De ce sa fim patrioti?
Moderator: anjin-san
Casa poporului e o gramada de orgoliu ceausist nu o mandrie romaneasca. Nu stiu ce a vrut sa compenseze dar a reusit.
Vrei patriotism Frozen?
Cand echipa noastra de handbal juca in finala campionatului modial si pierdea, multa lume plangea. Ala e patriotism.
Nu ma apuc sa vorbesc de alte manifestari mai marete pentru ca nu are rost.
Sa iti creasca pulsul cand auzi imnul si vezi steagul, sa fii mandru ca esti roman in orice situatie te aflii. Ala e patriotism.
Vrei patriotism Frozen?
Cand echipa noastra de handbal juca in finala campionatului modial si pierdea, multa lume plangea. Ala e patriotism.
Nu ma apuc sa vorbesc de alte manifestari mai marete pentru ca nu are rost.
Sa iti creasca pulsul cand auzi imnul si vezi steagul, sa fii mandru ca esti roman in orice situatie te aflii. Ala e patriotism.
Live fast, die young!
-
RajaF - Junior Member
- Mesaje: 596
- Membru din: Dum Dec 04, 2005 12:00 am
Cand ma gandesc amarnic la tarisoara mea, la Romania, la locul unde m-am nascut si am vazut intaiul fir de iarba crescand, cand ma apuca dorul de nativitatea mea, acolo de unde sunt, fratilor, toti de acelasi neam, va dati seama? Ce inseamna noi? Suntem in aceasi barca apartinem aceluiasi pamant, doar el nu ne apartine in intregime fiecaruia dintre noi, ci tuturor, in special celor care au drept de proprietate, dar intr-un fel e tara noastra, ca se numeste astfel si se vorbeste romaneste, chiar daca unii nu, adica ar zice cineva de ce pana acolo, aceasta granita si nu alta, de ce nu sunt romani cu totii, de la Washington la Beirut si de la Constantinopol in Alaska, de unde dividerea asta intre noi, pentru ca de aici sa nu fim numai noi patrioti ci intr-un fel sa fie si scotienii, tailandezii etc la a lor patrie. Nu?
O lacrima mi se scurge cu ingaduinta pe obraz, o greutate imi apasa fara obosire sufletul, cand vad atata neutralitate pe obrazul celor care nu stiu sa se inchine imnului desteptarii noastre, sa fie mandrii de romanitatea care a cucerit Parisul, care a nimicit Italia si a impus respectul pretutindeni de se muta strainul pe partea cealalta a strazii daca aude ca romanul i-a taiat calea, precum pisica ghinionista si neagra, purtatoarea nenumaratelor superstitii, da, noi suntem, suuuntem tot noi, degeneratia urmatoarea, cea care trebuie sa duca mai departe munca si sacrificiul celor care au adus Romania atat de sus, adica vreau sa zic exact in locul unde este astazi.
A fi patriot inseamna a te identifica cu imnul tarii tale, simbol al visului de veci din somnul caruia trezirea se naste posibila, in dimineata rascularii spiritului, cand fruntea ridicata drept nu se mai pleaca sabiei care i-o taie, magulitor de rece, caci desteptarea nu se poate face decat din somn, adica intai trebuie sa dormi profund inainte ca sfarsitul prin neadormire sa se termine in neatarnare. Ce visam cu totii? Neatarnarea. De dimineata pana seara in noaptea unei pozne la lumina lunii, in care blegeala atarnatoare se transforma in ridicarea mandra catre tinuturile ametitoare ale trezirii, ale scularii, ale vitalitatii. Da, cand zicem patriotism, zicem in primul rand patrie, iar cand zicem patrie parca ne gandim la patriotism, la limba noastra in adancuri infundata, infundata spre placerea infundaturii din care se nasc nenumarate comori, caci nepretuite nestemate de opere s-au perindat in lunga si minunata pana la inexistenta , noastra istorie, din care am invatat sa ne iubim ca fratii.
O lacrima mi se scurge cu ingaduinta pe obraz, o greutate imi apasa fara obosire sufletul, cand vad atata neutralitate pe obrazul celor care nu stiu sa se inchine imnului desteptarii noastre, sa fie mandrii de romanitatea care a cucerit Parisul, care a nimicit Italia si a impus respectul pretutindeni de se muta strainul pe partea cealalta a strazii daca aude ca romanul i-a taiat calea, precum pisica ghinionista si neagra, purtatoarea nenumaratelor superstitii, da, noi suntem, suuuntem tot noi, degeneratia urmatoarea, cea care trebuie sa duca mai departe munca si sacrificiul celor care au adus Romania atat de sus, adica vreau sa zic exact in locul unde este astazi.
A fi patriot inseamna a te identifica cu imnul tarii tale, simbol al visului de veci din somnul caruia trezirea se naste posibila, in dimineata rascularii spiritului, cand fruntea ridicata drept nu se mai pleaca sabiei care i-o taie, magulitor de rece, caci desteptarea nu se poate face decat din somn, adica intai trebuie sa dormi profund inainte ca sfarsitul prin neadormire sa se termine in neatarnare. Ce visam cu totii? Neatarnarea. De dimineata pana seara in noaptea unei pozne la lumina lunii, in care blegeala atarnatoare se transforma in ridicarea mandra catre tinuturile ametitoare ale trezirii, ale scularii, ale vitalitatii. Da, cand zicem patriotism, zicem in primul rand patrie, iar cand zicem patrie parca ne gandim la patriotism, la limba noastra in adancuri infundata, infundata spre placerea infundaturii din care se nasc nenumarate comori, caci nepretuite nestemate de opere s-au perindat in lunga si minunata pana la inexistenta , noastra istorie, din care am invatat sa ne iubim ca fratii.
- alfa
- Junior Member
- Mesaje: 5
- Membru din: Lun Dec 19, 2005 11:49 pm
- Localitate: Romania
alfa, esti amabil/a sa scoti ideile principale din micul tau eseu? multzam
si pentru a sustine toatea astea, astia mici (si nu numai), frozen, aruncati o privire pe site-ul asta:
http://www.phg.ro/stire.php?id=17899&cat_id=41
zice aiu:
uare ce sentimente or avea cei care au murit construind acea chestie, uare ce sentimente or avea cei carora li s-au loat proprietatile si li s-au demolat casele pt a face acea chestie, uare ce sentiment or avea bucurestenii corora li s-antrerupt curentu si caldura pt a face acea chestie, uare ce sentiment or avea copiii de-atunci care nu vazusera cum arata o banana sau o portocala, uare ce sentiment o avea D-zeu vazandu-si lacasurile spulberate, uare ce sentimente or avea majoritatea romanilor care, in pragu saraciei, al malnutritiei, al frigului din case, al mizeriei si a conditiei subumane in care erau constransi sa traiasca priveau neputinciosi ridicarea acelei chestii ?
si pentru a sustine toatea astea, astia mici (si nu numai), frozen, aruncati o privire pe site-ul asta:
http://www.phg.ro/stire.php?id=17899&cat_id=41
aizzz&co
only one animal kills just for the sport of it... guess which...
Bless the Beasts & Children (Glendon Swarthout)
only one animal kills just for the sport of it... guess which...
Bless the Beasts & Children (Glendon Swarthout)
-
Necko - Mesaje: 4348
- Membru din: Dum Noi 09, 2003 12:00 am
Mai copii, voi ma faceti sa plang cu aceste texte ne natura sentimentala. Alfa, imi place ce ai scris. Poate ai timp sa-mi dai numarul de tele sa mai schimbam ceva ideei in privinta patriotismului si a asl-ului!
Necko, si mie mi-a fost dor de tine!!!!! Da si de aiu&Co.
Necko, si mie mi-a fost dor de tine!!!!! Da si de aiu&Co.
Skicklig charmör skickar choklad, chansar på skönt skjut
"Skilled seducer sends chocolate, hopes for a nice shag"
"Skilled seducer sends chocolate, hopes for a nice shag"
-
Nicholas_Alex - Junior Member
- Mesaje: 2507
- Membru din: Lun Sep 02, 2002 11:00 pm
Necko sa nu cadem in ispita scriiturii clasice cu idei principale si secundare. Totul e principial principal acolo. Orice scoatere din context sau rearanjare intr-o structura noua care pretinde un privilegiu acordat unora dintre propozitii si o dependenta a celorlalte e imposibila. Rezumatul, schema, ordonarea in orice scop ar fi facute nu pot fi decat substiute care vor face neinteligibil mesajul initial.
Dar sa asezam alta dilema, de data asta cu o ierarhie bine precizata cum iti place pare-se tie.
La ce bun patrotismul? Sunt doua posibilitati:
1. Tara noastra/ oamenii care-i bantuie meleagurile e minunata/sunt minunati si atunci vibratia admirativa vine de la sine, nu are nevoie de un trebuie patriotic, se naste ca fascinatia fata cu fascinantul si mandrie de a face parte din el.
2. Tara noastra/ oamenii care-i bantuie meleagurile e vai mama ei/ sunt vai mama lor si atunci minima decenta iti impune sa-i recunosti si sa te recunosti ca parte a intregului, cu demnitate si curaj in starea aflatoare.
In alte cuvinte ca totul sa fie clar, coerent si cu inteles, pentru a evita neclaritati viitoare confuzatoare in alienanta lor, din doua una: ori e bine si atunci patriotismul e inutil, caci admiratia si mandria sunt suficiente, ori nu e bine si patriotismul n-ar fi decat o intoarcere de spate nepoliticoasa aruncata adevarului.
Nicholas telefonul mi s-a defectat.
. Apreciez insa aprecierea ta, imi primul rand pentru ca ma vizeaza si are legatura cu modestia mea.

Dar sa asezam alta dilema, de data asta cu o ierarhie bine precizata cum iti place pare-se tie.
La ce bun patrotismul? Sunt doua posibilitati:
1. Tara noastra/ oamenii care-i bantuie meleagurile e minunata/sunt minunati si atunci vibratia admirativa vine de la sine, nu are nevoie de un trebuie patriotic, se naste ca fascinatia fata cu fascinantul si mandrie de a face parte din el.
2. Tara noastra/ oamenii care-i bantuie meleagurile e vai mama ei/ sunt vai mama lor si atunci minima decenta iti impune sa-i recunosti si sa te recunosti ca parte a intregului, cu demnitate si curaj in starea aflatoare.
In alte cuvinte ca totul sa fie clar, coerent si cu inteles, pentru a evita neclaritati viitoare confuzatoare in alienanta lor, din doua una: ori e bine si atunci patriotismul e inutil, caci admiratia si mandria sunt suficiente, ori nu e bine si patriotismul n-ar fi decat o intoarcere de spate nepoliticoasa aruncata adevarului.
Nicholas telefonul mi s-a defectat.

- alfa
- Junior Member
- Mesaje: 5
- Membru din: Lun Dec 19, 2005 11:49 pm
- Localitate: Romania
alfa, nu pentru mine te-am rugat ce te-am rugat, sau pentru ca mi-ar placea mie in mod deosebit ordinea si disciplina in ierarhizarea ideilor, ci pentru ca cei care citesc aceste subiecte sa poata pricepe cu mai multa usurinta punctul de vedere al fiecaruia din cei care si-l exprima. asta numai in cazul in care nu scrii doar pentru cine pricepe.
oricum, multumesc ca te-ai straduit sa-mi onorezi rugamintea.
oricum, multumesc ca te-ai straduit sa-mi onorezi rugamintea.
aizzz&co
only one animal kills just for the sport of it... guess which...
Bless the Beasts & Children (Glendon Swarthout)
only one animal kills just for the sport of it... guess which...
Bless the Beasts & Children (Glendon Swarthout)
-
Necko - Mesaje: 4348
- Membru din: Dum Noi 09, 2003 12:00 am
alfa scrie:...
In alte cuvinte ca totul sa fie clar, coerent si cu inteles, pentru a evita neclaritati viitoare confuzatoare in alienanta lor, din doua una: ori e bine si atunci patriotismul e inutil, caci admiratia si mandria sunt suficiente, ori nu e bine si patriotismul n-ar fi decat o intoarcere de spate nepoliticoasa aruncata adevarului.
bre alfa bre, din doo anbele: una ie cam place ce si com scrii (desi nu-s decat patru posturi, creca ie destul casa mfac uo idee), shadooa ie ca mpermit satz urez bunvenitu de riguare pe forumu ista de fanclub
iara la topic, si casatz replic (fincam dat quotele care se puarte vedea): ai si, in acelasi scurt timp, nu prea ai dreptate (1 admiratia si mandria se pot manifesta in consecinta apartenentei la orice grup, nu duar la patrie - "elitism" sa-i zicem]2[/b] daca nu ie bine, putem recunoaste cinstit ca nu ie bine, da sa ne tzinem batzosi: "asta ie adevaru - nu-i intuarcem spinarea, noo! - da ce pana mea? neamul meu ie neamul meu; si daca ne incordam si scotocim bine, gasim si nejte trebi de care sa fim mandri, no?")
iaca si ieditu: vesca nu tzam cerut numaru lu telefonu tau (si nu duar casa te scutesc de marturisirea "ca ie defect"), da? si nici num trebe, asa sa jtii!
"... deasupra-i cer de stele" si legea morala din mine
- kant emir
- Mesaje: 9782
- Membru din: Joi Noi 18, 2004 12:00 am
Multumesc de urare si apreciere Kant emir, bine v-am gasit, si trecand la fapta dialogului eu am de zis la spunerea ta asa:
1. Ca admiratia si mandria se usureaza in manifestarea lor in cadrul altui tip de grup nu inseamna ca ele nu se pot manifestula si la nivel de natie, patrie, pamant etc. Asa cum s-a zis de catre mine putem fi mandri de populatia noastra, de celelaltu` care ne vorbeste limba pe care si noi o avem pe buze. Ce sa mai fie patriotismul atunci? O simpla particularizare a admirativo-mandriei la nivel de popor? Daca asta-i va fi in limitele rigorii rationamentului sa atragem fix atentia ca nu TREBUIE sa joci cartea patriotismului de vreme ce acesta se naste firesc atunci cand avem de ce sa fim mandri si la ce sa ne scoatem limba de admiratie.
Ca sa nu mi se reproseze neclaritatea rezum. Admiratia si mandria se pot manifesta si la nivel de popor fara a nevoie de constrangerea unui imperativ, de un trebuie cata vreme exista motive de admiratie si mandrie. Ele se nasc in mod firesc ca spontana traire fata cu o realitate.
2. Daca scotocim bine-bine gasim trebi de mandrie nationala, insa multa rabdare scotocitoare e un semn de intrebare. De ce sa scotocim daca ar fi la vedere iar daca nu-s ce sa ne indemne s-o facem ? In plus daca le vom gasi, intram in aceeasi dilema. Ce mai inseamna patriotismul, de unde imperativul in substanta lui daca mandria si admiratia sunt legate strict doar de anumite realitati care le conditioneaza? Nu spui alta dreptate decat cea aruncata de mine. Gasesti motive esti mandru si admiri. Nu le gasesti ...asta e se poate trai si fara.
Neamul meu e neamul meu dar de ce pana mea TREBUIE sa fiu patriot? Nu a contestat nimeni apartenenta mea la el si nici nu scade prin diminuare aceasta apartenenta daca sunt sau nu, ceea ce inca nu stiu ce e, adica patriot.
Dilema mea e asta: Trebuie sa fi patriot? Si daca da, cum poate sa se nasca ceva nenatural? Cum poti sa fortezi admiratia si mandria daca nu ai motive s-o faci? Si mai ales de ce? Exista vreun scop sau vreun folos de tras d-aici?
Poate fi iubire. Insa iubirea chiar daca nu tine cont uneori de realitate, macar se fundeste intr-o fascinatie irationala care apare independent de vointa. Iubesti sau nu, fie ca vrei , fie ca nu vrei.
Ramane problema lui trebuie, trebuie sa fi patriot cica. Dar cum sa trebuiasca sa faci ceva care se produce fie ca admiratie fata de un obiect cu reale calitati, fie ca fascinatie fata de un obiect doar perceput ca plin de calitati si chiar ideal, in ambele cazuri fiind excluse intentia, vointa etc?
Cum sa scriu pentru cine pricepe Necko? Important e sa scrii pentru cine nu pricepe. Cel ce pricepe nu mai are nevoie de un cuvant pentru el, e deja cuvantul si intelegerea. Cine nu pricepe e interesant, ala e vizat de agonistica scriiturii. Dialogul e doar o forma de neintelegere. Daca ai stii din capul locului tot ai mai dori sa conversezi? Cu cat pricepem mai putin cu atat conversatia e mai placuta, apar intrebarile se nasc scenariile si suspiciunile etc.
1. Ca admiratia si mandria se usureaza in manifestarea lor in cadrul altui tip de grup nu inseamna ca ele nu se pot manifestula si la nivel de natie, patrie, pamant etc. Asa cum s-a zis de catre mine putem fi mandri de populatia noastra, de celelaltu` care ne vorbeste limba pe care si noi o avem pe buze. Ce sa mai fie patriotismul atunci? O simpla particularizare a admirativo-mandriei la nivel de popor? Daca asta-i va fi in limitele rigorii rationamentului sa atragem fix atentia ca nu TREBUIE sa joci cartea patriotismului de vreme ce acesta se naste firesc atunci cand avem de ce sa fim mandri si la ce sa ne scoatem limba de admiratie.
Ca sa nu mi se reproseze neclaritatea rezum. Admiratia si mandria se pot manifesta si la nivel de popor fara a nevoie de constrangerea unui imperativ, de un trebuie cata vreme exista motive de admiratie si mandrie. Ele se nasc in mod firesc ca spontana traire fata cu o realitate.
2. Daca scotocim bine-bine gasim trebi de mandrie nationala, insa multa rabdare scotocitoare e un semn de intrebare. De ce sa scotocim daca ar fi la vedere iar daca nu-s ce sa ne indemne s-o facem ? In plus daca le vom gasi, intram in aceeasi dilema. Ce mai inseamna patriotismul, de unde imperativul in substanta lui daca mandria si admiratia sunt legate strict doar de anumite realitati care le conditioneaza? Nu spui alta dreptate decat cea aruncata de mine. Gasesti motive esti mandru si admiri. Nu le gasesti ...asta e se poate trai si fara.

Neamul meu e neamul meu dar de ce pana mea TREBUIE sa fiu patriot? Nu a contestat nimeni apartenenta mea la el si nici nu scade prin diminuare aceasta apartenenta daca sunt sau nu, ceea ce inca nu stiu ce e, adica patriot.
Dilema mea e asta: Trebuie sa fi patriot? Si daca da, cum poate sa se nasca ceva nenatural? Cum poti sa fortezi admiratia si mandria daca nu ai motive s-o faci? Si mai ales de ce? Exista vreun scop sau vreun folos de tras d-aici?
Poate fi iubire. Insa iubirea chiar daca nu tine cont uneori de realitate, macar se fundeste intr-o fascinatie irationala care apare independent de vointa. Iubesti sau nu, fie ca vrei , fie ca nu vrei.
Ramane problema lui trebuie, trebuie sa fi patriot cica. Dar cum sa trebuiasca sa faci ceva care se produce fie ca admiratie fata de un obiect cu reale calitati, fie ca fascinatie fata de un obiect doar perceput ca plin de calitati si chiar ideal, in ambele cazuri fiind excluse intentia, vointa etc?
Cum sa scriu pentru cine pricepe Necko? Important e sa scrii pentru cine nu pricepe. Cel ce pricepe nu mai are nevoie de un cuvant pentru el, e deja cuvantul si intelegerea. Cine nu pricepe e interesant, ala e vizat de agonistica scriiturii. Dialogul e doar o forma de neintelegere. Daca ai stii din capul locului tot ai mai dori sa conversezi? Cu cat pricepem mai putin cu atat conversatia e mai placuta, apar intrebarile se nasc scenariile si suspiciunile etc.
- alfa
- Junior Member
- Mesaje: 5
- Membru din: Lun Dec 19, 2005 11:49 pm
- Localitate: Romania
alfa scrie:Cum poti sa fortezi admiratia si mandria daca nu ai motive s-o faci? Si mai ales de ce? Exista vreun scop sau vreun folos de tras d-aici?
Poate fi iubire. Insa iubirea chiar daca nu tine cont uneori de realitate, macar se fundeste intr-o fascinatie irationala care apare independent de vointa. Iubesti sau nu, fie ca vrei , fie ca nu vrei.
alfa, asa cum iubirea apare independent de vointa noastra, asa cred totusi ca si patriotismul asta ce sta in fiecare din noi, nestiut, neexprimat, ba chiar negat cu vehementa si nedemonstrat din varii motive (ce stiu io, o viata liniara, marcata de repere fixe ce se repeta in mod inconstient, automat, enervant si obositor pina la epuizare zi de zi, ori si mai grav, an de an, sau lipsa de "educatie" gen picatura chinezeasca, cea practicata cu mult succes inainte de revolutie si care scotea patriotzei invershunati pe banda rulanta) apare brusc si cu putere atunci cind ie nevoie de el mai mult si mai mult. abarnavem de ce zace-n noi (si sincer, nici nu-mi doresc vreodata sa aflu!) in conditii extreme de primejdie ce ar ameninta mica noastra lume, asezata frumos pe-un picior de plai ca o gura de rai, avind toate formele de relief si strinsa frumos cu tricoloru jur imprejurul granitelor ei.
aizzz&co
only one animal kills just for the sport of it... guess which...
Bless the Beasts & Children (Glendon Swarthout)
only one animal kills just for the sport of it... guess which...
Bless the Beasts & Children (Glendon Swarthout)
-
Necko - Mesaje: 4348
- Membru din: Dum Noi 09, 2003 12:00 am
Memetule, iti spun eu... din cate am inteles, Piskesu e cam ungur... creca si UDMR-ist..... asta explica totul
E inutil sa ma ataci caci esti steril,/Apar in stil letal si te surprind,/Te prind, te scufund in benzina si te aprind zambind./Ma metamorfozez in nor, ma urc la cer, te fulger si cobor,/Scot katana si trec la lupta, la sol,/Trec cu ea prin tine lasandu-ti sufletul gol./Pana nu mori, nu mor!
-
I-Rex - Junior Member
- Mesaje: 7
- Membru din: Joi Dec 15, 2005 12:00 am
daca nu-i asa, atunci imi cer scuze, o sa dau vina pe prostia ta pentru ce-ai scris despre patriotism ! 

E inutil sa ma ataci caci esti steril,/Apar in stil letal si te surprind,/Te prind, te scufund in benzina si te aprind zambind./Ma metamorfozez in nor, ma urc la cer, te fulger si cobor,/Scot katana si trec la lupta, la sol,/Trec cu ea prin tine lasandu-ti sufletul gol./Pana nu mori, nu mor!
-
I-Rex - Junior Member
- Mesaje: 7
- Membru din: Joi Dec 15, 2005 12:00 am
vintzibiluku, piskeshu are iel umpic de dreptate in ce spune (adica da, pana la un punct ie o prostie/tampenie patriotismul); nu prea multa (dreptatea), si nici completarea ulterioara nu justifica afirmatia, dar umpic ieste. De ce zic io asea? poi pentru ca:
masa nu ie chear amorfa (bariera de noojde procente este discutabila), aflarea pe locatie nu e chear intanplatuare, si, dintr-o alta perspectiva, nu se puate anticipa de care parte a "barierei" se afla omu
masa nu ie chear amorfa (bariera de noojde procente este discutabila), aflarea pe locatie nu e chear intanplatuare, si, dintr-o alta perspectiva, nu se puate anticipa de care parte a "barierei" se afla omu
"... deasupra-i cer de stele" si legea morala din mine
- kant emir
- Mesaje: 9782
- Membru din: Joi Noi 18, 2004 12:00 am
de ce sa fim patritoti?ca sa aiba si ungurii motiv sa moara,ca altfel ar ramane nemuritori si i-ar supara pe stra-stra-nepotii nostrii!
" Tatal meu zideste case
Cocotat pe schele
Si cu fruntea lui ajunge
Pana sus la stele."
Cocotat pe schele
Si cu fruntea lui ajunge
Pana sus la stele."
-
UnCopilutz - Junior Member
- Mesaje: 1184
- Membru din: Sâm Dec 07, 2002 12:00 am
Iata ce spunea A.D. Xenopol despre patriotism.
Prima si a III-a parte lipsesc, fiindca am ratat aparitia ziarului in care a fost publicat articolul.
PATRIOTISMUL
Partea I - Lipsa-
Partea a II-a
***Iubirea neamului.
Omul este o fiinta sociala, care nu poate trai si nu se poate dezvolta decit in tovarasia semenilor sai. De aceea, natura a injghebat in jurul individului mai multe cercuri, tot mai intinse, in care sa se poata misca a lui activitate. Mai intai, este cercul familiei, in care individul gaseste mijlocul de a creste si de a fi ingrijit in timpul copilariei. Apoi, este cercul satului sau orasului, in care poate sa se hraneasca. Pe deasupra acestor cercuri mai mici, se intinde insa acela mare al nationalitatii, in care insasi natura a strins pe oameni in grupe despartite unele de altele si nevoite deci a gravita inauntrul fiecareia spre o activitate comuna. Mijlocul izolator intrebuintat de natura, pentru a ajunge la acest rezultat, este graiul, care tocmai alcatuieste legatura suprema sociala intre oameni. Oamenii ce nu se pot intelege printr-o vorbire comuna sint impiedicati de a lucra impreuna. Acei ce vorbesc alta limba sint pentru noi straini. Slavii le zic chiar nemeti (muti), de unde romanii au facut cuvintul de neamt; si, intr-adevar, acel ce vorbeste o limba, pe care nu o intelegem, este nevoit, pentru a fi priceput de noi, sa recurga la schimele mutilor. Apoi, cind vedem ca natura insasi a despartit omenirea in grupe deosebite prin graiul lor, se mai poate oare sustine teoria de om si om? Nu numai atit, dar deosebirea graiului atrage dupa sine deosebiri in felul gindirii, in conceptiile estetice, in cele filosofice, precum, pe de alta parte, traiul mai unit al acelor ce vorbesc aceeasi limba unifica moravurile si obiceiurile, restrange interesele materiale comune, ii impinge a trai sub aceeasi ocarmuire (afara de unele exceptii) si, intr-un cuvint, ii constringe a constitui unitati etnice deosebite.
Toate aceste legaturi, fie intelectuale, fie materiale, nu pot raminea fara efect asupra simtamintului. Este firesc lucru de a te alipi mai strins de acel pe care il intelegi, cu care ai aceleasi obiceiuri, care gindeste in acelasi fel cu tine, care are aceleasi interese, decat cu acei ce infatiseaza tocmai partea potrivnica a acestor legaturi. Este deci firesc lucru de a iubi mai mult pe conationali decit pe straini.
Cand ne aflam peste hotare, in lumea ce vorbeste alta limba decat a noastra, daca se intampla sa auzim pe cineva rostind limba pe care noi o vorbim, de indata, o miscare de simpatie ne impinge inspre el si, daca dansul ar fi atacat sau nedreptatit de lumea strainilor, am fi in stare sa ne expunem pentru a-l scapa. Carei imprejurari se datoreste aceasta miscare simpatica? Este invederat ca numai comunitatii lui de limba cu noi. Dimpotriva, un strain stropseste limba noastra. Simtim indata un sentiment de respingere, de ura, contra aceluia ce ne sluteste graiul si, daca se intimpla, cum din nenorocire se petrec lucrurile la noi, ca un roman din cei crescuti in strainatate, de mici copii, sa nu rosteasca curat si limpede limba romaneasca, simtim in suflet o durere si o indignare pentru aceasta parasire a unui bun comun de catre un membru al poporului nostru.
Cit de puternic este elementul limbii in viata popoarelor si in desfasurarea peripetiilor istorice se vede dupa aceea ca cele mai multe din framantarile omenirii au fost datorate inchegarii unitatilor de stat pe temeiul unitatilor de limba. Aceasta explica silintele romanilor de a impune felul lor de a fi si graiul lor latin tuturor popoarelor supuse de dinsii. Aceasta explica constituirea marilor organisme de stat, ca acelea ale Frantei, Angliei, Spaniei, Rusiei. Tot el explica marile framintari si varsari de singe indeplinite pentru constituirea unitati Italiei, Germaniei si Romaniei, precum si tendintele de desfacere in elementele lor alcatuitoare ale statelor pe care istoria le-a injghebat din popoare cu limbi deosebite.
Cit de mult tin popoarele la graiul lor se vede dupa impotrivirea indaratnica, pe care o pun acele ce sint silite de stapinii lor de alta limba de a-si parasi graiul strabun, spre a imbratisa pe acel al dominatorilor. Asa polonii si-au aparat, cu cea mai mare statornicie, limba lor contra apasarii limbii rusesti, pe de o parte, si, pe de alta parte, a celei germane. Italienii din Austria lupta, cu cea mai mare putere, spre pastrarea graiului lor national; si romanii din tarile asuprite se impotrivesc, cu cea mai de pe urma inversunare, contra incercarii ungurilor de a-i maghiariza.
Prima si a III-a parte lipsesc, fiindca am ratat aparitia ziarului in care a fost publicat articolul.
PATRIOTISMUL
Partea I - Lipsa-
Partea a II-a
***Iubirea neamului.
Omul este o fiinta sociala, care nu poate trai si nu se poate dezvolta decit in tovarasia semenilor sai. De aceea, natura a injghebat in jurul individului mai multe cercuri, tot mai intinse, in care sa se poata misca a lui activitate. Mai intai, este cercul familiei, in care individul gaseste mijlocul de a creste si de a fi ingrijit in timpul copilariei. Apoi, este cercul satului sau orasului, in care poate sa se hraneasca. Pe deasupra acestor cercuri mai mici, se intinde insa acela mare al nationalitatii, in care insasi natura a strins pe oameni in grupe despartite unele de altele si nevoite deci a gravita inauntrul fiecareia spre o activitate comuna. Mijlocul izolator intrebuintat de natura, pentru a ajunge la acest rezultat, este graiul, care tocmai alcatuieste legatura suprema sociala intre oameni. Oamenii ce nu se pot intelege printr-o vorbire comuna sint impiedicati de a lucra impreuna. Acei ce vorbesc alta limba sint pentru noi straini. Slavii le zic chiar nemeti (muti), de unde romanii au facut cuvintul de neamt; si, intr-adevar, acel ce vorbeste o limba, pe care nu o intelegem, este nevoit, pentru a fi priceput de noi, sa recurga la schimele mutilor. Apoi, cind vedem ca natura insasi a despartit omenirea in grupe deosebite prin graiul lor, se mai poate oare sustine teoria de om si om? Nu numai atit, dar deosebirea graiului atrage dupa sine deosebiri in felul gindirii, in conceptiile estetice, in cele filosofice, precum, pe de alta parte, traiul mai unit al acelor ce vorbesc aceeasi limba unifica moravurile si obiceiurile, restrange interesele materiale comune, ii impinge a trai sub aceeasi ocarmuire (afara de unele exceptii) si, intr-un cuvint, ii constringe a constitui unitati etnice deosebite.
Toate aceste legaturi, fie intelectuale, fie materiale, nu pot raminea fara efect asupra simtamintului. Este firesc lucru de a te alipi mai strins de acel pe care il intelegi, cu care ai aceleasi obiceiuri, care gindeste in acelasi fel cu tine, care are aceleasi interese, decat cu acei ce infatiseaza tocmai partea potrivnica a acestor legaturi. Este deci firesc lucru de a iubi mai mult pe conationali decit pe straini.
Cand ne aflam peste hotare, in lumea ce vorbeste alta limba decat a noastra, daca se intampla sa auzim pe cineva rostind limba pe care noi o vorbim, de indata, o miscare de simpatie ne impinge inspre el si, daca dansul ar fi atacat sau nedreptatit de lumea strainilor, am fi in stare sa ne expunem pentru a-l scapa. Carei imprejurari se datoreste aceasta miscare simpatica? Este invederat ca numai comunitatii lui de limba cu noi. Dimpotriva, un strain stropseste limba noastra. Simtim indata un sentiment de respingere, de ura, contra aceluia ce ne sluteste graiul si, daca se intimpla, cum din nenorocire se petrec lucrurile la noi, ca un roman din cei crescuti in strainatate, de mici copii, sa nu rosteasca curat si limpede limba romaneasca, simtim in suflet o durere si o indignare pentru aceasta parasire a unui bun comun de catre un membru al poporului nostru.
Cit de puternic este elementul limbii in viata popoarelor si in desfasurarea peripetiilor istorice se vede dupa aceea ca cele mai multe din framantarile omenirii au fost datorate inchegarii unitatilor de stat pe temeiul unitatilor de limba. Aceasta explica silintele romanilor de a impune felul lor de a fi si graiul lor latin tuturor popoarelor supuse de dinsii. Aceasta explica constituirea marilor organisme de stat, ca acelea ale Frantei, Angliei, Spaniei, Rusiei. Tot el explica marile framintari si varsari de singe indeplinite pentru constituirea unitati Italiei, Germaniei si Romaniei, precum si tendintele de desfacere in elementele lor alcatuitoare ale statelor pe care istoria le-a injghebat din popoare cu limbi deosebite.
Cit de mult tin popoarele la graiul lor se vede dupa impotrivirea indaratnica, pe care o pun acele ce sint silite de stapinii lor de alta limba de a-si parasi graiul strabun, spre a imbratisa pe acel al dominatorilor. Asa polonii si-au aparat, cu cea mai mare statornicie, limba lor contra apasarii limbii rusesti, pe de o parte, si, pe de alta parte, a celei germane. Italienii din Austria lupta, cu cea mai mare putere, spre pastrarea graiului lor national; si romanii din tarile asuprite se impotrivesc, cu cea mai de pe urma inversunare, contra incercarii ungurilor de a-i maghiariza.
-
Invincible - Mesaje: 2145
- Membru din: Lun Iun 19, 2006 11:00 pm
Partea a III-a
- Lipsa-
Partea a IV-a
Sviterenii colinda lumea intreaga pentru a face avere; dar se intorc, mai totdeauna, sa moara in cantonul in care s-au nascut. Si la noi este cunoscuta iubirea oamenilor de la munte pentru adaposturile in care s-au ridicat si cum cei mai multi refuza paminturile ce li se impart la ses, si le place mai bine a duce viata grea, in patria lor mai strinsa, decit belsugul si indestularea in sesul indepartat. Dar iubirea de pamint mai are inca o cauza legata cu interesul. Pamintul da omului hrana si intretinerea lui si a familiei. Cum sa nu-si iubeasca el izvorul indeminarii si al vietii lui? De aceea, in vremile mai vechi, oamenii isi amestecau ideea de proprietate cu aceea de patrie si le denumeau pe ambele cu termenul de mosie. Mosia cea mica, proprietatea; mosia cea mare, tara; ambele erau unite si contopite in gandul lui intr-o singura idee, acea a adapostului vietii individului si a vietii neamului. Cu cit omul se cultiva, cu atit ideea de tara, de patrie se intinde, de la ceea ce este vazut la ceea ce este numai inchipuit; de la locuinta individului, a familiei, a satului, la locuinta neamului intreg, incit, prin abstractiune, se intinde notiunea de tara pina unde se intinde si notiunea de nationalitate, depasind aceasta iubire chiar hotarele statului. Asa iubim noi, la fel de mult, si Transilvania, si Bucovina, si Basarabia, cu toate ca aceste regiuni traiesc despartite de viata romanilor liberi. Dar aceasta intindere si intarire a iubirii in spatiu capata o noua putere prin adincimea ei in timp; si aici dam de a treia radacina a patriotismului.
* * * Iubirea trecutului. Cind intilnim un om pentru intiia oara in viata, ceea ce ne intereseaza mai cu deosebire este de a sti cine e, de unde vine, care i-a fost cursul vietii pina in momentul cind se infatiseaza inaintea ochilor nostri. Si daca acest trecut a fost dureros, plin de necazuri si de suferinte, ne alipim, cu atit mai tare, cu inima de fiinta ce a trecut prin ele. Asa si un popor va destepta in noi cu atit mai adinc interes, cu cit vom patrunde mai adinc in desfasurarea trecutului sau si cind acel popor este al nostru insusi, acest interes se va preface in tremur sufletesc, in iubire pentru el. Si aceasta prefacere este cu atit mai inteleasa, cu cit dezvoltarea oricarei forme a vietii trece mai mult prin conditiuni potrivnice decit prin conditiuni priincioase existentei, pentru fiintele insufletite prin dureri mai mult decit prin placeri. Mergind deci mai departe, putem sprijini parerea ca istoria oricarui popor va dezvolta simpatia in noi pentru suferintele prin care a trecut si ca aceasta simpatie se va adinci in iubire pentru poporul nostru insusi. Dar trecutul mai atrage sufletul si pe calea altui simtamint. Un popor infatiseaza in dezvoltarea lui si momente inaltatoare, epoci de lupta, epoci de izbinzi stralucite, de glorie mareata. Aceste momente umplu sufletul cu mindrie si atrag catre el mintea poporului. Aceasta cu atit mai mult cu cit poporul va fi apropiat de fiinta noastra. Ne vom mindri cu izbinzile si cu gloria grecilor, a romanilor, a francezilor; dar, desigur, mult mai mult cu acele ale noastre proprii si, cum spunea Kogalniceanu: „pentru mine victoria de la Racova are mai multa valoare decit cea de la Termopile“. Astfel, pentru omul cult, care conduce soarta popoarelor, prin patura de care se tine, patriotismul curge din cele 3 mari izvoare de simtamint omenesc: iubirea de neam, iubirea de tara si iubirea trecutului, care se intretesa si se contopesc in unul singur, caci poporul locuieste tara si se dezvolta in timp; caci tara adaposteste si hraneste poporul si pe pieptul ei cel lat se desfasoara toate suferintele si toate gloriile neamului; caci istoria cuprinde, in cursul ei maret, viata intreaga a acestuia si patriotismul nu este, la urma urmelor, decit rasfringerea si alipirea icoanei intregului popor de sufletul individual. Patriotismul este deci un simtamint firesc, sadit chiar de natura in inima omeneasca si care nu poate fi deci indepartat prin cugetare, argumentare sau prin vointa. El face parte din sfera subconstientului, care stapineste pe individ si nu este stapinit de dinsul.
Sfarsit A.D. Xenopol, (Conferinta tinuta la Scoala Militara din Iasi, 1906)
- Lipsa-
Partea a IV-a
Sviterenii colinda lumea intreaga pentru a face avere; dar se intorc, mai totdeauna, sa moara in cantonul in care s-au nascut. Si la noi este cunoscuta iubirea oamenilor de la munte pentru adaposturile in care s-au ridicat si cum cei mai multi refuza paminturile ce li se impart la ses, si le place mai bine a duce viata grea, in patria lor mai strinsa, decit belsugul si indestularea in sesul indepartat. Dar iubirea de pamint mai are inca o cauza legata cu interesul. Pamintul da omului hrana si intretinerea lui si a familiei. Cum sa nu-si iubeasca el izvorul indeminarii si al vietii lui? De aceea, in vremile mai vechi, oamenii isi amestecau ideea de proprietate cu aceea de patrie si le denumeau pe ambele cu termenul de mosie. Mosia cea mica, proprietatea; mosia cea mare, tara; ambele erau unite si contopite in gandul lui intr-o singura idee, acea a adapostului vietii individului si a vietii neamului. Cu cit omul se cultiva, cu atit ideea de tara, de patrie se intinde, de la ceea ce este vazut la ceea ce este numai inchipuit; de la locuinta individului, a familiei, a satului, la locuinta neamului intreg, incit, prin abstractiune, se intinde notiunea de tara pina unde se intinde si notiunea de nationalitate, depasind aceasta iubire chiar hotarele statului. Asa iubim noi, la fel de mult, si Transilvania, si Bucovina, si Basarabia, cu toate ca aceste regiuni traiesc despartite de viata romanilor liberi. Dar aceasta intindere si intarire a iubirii in spatiu capata o noua putere prin adincimea ei in timp; si aici dam de a treia radacina a patriotismului.
* * * Iubirea trecutului. Cind intilnim un om pentru intiia oara in viata, ceea ce ne intereseaza mai cu deosebire este de a sti cine e, de unde vine, care i-a fost cursul vietii pina in momentul cind se infatiseaza inaintea ochilor nostri. Si daca acest trecut a fost dureros, plin de necazuri si de suferinte, ne alipim, cu atit mai tare, cu inima de fiinta ce a trecut prin ele. Asa si un popor va destepta in noi cu atit mai adinc interes, cu cit vom patrunde mai adinc in desfasurarea trecutului sau si cind acel popor este al nostru insusi, acest interes se va preface in tremur sufletesc, in iubire pentru el. Si aceasta prefacere este cu atit mai inteleasa, cu cit dezvoltarea oricarei forme a vietii trece mai mult prin conditiuni potrivnice decit prin conditiuni priincioase existentei, pentru fiintele insufletite prin dureri mai mult decit prin placeri. Mergind deci mai departe, putem sprijini parerea ca istoria oricarui popor va dezvolta simpatia in noi pentru suferintele prin care a trecut si ca aceasta simpatie se va adinci in iubire pentru poporul nostru insusi. Dar trecutul mai atrage sufletul si pe calea altui simtamint. Un popor infatiseaza in dezvoltarea lui si momente inaltatoare, epoci de lupta, epoci de izbinzi stralucite, de glorie mareata. Aceste momente umplu sufletul cu mindrie si atrag catre el mintea poporului. Aceasta cu atit mai mult cu cit poporul va fi apropiat de fiinta noastra. Ne vom mindri cu izbinzile si cu gloria grecilor, a romanilor, a francezilor; dar, desigur, mult mai mult cu acele ale noastre proprii si, cum spunea Kogalniceanu: „pentru mine victoria de la Racova are mai multa valoare decit cea de la Termopile“. Astfel, pentru omul cult, care conduce soarta popoarelor, prin patura de care se tine, patriotismul curge din cele 3 mari izvoare de simtamint omenesc: iubirea de neam, iubirea de tara si iubirea trecutului, care se intretesa si se contopesc in unul singur, caci poporul locuieste tara si se dezvolta in timp; caci tara adaposteste si hraneste poporul si pe pieptul ei cel lat se desfasoara toate suferintele si toate gloriile neamului; caci istoria cuprinde, in cursul ei maret, viata intreaga a acestuia si patriotismul nu este, la urma urmelor, decit rasfringerea si alipirea icoanei intregului popor de sufletul individual. Patriotismul este deci un simtamint firesc, sadit chiar de natura in inima omeneasca si care nu poate fi deci indepartat prin cugetare, argumentare sau prin vointa. El face parte din sfera subconstientului, care stapineste pe individ si nu este stapinit de dinsul.
Sfarsit A.D. Xenopol, (Conferinta tinuta la Scoala Militara din Iasi, 1906)
-
Invincible - Mesaje: 2145
- Membru din: Lun Iun 19, 2006 11:00 pm
Partea a III-a
- Lipsa-
Partea a IV-a
Sviterenii colinda lumea intreaga pentru a face avere; dar se intorc, mai totdeauna, sa moara in cantonul in care s-au nascut. Si la noi este cunoscuta iubirea oamenilor de la munte pentru adaposturile in care s-au ridicat si cum cei mai multi refuza paminturile ce li se impart la ses, si le place mai bine a duce viata grea, in patria lor mai strinsa, decit belsugul si indestularea in sesul indepartat. Dar iubirea de pamint mai are inca o cauza legata cu interesul. Pamintul da omului hrana si intretinerea lui si a familiei. Cum sa nu-si iubeasca el izvorul indeminarii si al vietii lui? De aceea, in vremile mai vechi, oamenii isi amestecau ideea de proprietate cu aceea de patrie si le denumeau pe ambele cu termenul de mosie. Mosia cea mica, proprietatea; mosia cea mare, tara; ambele erau unite si contopite in gandul lui intr-o singura idee, acea a adapostului vietii individului si a vietii neamului. Cu cit omul se cultiva, cu atit ideea de tara, de patrie se intinde, de la ceea ce este vazut la ceea ce este numai inchipuit; de la locuinta individului, a familiei, a satului, la locuinta neamului intreg, incit, prin abstractiune, se intinde notiunea de tara pina unde se intinde si notiunea de nationalitate, depasind aceasta iubire chiar hotarele statului. Asa iubim noi, la fel de mult, si Transilvania, si Bucovina, si Basarabia, cu toate ca aceste regiuni traiesc despartite de viata romanilor liberi. Dar aceasta intindere si intarire a iubirii in spatiu capata o noua putere prin adincimea ei in timp; si aici dam de a treia radacina a patriotismului.
* * * Iubirea trecutului. Cind intilnim un om pentru intiia oara in viata, ceea ce ne intereseaza mai cu deosebire este de a sti cine e, de unde vine, care i-a fost cursul vietii pina in momentul cind se infatiseaza inaintea ochilor nostri. Si daca acest trecut a fost dureros, plin de necazuri si de suferinte, ne alipim, cu atit mai tare, cu inima de fiinta ce a trecut prin ele. Asa si un popor va destepta in noi cu atit mai adinc interes, cu cit vom patrunde mai adinc in desfasurarea trecutului sau si cind acel popor este al nostru insusi, acest interes se va preface in tremur sufletesc, in iubire pentru el. Si aceasta prefacere este cu atit mai inteleasa, cu cit dezvoltarea oricarei forme a vietii trece mai mult prin conditiuni potrivnice decit prin conditiuni priincioase existentei, pentru fiintele insufletite prin dureri mai mult decit prin placeri. Mergind deci mai departe, putem sprijini parerea ca istoria oricarui popor va dezvolta simpatia in noi pentru suferintele prin care a trecut si ca aceasta simpatie se va adinci in iubire pentru poporul nostru insusi. Dar trecutul mai atrage sufletul si pe calea altui simtamint. Un popor infatiseaza in dezvoltarea lui si momente inaltatoare, epoci de lupta, epoci de izbinzi stralucite, de glorie mareata. Aceste momente umplu sufletul cu mindrie si atrag catre el mintea poporului. Aceasta cu atit mai mult cu cit poporul va fi apropiat de fiinta noastra. Ne vom mindri cu izbinzile si cu gloria grecilor, a romanilor, a francezilor; dar, desigur, mult mai mult cu acele ale noastre proprii si, cum spunea Kogalniceanu: „pentru mine victoria de la Racova are mai multa valoare decit cea de la Termopile“. Astfel, pentru omul cult, care conduce soarta popoarelor, prin patura de care se tine, patriotismul curge din cele 3 mari izvoare de simtamint omenesc: iubirea de neam, iubirea de tara si iubirea trecutului, care se intretesa si se contopesc in unul singur, caci poporul locuieste tara si se dezvolta in timp; caci tara adaposteste si hraneste poporul si pe pieptul ei cel lat se desfasoara toate suferintele si toate gloriile neamului; caci istoria cuprinde, in cursul ei maret, viata intreaga a acestuia si patriotismul nu este, la urma urmelor, decit rasfringerea si alipirea icoanei intregului popor de sufletul individual. Patriotismul este deci un simtamint firesc, sadit chiar de natura in inima omeneasca si care nu poate fi deci indepartat prin cugetare, argumentare sau prin vointa. El face parte din sfera subconstientului, care stapineste pe individ si nu este stapinit de dinsul.
Sfarsit A.D. Xenopol, (Conferinta tinuta la Scoala Militara din Iasi, 1906)
- Lipsa-
Partea a IV-a
Sviterenii colinda lumea intreaga pentru a face avere; dar se intorc, mai totdeauna, sa moara in cantonul in care s-au nascut. Si la noi este cunoscuta iubirea oamenilor de la munte pentru adaposturile in care s-au ridicat si cum cei mai multi refuza paminturile ce li se impart la ses, si le place mai bine a duce viata grea, in patria lor mai strinsa, decit belsugul si indestularea in sesul indepartat. Dar iubirea de pamint mai are inca o cauza legata cu interesul. Pamintul da omului hrana si intretinerea lui si a familiei. Cum sa nu-si iubeasca el izvorul indeminarii si al vietii lui? De aceea, in vremile mai vechi, oamenii isi amestecau ideea de proprietate cu aceea de patrie si le denumeau pe ambele cu termenul de mosie. Mosia cea mica, proprietatea; mosia cea mare, tara; ambele erau unite si contopite in gandul lui intr-o singura idee, acea a adapostului vietii individului si a vietii neamului. Cu cit omul se cultiva, cu atit ideea de tara, de patrie se intinde, de la ceea ce este vazut la ceea ce este numai inchipuit; de la locuinta individului, a familiei, a satului, la locuinta neamului intreg, incit, prin abstractiune, se intinde notiunea de tara pina unde se intinde si notiunea de nationalitate, depasind aceasta iubire chiar hotarele statului. Asa iubim noi, la fel de mult, si Transilvania, si Bucovina, si Basarabia, cu toate ca aceste regiuni traiesc despartite de viata romanilor liberi. Dar aceasta intindere si intarire a iubirii in spatiu capata o noua putere prin adincimea ei in timp; si aici dam de a treia radacina a patriotismului.
* * * Iubirea trecutului. Cind intilnim un om pentru intiia oara in viata, ceea ce ne intereseaza mai cu deosebire este de a sti cine e, de unde vine, care i-a fost cursul vietii pina in momentul cind se infatiseaza inaintea ochilor nostri. Si daca acest trecut a fost dureros, plin de necazuri si de suferinte, ne alipim, cu atit mai tare, cu inima de fiinta ce a trecut prin ele. Asa si un popor va destepta in noi cu atit mai adinc interes, cu cit vom patrunde mai adinc in desfasurarea trecutului sau si cind acel popor este al nostru insusi, acest interes se va preface in tremur sufletesc, in iubire pentru el. Si aceasta prefacere este cu atit mai inteleasa, cu cit dezvoltarea oricarei forme a vietii trece mai mult prin conditiuni potrivnice decit prin conditiuni priincioase existentei, pentru fiintele insufletite prin dureri mai mult decit prin placeri. Mergind deci mai departe, putem sprijini parerea ca istoria oricarui popor va dezvolta simpatia in noi pentru suferintele prin care a trecut si ca aceasta simpatie se va adinci in iubire pentru poporul nostru insusi. Dar trecutul mai atrage sufletul si pe calea altui simtamint. Un popor infatiseaza in dezvoltarea lui si momente inaltatoare, epoci de lupta, epoci de izbinzi stralucite, de glorie mareata. Aceste momente umplu sufletul cu mindrie si atrag catre el mintea poporului. Aceasta cu atit mai mult cu cit poporul va fi apropiat de fiinta noastra. Ne vom mindri cu izbinzile si cu gloria grecilor, a romanilor, a francezilor; dar, desigur, mult mai mult cu acele ale noastre proprii si, cum spunea Kogalniceanu: „pentru mine victoria de la Racova are mai multa valoare decit cea de la Termopile“. Astfel, pentru omul cult, care conduce soarta popoarelor, prin patura de care se tine, patriotismul curge din cele 3 mari izvoare de simtamint omenesc: iubirea de neam, iubirea de tara si iubirea trecutului, care se intretesa si se contopesc in unul singur, caci poporul locuieste tara si se dezvolta in timp; caci tara adaposteste si hraneste poporul si pe pieptul ei cel lat se desfasoara toate suferintele si toate gloriile neamului; caci istoria cuprinde, in cursul ei maret, viata intreaga a acestuia si patriotismul nu este, la urma urmelor, decit rasfringerea si alipirea icoanei intregului popor de sufletul individual. Patriotismul este deci un simtamint firesc, sadit chiar de natura in inima omeneasca si care nu poate fi deci indepartat prin cugetare, argumentare sau prin vointa. El face parte din sfera subconstientului, care stapineste pe individ si nu este stapinit de dinsul.
Sfarsit A.D. Xenopol, (Conferinta tinuta la Scoala Militara din Iasi, 1906)
-
Invincible - Mesaje: 2145
- Membru din: Lun Iun 19, 2006 11:00 pm
de ce dispar postarile?
Iata ce spunea A.D. Xenopol despre patriotism.
Prima si a III-a parte lipsesc, fiindca am ratat aparitia ziarului in care a fost publicat articolul.
PATRIOTISMUL
Partea I - Lipsa-
Partea a II-a
***Iubirea neamului.
Omul este o fiinta sociala, care nu poate trai si nu se poate dezvolta decit in tovarasia semenilor sai. De aceea, natura a injghebat in jurul individului mai multe cercuri, tot mai intinse, in care sa se poata misca a lui activitate. Mai intai, este cercul familiei, in care individul gaseste mijlocul de a creste si de a fi ingrijit in timpul copilariei. Apoi, este cercul satului sau orasului, in care poate sa se hraneasca. Pe deasupra acestor cercuri mai mici, se intinde insa acela mare al nationalitatii, in care insasi natura a strins pe oameni in grupe despartite unele de altele si nevoite deci a gravita inauntrul fiecareia spre o activitate comuna. Mijlocul izolator intrebuintat de natura, pentru a ajunge la acest rezultat, este graiul, care tocmai alcatuieste legatura suprema sociala intre oameni. Oamenii ce nu se pot intelege printr-o vorbire comuna sint impiedicati de a lucra impreuna. Acei ce vorbesc alta limba sint pentru noi straini. Slavii le zic chiar nemeti (muti), de unde romanii au facut cuvintul de neamt; si, intr-adevar, acel ce vorbeste o limba, pe care nu o intelegem, este nevoit, pentru a fi priceput de noi, sa recurga la schimele mutilor. Apoi, cind vedem ca natura insasi a despartit omenirea in grupe deosebite prin graiul lor, se mai poate oare sustine teoria de om si om? Nu numai atit, dar deosebirea graiului atrage dupa sine deosebiri in felul gindirii, in conceptiile estetice, in cele filosofice, precum, pe de alta parte, traiul mai unit al acelor ce vorbesc aceeasi limba unifica moravurile si obiceiurile, restrange interesele materiale comune, ii impinge a trai sub aceeasi ocarmuire (afara de unele exceptii) si, intr-un cuvint, ii constringe a constitui unitati etnice deosebite.
Toate aceste legaturi, fie intelectuale, fie materiale, nu pot raminea fara efect asupra simtamintului. Este firesc lucru de a te alipi mai strins de acel pe care il intelegi, cu care ai aceleasi obiceiuri, care gindeste in acelasi fel cu tine, care are aceleasi interese, decat cu acei ce infatiseaza tocmai partea potrivnica a acestor legaturi. Este deci firesc lucru de a iubi mai mult pe conationali decit pe straini.
Cand ne aflam peste hotare, in lumea ce vorbeste alta limba decat a noastra, daca se intampla sa auzim pe cineva rostind limba pe care noi o vorbim, de indata, o miscare de simpatie ne impinge inspre el si, daca dansul ar fi atacat sau nedreptatit de lumea strainilor, am fi in stare sa ne expunem pentru a-l scapa. Carei imprejurari se datoreste aceasta miscare simpatica? Este invederat ca numai comunitatii lui de limba cu noi. Dimpotriva, un strain stropseste limba noastra. Simtim indata un sentiment de respingere, de ura, contra aceluia ce ne sluteste graiul si, daca se intimpla, cum din nenorocire se petrec lucrurile la noi, ca un roman din cei crescuti in strainatate, de mici copii, sa nu rosteasca curat si limpede limba romaneasca, simtim in suflet o durere si o indignare pentru aceasta parasire a unui bun comun de catre un membru al poporului nostru.
Cit de puternic este elementul limbii in viata popoarelor si in desfasurarea peripetiilor istorice se vede dupa aceea ca cele mai multe din framantarile omenirii au fost datorate inchegarii unitatilor de stat pe temeiul unitatilor de limba. Aceasta explica silintele romanilor de a impune felul lor de a fi si graiul lor latin tuturor popoarelor supuse de dinsii. Aceasta explica constituirea marilor organisme de stat, ca acelea ale Frantei, Angliei, Spaniei, Rusiei. Tot el explica marile framintari si varsari de singe indeplinite pentru constituirea unitati Italiei, Germaniei si Romaniei, precum si tendintele de desfacere in elementele lor alcatuitoare ale statelor pe care istoria le-a injghebat din popoare cu limbi deosebite.
Cit de mult tin popoarele la graiul lor se vede dupa impotrivirea indaratnica, pe care o pun acele ce sint silite de stapinii lor de alta limba de a-si parasi graiul strabun, spre a imbratisa pe acel al dominatorilor. Asa polonii si-au aparat, cu cea mai mare statornicie, limba lor contra apasarii limbii rusesti, pe de o parte, si, pe de alta parte, a celei germane. Italienii din Austria lupta, cu cea mai mare putere, spre pastrarea graiului lor national; si romanii din tarile asuprite se impotrivesc, cu cea mai de pe urma inversunare, contra incercarii ungurilor de a-i maghiariza.
Prima si a III-a parte lipsesc, fiindca am ratat aparitia ziarului in care a fost publicat articolul.
PATRIOTISMUL
Partea I - Lipsa-
Partea a II-a
***Iubirea neamului.
Omul este o fiinta sociala, care nu poate trai si nu se poate dezvolta decit in tovarasia semenilor sai. De aceea, natura a injghebat in jurul individului mai multe cercuri, tot mai intinse, in care sa se poata misca a lui activitate. Mai intai, este cercul familiei, in care individul gaseste mijlocul de a creste si de a fi ingrijit in timpul copilariei. Apoi, este cercul satului sau orasului, in care poate sa se hraneasca. Pe deasupra acestor cercuri mai mici, se intinde insa acela mare al nationalitatii, in care insasi natura a strins pe oameni in grupe despartite unele de altele si nevoite deci a gravita inauntrul fiecareia spre o activitate comuna. Mijlocul izolator intrebuintat de natura, pentru a ajunge la acest rezultat, este graiul, care tocmai alcatuieste legatura suprema sociala intre oameni. Oamenii ce nu se pot intelege printr-o vorbire comuna sint impiedicati de a lucra impreuna. Acei ce vorbesc alta limba sint pentru noi straini. Slavii le zic chiar nemeti (muti), de unde romanii au facut cuvintul de neamt; si, intr-adevar, acel ce vorbeste o limba, pe care nu o intelegem, este nevoit, pentru a fi priceput de noi, sa recurga la schimele mutilor. Apoi, cind vedem ca natura insasi a despartit omenirea in grupe deosebite prin graiul lor, se mai poate oare sustine teoria de om si om? Nu numai atit, dar deosebirea graiului atrage dupa sine deosebiri in felul gindirii, in conceptiile estetice, in cele filosofice, precum, pe de alta parte, traiul mai unit al acelor ce vorbesc aceeasi limba unifica moravurile si obiceiurile, restrange interesele materiale comune, ii impinge a trai sub aceeasi ocarmuire (afara de unele exceptii) si, intr-un cuvint, ii constringe a constitui unitati etnice deosebite.
Toate aceste legaturi, fie intelectuale, fie materiale, nu pot raminea fara efect asupra simtamintului. Este firesc lucru de a te alipi mai strins de acel pe care il intelegi, cu care ai aceleasi obiceiuri, care gindeste in acelasi fel cu tine, care are aceleasi interese, decat cu acei ce infatiseaza tocmai partea potrivnica a acestor legaturi. Este deci firesc lucru de a iubi mai mult pe conationali decit pe straini.
Cand ne aflam peste hotare, in lumea ce vorbeste alta limba decat a noastra, daca se intampla sa auzim pe cineva rostind limba pe care noi o vorbim, de indata, o miscare de simpatie ne impinge inspre el si, daca dansul ar fi atacat sau nedreptatit de lumea strainilor, am fi in stare sa ne expunem pentru a-l scapa. Carei imprejurari se datoreste aceasta miscare simpatica? Este invederat ca numai comunitatii lui de limba cu noi. Dimpotriva, un strain stropseste limba noastra. Simtim indata un sentiment de respingere, de ura, contra aceluia ce ne sluteste graiul si, daca se intimpla, cum din nenorocire se petrec lucrurile la noi, ca un roman din cei crescuti in strainatate, de mici copii, sa nu rosteasca curat si limpede limba romaneasca, simtim in suflet o durere si o indignare pentru aceasta parasire a unui bun comun de catre un membru al poporului nostru.
Cit de puternic este elementul limbii in viata popoarelor si in desfasurarea peripetiilor istorice se vede dupa aceea ca cele mai multe din framantarile omenirii au fost datorate inchegarii unitatilor de stat pe temeiul unitatilor de limba. Aceasta explica silintele romanilor de a impune felul lor de a fi si graiul lor latin tuturor popoarelor supuse de dinsii. Aceasta explica constituirea marilor organisme de stat, ca acelea ale Frantei, Angliei, Spaniei, Rusiei. Tot el explica marile framintari si varsari de singe indeplinite pentru constituirea unitati Italiei, Germaniei si Romaniei, precum si tendintele de desfacere in elementele lor alcatuitoare ale statelor pe care istoria le-a injghebat din popoare cu limbi deosebite.
Cit de mult tin popoarele la graiul lor se vede dupa impotrivirea indaratnica, pe care o pun acele ce sint silite de stapinii lor de alta limba de a-si parasi graiul strabun, spre a imbratisa pe acel al dominatorilor. Asa polonii si-au aparat, cu cea mai mare statornicie, limba lor contra apasarii limbii rusesti, pe de o parte, si, pe de alta parte, a celei germane. Italienii din Austria lupta, cu cea mai mare putere, spre pastrarea graiului lor national; si romanii din tarile asuprite se impotrivesc, cu cea mai de pe urma inversunare, contra incercarii ungurilor de a-i maghiariza.
-
Invincible - Mesaje: 2145
- Membru din: Lun Iun 19, 2006 11:00 pm
shiva,
ti-am sters ambele posturi din urmatoarele motive:
1/ notiunea de forum presupune discutii intre membrii forumului, idei personale, pareri, argumentari, controverse. citatele pleznite din carti sau internet, fara a fi comentate sau analizate intra in contradictie cu insasi notiunea de forum drept pentru care ti-amsters ambele posturi.
2/ in decurs de 3 ore nu ai voie sa postezi consecutiv. ai jos in dreapta postului butonul "edit" care-ti permite sa adaugi, sa stergi sau sa modifici posturile
te asteptam cu idei personale vis a vis de subiect
ti-am sters ambele posturi din urmatoarele motive:
1/ notiunea de forum presupune discutii intre membrii forumului, idei personale, pareri, argumentari, controverse. citatele pleznite din carti sau internet, fara a fi comentate sau analizate intra in contradictie cu insasi notiunea de forum drept pentru care ti-amsters ambele posturi.
2/ in decurs de 3 ore nu ai voie sa postezi consecutiv. ai jos in dreapta postului butonul "edit" care-ti permite sa adaugi, sa stergi sau sa modifici posturile
te asteptam cu idei personale vis a vis de subiect
If you want to be a hippie, put a flower in your peepee
-
eyewitness - Mesaje: 19220
- Membru din: Lun Aug 05, 2002 11:00 pm
bine, la prima iti dau dreptate... dar era bine s-o fi lasat..
la aII-a...nu cred ca un post permite mai mult de 1000 cuvinte... car eu aveam cel putin 1400
la aII-a...nu cred ca un post permite mai mult de 1000 cuvinte... car eu aveam cel putin 1400
-
Invincible - Mesaje: 2145
- Membru din: Lun Iun 19, 2006 11:00 pm
un post permite 10000 caractere, suficient cred io, pentru un post dar probabil insuficient pentru un citat mai stufos. nu, nu le-am lasat si nu am sa las astfel de posturi. in plus, care e meritu tau de forumist cand pleznejti citate fara a le comenta?
aici e forumul de aberatii deci discutiile serioase nu prea abunda astfel ca iti propun sa deschizi un tred despre patriotism pe forumu de dezbateri politice si sociale unde asteptam pareri si idei personale
aici e forumul de aberatii deci discutiile serioase nu prea abunda astfel ca iti propun sa deschizi un tred despre patriotism pe forumu de dezbateri politice si sociale unde asteptam pareri si idei personale
If you want to be a hippie, put a flower in your peepee
-
eyewitness - Mesaje: 19220
- Membru din: Lun Aug 05, 2002 11:00 pm
Înapoi la Mai in gluma mai in serios. mai mult in gluma
Cine este conectat
Utilizatorii ce navighează pe acest forum: Google [Bot] şi 1 vizitator