Elanul tineretii dezinhibat... Mi-l doresc. In lumina aia nu pot sa-mi privesc partenerul normal, tre' sa tin ochii intre-deschisi ca sa nu orbesc. In sala aia nu pot sa vorbesc normal, nuantat, trebuie sa urlu' ca sa se auda macar pana in randul al treilea. In sala aia cand ma uit in fata si vad pe langa partener, obiect sau chiar prin partener simt un mare gol. Ca o neliniste. Ca o asteptare incordata. Ca o panica ce ma invaluie si ma blocheaza. Apoi imi vine sa plang si sa zbier in scena a doua. Si ne razbunam in urlete si zbierete si lovituri pentru ca prima scena am ratat-o aproape. Dar nimeni nu stie ce gandim de fapt, in spatele vorbelor. Si nici nu trebuie sa stie. Apoi se termina. Am lacrimi invizibile in ochi. Apoi strang recuzita cu mainile cacate pe ele de frica si cu pasul apasat, de nerv. Apoi ma arunc in primul rand urmarind urmatoarea trupa. Incep sa plang cu scancete mute si sa inchid ochii. Colega mea ma strange adanc de mana. Da, am avut emotii. Da, ce tampenie. Sa ai emotii. Ce tampenie.
Daca si maine voi scrie aceeasi poveste, inseamna ca iar s-a intamplat.
Eu nu cred in previziuni despre viitor. Pentru ca previziunea despre viitor face tot ce vrea ea. Pentru ca nu pot sa ma duc s-o iau de guler si sa-i zic:
"AUZI, FA?! FA-MA fericit!..."
Personajul sters din tabloul de pe masa.
Ultimul album VamaVeche e foarte penibil.
de gabuba » Sâm Iul 29, 2006 10:03 am
Apropos, m-am saturat de ads-urile astea zgomotoase de pe fanclub.
Azi mananc o caiasa cu un colt de corn cu mac. Cornurile cu mac din dimineata asta is mai pufoase si mai umflate ca de obicei. De obicei erau mai bune. Caisele rullz.
Oboseala matinala de azi e mai putin obositoare la gandul ca daca nu vreau sa fac ceva, nu tre' sa-l fac, chiar daca tot ajung sa-l fac.
Dintr-o rutina imbecila am ajuns sa-mi impun inca de pe la 5-6 AM, inca de cand dorm, lucruri pe care ar trebui sa le fac dupa ce ma voi trezi. Chestii marunte, insifnifiante, dar cu scop final maret. Tre' sa mananc sanatos si sa nu mai mananc toate fast-foodurile din oras. Sunt din tot felu' de materiale care cad greu la stomac. Unde m-ai pui ca in ultima saptamana am auzit de vreo 10 ori ca am cam facut falcute.
Pe farfuria cu caise am adunat toti samburii. Numa ei au ramas din caise.
M-am saturat sa ma gandesc la scenarii de viitor, apoi sa le povestesc pentru talcul lor amuzant, apoi sa imi para rau.
Mi s-a spart contu' de yahoo. Am pierdut toate cele 300 de contacte, toate setarile, arhiva si toate mailuri pe care urma sa le primesc.
Pe yahoo n-am sa mai intru pana-n toamna.
Astazi m-am uitat la un film prost pe hallmark. Prost, dar despre familie.
Paralizat emotional. Incapabil emotional. Handicapat emotional. Olog emotional. Gipsat emotional. Mutilat emotional. Transplantat emotional. Rateu emotional. Analfabet emotional. Poet emotional. Compozitor emotional.
Azi mananc o caiasa cu un colt de corn cu mac. Cornurile cu mac din dimineata asta is mai pufoase si mai umflate ca de obicei. De obicei erau mai bune. Caisele rullz.
Oboseala matinala de azi e mai putin obositoare la gandul ca daca nu vreau sa fac ceva, nu tre' sa-l fac, chiar daca tot ajung sa-l fac.
Dintr-o rutina imbecila am ajuns sa-mi impun inca de pe la 5-6 AM, inca de cand dorm, lucruri pe care ar trebui sa le fac dupa ce ma voi trezi. Chestii marunte, insifnifiante, dar cu scop final maret. Tre' sa mananc sanatos si sa nu mai mananc toate fast-foodurile din oras. Sunt din tot felu' de materiale care cad greu la stomac. Unde m-ai pui ca in ultima saptamana am auzit de vreo 10 ori ca am cam facut falcute.
Pe farfuria cu caise am adunat toti samburii. Numa ei au ramas din caise.
M-am saturat sa ma gandesc la scenarii de viitor, apoi sa le povestesc pentru talcul lor amuzant, apoi sa imi para rau.
Mi s-a spart contu' de yahoo. Am pierdut toate cele 300 de contacte, toate setarile, arhiva si toate mailuri pe care urma sa le primesc.
Pe yahoo n-am sa mai intru pana-n toamna.
Astazi m-am uitat la un film prost pe hallmark. Prost, dar despre familie.
Paralizat emotional. Incapabil emotional. Handicapat emotional. Olog emotional. Gipsat emotional. Mutilat emotional. Transplantat emotional. Rateu emotional. Analfabet emotional. Poet emotional. Compozitor emotional.
- S-a strans toată lumea?
- Toţi in păr!
- Toţi in păr!
-
gabuba - Mesaje: 6847
- Membru din: Mie Noi 21, 2001 12:00 am
South 2nd.
de gabuba » Mar Aug 01, 2006 3:55 pm
Oamenii din jurul meu se uita in ei. Au transpirat si n-au de ales.
Sunt propriu zis intr-un cacat atat de mare, ca incerc sa ma mint cum ca sudoarea e prigate de piersici. Si mirosul e afrodisiac.
Pe biata mea catelusa au castrat-o. O sa se ingrase cat o vaca. Catelusa mea nu mai latra si nu se mai agita ca inainte, nu mai face rotocoale cand intra oricine in casa si nu-si mai apara cu strasnica dedicatiunea castronu' cu boabe. Catelusa mea acum sta pe burta mereu si plange din priviri. Uneori, cand vin acasa, mai da si din coada.
Sunt propriu zis intr-un cacat atat de mare, ca incerc sa ma mint cum ca sudoarea e prigate de piersici. Si mirosul e afrodisiac.
Pe biata mea catelusa au castrat-o. O sa se ingrase cat o vaca. Catelusa mea nu mai latra si nu se mai agita ca inainte, nu mai face rotocoale cand intra oricine in casa si nu-si mai apara cu strasnica dedicatiunea castronu' cu boabe. Catelusa mea acum sta pe burta mereu si plange din priviri. Uneori, cand vin acasa, mai da si din coada.
- S-a strans toată lumea?
- Toţi in păr!
- Toţi in păr!
-
gabuba - Mesaje: 6847
- Membru din: Mie Noi 21, 2001 12:00 am
de gabuba » Dum Aug 13, 2006 10:05 am
Am visat-o pe Dana Rogoz care imi povestea ca toata lumea se leaga de organele ei genitale. Cand m-am trezit, i-am povestit Andreei. Si ea ma intreaba "De ce? Ii atarnau pe jos?"
- S-a strans toată lumea?
- Toţi in păr!
- Toţi in păr!
-
gabuba - Mesaje: 6847
- Membru din: Mie Noi 21, 2001 12:00 am
postul 200 pe jurnal. sa-nfloreasca.
de gabuba » Dum Aug 13, 2006 11:59 pm
Eu cand ma uit in ochii spectactatorului vad ca niste culoare care ma conduc, din ce in ce mai intunecate, catre o zona sensibila ca o budinca si catifelata ca o matase. Apoi cu cuvintele mele (de fapt ale unui autor, oricare o fi el) si cu emotiile mele ma joc putin cu el. E pactul pe care l-am facut. Ne jucam. Si poate ni se si intampla ceva. De cele mai multe ori ne intristam constructiv si ne-am lua in brate, dar ne desparte un prag. E regula jocului.
p.s. Am fost la Placebo. Au cantat putin, impersonal, detasat, exact ca pe album, neinteresant. Naspa.
p.s. Am fost la Placebo. Au cantat putin, impersonal, detasat, exact ca pe album, neinteresant. Naspa.
- S-a strans toată lumea?
- Toţi in păr!
- Toţi in păr!
-
gabuba - Mesaje: 6847
- Membru din: Mie Noi 21, 2001 12:00 am
Scrisoare (ne)deschisa.
de gabuba » Mar Aug 15, 2006 10:08 am
Daca o sa ma rup acum de dvs., de colegi si de atmosfera, e ca si cum s-ar separa brutal doi frati siamezi uniti in coloana vertebrala. Unul dintre noi va pleca cu coloana, iar celalalt se va face ghem la pamant. Sper sa nu fiu eu cel de al doilea. Pentru ca daca plec, eu realmente raman singur. Pentru ca daca plec e ca si cum as batatori tarana peste ultimii doi ani. Atat de intensi pentru amandoi. Atat de plini. E ca si cum as pleca din patul conjugal, din locul pe care l-am incalzit si care e al meu orice as face. E ca si cum as pleca si nu as mai stii daca peste ani cand va voi vizita, locul ala va mai fi sau, deja, nu se va mai stii nimic de el. Ba, mai mult. Voi fi inlocuit.
Inca un an inseamna mult. Ipocrizia catre care ma indrept ma sperie. Sunt sincer. Am incercat mereu sa fiu. Dar poate ca acum sunt mai sincer ca niciodata si recunosc sus si tare ca nu stiu daca am forta sa mai rezist. Si daca o am, nu stiu daca am timpul sa o caut. Vreau sa-mi pastrez bucuria, energia, voiosia, sinceritatea si forta pentru scopul care ne uneste. Sau sper si cred ca ne uneste. Vreau sa nu-mi mai fie frica sa numesc scopul care ne uneste, vreau sa pot sa rad cat de tare vreau si sa am orice reactie am. Vreau sa nu mai fiu incorsetat insasi de ideea de a fi liber.
"Sa rezist". Poate ca va surprinde, domn. profesor, dar asa e. "Sa rezist". Va veti intreba "La ce?". Iar eu va voi raspunde, fara sa va privesc in ochi, la tot ce sunteti dvs. La toata energia grea pe care o transmiteti si la tot ceea ce imi furati explicandu-mi ce deja, instinctual, stiu. Toti copiii dvs. trebuie sa va reziste. Nu va dati seama.
Zilele astea am discutat foarte mult cu prietenii mei despre decizia pe care sunt pe cale sa o iau. Si am si uitat sa mentionez printre factorii 'cauzanti' toate treburile din anul care a trecut. Mizeriile concrete le-am uitat. Pentru ca nu fac arta inca pentru a trai de ea. Fac arta pentru a ma hrani si pentru a hrani. Dar nu fac arta pentru a fi mancat sufleteste, din contra.
Nu mai vreau sa ma inversunez. Nu mai vreau sa ma crispez. Nu mai vreau sa am emotii distructive. Nu mai vreau sa fiu tensionat. Nu mai vreau sa fiu sarcastic fara sens. Nu mai vreau sa fac lucrurile care ma indeparteaza de adevaratul scop. A ajuns acest 'adevarat scop' sa sune de parca as vorbi despre o notiune abstracta. Poate ca puritatea actului artistic e o notiune abstracta.
Si poate ca da. Poate ca indraznesc sa va spun aceste cuvinte pentru ca am inca in mine o speranta. Speranta ca mai tarziu voi intalni oameni cu care voi vibra, oameni care ma vor intelege dintr-o privire, oameni care-mi vor intelege nuantele vocii fara a le da conotatii gresite. Da. Oameni care vor avea o altfel de grija pentru mine si pentru ce pot face eu. Oameni care ma vor incuraja atunci cand risc sa raman fara coloana vertebrala.
Nu. Nu vreau sa uit ce am invatat in ultimii doi. Ar fi o tampenie. Ce sunt acum se leaga de dvs. De colegii mei. De cercul pe care il conduceti. Vreau doar liniste. Vreau sa lucrez eu. Stiti? Eu. Acel eu pe care nu cred ca am avut onoare sau curajul sa vi-l dezvalui. Poate ati fi surprins. Dar...acum nu mai e timp. Intr-un fel... sau in mai multe feluri, imi pare rau.
Chiar imi pare.
Stiti ce am scris la un moment dat la un monolog interior scris?
"In viata trebuie sa ai trei coloane:
- o coloana sonora
- o coloana vertebrala
- o coloana a infinitului "
Nu vreau sa ma privez de vreuna dintre acestea. Sau, mai rau, de toate. Si sa pretind ca "stiu eu ce stiu". Pentru ca de fapt habar n-am de nimic.
Si n-am citit Stanislavski, Mayerhold, Grotovski sau macar Cojar. Pentru ca n-am simtit sa o fac. Pentru ca am eu un inger in dreapta mea, pe care-l cheama Stanislavski si pe care n-am de gand sa va las sa-l matrasiti cu scriitura unui asa zis teoreticean care a scris oricum pentru cei in pana de idei.
Nu neg ca s-ar putea sa nu fi inteles nimic din ultimii doi din atitudinea dvs., intentiile dvs., din faptul ca totul se leaga de dvs. si din faptul ca ati devenit prea important pentru subconstientul nostru. Eu am nevoie de independenta. Ma simt prea greu ca sa ma atarn de dvs. Iar dvs. nu v-ar face bine sa ma tarati. Dar, repet, se poate sa nu fi inteles nimic. Si atunci as putea incheia apocaliptic cu:
Asta e,
Gabi.
Dar n-am s-o fac. Pentru ca e un mod prea spinos de a spune la revedere. Am sa va multumesc totusi pentru momentele unice si minunate care au existat. Si pe care chiar nu merita nimeni sa le uite. Si mai vreau sa va multumesc pentru ca eu voi ramane oricum mereu
al vostru,
gabitu.
Inca un an inseamna mult. Ipocrizia catre care ma indrept ma sperie. Sunt sincer. Am incercat mereu sa fiu. Dar poate ca acum sunt mai sincer ca niciodata si recunosc sus si tare ca nu stiu daca am forta sa mai rezist. Si daca o am, nu stiu daca am timpul sa o caut. Vreau sa-mi pastrez bucuria, energia, voiosia, sinceritatea si forta pentru scopul care ne uneste. Sau sper si cred ca ne uneste. Vreau sa nu-mi mai fie frica sa numesc scopul care ne uneste, vreau sa pot sa rad cat de tare vreau si sa am orice reactie am. Vreau sa nu mai fiu incorsetat insasi de ideea de a fi liber.
"Sa rezist". Poate ca va surprinde, domn. profesor, dar asa e. "Sa rezist". Va veti intreba "La ce?". Iar eu va voi raspunde, fara sa va privesc in ochi, la tot ce sunteti dvs. La toata energia grea pe care o transmiteti si la tot ceea ce imi furati explicandu-mi ce deja, instinctual, stiu. Toti copiii dvs. trebuie sa va reziste. Nu va dati seama.
Zilele astea am discutat foarte mult cu prietenii mei despre decizia pe care sunt pe cale sa o iau. Si am si uitat sa mentionez printre factorii 'cauzanti' toate treburile din anul care a trecut. Mizeriile concrete le-am uitat. Pentru ca nu fac arta inca pentru a trai de ea. Fac arta pentru a ma hrani si pentru a hrani. Dar nu fac arta pentru a fi mancat sufleteste, din contra.
Nu mai vreau sa ma inversunez. Nu mai vreau sa ma crispez. Nu mai vreau sa am emotii distructive. Nu mai vreau sa fiu tensionat. Nu mai vreau sa fiu sarcastic fara sens. Nu mai vreau sa fac lucrurile care ma indeparteaza de adevaratul scop. A ajuns acest 'adevarat scop' sa sune de parca as vorbi despre o notiune abstracta. Poate ca puritatea actului artistic e o notiune abstracta.
Si poate ca da. Poate ca indraznesc sa va spun aceste cuvinte pentru ca am inca in mine o speranta. Speranta ca mai tarziu voi intalni oameni cu care voi vibra, oameni care ma vor intelege dintr-o privire, oameni care-mi vor intelege nuantele vocii fara a le da conotatii gresite. Da. Oameni care vor avea o altfel de grija pentru mine si pentru ce pot face eu. Oameni care ma vor incuraja atunci cand risc sa raman fara coloana vertebrala.
Nu. Nu vreau sa uit ce am invatat in ultimii doi. Ar fi o tampenie. Ce sunt acum se leaga de dvs. De colegii mei. De cercul pe care il conduceti. Vreau doar liniste. Vreau sa lucrez eu. Stiti? Eu. Acel eu pe care nu cred ca am avut onoare sau curajul sa vi-l dezvalui. Poate ati fi surprins. Dar...acum nu mai e timp. Intr-un fel... sau in mai multe feluri, imi pare rau.
Chiar imi pare.
Stiti ce am scris la un moment dat la un monolog interior scris?
"In viata trebuie sa ai trei coloane:
- o coloana sonora
- o coloana vertebrala
- o coloana a infinitului "
Nu vreau sa ma privez de vreuna dintre acestea. Sau, mai rau, de toate. Si sa pretind ca "stiu eu ce stiu". Pentru ca de fapt habar n-am de nimic.
Si n-am citit Stanislavski, Mayerhold, Grotovski sau macar Cojar. Pentru ca n-am simtit sa o fac. Pentru ca am eu un inger in dreapta mea, pe care-l cheama Stanislavski si pe care n-am de gand sa va las sa-l matrasiti cu scriitura unui asa zis teoreticean care a scris oricum pentru cei in pana de idei.
Nu neg ca s-ar putea sa nu fi inteles nimic din ultimii doi din atitudinea dvs., intentiile dvs., din faptul ca totul se leaga de dvs. si din faptul ca ati devenit prea important pentru subconstientul nostru. Eu am nevoie de independenta. Ma simt prea greu ca sa ma atarn de dvs. Iar dvs. nu v-ar face bine sa ma tarati. Dar, repet, se poate sa nu fi inteles nimic. Si atunci as putea incheia apocaliptic cu:
Asta e,
Gabi.
Dar n-am s-o fac. Pentru ca e un mod prea spinos de a spune la revedere. Am sa va multumesc totusi pentru momentele unice si minunate care au existat. Si pe care chiar nu merita nimeni sa le uite. Si mai vreau sa va multumesc pentru ca eu voi ramane oricum mereu
al vostru,
gabitu.
- S-a strans toată lumea?
- Toţi in păr!
- Toţi in păr!
-
gabuba - Mesaje: 6847
- Membru din: Mie Noi 21, 2001 12:00 am
de gabuba » Lun Aug 21, 2006 10:55 pm
Cu pixu-n mana asupra unui post-it portocaliu. Cu privirea incetuita de griji inutile si oboseala majora, imi vine ideea. "Lasati-mi si mie niste bani pentru maine."
Oamenii nu stiu daca sunt niste carti. Iar cartile sigur nu-s oameni.
A venit vara, starea vremii e libera, iar prietenii sunt frumosi. Ce ti-ar mai trebui?
- Apocalipsa.
- Formatia?
- Da, ma. Formatia. Boule.
- Aha.
- Nu formatia, ma.
- Aha.
- Nu formatia.
- Ah!
- Aia e Apocalyptica. Sau asa ceva.
- Mmm.
- Daca vine apocalipsa noi ce facem, ba?
A vrut sa zica ceva. Era gata sa articuleze. Pana cand o blestemata de musca, nefericita, anchilozata social, bastarda imputita de insecta de rahat la propriu i-a perturbat gandul. Si nu a reusit sa articuleze...
- Aaah...
....prea mult.
Oamenii nu stiu daca sunt niste carti. Iar cartile sigur nu-s oameni.
A venit vara, starea vremii e libera, iar prietenii sunt frumosi. Ce ti-ar mai trebui?
- Apocalipsa.
- Formatia?
- Da, ma. Formatia. Boule.
- Aha.
- Nu formatia, ma.
- Aha.
- Nu formatia.
- Ah!
- Aia e Apocalyptica. Sau asa ceva.
- Mmm.
- Daca vine apocalipsa noi ce facem, ba?
A vrut sa zica ceva. Era gata sa articuleze. Pana cand o blestemata de musca, nefericita, anchilozata social, bastarda imputita de insecta de rahat la propriu i-a perturbat gandul. Si nu a reusit sa articuleze...
- Aaah...
....prea mult.
- S-a strans toată lumea?
- Toţi in păr!
- Toţi in păr!
-
gabuba - Mesaje: 6847
- Membru din: Mie Noi 21, 2001 12:00 am
aniversare...
de gabuba » Joi Aug 24, 2006 11:06 pm
gabi: stefan
gabi: peste
gabi: f putin timp
gabi: intervine ziua mea de nastere.
gabi: iar mie imi este foarte rau. fizic.
gabi: dat dreacului de rau. fizic.
gabi: imi vine sa vomit.
gabi: mi-am amintit ca acu un an pe vreme aasta
gabi: fusesem cu tine
gabi: la
gabi: un scurt metraj
gabi: ala cu bucuresti berlin
stefan: exact!
stefan: in frame
gabi: a trecut un an fanele
stefan: pai daca versi inainte de 12 poti sa interpretezi ca ti-ai lasat toate mizerile adunate pe parcursul anului in WC.si ai un fresh start.sau poate nu e nevoie sa ajungi la astfel de interpretari
gabi: as vrea sa vars o data
gabi: ma simt cumplit
gabi: mi se pare ca a fost mai curand
gabi: experienta
gabi: aia
gabi: mi-amintesc tot felu d detalii
gabi: f clar
gabi: ce ti-am zis
gabi: propozitii
gabi: filmu iar mi-l amintesc
gabi: momente
stefan: si eu!sh unde am stat, sh ca ai vb cu o actrita langa care ai stat
gabi: imagini
gabi: da
gabi: cu luminita gheorghiu care avea sa-mi devina one of my gabi: cica eu
gabi: "si? sunteti actrita?"
gabi: "da"
gabi: "in bucuresti?"
gabi: "da"
gabi: "unde jucati?"
gabi: "la bulandra, national, comedie, notarra, odeon, mic..."
gabi: m-a terminat
gabi: si am vazut-o si in filme
gabi: e f faina
gabi: foarte
stefan: da, este.
gabi: si mi-amintesc ca dupa am stat cu doi noapte aia si mi-ai dat si tu mesaj de la multi ani.
gabi: ha-ha
gabi: that's funny
stefan: deci anul asta nu iti dau mesaj.sa nu te simti ca intr-un deja-vu
gabi: azi si ieri
gabi: am avut un gol in stomac gandindu-ma ca trec acest prag sesizat de societate, majoratu. eram nefericit numa la ideea ca ar trebui sa fiu fericit. si mai aveam idioata senzatie ca eu ar ytrebui sa le fac cadouriu prietenilor mei
stefan: mitul trecerii la maturitate.e doar un mit, nu trebuie sa fie asa neaparat
gabi: e un rahat
gabi: nu reprez nimic
gabi: nu ma maturizez peste zece minute
stefan: asa e.
stefan: gabitza, sa cresti mare, dar mare in propriul tau stil, nou si mai neintalnit.
gabi: merci fanele..
gabi: de ziua mea
gabi: as sta intins pe iarba
gabi: si as privi.
gabi: la nimic in mod special.
stefan: daca asta iti doresti, do it
gabi: imi doresc doar liniste
gabi: si frumusete
stefan: go 4 it, urca-te in tren, in maxi taxi, cauta un loc linistit unde sa te asezi
gabi: eh, e prea mult
gabi: ma urc
gabi: in tramvai
gabi: si merg in herastrau
stefan: cum vrei tu
gabi: peste
gabi: f putin timp
gabi: intervine ziua mea de nastere.
gabi: iar mie imi este foarte rau. fizic.
gabi: dat dreacului de rau. fizic.
gabi: imi vine sa vomit.
gabi: mi-am amintit ca acu un an pe vreme aasta
gabi: fusesem cu tine
gabi: la
gabi: un scurt metraj
gabi: ala cu bucuresti berlin
stefan: exact!
stefan: in frame
gabi: a trecut un an fanele
stefan: pai daca versi inainte de 12 poti sa interpretezi ca ti-ai lasat toate mizerile adunate pe parcursul anului in WC.si ai un fresh start.sau poate nu e nevoie sa ajungi la astfel de interpretari
gabi: as vrea sa vars o data
gabi: ma simt cumplit
gabi: mi se pare ca a fost mai curand
gabi: experienta
gabi: aia
gabi: mi-amintesc tot felu d detalii
gabi: f clar
gabi: ce ti-am zis
gabi: propozitii
gabi: filmu iar mi-l amintesc
gabi: momente
stefan: si eu!sh unde am stat, sh ca ai vb cu o actrita langa care ai stat
gabi: imagini
gabi: da
gabi: cu luminita gheorghiu care avea sa-mi devina one of my gabi: cica eu
gabi: "si? sunteti actrita?"
gabi: "da"
gabi: "in bucuresti?"
gabi: "da"
gabi: "unde jucati?"
gabi: "la bulandra, national, comedie, notarra, odeon, mic..."
gabi: m-a terminat
gabi: si am vazut-o si in filme
gabi: e f faina
gabi: foarte
stefan: da, este.
gabi: si mi-amintesc ca dupa am stat cu doi noapte aia si mi-ai dat si tu mesaj de la multi ani.
gabi: ha-ha
gabi: that's funny
stefan: deci anul asta nu iti dau mesaj.sa nu te simti ca intr-un deja-vu
gabi: azi si ieri
gabi: am avut un gol in stomac gandindu-ma ca trec acest prag sesizat de societate, majoratu. eram nefericit numa la ideea ca ar trebui sa fiu fericit. si mai aveam idioata senzatie ca eu ar ytrebui sa le fac cadouriu prietenilor mei
stefan: mitul trecerii la maturitate.e doar un mit, nu trebuie sa fie asa neaparat
gabi: e un rahat
gabi: nu reprez nimic
gabi: nu ma maturizez peste zece minute
stefan: asa e.
stefan: gabitza, sa cresti mare, dar mare in propriul tau stil, nou si mai neintalnit.
gabi: merci fanele..
gabi: de ziua mea
gabi: as sta intins pe iarba
gabi: si as privi.
gabi: la nimic in mod special.
stefan: daca asta iti doresti, do it
gabi: imi doresc doar liniste
gabi: si frumusete
stefan: go 4 it, urca-te in tren, in maxi taxi, cauta un loc linistit unde sa te asezi
gabi: eh, e prea mult
gabi: ma urc
gabi: in tramvai
gabi: si merg in herastrau
stefan: cum vrei tu
- S-a strans toată lumea?
- Toţi in păr!
- Toţi in păr!
-
gabuba - Mesaje: 6847
- Membru din: Mie Noi 21, 2001 12:00 am
de gabuba » Lun Sep 04, 2006 1:29 pm
Ce ciudata e senzatia. Am revazut la fix un an tabara de la Poiana Pinului. Parca timpul statuse in loc. Parca eram tot atunci, parca nu plecasem de fapt niciodata, parca se relua ceva ce deja se intamplase. Pana si oamenii erau la fel. Frumosi si buni. Parca nu se intamplasera atat. Si stii, Gicutza mea draga, chiar daca n-o sa vorbim in fiecare zi, n-o sa ne vedem in fiecare luna, stii ca relatia noastra ramane aceeasi. De fapt, nici n-avem nevoie sa vorbim in fiecare zi. Si nici sa ne vedem in fiecare luna.
- S-a strans toată lumea?
- Toţi in păr!
- Toţi in păr!
-
gabuba - Mesaje: 6847
- Membru din: Mie Noi 21, 2001 12:00 am
filozofie ieftina.
de gabuba » Mie Sep 06, 2006 10:53 am
Oamenii stiu tot
Sunt unii oameni in fata carora daca stai, te citesc. Da' asa, la modul violator, de-ti intorci privirea 360 grade. Celsius. Cu ochii lor mari albastri-verzui, chipul lor placut, sunt oameni care te violeaza in principal zambind. Acel zambet intelegator, cu vagi urme de compasiune, pentru tine biet muritor civil, atat de usor de descoperit, cu atat de usor de sesizat himere si goluri pe care viata, prin experientele pe care ti le va oferi, ar putea sa ti le umple. Cu acea gura cu care te ameninta sfatuindu-te, pentru ca ei intotdeauna iti vor binele. Intotdeauna.
Urechile alea care nu sunt gata sa asculte emisiile tale sau, in fine, tentativele. Ci sunt in stare doar sa le dirijeze pe cele proprii ca doar... oricum stiu tot.
Orice incercare trista de a te explica nu face decat sa te afunde si mai mult in compasiunea ca o aureola si sa devii tot mai demn de mila.
Oricat ai vrea sau n-ai vrea, oricat de intelept ai fi, acei ochi plini de intelegere, mila, atot-stiinta te vor haitui ceva vreme. Si atunci, la o rascruce de drumuri, te vei aseza in genunchi si vei urla catre necuprins: daca nu stie, cum de stie? El, samariteanul milostiv, tu, bietul bolnav de ciuma, care se zvarcoleste a neputinta la o masa intr-o terasa anosta.
----
M-as culca sa dorm intr-un somn si sa ma trezesc altadata.
Sunt unii oameni in fata carora daca stai, te citesc. Da' asa, la modul violator, de-ti intorci privirea 360 grade. Celsius. Cu ochii lor mari albastri-verzui, chipul lor placut, sunt oameni care te violeaza in principal zambind. Acel zambet intelegator, cu vagi urme de compasiune, pentru tine biet muritor civil, atat de usor de descoperit, cu atat de usor de sesizat himere si goluri pe care viata, prin experientele pe care ti le va oferi, ar putea sa ti le umple. Cu acea gura cu care te ameninta sfatuindu-te, pentru ca ei intotdeauna iti vor binele. Intotdeauna.
Urechile alea care nu sunt gata sa asculte emisiile tale sau, in fine, tentativele. Ci sunt in stare doar sa le dirijeze pe cele proprii ca doar... oricum stiu tot.
Orice incercare trista de a te explica nu face decat sa te afunde si mai mult in compasiunea ca o aureola si sa devii tot mai demn de mila.
Oricat ai vrea sau n-ai vrea, oricat de intelept ai fi, acei ochi plini de intelegere, mila, atot-stiinta te vor haitui ceva vreme. Si atunci, la o rascruce de drumuri, te vei aseza in genunchi si vei urla catre necuprins: daca nu stie, cum de stie? El, samariteanul milostiv, tu, bietul bolnav de ciuma, care se zvarcoleste a neputinta la o masa intr-o terasa anosta.
----
M-as culca sa dorm intr-un somn si sa ma trezesc altadata.
- S-a strans toată lumea?
- Toţi in păr!
- Toţi in păr!
-
gabuba - Mesaje: 6847
- Membru din: Mie Noi 21, 2001 12:00 am
de gabuba » Joi Sep 21, 2006 10:09 pm
buna dimineatza 
vreau sa va spun in primul rand ca eu nu sunt gabizzu, cum v-ati putea astepta, ci shaki. nu, nu imi depasesc atributiile de mod, ci postez aici la indemnul lui gabizzu, care m-a rugat sa-i sterg ultimul post si sa scriu asta:
"oricum e ca si cum n-ar fi existat"
si sa adaug ce mai vreau eu. asa ca vreau sa-i transmit toata simpatia si dragostea noastra, ca suntem alaturi de el cand se simte deprimat si nu numai si sa mai scrie aici de cate ori doreste si simte, pentru ca ne face placere
cheer up, gabizzu
vreau sa va spun in primul rand ca eu nu sunt gabizzu, cum v-ati putea astepta, ci shaki. nu, nu imi depasesc atributiile de mod, ci postez aici la indemnul lui gabizzu, care m-a rugat sa-i sterg ultimul post si sa scriu asta:
"oricum e ca si cum n-ar fi existat"
si sa adaug ce mai vreau eu. asa ca vreau sa-i transmit toata simpatia si dragostea noastra, ca suntem alaturi de el cand se simte deprimat si nu numai si sa mai scrie aici de cate ori doreste si simte, pentru ca ne face placere
cheer up, gabizzu
shaki
- S-a strans toată lumea?
- Toţi in păr!
- Toţi in păr!
-
gabuba - Mesaje: 6847
- Membru din: Mie Noi 21, 2001 12:00 am
seara pe hotar
de gabuba » Lun Sep 25, 2006 10:09 pm
Nu eu aleg inima din care vorbesc.
Dumnezeu ploua inevitabil iubirea pe care o nasti.
Acasa e iubire, iubire ca in filme, o stie orisicine, o stii chiar si tu.
Umanitatea e latura cea mai obscena a credibilitatii.
Leucemia este atunci cand bronzul de asta-vara nu mai e. Vreodata.
Fericirea e atunci cand ocolesti drumul spre casa, desi n-ai de ce.
Ma bronzez la soarele cefii tale, nu te intoarce, ratez ultra-violetele. Nu te intoarce, ma insolezi.
Daca moartea inseamna sa-mi prind inima-n pumni, s-o tin strans, sa nu goneasca, nabadioasa, la vale, si sa ti-o dau tie imprumut, atunci vei face 25 de ani de parnae.
Sunt indragostit de o idee care pierde sange mereu cand e purtata din gura-n gura. Ei ii sade bine nezisa, altfel se atrofiaza pana n-o mai vezi deloc.
si da. sunt patetic.
Dumnezeu ploua inevitabil iubirea pe care o nasti.
Acasa e iubire, iubire ca in filme, o stie orisicine, o stii chiar si tu.
Umanitatea e latura cea mai obscena a credibilitatii.
Leucemia este atunci cand bronzul de asta-vara nu mai e. Vreodata.
Fericirea e atunci cand ocolesti drumul spre casa, desi n-ai de ce.
Ma bronzez la soarele cefii tale, nu te intoarce, ratez ultra-violetele. Nu te intoarce, ma insolezi.
Daca moartea inseamna sa-mi prind inima-n pumni, s-o tin strans, sa nu goneasca, nabadioasa, la vale, si sa ti-o dau tie imprumut, atunci vei face 25 de ani de parnae.
Sunt indragostit de o idee care pierde sange mereu cand e purtata din gura-n gura. Ei ii sade bine nezisa, altfel se atrofiaza pana n-o mai vezi deloc.
si da. sunt patetic.
- S-a strans toată lumea?
- Toţi in păr!
- Toţi in păr!
-
gabuba - Mesaje: 6847
- Membru din: Mie Noi 21, 2001 12:00 am
de gabuba » Joi Sep 28, 2006 3:37 pm
Am vocea ragusita. Cre'ca de la atata repaos, nu-si mai gaseste fagasul. Am senzatia ca zgarii tablii cand deschid gura.
Personajul sters din tabloul de pe masa a reaparut. A reintregit tabloul, a reintregit familia. Acum cei pe care i-a complicat sau completat, i-au pus complice mainile lor desenate pe dupa mijloc si gat, ca sa se asigure ca n-o sa mai plece vreodata. A venit momentul sa stiti ceva despre drama acestui tablou, ceva ce v-am ascuns vreme de 11 pagini de jurnal. Acest tablou este...
dar poate altadata.
Bine, hai ca zic acum. Tabloul asta e de fapt o schita-n culori pale, singurul alb negru e personajul asta "sters" (e o conspiratie, i se spune asa la deruta, de fapt e evadat) si pentru ca se simtea al dreacului de diferit si singur si-a parasit familia pentru lumea larga. Acum s-a intors din lume colorat ca un papagal. Un turcism total. S-a reintegrat in tablou din dorul nemasurat al familiei parasite de aproape trei ani, dar in curand cand plictiseala de tablou prafuit de pe masa se va reinstaura, cand va termina de povestit tot ceea ce i s-a intamplat in ultimul timp si cand ultimele priviri calde se vor fi inspravit intre ei, familia va avea ragazul sa observe turcismul personajului reintegrat. Si atunci se vor simti atat de alb-negru, contrastant, incat, poate ca bunul simt, ii va face sa paseasca catinel-catinel afara. Din rama.
Personajul sters din tabloul de pe masa a reaparut. A reintregit tabloul, a reintregit familia. Acum cei pe care i-a complicat sau completat, i-au pus complice mainile lor desenate pe dupa mijloc si gat, ca sa se asigure ca n-o sa mai plece vreodata. A venit momentul sa stiti ceva despre drama acestui tablou, ceva ce v-am ascuns vreme de 11 pagini de jurnal. Acest tablou este...
dar poate altadata.
Bine, hai ca zic acum. Tabloul asta e de fapt o schita-n culori pale, singurul alb negru e personajul asta "sters" (e o conspiratie, i se spune asa la deruta, de fapt e evadat) si pentru ca se simtea al dreacului de diferit si singur si-a parasit familia pentru lumea larga. Acum s-a intors din lume colorat ca un papagal. Un turcism total. S-a reintegrat in tablou din dorul nemasurat al familiei parasite de aproape trei ani, dar in curand cand plictiseala de tablou prafuit de pe masa se va reinstaura, cand va termina de povestit tot ceea ce i s-a intamplat in ultimul timp si cand ultimele priviri calde se vor fi inspravit intre ei, familia va avea ragazul sa observe turcismul personajului reintegrat. Si atunci se vor simti atat de alb-negru, contrastant, incat, poate ca bunul simt, ii va face sa paseasca catinel-catinel afara. Din rama.
- S-a strans toată lumea?
- Toţi in păr!
- Toţi in păr!
-
gabuba - Mesaje: 6847
- Membru din: Mie Noi 21, 2001 12:00 am
de gabuba » Mar Oct 03, 2006 10:29 pm
Astazi am vorbit cu un om cu care simteam de mult nevoia sa o fac, dar nu-mi gaseam contextul. Aveam nevoie de un om proaspat, de o conversatie proaspata, de o viata proaspata despre care sa aflu.
Prieteniile se tocesc, rutinizeaza, enerveaza. In prietenii e nevoie de pauze. E nevoie sa ti se faca dor de prietenii tai. E nevoie ca prietenii tai... sa te... surprinda... poate. Poate? Sau poate ca... Poate? Hm?
Prieteniile se tocesc, rutinizeaza, enerveaza. In prietenii e nevoie de pauze. E nevoie sa ti se faca dor de prietenii tai. E nevoie ca prietenii tai... sa te... surprinda... poate. Poate? Sau poate ca... Poate? Hm?
- S-a strans toată lumea?
- Toţi in păr!
- Toţi in păr!
-
gabuba - Mesaje: 6847
- Membru din: Mie Noi 21, 2001 12:00 am
Sa stiti ca am scris mult! ...nu ma supar daca n-aveti chef sa cititi!
de gabuba » Lun Oct 09, 2006 9:34 pm
Eu imi iubesc prietenii. Pe toti. Imi vine uneori sa musc din ei, asa mi-s de dragi. Numai ca fiind o personalitate diversa, pot parea dificil. Nu pentru toti dintre ei, dar ei se acomodeaza doar cu o anumita parte a mea. Si sunt momente in viata cand din cauza scuzelor penibile (oboseala, tristeturi) devin altcineva. Nu neaparat in sens negativ, pur si simplu altcineva. Cei care nu-mi seamana covarsitor, nu ma inteleg. Ma judeca. De multe ori am rezistenta psihica sa ma explic, dar alteori o las asa pur si simplu. Si nu ma duc dupa ei cand pleaca de langa mine si ma lasa sa astept aiurea in tramvai pe cineva care n-are timp de mine. Si nu le dau mesaje sa-mi cer scuze a doua zi. Pentru ca uneori nu fac lucruri dragute pe care nu le simt. Pentru ca uneori pur si simplu nu mai am chef. Uite asa. Hop, top.
Eu imi iubesc prietenii. Dar ei, uneori, se supara pe mine. In lume mor oameni, iar ei se supara pe mine pentru o interjectie spusa pe un ton prost-interpretat de dansii. Sunt constient ca gresesc mult. Dar, paradoxal, nu gresesc la capitolul motive pentru care se supara ei.
Atat timp cat ei nu sunt dispusi sa-si acorde acel timp de gandire prin care sa ma inteleaga macar putin, eu de ce le-as oferi timpul fiind cu adevarat teatral si mintindu-i ca-mi pare rau pentru ce am zis. Chiar nu-mi pare rau.
In cazul de fata "ei=prietenii mei" se refera in mod concret la o persoana si la alte presupuse cateva. Posibile, pe viitor.
Pentru mine cuvintele nu au greutate. Pentru mine conteaza emotia din spatele lor. Pe mine oamenii au putut intotdeauna sa ma injure de mama, nu saream de dos in sus. Nu conta. Pentru ca simteam cand erau injuraturi din tot plexu' si cand erau jumatati de masura spuse ca sa nu lancezeasca vocabularul. Si chiar si cand eram injurat cu adevarat de mama, tata, cautam undeva la cauzele injuraturii. Si vedeam niste oameni cu nervii mai slabi. Si atunci intelegeam. Si nu conta.
Dar majoritatea celor din jurul nostru am sesizat ca au mai dezvoltat auzul decat ...nu stiu cum sa spun... simtul ala cu care-i simti pe aia din jurul tau. Cum ii spune?
In fine. Ideea e ca in ultima vreme tac si zambesc, patetic, atot-stiutor. Iar oamenii interpreteaza gresit pana si asta. Intr-adevar, paradoxal. Tot in ultima vreme imi dau seama cat de incult, prost, necopt, imatur, fraier... sunt. Si cate sunt de invatat. Si mai imi dau seama ca optiunea pentru auto-distrugere o poti face cel mai usor: nu tre' sa faci nimic. E prea usor?!
"Ce mai faci?" - daca ma vedeti pe strada sa nu ma intrebati asa ceva. Intrebati-ma ce fac. Dar asta e evident, deci inutil. Atunci mai bine spuneti-mi in soapta sau, de ce nu, urland o declaratie de dragoste si cateva promisiuni de neuitat. Asta in caz ca ma vedeti pe strada.
Vai, Doamne. Sunt atat de putin amuzant.
Eu imi iubesc prietenii. Dar ei, uneori, se supara pe mine. In lume mor oameni, iar ei se supara pe mine pentru o interjectie spusa pe un ton prost-interpretat de dansii. Sunt constient ca gresesc mult. Dar, paradoxal, nu gresesc la capitolul motive pentru care se supara ei.
Atat timp cat ei nu sunt dispusi sa-si acorde acel timp de gandire prin care sa ma inteleaga macar putin, eu de ce le-as oferi timpul fiind cu adevarat teatral si mintindu-i ca-mi pare rau pentru ce am zis. Chiar nu-mi pare rau.
In cazul de fata "ei=prietenii mei" se refera in mod concret la o persoana si la alte presupuse cateva. Posibile, pe viitor.
Pentru mine cuvintele nu au greutate. Pentru mine conteaza emotia din spatele lor. Pe mine oamenii au putut intotdeauna sa ma injure de mama, nu saream de dos in sus. Nu conta. Pentru ca simteam cand erau injuraturi din tot plexu' si cand erau jumatati de masura spuse ca sa nu lancezeasca vocabularul. Si chiar si cand eram injurat cu adevarat de mama, tata, cautam undeva la cauzele injuraturii. Si vedeam niste oameni cu nervii mai slabi. Si atunci intelegeam. Si nu conta.
Dar majoritatea celor din jurul nostru am sesizat ca au mai dezvoltat auzul decat ...nu stiu cum sa spun... simtul ala cu care-i simti pe aia din jurul tau. Cum ii spune?
In fine. Ideea e ca in ultima vreme tac si zambesc, patetic, atot-stiutor. Iar oamenii interpreteaza gresit pana si asta. Intr-adevar, paradoxal. Tot in ultima vreme imi dau seama cat de incult, prost, necopt, imatur, fraier... sunt. Si cate sunt de invatat. Si mai imi dau seama ca optiunea pentru auto-distrugere o poti face cel mai usor: nu tre' sa faci nimic. E prea usor?!
"Ce mai faci?" - daca ma vedeti pe strada sa nu ma intrebati asa ceva. Intrebati-ma ce fac. Dar asta e evident, deci inutil. Atunci mai bine spuneti-mi in soapta sau, de ce nu, urland o declaratie de dragoste si cateva promisiuni de neuitat. Asta in caz ca ma vedeti pe strada.
Vai, Doamne. Sunt atat de putin amuzant.
- S-a strans toată lumea?
- Toţi in păr!
- Toţi in păr!
-
gabuba - Mesaje: 6847
- Membru din: Mie Noi 21, 2001 12:00 am
de gabuba » Vin Oct 13, 2006 9:58 pm
E atat de usor.
Daca detii puterea, detii, de fapt, responsabilitatea. Daca detii libertatea, detii, de fapt, inchisoarea.
Paradoxal, daca detii responsabilitatea nu detii puterea. Si daca detii inchisoarea, nu detii libertatea...
Daca detii puterea, detii, de fapt, responsabilitatea. Daca detii libertatea, detii, de fapt, inchisoarea.
Paradoxal, daca detii responsabilitatea nu detii puterea. Si daca detii inchisoarea, nu detii libertatea...
- S-a strans toată lumea?
- Toţi in păr!
- Toţi in păr!
-
gabuba - Mesaje: 6847
- Membru din: Mie Noi 21, 2001 12:00 am
Ba, sa-mi bag, iar am scris prea mult...
de gabuba » Dum Oct 29, 2006 12:00 pm
De obicei cand vad ranile oamenilor in jurul meu incerc sa le cos cu un ac, mic, mic, aproape invizibil, pana se cicatrizeaza. Dar uneori, cand vad ranile oamenilor din jurul meu simt nevoia sa bag piciorul in ele, sa le latesc, sa poata sa intre toti in ele. Cu picioarele inainte. Si sa iasa de acolo tot cu ele inainte. Pana ce ranile devin deschise. Cam atat de deschise pe cat ar fi trebuit sa le fie sufletul la un moment dat.
Nu stiu daca am crescut eu prea devreme. Sau poate prea tarziu. Nu stiu asta. Stiu doar ca am impresia ca sunt unele lucruri pe care daca nu iti dai ragazul sa le vezi din timp, la un moment dat tot te vor lovi in moalele capului. Si atunci, n-o sa le mai poti scrie relaxat pe un perete, ca sa vaza tot nerodu', sa ia aminte. Atunci va trebui sa le scrii resemnat c-o litera de schioapa, cu creta ieftina, pe asfalt in statie unde calca toti fara sa vada pe unde.
Dar, incet-incet, vorbesc mult despre nimic in mod special. Bine, eu stiu exact la ce ma refer. Voi nu trebuie decat sa stiti ca ieri am stat pe un colt de banca in statie la rosetti si am vazut trecutul, prezentul si mi-am imaginat viitorul. Ea era in spatele meu, nestiind ca n-am stat cu ea la coada si ma cauta alergand dintr-o parte in alta a trotuarului. Ma suna, nu-i raspundeam. Eram chiar acolo, cu spatele la ea si ea nu ma vedea. Cred ca nu si-a inchipuit niciodata spatele meu indreptat catre ea. Deznodamantul e ca m-am intors si i-am zambit fortat, gandindu-ma la cu totul altceva.
Dar ma refeream la acele 30 de secunde cat am stat pe coltul de banca de la rosetti. Am avut senzatia lucida, insuportabil de matura si argumentata, ca am cazut de undeva dintr-un copac in mijlocul unei civilizatii pe care am resurse infinite s-o iubesc, insa, paradoxal, n-o mai pot accepta...
Cand toata lumea evolueaza, eu am intorc, primitiv, maimutareste, intr-un copac care atarna jumatate in lacul tineretului. Si cant, spun povestiri si uneori mai schimb o impresie cu cate cineva. Imaginar sau chiar prezent. Dupa prima curba, cum intri pe la Shincai, ai sa vezi un pod. Nu-l trece, intoarce-te putin, da niste craci intr-o parte si saluta-ma. Astea-s coordonatele pe care ma gasesti. Saluta-ma timid, usor jenat si apoi vezi-ti de drum, incercand sa pari ca ai directie clara.
Gata. Va astept.
Nu stiu daca am crescut eu prea devreme. Sau poate prea tarziu. Nu stiu asta. Stiu doar ca am impresia ca sunt unele lucruri pe care daca nu iti dai ragazul sa le vezi din timp, la un moment dat tot te vor lovi in moalele capului. Si atunci, n-o sa le mai poti scrie relaxat pe un perete, ca sa vaza tot nerodu', sa ia aminte. Atunci va trebui sa le scrii resemnat c-o litera de schioapa, cu creta ieftina, pe asfalt in statie unde calca toti fara sa vada pe unde.
Dar, incet-incet, vorbesc mult despre nimic in mod special. Bine, eu stiu exact la ce ma refer. Voi nu trebuie decat sa stiti ca ieri am stat pe un colt de banca in statie la rosetti si am vazut trecutul, prezentul si mi-am imaginat viitorul. Ea era in spatele meu, nestiind ca n-am stat cu ea la coada si ma cauta alergand dintr-o parte in alta a trotuarului. Ma suna, nu-i raspundeam. Eram chiar acolo, cu spatele la ea si ea nu ma vedea. Cred ca nu si-a inchipuit niciodata spatele meu indreptat catre ea. Deznodamantul e ca m-am intors si i-am zambit fortat, gandindu-ma la cu totul altceva.
Dar ma refeream la acele 30 de secunde cat am stat pe coltul de banca de la rosetti. Am avut senzatia lucida, insuportabil de matura si argumentata, ca am cazut de undeva dintr-un copac in mijlocul unei civilizatii pe care am resurse infinite s-o iubesc, insa, paradoxal, n-o mai pot accepta...
Cand toata lumea evolueaza, eu am intorc, primitiv, maimutareste, intr-un copac care atarna jumatate in lacul tineretului. Si cant, spun povestiri si uneori mai schimb o impresie cu cate cineva. Imaginar sau chiar prezent. Dupa prima curba, cum intri pe la Shincai, ai sa vezi un pod. Nu-l trece, intoarce-te putin, da niste craci intr-o parte si saluta-ma. Astea-s coordonatele pe care ma gasesti. Saluta-ma timid, usor jenat si apoi vezi-ti de drum, incercand sa pari ca ai directie clara.
Gata. Va astept.
- S-a strans toată lumea?
- Toţi in păr!
- Toţi in păr!
-
gabuba - Mesaje: 6847
- Membru din: Mie Noi 21, 2001 12:00 am
de gabuba » Sâm Noi 04, 2006 12:04 am
Ma uit la tine. Ma uit la tava asta McDonalds. Si ce vad e un ceai varsat, resturi de cartofi prajiti, sare varsata, ambalaj de McPuisor mototolit, prea multe servetele mototolite si pahare rapuse la pamant, stranse de la mijloc. Ma uit la noi.
- S-a strans toată lumea?
- Toţi in păr!
- Toţi in păr!
-
gabuba - Mesaje: 6847
- Membru din: Mie Noi 21, 2001 12:00 am
de gabuba » Sâm Noi 04, 2006 12:27 am
Si da, am tot dreptu' sa scriu la nici mai mult de 24 minute de postu' precedent. Pentru ca e jurnalul meu, ce p*** mea. Pentru ca am 6332 de mesaje si nu ma grabesc sa le inmultesc. Pentru ca-s pe forumul asta de cinci ani si... Adica, pula mea. NU asta vroiam sa zic.
De fapt vroiam sa-ti spun ca n-ai nici un drept sa razi de mine ca am ales sa mananc cartofii prajiti cu ligurita. Nu esti in masura sa razi de mine cand gresesc. Razand de mine, razi de fapt de tine. Esti o gluma infirma. Infirma gluma mai esti, stii?
Nu, nu sunt suparat sa ma dau cu capul de pereti. Dar nu ai voie. Tu nu ai voie. Tu nu intelegi. Cand ai sa intelegi, o sa fie bine. Acum tre' sa te fac sa intelegi, dar eu joc prostia pentru ca daca m-as juca pe mine cu adevarat te-ai cruci. Esti prost, stii? Da, esti un om sensibil, dar prost. Adica nu prost, esti la inceput de drum. La foarte inceput de drum. Da, eu o sa imbatranesc prematur, la 40 o sa dau coltul. Da. Ai dreptate. Dar tocmai d-aia nu ai dreptul sa-mi vorbesti asa. Sa-mi spui tu cum sta treaba, asa, in general cu arta. Dar nu asta vroiam sa zic de fapt.
De fapt vroiam sa spun ca pentru ca ieri nu stiam cine-s si de ce si nici pe tine nu te banuiam, nu ai dreptul azi sa te uiti la mine stiind. Pentru ca nu stii si trebuie sa fii constient de asta. Singurul lucru pe care il stiu si pentru care as fi in stare sa mor ars pe rug e ca tu nu stii. Nu stii. NU STII. Mergem la notar daca vrei. Dar de fapt, nu despre asta vroiam sa vorbesc...
De fapt, vroiam sa-ti amintesc de seara cand eram beat si ti-am zis ca noi doi ne intelegem de parca ne-am cunoaste de o viata tocmai pentru ca semanam foarte mult, dar de la un punct incolo, ti-am zis, drumurile noastre se bifurca. Uite ca faptele o dovedesc. Suntem diferiti de la un punct incolo, facem alegeri diferite. Devenim entitati diferite.
De fapt, vroiam sa-ti spun ca fac grimasa aia atunci cand vorbim si te uiti la mine pentru ca am senzatia ca vad ceva foarte cunoscut in tine.
Si fac grimasa asta pentru ca mi-e frica sa nu ma indragostesc.
Pentru ca, de fapt, nu stiu cum e sa te indragostesti de un spirit si sa-l separi complet, dar complet, de corp. M-am mai indragostit eu de intelecte si suflete, cateodata, dar niciodata complet separate de corp.
Daca ar ramane pe pamant doar ce vad eu dincolo de ochii tai, nu vreau sa iti spun ce as putea face eu cu ce-i acolo. Ehei...
De fapt vroiam sa-ti spun ca n-ai nici un drept sa razi de mine ca am ales sa mananc cartofii prajiti cu ligurita. Nu esti in masura sa razi de mine cand gresesc. Razand de mine, razi de fapt de tine. Esti o gluma infirma. Infirma gluma mai esti, stii?
Nu, nu sunt suparat sa ma dau cu capul de pereti. Dar nu ai voie. Tu nu ai voie. Tu nu intelegi. Cand ai sa intelegi, o sa fie bine. Acum tre' sa te fac sa intelegi, dar eu joc prostia pentru ca daca m-as juca pe mine cu adevarat te-ai cruci. Esti prost, stii? Da, esti un om sensibil, dar prost. Adica nu prost, esti la inceput de drum. La foarte inceput de drum. Da, eu o sa imbatranesc prematur, la 40 o sa dau coltul. Da. Ai dreptate. Dar tocmai d-aia nu ai dreptul sa-mi vorbesti asa. Sa-mi spui tu cum sta treaba, asa, in general cu arta. Dar nu asta vroiam sa zic de fapt.
De fapt vroiam sa spun ca pentru ca ieri nu stiam cine-s si de ce si nici pe tine nu te banuiam, nu ai dreptul azi sa te uiti la mine stiind. Pentru ca nu stii si trebuie sa fii constient de asta. Singurul lucru pe care il stiu si pentru care as fi in stare sa mor ars pe rug e ca tu nu stii. Nu stii. NU STII. Mergem la notar daca vrei. Dar de fapt, nu despre asta vroiam sa vorbesc...
De fapt, vroiam sa-ti amintesc de seara cand eram beat si ti-am zis ca noi doi ne intelegem de parca ne-am cunoaste de o viata tocmai pentru ca semanam foarte mult, dar de la un punct incolo, ti-am zis, drumurile noastre se bifurca. Uite ca faptele o dovedesc. Suntem diferiti de la un punct incolo, facem alegeri diferite. Devenim entitati diferite.
De fapt, vroiam sa-ti spun ca fac grimasa aia atunci cand vorbim si te uiti la mine pentru ca am senzatia ca vad ceva foarte cunoscut in tine.
Si fac grimasa asta pentru ca mi-e frica sa nu ma indragostesc.
Pentru ca, de fapt, nu stiu cum e sa te indragostesti de un spirit si sa-l separi complet, dar complet, de corp. M-am mai indragostit eu de intelecte si suflete, cateodata, dar niciodata complet separate de corp.
Daca ar ramane pe pamant doar ce vad eu dincolo de ochii tai, nu vreau sa iti spun ce as putea face eu cu ce-i acolo. Ehei...
- S-a strans toată lumea?
- Toţi in păr!
- Toţi in păr!
-
gabuba - Mesaje: 6847
- Membru din: Mie Noi 21, 2001 12:00 am
de gabuba » Sâm Noi 04, 2006 12:38 am
Au trecut zece minute. Trebuie sa invat sa ascult si sa fac. Trebui sa invat sa ascult, sa nu mai raspund decat pozitiv. Trebuie sa invat sa manajez. Trebuie sa invat sa odihnesc si sa ma odihnesc. Au trecut 11 minute.
Si nu, nu-mi spune c-am exagerat.
Si nu, nu-mi spune c-am exagerat.
- S-a strans toată lumea?
- Toţi in păr!
- Toţi in păr!
-
gabuba - Mesaje: 6847
- Membru din: Mie Noi 21, 2001 12:00 am
Vrei ciocolata poiana?
de gabuba » Lun Noi 06, 2006 12:04 am
Vrei sa patinezi pe nervii mei? Stii ca-s tari, nu? Sii ca-s fragili, nu? Stii sau nu stii?... Te rog, lasa-ma sa mor in dizgratie.
Te rog. Ma lasi? Nu ma tine agatat de scandurile astea negre, de podeaua asta scartaitoare, de reflectoarele astea oribitoare. Te rog, da-mi drumu' sa cad. Lasa-ma macar sa cad pe branza mea, nu risca sa te trag dupa mine.
Da fii tu. Da, esti cel mai bun. Esti cel mai tare din parcare. Aproape ca am ras de m-am spart. Iti place ce auzi? Stiu ca-ti place. Stiu ca stii ca nu-mi face placere. Stiu ca nu stii sa ma intelegi. Nu stii sa ma intelegi, iar eu nu am cum sa fiu mai evident decat printr-o tacere sau printr-un discurs lung pana la Dumnezeu. Nu pot. M-am suparat. Ti-ai asumat responsabilitatea si intr-o singura seara m-ai distrus.
"Actorul e cel mai fragil instrument de lucru din lume. Il poti distruge cu numai cateva cuvinte."
Nu incerca tot tu, care-ai scuipat, sa ma reconstruiesti. Lasa-ma sa ma zbat, pana redevin genial. Te rog. Te rog. Doamne. Ajuta-ma. Ma vezi? Ma vezi. Asculta-ma, ca vorbesc cu tine. Si-s sincer. Doamne. Mor aici. Ajuta-ma. Ma zbat, ma tarasc, ma urc pe pereti, tac, rad, plang. Nu ma vezi? De ce sa ma lasi? Sa ma lasi? De ce sa te aud? De ce sa te vad? Ca sa ma ajuti? Tu ma ajuti oricum. Oricum...
Ciocolata e cu lapte. Fara alune, fara stafide. Cu lapte.
As cadea cu capu-n tastatura si as intra cu totu-n ea.
sfgjksrthbgdrltkjbdzgb ,kdfh cv\aerzdfoabehdfx d,Wk
Te rog. Ma lasi? Nu ma tine agatat de scandurile astea negre, de podeaua asta scartaitoare, de reflectoarele astea oribitoare. Te rog, da-mi drumu' sa cad. Lasa-ma macar sa cad pe branza mea, nu risca sa te trag dupa mine.
Da fii tu. Da, esti cel mai bun. Esti cel mai tare din parcare. Aproape ca am ras de m-am spart. Iti place ce auzi? Stiu ca-ti place. Stiu ca stii ca nu-mi face placere. Stiu ca nu stii sa ma intelegi. Nu stii sa ma intelegi, iar eu nu am cum sa fiu mai evident decat printr-o tacere sau printr-un discurs lung pana la Dumnezeu. Nu pot. M-am suparat. Ti-ai asumat responsabilitatea si intr-o singura seara m-ai distrus.
"Actorul e cel mai fragil instrument de lucru din lume. Il poti distruge cu numai cateva cuvinte."
Nu incerca tot tu, care-ai scuipat, sa ma reconstruiesti. Lasa-ma sa ma zbat, pana redevin genial. Te rog. Te rog. Doamne. Ajuta-ma. Ma vezi? Ma vezi. Asculta-ma, ca vorbesc cu tine. Si-s sincer. Doamne. Mor aici. Ajuta-ma. Ma zbat, ma tarasc, ma urc pe pereti, tac, rad, plang. Nu ma vezi? De ce sa ma lasi? Sa ma lasi? De ce sa te aud? De ce sa te vad? Ca sa ma ajuti? Tu ma ajuti oricum. Oricum...
Ciocolata e cu lapte. Fara alune, fara stafide. Cu lapte.
As cadea cu capu-n tastatura si as intra cu totu-n ea.
sfgjksrthbgdrltkjbdzgb ,kdfh cv\aerzdfoabehdfx d,Wk
- S-a strans toată lumea?
- Toţi in păr!
- Toţi in păr!
-
gabuba - Mesaje: 6847
- Membru din: Mie Noi 21, 2001 12:00 am
de gabuba » Vin Noi 10, 2006 3:27 am
Am o problema.
Mai multe
Nu ma pot exprima
Nu mai am cu ce
Am doar clisee si sintagme care nu-s ale mele
Am doar plecari neplecate
Am doar priviri false
Am doar teatralisme ieftine pe care mi le detest
Am doar sinceritati prost intelese
Am doar pareri gresite
Am doar multa forta prost directionata
Am doar multi prieteni minunati de care-mi bat joc
Am doar multa prostie nedozata
Am doar multa prostie nedozata
Am doar multa prostie nefructificata
Am doar multa prostie mascata, poate
Poate ai dreptate
Poate
Dar ia-ma de o aripa
si inneaca-ma...
Mai bine fa asta
decat sa ma lasi cu "metafizicul meu mai intai de concret"
si cu "toate problemele care nu sunt pentru varsta mea"
lasa-ma. Lasa-ma sa mor mai bine.
Lasa-ma. Te rog sa ma omori decat sa ma condamni la o viata moarta
te rog. Lasa-ma
Lasa-ma.
Te-am rugat sa ma lasi.
Nu va pot iubi, desi sunteti minunati. Nu va pot iubi pentru ca toti trei avem aceeasi problema si nu merge asa.
trebuie sa fim diferiti
si nu suntem
suntem
la
fel
am nevoie de o imbratisare inteleapta...
am doar un stil si-o filozofie de care-mi e jena... si o piele zbarlita pe sira spinarii...
Mai multe
Nu ma pot exprima
Nu mai am cu ce
Am doar clisee si sintagme care nu-s ale mele
Am doar plecari neplecate
Am doar priviri false
Am doar teatralisme ieftine pe care mi le detest
Am doar sinceritati prost intelese
Am doar pareri gresite
Am doar multa forta prost directionata
Am doar multi prieteni minunati de care-mi bat joc
Am doar multa prostie nedozata
Am doar multa prostie nedozata
Am doar multa prostie nefructificata
Am doar multa prostie mascata, poate
Poate ai dreptate
Poate
Dar ia-ma de o aripa
si inneaca-ma...
Mai bine fa asta
decat sa ma lasi cu "metafizicul meu mai intai de concret"
si cu "toate problemele care nu sunt pentru varsta mea"
lasa-ma. Lasa-ma sa mor mai bine.
Lasa-ma. Te rog sa ma omori decat sa ma condamni la o viata moarta
te rog. Lasa-ma
Lasa-ma.
Te-am rugat sa ma lasi.
Nu va pot iubi, desi sunteti minunati. Nu va pot iubi pentru ca toti trei avem aceeasi problema si nu merge asa.
trebuie sa fim diferiti
si nu suntem
suntem
la
fel
am nevoie de o imbratisare inteleapta...
am doar un stil si-o filozofie de care-mi e jena... si o piele zbarlita pe sira spinarii...
- S-a strans toată lumea?
- Toţi in păr!
- Toţi in păr!
-
gabuba - Mesaje: 6847
- Membru din: Mie Noi 21, 2001 12:00 am
de gabuba » Vin Noi 10, 2006 3:29 am
Am o problema.
Mai multe
Nu ma pot exprima
Nu mai am cu ce
Am doar clisee si sintagme care nu-s ale mele
Am doar plecari neplecate
Am doar priviri false
Am doar teatralisme ieftine pe care mi le detest
Am doar sinceritati prost intelese
Am doar pareri gresite
Am doar multa forta prost directionata
Am doar multi prieteni minunati de care-mi bat joc
Am doar multa prostie nedozata
Am doar multa prostie nedozata
Am doar multa prostie nefructificata
Am doar multa prostie mascata, poate
Poate ai dreptate
Poate
Dar ia-ma de o aripa
si inneaca-ma...
Mai bine fa asta
decat sa ma lasi cu "metafizicul meu mai intai de concret"
si cu "toate problemele care nu sunt pentru varsta mea"
lasa-ma. Lasa-ma sa mor mai bine.
Lasa-ma. Te rog sa ma omori decat sa ma condamni la o viata moarta
te rog. Lasa-ma
Lasa-ma.
Te-am rugat sa ma lasi.
Nu va pot iubi, desi sunteti minunati. Nu va pot iubi pentru ca toti trei avem aceeasi problema si nu merge asa.
trebuie sa fim diferiti
si nu suntem
suntem
la
fel
am nevoie de o imbratisare inteleapta...
am doar un stil si o filozofie de care-mi e jena... si o piele zbarlita pe spate...
Mai multe
Nu ma pot exprima
Nu mai am cu ce
Am doar clisee si sintagme care nu-s ale mele
Am doar plecari neplecate
Am doar priviri false
Am doar teatralisme ieftine pe care mi le detest
Am doar sinceritati prost intelese
Am doar pareri gresite
Am doar multa forta prost directionata
Am doar multi prieteni minunati de care-mi bat joc
Am doar multa prostie nedozata
Am doar multa prostie nedozata
Am doar multa prostie nefructificata
Am doar multa prostie mascata, poate
Poate ai dreptate
Poate
Dar ia-ma de o aripa
si inneaca-ma...
Mai bine fa asta
decat sa ma lasi cu "metafizicul meu mai intai de concret"
si cu "toate problemele care nu sunt pentru varsta mea"
lasa-ma. Lasa-ma sa mor mai bine.
Lasa-ma. Te rog sa ma omori decat sa ma condamni la o viata moarta
te rog. Lasa-ma
Lasa-ma.
Te-am rugat sa ma lasi.
Nu va pot iubi, desi sunteti minunati. Nu va pot iubi pentru ca toti trei avem aceeasi problema si nu merge asa.
trebuie sa fim diferiti
si nu suntem
suntem
la
fel
am nevoie de o imbratisare inteleapta...
am doar un stil si o filozofie de care-mi e jena... si o piele zbarlita pe spate...
- S-a strans toată lumea?
- Toţi in păr!
- Toţi in păr!
-
gabuba - Mesaje: 6847
- Membru din: Mie Noi 21, 2001 12:00 am
de gabuba » Sâm Noi 18, 2006 8:50 pm
Viata e o tanti durdulie la vreo 49 de ani, cu pudra de fata distribuita inestetic, botu' rosu titian si un corset care o strange atat de tare ca nu poate sa respire. (by vlad si eu)
Mi-am amintit intr-o seara inainte de culcare ca atunci cand eram mic imi mureau saptamanal prietenii pe care nu-i aveam.
Mi-am amintit intr-o seara inainte de culcare ca atunci cand eram mic imi mureau saptamanal prietenii pe care nu-i aveam.
- S-a strans toată lumea?
- Toţi in păr!
- Toţi in păr!
-
gabuba - Mesaje: 6847
- Membru din: Mie Noi 21, 2001 12:00 am
de gabuba » Mar Noi 21, 2006 9:28 pm
Ideile mele ordonate coerent suna a literatura. De asta ma tem. Nu vreau sa transform toata scarba pe care o simt in arta. Vreau sa o schimb pe un macel, pe un razboi. Pe ceva sangeros si cu pierderi omenesti.
Nu ma intelegeti (si voi) gresit. Pentru ca daca o s-o faceti, nu o sa mai am acea tarie care parea ca-mi e caracteristica de a lamuri, intr-un final, toate aspectele problemei. In ultimul timp tac si ascult toate loazele cu pareri, toate nulitatile inconstiente si nesimtite totusi in impertinenta lor de a spune ce gandesc.
Eu din prea mult simt civic, tac. Si mai tac pentru ca da! Da! Pentru ca mi-e frica. De mine.
Si mi se intampla ceva ciudat atunci cand vorbesc. Evitand sa pun punctul pe i, vorbesc de parca n-am nici o noima, aberez din teama.
Dar prefer sa tac si sa ascult. Sa clipesc rar si apasat si sa trepidez cu degetele sistematic pe masa.
Si oricum, cititi-o pe darki. Ea e mai curajoasa, mai inteleapta si mai vivace decat sunt eu. Le expune de asa natura incat nu ai cum sa ramai indiferent, nu ai cum sa nu intelegi si nu ai cum sa nu zambesti dintr-un colt al gurii, amar. Un suras mai mult, nu neaparat cu mushchii faciali si cu carnea fizica.
Nu ma intelegeti (si voi) gresit. Pentru ca daca o s-o faceti, nu o sa mai am acea tarie care parea ca-mi e caracteristica de a lamuri, intr-un final, toate aspectele problemei. In ultimul timp tac si ascult toate loazele cu pareri, toate nulitatile inconstiente si nesimtite totusi in impertinenta lor de a spune ce gandesc.
Eu din prea mult simt civic, tac. Si mai tac pentru ca da! Da! Pentru ca mi-e frica. De mine.
Si mi se intampla ceva ciudat atunci cand vorbesc. Evitand sa pun punctul pe i, vorbesc de parca n-am nici o noima, aberez din teama.
Dar prefer sa tac si sa ascult. Sa clipesc rar si apasat si sa trepidez cu degetele sistematic pe masa.
Si oricum, cititi-o pe darki. Ea e mai curajoasa, mai inteleapta si mai vivace decat sunt eu. Le expune de asa natura incat nu ai cum sa ramai indiferent, nu ai cum sa nu intelegi si nu ai cum sa nu zambesti dintr-un colt al gurii, amar. Un suras mai mult, nu neaparat cu mushchii faciali si cu carnea fizica.
- S-a strans toată lumea?
- Toţi in păr!
- Toţi in păr!
-
gabuba - Mesaje: 6847
- Membru din: Mie Noi 21, 2001 12:00 am
Înapoi la Scrieri, ganduri si jurnale
Cine este conectat
Utilizatorii ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat şi 0 vizitatori