Ce pãrere aveti despre muzica francezã?

[Mat]

....mí£ refer mai ales la muzica din anii 80...90 (France Gall, Daniel Balavoine, Michel Berger, Patrick Bruel etc. etc.).....mie mi se par superbe melodiile, dar n-am auzit decat cateva la radio....pí£cat cí£ nu se prea gí£sesc pe nicí£ieri...:confused:

Am ví£zut cí£ existí£ un subiect referitor la Mylene Farmer, dar ea e foarte cunoscutí£ si muzica ei e destul de usor de gí£sit.

[usualflow]

michel berger am ascultat si eu....insa recunosc ca nu prea am tangente cu muzica frantzuzeasca a anilor '80...probabil din cauza ca nu prea am avut ocazia sa aud asa-ceva.
cat despre muzica de dupa '90, pot spune ca imi place foarte mult. apreciez artisti precum Florent Pagny, IAM, One Shot, Manau sau Supreme. Cat despre Mc Sollaar, nu mai zic...

[usualflow]

era sa uit de Joe Dassin.....

[tequila]

joe desin...patrice...la rue ketanou...merita!!!

[JANYA]

muzica franceza nu este teribila in afara binenteles de cantaretii ddin anii 80 eu cred ca americanii sant cei mai tari

[tzache]

Am urmarit intr-o noapte pe M6 secvente dintr-un concert senzational al unui tanar artist francez mai nonconformist, asa. Avea o freza ciudata... Sa incerc o descriere: bretonu era geluit si adunat intre sprancene, restu parului era ciufulit. Si avea un solo de chitara incredibil. M-a dat pe spate. Stie cineva despre cine vorbesc? (ca tare as vrea sa stiu si eu)

[ralulovescryss]

Mda, ce pot sa spun... stiu ca toata lumea a ahtiata dupa muzica americana si dupa cea engleza, intr-o mai mica masura. Dar cei care au cunoscut muzica franceza, marginalizata pe nedrept, isi dau seama ca adevaratele valori sunt, de multe ori, date la o parte. Eu m-am indragostit de muzica franceza, de tot ce inseamna ea, de la acorduri la versuri, pentru ca am invatat franceza avand ca unul din motive si acest lucru - intelegerea textelor cantecelor. Apropierea mea intima de muzica franceza s-a petrecut cand eram mica si ascultam Patricia Kaas, in special "Mademoiselle chante le blues", si de care m-am indragostit definitiv. Ulterior, am invatat sa discern intre muzica comerciala (scuzati cacofonia, dar n-am ce-i face) si muzica de suflet, aceea care isi indeplineste adevarat menire, si anume aceea de a clocoti in interior, de a simti fiecare sunet ca pe o parte din noi. Asta reprezinta muzica franceza pentru mine. Iar cea mai reprezentativa valoare a muzicii frantuzesti nu se afla, pentru mine, cel putin, in muzica aproape uitata a anilor '80, care, sa nu ma intelegeti gresit, este absolut superba, ascult oricand si oriunde un Joe Dassin cu "L'ete indien" sau cu "Et si tu n'existais pas", dar vocea divina care m-a cucerit definitiv este si astazi prezenta pe posturile muzicale frantuzesti, este adorata de milioane de fani si este consacrata drept o valoare incontestabila. Aceasta voce este Lara Fabian, o zeita a muzicii, care, odata ce-ti intra in suflet, refuza sa mai iasa. Ascultati-o macar 5 minute si veti realiza ca nu exista o alta voce pe masura ei. Ascultati "Je t'aime", "Je suis malade", "J'y crois encore", "Bambina" si luati si versurile in fata si urmariti-le odata cu cantecul. Veti trai un sentiment incomparabil... daca nu, inseamna ca ma limitez la o experienta personala, resimtita totusi de milioane de fani...