She says she'd sell her angel for a dream...

[kahlan]

[I]Ep III – She wants to go home, but nobody’s home

Ieshind din blocul Mihaelei, usha de inchide zgomotos in spatele Luizei. Afara pare mult mai frig decat atunci cand venise, shi gandul ca are destul de mers pana acasa nu este deloc incurajator. Ajungand in fatza ushii, Luiza ishi aminteshte ca shi’a lasat cheile la Mihaela.
Al doilea set era in partea cealalta. Traverseaza cateva strazi shi ajunge. Batand timid la usha, cineva ii raspunde:

-Buna seara, mama..

Dupa o serie de intrebari, printer care daca ii este fuame, shi dece nu ii este, apoi o serie de reproshuri de genulâ€Â

[kahlan]

Ep IV – Perfect Enemy

In geanta, mobilul suna infundat de jumatate de ora. Luiza se ridica brusc shi incepe sa injure. Ashtepta metroul, cu o sticla de cafea intr’o mana, shi cu fruntea in alta, iar colindele din statzie ii acopereau tziuitul urechilor.

Inca un an shi nu simtzea ca este Crcaiunul. Nu simtzea timpul, shtia numai ca trece pe langa ea, shi se pierde. S’au pierdut ani intregi. A inceput, acum multa vreme sa ishi construiasca un drum, gandindu’se ca asha va fi bine, in viitor, dar a uitat ca se va consuma singura, lasand ceea ce ishi dorea, deoparte. De mica a admirat persuanele care faceau ceea ce ishi doreau cu adevarat, chiar daca sacrificau alte cai, mai ushuare. Shi ea ishi dorea asta, dar ii era frica sa rishte.

La serviciu, agitatzie sporita, colegi nervoshi, zgomot enervant. Luiza se asheaza la biroul ei, incepand sa asheze dosare, hartii shi fishe in ordine. ‘E shi vina lor. Nu m’au sprijinit niciodata, shi m’au impins in acest cerc vicios. Tot ceea ce imi doream eu era pierdere de timp pentru ei, shi mi’am zis ca, daca ma asigur cumva, va fi totul bine. Ce prostie. Acum nu ma mai pot intuarce, cel putzin fara sa ruinez tot ce m’am chinuit sa fac pana in prezent. Cat timp irosit.. shi asta din egoismul lor, shi, de ce nu, al meu. Poate ca ar fi trebuit sa ma impun..’ Sortand ultimele dosare, ea da peste o hartie , ‘In urma cererilor mari adresate firmei shi in special a compartimentului duamneavuastra, veti lucra atat pe data de 24 cat shi 31 decembrie, pana la orele 23, iar concediul cerut pe perioada iernii va fi amanat. Director. G.Georgescu’.

Simtzind cum un nor negru ii acopera privirile, Luiza se asheaza mai bine pe scaun, shi citeshte din nou hartia, apoi ridica ochii catre o colega care nu’shi vedea de treaba ei shi incerca sa’i citeasca biletul. Lasand in urma biroul sau, Luiza se indreapta spre lift, cu pashi pe care shi’i dorea mai calculatzi. Ajunge in fatza unei ushi mari, din lemn. Inghitzind in sec, intra. Biroul directorului era imens, classic, decorat cu anumite simboluri ce trebuiau sa aminteasca de Craciun.

(...)

-Deci, singura solutzie care te’ar tzine acasa , in aceste zile, ar fi demisia sau o internare urgenta in spital.

Sprijinindu’shi tampla, Luiza simtzea cum ametzeshte, neshtiind daca erau de vina nervii, oboseala, sau lipsa de aer care o lovi brusc. Shi cat s’a straduit..

Nu’shi facuse planuri. Nu avea vizite de facut. Dar, macar o data in multa vreme, vroia sa nu mai simta ca ishi pierde timpul, ca ishi iroseshte viatza pe nimicuri materiale.

[kahlan]

Ep V - Angel ashes prologue

Brusc, fatza Luizei se lumina, shi, fara nici un alt cuvant, a cerut o foaie shi un pix. Dupa ce o inmaneaza directorului iese din birou inainte ca acesta sa apuce sa citeasca: ''Domnul Director, (...) shi date fiind conditziile, eu imi prezint demisia shi va doresc sa va bagatzi ideile shi programul (...). Cu presupusul respect, (...)"

In biroul sau, Luiza ishi strangea cele cateva lucruri care ii apartzineau, printre care shi o poza de cand era mica. Se opri cateva secunde, uitandu'se la ea. In tot acest timp statea cu telefonul la ureche, ashteptand o confirmare. 'Da, un bilet pentru Germania. Daca nu avetzi dus-intors, atunci numai dus. Un loc, plecarea la 11 pm, azi? Ok, il iau pe acela.'

Pe drum shi'a sunat parintzii, carora le'a lasat un mesaj. shi pe Mihaela, anuntzand'o vestea plecarii shi asigurand'o ca este intreaga la cap.

Cu un bagaj minimal, Luiza ieshi din taxiul care o lasa in fatza aeroportului. Fulgii mari de zapada ii acopereau fatza, parul, shi totul din jur. 'Ai zice ca ishi scutura ingerii aripile azi', se gandi ea. Dandu'shi deoparte parul de pe fatza shi ultimile ganduri legate de trecut, se uita o ultima data in urma shi se urca in avion.

Acasa la Mihaela, un zgomot brusc trezi atmosfera pashnica a Craciunului.

- Ce s'a intamplat mami?
- Of, nimic, am spart din gresheala ceashca din care bea Luiza, spuse Mihaela, uitandu'se pe geam, la zapada care izbea in geam.

~~~~Sfarshit~~~~

[kahlan]

Take this pink ribbon off my eyes..

Auzeam bubuituri ca prin somn, shi parca lumina imi trecea prin pleoapele inchise. Am incercat sa ma ridic, dar aveam capul prea greu, shi o caldura inabushitoare imi apasa pieptul. Ridicand mana, incerc sa caut intrerupatorul veiozei.

And free my hands, unlock the doors..

Ciudat este ca eu mi’am imaginat ca va fi altfel, sau poate la fel, dar cu alte idei. Shi noaptea e prea neagra ca sa ma lase sa mai vad ceva.

Is this a tragedy or blessing in disguise ? Is this the end of days and noone saw the signs?

Am simtzit pe pielea mea taishuri, am adunat vise, am armonizat note shi am versificat amintiri. Shi, deshi cateodata simt ca am secat, continui sa merg inainte. Ceva ma impinge in continuare, dar nu imi dau seama ce.
Am ras, am visat cu ochii deschshi, am putut atunge chiar norii pentru cateva clipe. Numai eu shtiu cate am indurate pentru acele cateva clipe, darn u mi’a pasat. Telefonul suna incontinuu shi nimeni nu raspunde, oglinda de la baie imi era straina, shi nici ea nu ma cunoshtea, iar vocile amestecate cu muzica ma facea sa imi doresc sa fiu invizibila. Mai aveam catziva pashi, dar un inger m’a salvat.

Le’am suportat cuvintele, ideile, cu gandul ca nu am cum sa’l schimb, dar cu pretentzia ca poate intr’o zi vor intzelege ca nici ei nu ma pot schimba pe mine.

Mi’am regasit bucatzi din copilarie, fragmente prafuite, rasete ascunse in avantul pe care’l ai atunci acnd te dai in leagan, in norii care itzi deseneaza castele pe pleoape, in loviturile care itzi arata ca totul nu se limiteaza numai la ce shtiai shi erai lasat sa shtii.

Am colindat strazi straine, intunecate, in care demoni erau ascunshi in spatele felinarelor sparte. Mi’am aparat sufletul cu orgoliu shi nepasare, lucruri care inainte imi erau necunoscute. Am trecut peste bariere, cu ochii inchishi, fara sa respir.

Am simtzit vise shi sperantze la picioarele mele, una cu nisipul shi apa. Am simtzit libertatea. Am vazut, far alumina, ca lumea nu se va termina niciodata, decat daca tu o vei termina pe a ta.

M’am luptat cu mine, de atatea ori, cashtigand shi infrangeri. Am cladit shi am daramat tot ce am vrut shi nu am vrut.

Am avut probabil motiv sa obosesc, nu’i asha?

Since I remember nothing, I just keep maching on..

Toate au trecut, toate, intr’un fel sau altul, mi s’au impregnate in suflet, au lasat urme, au ranit, au vindecat, shi au luat tot ce au putut.
Idei care mi’au dat aripi, shi limite care mi le’au retezat, shi, sub o plapuma de gheatza, s’a ascuns un suflet care odata a fost al meu.

[kahlan]

Am toate simtzurile shi gandurile amortzite, shi pot auzi numai vantul care bate in geam. Ma straduiesc sa adorm, dar imi dau seama ca ma pierd singura in detalii shi ganduri pe care de obicei le evitam atunci cand citeam o carte. Caldura era inabushitoare, aproape ca nu respiram, dar nu puteam sa adorm, sau sa depashesc starea. Stateam, odata cu timpul. Timpul, care m’a uitat, ca shi ceilaltzi, ca shi ultimul prag de rezistentza pe care incercasem sa’l construiesc. Totul este amortzit shi ascuns in spatele unei oglinzi de gheatza, cu imagini distorsionate de aburi cenushii.

And I don’t ask too much of you, just don’t forget me, like I have the feeling you soon will.

[kahlan]

Promise me that all you say is true.. that’s all I ask of .. you..

Ma scuzatzi, dar mi’am da seama ca, dupa coltzuri intunecate shi prafuite, dupa umbre reci shi o oglinda de gheatza, am o inima.

[kahlan]

In general, cand doua persuane se cunosc, stabilesc o relatzie. Cu timpul, discutand, afland din ce in ce mai multe apare apropierea, apoi prietenia. Cu prietenii treci prin bune, prin rele, te certzi, plangi, razi. In fine. Traieshti, la urma urmei. Dar nu dispari subit, punand mai apoi in fatza nushtiu ce cauza, aruncata in vant. Shi cu tuate astea, abea azi mi’am dat seama ca acel prieten a murit pentru mine.

_____


Stateam shi le priveam grupul, uimita, in special de faptul ca pareau la inceput atat de hotaratzi sa faca ceva, dar in acelashi timp, atat de nesiguri pe ei insushi, cat shi pe ceilaltzi, incat sa continuie, sau sa nu verifice fiecare mishcare a celui de langa ei. Ii vedeam debusolatzi, uitandu’se mai degraba in urma, deshi nu erau genul care sa regrete ceva, pentru ca apoi sa se certe, sa se desparta in grupuletze shi sa strice (mai rau) situatzia. In secunda doi mi’am loat ghiozdanul shi am plecat, pentru a constata apoi cu stupoare veneau shi ei, dupa mine.
Am schimbat drumul, traversand multzimea care se strangea in anumite locuri, simtzind practic cum le calc pe suflet, shi invers. Nu imi plac multzimile, mai ales cand ma aflu in ele, shi mai ales cand multzimea ie necunoscuta shi are atitudinea care parca te loveshte mai tare decat orice cuvant dur. Asta shi zapada topita care ma picura de sub streshini.

Nu ma consider totalmente debusolata, chiar daca am uitat un drum pe care inainte il conoshteam shi m’am ratacit in mai putzin de 5 minute, in mijlocul Bucureshtiului. Chiar daca am trecut pe langa destinatzie shi am intrebat unde este, chiar daca, in librarie, am intrebat de pretzul unor cartzi deshi naveam nici un ban la mine, shi chiar daca ma amuzat faptul ca ala care a incercat sa’mi fure portofelul shi’a loat o mare tzeapa.
Am ratacirile mele, probabil din caoza lor sunt considerate de multzi uameni aeriana. Shi nu contest asta. N’am zis niciodata ca ash fi serioasa sau stapana pe mine. Cu tuate astea, am certitudinile mele, probabil mai puternice decat ale lor. Am shtiut ca vreau sa plec atunci. Shi, daca este sa vorbim despre certitudini.. sunt sigura ca asta a fost cea mai frumoasa luna din cate am trait, shi asta pentru ca a implicat doo persuane, nu una. In cazul acesta, ‘noi’ a fost mai puternic decat ‘eu’.

[kahlan]

Shtii, dragostea nu este complicata. Ca noi reushim sa o complicam cu problemele, ideile shi orgoliile noastre, asta este cu totul altceva. Pentru copii, dragostea este ushuara, ei nu ishi fac atatea probleme. Iubeshti ca simtzi nevoia, ca un lucru te atrage, te linishteshte, te invatza sa fii mai bun.

Iubeshti in tacere, cu patima, cu suferintza.. iubeshti pur shi simplu, dar nu iubeshti niciodata la fel.

(Shi, shtii..indiferent de timp, cu sau fara complicatzii, eu te iubesc)

[kahlan]

Tzin minte ca plooa tare. Deshi era primavara, parea o zi de tuamna tarzie. Cerul era gri, trist shi parca lipsit de orice dimensiune. Ciudat, se spune ca in zile cum e aceasta, ai noroc daca ploo.

Stateam intr’o camera retrasa shi’mi storceam apa din par. Picaturi mari loveau gresia de pe podea, picurand parca in ciuda. Machiajul mi se scursese, volanele cazusera, rochia se stropise de noroi iar voalul se usca pe caloriferul prafuit de langa mine... halal noroc!

Intr’un coltz al incaperii, vaze shi borcane pline cu buchete de flori care de care mai colorate pareau sa transforme camarutza pustie intr’un mic refugiu, numai al meu. In linsihtea in care ma straduiam sa nu oftez, se aode scartzaitul ushii, shi simtzeam cum mi se face brusc frig.

Era imbracata intr’o rochie lunga, verde inchis, shi bine stransa. Statura ei oricum subtzire, era parca ascutzita de hainele purtate shi coafura bine tapata. Totul era completat de unghiile nefiresc de lungi, care parca aveau shi alt scop in afara celui estetic. Misterul intotodeauna i’a umbrit ochii. De cand ne’am departat, deja devenise imposibil de trecut prin gheatza ascultzita care ii acoperea privirea. Dar asta a fost acum ceva ani..

(Uitandu’se la flori, apoi la mine)

-Vezi, eu am fost mai practica, tzi’am dat bani, nu flori.
-Multzumesc oricum de intentzie, apreciez (–o laie, intre noi fie vorba - Totushi, in ziooa nuntzii mele prefer sa primesc flori, nu bani)
-Fiecare gest al meu trebuie apreciat, dar nu o faci. Shtiu ca nu eshti multzumita, dar florile se duc repede.
-Banii se duc shi mai repede.
-Eu plec. Sunt ashteptata.. shi tu la fel.

(Da, shtiu ca sunt ashteptata, macar de o persuana din sala accea)

[kahlan]

Ma simt altfel atunci cand ma gandesc ca exishti shi ca totul este real. Atunci cand inchid ochii shtiu ca vei fi aici cand ii voi deschide.

(De fiecare data cand inchid ochii itzi vad chipul, de fiecare data cand adie vantul itzi simt rasuflarea shi de fiecare data cand e linishte itzi aud inima. Eshti peste tot, asha cum imi doresc)

Shi.. e altfel atunci cand nu mai pot respira decat parfumul tau shi nu te pot vedea decat pe tine. E altfel atunci cand nu mai atingi pamantul cu piciuarele.. cand ai atatea emotzii in suflet.

[kahlan]

11 Mai 2006

(fragmente din jurnalul real)

Am vise din care imi amintesc numai valurile roshii acoperite de febra, cu o aroma ushor infundata de vanilie shi scortzishuara. Incercand sa imi amintesc mai clar idei shi gesturi imi dau seama ca nu fac decat sa shterg ceea ce reushisem sa transpun.

Nimanui nu i'am daruit mai mult shi nici nu mi'am imaginat ca ash putea vrodata.

Ploaia. Ploaia ma loveshte in fatza, pe gat, in suflet. Se prinde in picaturi firave de genele mele, sau imi mangaie pielea. Imi racoreshte visele shi imi tulbura imaginatzia. Mi'ar placea sa vad picaturi facute din satin. Satin albastru cu aroma de vanilie.. Irecuperabila! Ash strange toate picaturile shi ash face o rochie din ele. O mare, un ocean, o rochie de nunta a noptzii.

[kahlan]

21 Mai, 2006

Imi dau seama ca deja este o caldura mult prea dogorituare pentru ca eu sa nu ma simt moleshita shi adormita, deshi am dormit pana la 12. Am renuntzat la ideea de a mai sta 5 minute in pat dupa ce o usha trantita la perete urmata de o voce mai mult decat suparata ma obliga sa ma trezesc shi sa iau in bratze toate activitatzile programate zilei de azi. Shi am shi teze. Da’le dracu!

Mai demult mi s’a reproshat faptul ca scriu propozitzii mult prea lungi. De obicei atunci cand nu este cazul. Gandesc prea mult atunci cand ar trebui sa las lucrurile asha cum sunt. Marele meu defect. In fine, unul dintre ele. (.. ca tot stau fatza in fatza cu el) mai este faptul ca atunci and am ceva critic de rezolvat, tot il aman. In loc sa aranjez conturi, eu scriu in jurnal, avand ambitzia sa recuperez pentru cateva zile. Imi amintesc despre discutzia de acum ceva vreme, la o ora de romana: profa povestea despre salvarea omului prin arta.. shi ce suferintza simte cel care atunci cand vrea sa creeze ceva, este oprit. Eu mi’am gasit refugiul in poezie, proza, muzica, desen.. shi iubire, aceasta arta in doi, cum imi place sa o numesc.

In felul asta, lumea apasatoare shi abrupta nu pare decat ceva mult prea trecator pentru a fi luat in seama. Mi’ar placea sa ii pot face shi pe altzii sa intzeleaga asta. Sa o iau de umeri shi sa ii spun: <tu, fata, da’le dracu de probleme ca sunt trecatoare. O viatza ai, daca te limitezi numai la un drum shi la alegerile simple, tzi’o scurtezi.> Sa o iau in bratze, sa o fac sa vada ca totul nu este asha de rau cum pare. In afara pare fericita. Inauntrul ei ea se lupta cu gratzie cu cei mai infricoshatori demoni. Dar ascunde totul in spatele unui zambet. Numai oglinzile sparte pot reflecta adevarul. But can we talk about completeness if we consist of many pieces?

Shi ash face atatea lucrurui de care imi e dor.. ash alerga sub picaturile unei fantani arteziene, ash arunca flori pe malul unui lac shi pietre in departare.. ash rade in razele soarelui, aratandu’i ca sunt mai fericita decat el. In mare, am tot ceea ce consider eu ca imi trebuie. Shi im momentul asta ash vrea sa stau langa patul lui, shi sa ii sarut genele scaldate in raze de lumina, sa’i spun: ‘Buna dimineatza, iubitule!’

Am momente mai retrase pe care inca nu le pot evita. Fac parte din mine, ca o gheara care inca se agatza de sufletul meu. Dar nu pot descrie cat imi place faptul ca putem vorbi despre orice, ne putem povesti gandurile, in acele momente, in adierea vantului.. putem trai idei shi vise atunci cand ne dorim. Shi restul ie numai trecator. Cred ca mi’am gasit nemurirea.

[kahlan]

16 Iunie 2006
(mi'a fost lene sa scriu mai devreme)

Inca imi amintesc noaptea aceea.. shi frigul. Imi amintesc pashii ametzitzi, gesturile confuze. Imi amintesc rasul stangaci shi senzatzia ca totul se invarte. Imi amintesc cum alunecam pe jos shi ma opream in mijlocul drumului. Cand tremuram de frig, dar parca mai tare de emotzie.

Imi amintesc chipuri noi shi chipuri cunoscute.. imi amintesc de cuvinte cu prea multe intzelesuri.

Imi amintesc de lumina artificiala care itzi colora chipul.. privirea pe care nu shtiam cum sa o interpretez. Imi amintesc cand mi'ai atins ushor nara shi am inceput sa tremur.. shi ziceam ca e de la frig.

Cautam raspunsuri in jurul meu, dar nu gaseam decat frig shi noapte. Am gasit caldura in buzunarele gecii tale, iar atunci.. a cazut primul strop din gheatza.

[kahlan]

Who can prove Mephisto wasn’t an angel?

I can choose a new destiny or path, I can change a future, I can live another life. But I won’t. Everything is right the way it is. And the way They choose it is better than any other would.

Our fates are sealed. It’s all in the balance. Don’t screw it up and they won’t come after you.

Shadows hide secrets. They never speak-they scream. The mere cry of a child unchains another story. They are demons. They are angels. They are lost souls with no meaning.

Only artists are able to sense them, and when they do, they either die or go insane. But insanity isn’t a key, is it?

‘I have heard your voice, now I have no choice, you must face your fatal end’

[kahlan]

Priveam incaperea de jur imprejur. Lumina patrundea diafan prin geamurile din cioburi colorate (in clasele mici am invatzat ca li se spun vitralii, eu le ziceam pahare)

Orice sunet era continuat de ecoul sau, lasand in urma o rezonantza fantomatica. Era pace shi linishte. Era racoare shi frumos, dar nu shi inauntrul meu. Am pashit printre icoanele pictate migalos, printre lumanari shi uleiuri parfumate. Ma simtzeam tot timpul fixata de o pereche de ochi, deshi nu era nimeni altcineva in apropiere.

Marginile fustei lungi shi negre mangaiau podeaua rece, lasand urme de regret, neputintza shi poate restul de curaj pe care credeam ca il mai am.

O umbra inalta ma ashtepta la capatul incaperii. Ridic ochii shi il privesc printre cele cateva shuvitze de par inca prea scurte pentru a sta prinse. Vazandu’ma ca ma apropii, inclina din cap aprobator. Eu imi pastram starea mai mult indiferenta decat sobra. La urma urmei, nu avea dece sa’mi fie frica. Nu era decat faptul ca avea in maini destinul sufletului meu. Big deal.

Imi incetinesc mersul pana ajung la o oprire, la un metru de el. Ashtepta ceva dar nu am schitzat nici un gest. Nu aveam de gand sa ma port de parca ash fi trimisa.

(..)

-Shi, ia spune’mi, itzi iubeshti parintzii?
-Nu.
(Se blocase. Aozeam undeva parca in departare scartzaitul unui cazan) – Mai ai ceva de spus?
-Nu.

Plecasem cu inima impacata, cu un mers mai hotarat decat cel pe care l’am avut la venire.

La ieshire, ma ashtepta la umbra unei vii. Era senin shi angelic(nu shtiu in ce masura banuia greutatea ce’o purtam pe umeri), stand rezemat de un gard care probabil o fi fost vopsit acum multzi ani. Mi’am desprins parul, lasand bucata de panza ce’l tzinea sa’mi cada la picioare. L’am privit fix in ochi , dand de intzeles ca acum puteam pleca. Nu ma mai tzinea nimeni.

[kahlan]

Tzi-ai lasat gustul pe cana uitata langa birou
Nu potzi visa cat are sa doara dorul dupa parfumul tau
Am lasat intr’o carte amintirile nuastre-poveshti
Nu pot trai cat sa iubesc tot ceea ce eshti
Am pastrat o idee, un dor de la tine, adorm
Cu chipul tau’n minte, cu genele pline de somn
Shi itzi caut mana, pe fatza de perna caldur-ai lasat
Itzi simt alinarea, adu’mi iar seninul dorit shi visat.


(o sa treaca a dracu de greu o saptamana..)

[kahlan]

(..)
uneori se intampla atatea lucruri in viatza, cum dracu sa nu-tzi pierzi shi picul de credintza pe care il mai aveai? Nu am de gand sa ma plang, sa caut mila. shi nu, nu va uitatzi la mine cu urme de compasiune. Some lives just aren't meant to be easy.

[kahlan]

05.10.2006

(..) shi sunt fericita pe moment, dar in acelashi timp simt ca umblu pe o pojghitza fuarte subtzire de gheatza, uneori alunecand. De atunci am un setiment de nesiguratza (..)

Am nevoie de o cafea. Inca una. Shi inca una. Shi inca una, pana voi adormi in propria-mi luciditate. De la un punct, pragul dintre visare shi traire a fost shters.

Iar am nevralgie.