a venit..asta ar insemna sa se intoarca in inima...shi atunci inima nu ar mai fi trista...dar chiar shi numai gandul ca o data am zambit ma sperie shi ma face sa imi doresc numai linishte...
nu caut nicio idee..nu vreau sa mai aflu niciun secret al acestei lumi pentru ca nu ma intereseaza "misterele" lumii shi nimic altceva ce poate fi folosit in folosul umanitatzii..pentru ca umanitatea pur shi simplu nu merita...
Ce consolator este gandul ca existentza mea este trecatoare...

[moartea_neagra]

Avem acelash dumnezeu?acelash creator?aceeashi credintza?aceeashi pasiune?exista ceva ce ne aseamana?faptura...miracol?
am crezut in vremurile mele cele mai grele in tine,in sosirea ta,in momentul dulce al reintalnirii...
trist moment al revederii caci ma lashi cu un sentiment de mahnire....nu sunt ca tine..nu ma apropii de natura ta divina shi totushi...exista vreun chip in care itzi seman?
invatza'ma sa imi folosesc aripile...sa zburam spre sud....
fiecare moment in care ma gandesc la tine nu pot sa nu ma imaginez goala,uratzita de vremuri shi de lume...tu nu eshti ashea...nu ai varsta,nu ai viatza...tu exishti..eshti un paradox al vietzii mele....doar te shtiu acolo...shi imi e de ajuns sa privesc in ochi inca o zi,sa ma uit la cer,sa te vad zburand pe un nor...
cand ploua,picurii tzi se ashtern pe chip shi te impodobesc...faptura...copleshita de greutatea lor cea lumeasca?
ai prins numai soarele zambindu'tzi..nu itzi ploua...nu ninge....tu insatzi luminezi....deschide'mi ochii o data cu inima shi aripile shi ia'ma in lumea ta...
in valurile tale albastre crestate cu dragoste...presara'mi sticla pe drum ca sa ma mantuiesc in izvorul tau de viatza....lasa'ma sa cad ca sa ma invetzi sa zbor inca o data!
Arata'mi infernul pe care il cunosc atat de bine,numai ca sa ma iei cu tine...
faptura...cand ai sa te intorci?

[moartea_neagra]

drumuri stramte care nu duc nicaieri,poduri de piatra ce se darama la pashi ushori ai unor fapturi ce nu aduc a lumea aceasta...
un haos ce se continua cu linishte...este haosul din mintea ta..este tot ce se intampla zilnic in tine..unde tzi-e muza acum?cum de te-a lasata idealul tau ashteptand?unde itzi este ura?cea pe care o stapaneai cu atata mandrie...eshti alcatuit numai din defecte..shi totushi speri la ceva bun....de ce?cine itzi da voie sa visezi?cine itzi da voie sa ashteptzi sa te implineshti?de unde ai puterea sa continui?sa mergi pe acelashi drum de fiecare datat cand gresheshti...niciodata sa nu te abatzi?
de ce portretul tau ramane sec?gol in rama cea grosolana?
culorile tale se shterg shi nu mai ramane decat un contur greu shi negricios...
chiar itzi pasa ce forma noua vei capata?chiar crezi ca o sa conteze atat de mult pentru generatziile viitoare exemplul tau de rebeliune?chiar crezi ca ii pasa cuiva,in general de muza noastra?cine te va intzelege?cine itzi va defini formele?cine itzi va asheza zambetul tau cel trufash inapoi pe buze?
mana cui va tremura deasupra chipului tau,cu teama sa nu te strice?
sudoarea cui tzi se va ashterne pe fatza?
umbrele cui te vor definitiva?migala cui va sta marturie impotriva timpului?
a cui razbunare te va shterge?
de ce eshti doar o poza?de ce eshti doar un portret?de ce eshti numai o fatza schimonosita ce zambeshte sec dintr-un coltz de hartie?
de ce tzi-e frica de moarte?in ce coltz intunecat al carei mintzi itzi vei petrece urata-tzi veshnicie?de ce dispretzuieshti umanitatea de care eshti atat de dependent?
de ce eshti tu acolo?de ce nu vei muri?
ce mana te va rupe fara remushcari de la locul tau?
cine te va plange shi cine te va intzelege?inainte sa imi raspunzi la toate astea...gandeshte-te...mai vrei ca cineva sa itzi termine portretul?